N-am să scriu mai jos care este acea explicație sau acel factor particular care l-a făcut pe Klaus Iohannis președinte. Asta pentru că nu există așa ceva. Succesul candidatului ACL în alegeri a fost determinat de suprapunerea fericită a mai mulți factori separați, chiar independenți. Unii dintre ei, nu puțini, independenți chiar de acțiunile dlui Iohannis. Pe de altă parte, dacă nu putem identifica un singur factor care să-l fi făcut pe dl Iohannis să câștige, putem identifica o mulțime care ar fi trebuit să-l facă să piardă, și n-au reușit. Poate cel mai important aici este așa-numita ”unificare a dreptei”, cerută din multe direcții, de la începutul campaniei (de fapt, dinainte) și până după primul tur. Uneori la modul categoric: ”dreapta nu are șanse să câștige decât dacă se unește”. Ei bine, uite că a câștigat și fără să se unească. Însă eu aș propune o afirmație mult mai tare decât cea că a reușit să câștige alegerile în ciuda fragmentării. Afirmația mea este că reprezentantul opoziției a reușit să ajungă președinte ȘI datorită fragmentării ”dreptei”. Un punct de vedere pe care l-am exprimat în August:
Bun, dar dacă nu există motive serioase pentru care să considerăm multiplicarea candidaturilor un lucru rău, putem să-l considerăm totuși ceva bun? Păi, în condițiile explicate mai sus, turul I al alegerilor prezidențiale reprezintă cel mai apropiat lucru de niște alegeri primare autentice pe care-l putem practic obține. O competiție relativ deschisă în care electoratul poate vota candidatul cel mai apropiat de preferințele sale reale, fără să fie nevoie de ”vot util”. Nu cred că sunt singurul care a remarcat cât de des și ce mult se plânge lumea că oferta electorală este extrem de restrânsă, de neinteresantă, că oamenii nu au pe cine vota și că nu vin din cauza asta la alegeri. Or, când avem în sfârșit o situație în care, fie și considerând doar opoziția (”dreapta”), candidații sunt cât se poate de diferiți, din toate punctele de vedere, constat că acum asta e o problemă. Foarte ciudat.
Bun, turul I reprezintă o rundă de alegeri primare (primaries), dar ce are asta a face cu rezultatul din 16 Noiembrie?
Să recapitulăm pe scurt evoluția curioasă a discursului dlui Iohannis și PNL pe parcursul a câtorva luni, în acest an. Vorbim de partidul care în vara lui 2012 era aliat cu PSD în cadrul USL și încercau să preia toată puterea terfelind Constituția și statul de drept. Fără să fie un actor principal atunci, dl Iohannis spune prin mai 2014 că problema atunci s-a rezumat la erori de comunicare(!) Ulterior, după alianța cu PDL, subiectul respectiv este mai degrabă ocolit în discursul ACL și al candidatului său. În schimb, tema respectivă, alături de cele prin excelență de dreapta (în accepțiunea autohtonă) ale justiției, statului de drept, anticorupției etc. este preluată, în principal, de Monica Macovei. Un candidat atipic, fără o structură de partid sau o forță financiară comparabilă cu ale contracandidaților, fără experiența unor astfel de alegeri și intrat în cursă intempestiv, cu trei luni înainte de alegeri. Dna Macovei și dna Udrea, candidatul susținut de PMP și președintele în exercițiu, devin țintele principale ale celor care consideră că ”fragmentează votul dreptei”, că scad până la anulare șansele de victorie ale candidatului opoziției din pricina încăpățânării lor de a candida.
Vine primul tur de alegeri, dl Iohannis este de departe cel mai bine plasat candidat al opoziției. Însă ce se întâmplă ulterior este cât se poate de instructiv: dna Macovei condiționează sprijinul în turul II de un acord scris asupra unor chestiuni strict programatice, și, înainte să apară bine criticile că un candidat de 4% are asemenea pretenții de la campionul ”dreptei”, dl Iohannis îl acceptă fără vreun fel de discuție, imediat. De fapt, apare aproape că i-l confiscă. Și chiar asta face: la câteva zile avem o confruntare între dl Iohannis și dl Ponta, iar principalele teme de atac a candidatului ”dreptei” sunt cele preluate de la dna Macovei: corupția și integritatea, legea amnistiei și grațierii, nevoia de protejare a DNA și ANI etc. Dl Ponta va repeta apăsat asta, o seară mai târziu, la una din televiziunile sale de partid: dezbaterea respectivă a fost cu Monica Macovei, nu cu Klaus Iohannis. Un atac gândit după aceeași logică a celor care acuză ”fragmentarea dreptei”: demobilizarea votanților dlui Iohannis care n-o suportă pe dna Macovei. La fel cum, după logica asta, votanții dnei Macovei s-au demobilizat oricum, pentru că a ieșit dl Iohannis în locul ei. Candidatul ACL este deci menit să piardă.
Apoi vine turul II și logica asta e făcută praf.
De ce? Haide să facem o mică analiză contra-factuală, cu toate riscurile unui asemenea demers. Haide să presupunem că, așa cum doreau susținătorii unificării ”dreptei”, toată lumea s-ar fi încolonat în spatele dlui Iohannis. Ce nu înțeleg acești distinși comentatori este că electoratului în general nu îi prea plac încolonările de genul ăsta, nici măcar în spatele candidaților preferați. Alegătorii nu le aparțin acestora; faptul că votează, că sprijină, chiar, la modul pozitiv și entuziast un candidat nu înseamnă chiar deloc că se mută odată cu acesta, ca niște piese pe tablă, la comandă. Poate că dna Macovei ar fi putut fi convinsă să sprijine de la bun început candidatura dlui Iohannis, dar oare i-ar fi putut convinge pe susținătorii ei să facă același lucru? Cum? ”Un, doi, ieri era sprijinitor al USL, azi e campion anticorupție, credeți-mă pe cuvânt?” Nu merge așa. Dl Iohannis a trebuit să facă un gest categoric și prompt, de la înălțimea celor 30% ai săi, către programul candidatului de 4,4%, ca să-i convingă. Șansa lui a fost că a înțeles asta, spre deosebire de o bună parte dintre sprijinitorii săi publici. Se poate pune aici întrebarea, atunci de ce nu l-a făcut de la bun început? Păi, din exact același motiv: cum și-ar fi putut convinge proprii săi alegători că e nevoie de o astfel de schimbare de discurs? Așa, hodoronc, tronc, de dragul dnei Macovei, văzută de o bună parte a PNL ca un adversar, care, pe de-asupra, are ”greutate politică” zero, căci nu candidează? N-ar fi convins pe nimeni. A fost nevoie ca dna Macovei să candideze și, de la înălțimea celor 4,4% (față de 0%!), să arate că poate colabora cu principalul candidat al ”dreptei”. Alegători anti-Iohannis ai dnei Macovei au acceptat că, fiind o competiție corectă între ei, iar dl Iohannis fiind mai bun, el trebuie sprijinit în turul II. Alegătorii anti-Macovei ai dlui Iohannis au înțeles că, dacă vrea să aibă șansa să învingă, candidatul lor trebuie să vină spre electoratul celui independent, cu discurs și cu program.
Aici stă puterea unor alegeri primare, a votului pozitiv, într-o manieră aparent paradoxală: candidaturile care pornesc separate dau o șansă alegătorilor lor să se unească într-un final. Competiția candidaților mobilizează și unește votul.
Două observații de final. Prima, acest tip de alegeri primare sui generis este făcut posibil de sistemul electoral majoritar cu două tururi de scrutin. E un sistem pe cale de dispariție în România, din păcate, după ce guvernarea PDL, într-unul din puseele ei de prostie, l-a eliminat de la alegerile pentru primari. La președinte rezistă pentru că e înscris în Constituție. Știu că PNL sprijinea acest sistem (și) pentru Parlament, ținând cont inclusiv de ce scriu mai sus, sper să nu fi uitat de el. A doua observație: e de ordinul evidenței că dl Iohannis a fost făcut președinte și de greșelile adversarului. Punctul slab al candidaturii dlui Ponta din partea PSD a fost …candidatul însuși. M-am referit mai sus la alegeri primare pentru ”dreapta” doar pentru că opoziția s-a întâmplat a fi fragmentată. Însă observațiile de principiu se aplică la fel de bine și ”stângii”. Poate că dacă n-ar fi fost atât de monolitică am fi văzut mai mulți candidați acolo, și mai buni. Iar dl Ponta ar fi avut poate o competiție reală, dacă nu una care să-l înlocuiască, măcar una care să nu-i permită genul de aroganță și orbire care l-a pierdut.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
ce se pare ca nu intelegeti de nici o culoare (desi v’as pune tot spectrul vizibil la dispozitiei) e ca nu dreapta divizata sau nedivizata l-a facut presedinte pe iohannis.. manifestati staruinta celui care vrea cu orice pret sa-si impuna punctual de vedere, chiar si apeland la interpretari eronate vizibile de la distanta. atat timp cat o mare parte din alegatorii din primul tur ai lui tariceanu, vadim si diaconescu, ca sa nu mai vorbesc de maghiarimea lui hunor, l-au votat in turul doi pe iohannis si au facut o diferenta clara in procentele finale, atat timp cat o mare parte din electoratul nehotarat a iesit pana la urma la vot, din solidaritate cu furia diasporei ptr a’si apara din drepturile elementare ale democratiei, nu aveti pur si simplu nimic ca sa va indreptateasca sa sustineti ca dreapta nedivizata sau divizata ar fi castigat alegerile… sa acaparati votul antiponta ca o validare a ideii ca dreapta divizata a castigat alegerile e incredibil. si inca ceva: ‘divizarea’ actuala nu e chiar o divizare in momentul in care ai un (noul) pnl, ceva pmp, si udmr’ul (etnic de fapt, fara orientare clara ci dupa cine e la conducere), ptr ca restul nu conteaza, sunt inexistenti. deci pana si atributul de ‘divizata’ ar fi cumva fals, ptr ca sunt doar doua care merita mentionate, pnl si, cerand extrasimpatie ptr a primi consideratia, pmp’ul. cu doua pasari, una mare si una foarte mica, nu se prea poate argumenta ograda divizata,
Cam limitativ! Față de primul scrutin dl Iohannis a adăugat zestrei electorale cam 3 milioane de voturi, nu doar cele 0,5 despre care se vorbește în articol. Susținătorii fiecărui candidat în primul tur au văzut doar ceea ce au dorit să vadă, alocând fiecăruia o „specialitate”, care să-l distingă. Doar astfel îmi pot explica motivul pentru care chiar și comentatori atenți la detalii au omis faptul că și dl Iohannis a inclus în programul său principiile statului de drept, deși în accepțiunea locală ele sunt „de dreapta”. Iată ce-i răspundea dl Iohannis dnei Macovei, când dumneaei își condiționa sprijinul pentru scrutinul decisiv de includerea respectivelor principii în programul prezidențial al candidatului dreptei:
“Am luat act cu bucurie de afirmaţiile doamnei Monica Macovei, în care spune că doreşte să mă sprijine în situaţia în care îmi asum o serie de puncte. Foarte bine! Sunt bucuros să reafirm că toate aceste lucruri se găsesc în programul meu prezidenţial şi unele dintre ele au fost reafirmate chiar astăzi de mine: independenţa justiţiei, statul de drept, faptul că nu voi graţia corupţi, că doresc să împiedic prin orice metodă legală adoptarea legii amnistierii şi graţierii. Cred că prin asta am dat un răspuns rezonabil dnei Macovei, dar pot să reconfirm cu mare plăcere aceste lucruri şi într-un document scris.”
E imposibil să nu admiri claritatea și bunăvoința acestui răspuns! Deși i-ar fi putut da și în scris dnei Macovei că d-lui susține deja punctele respective, a preferat să-i atragă elegant atenția nu doar asupra programului său, dar și să-i convingă pe susținătorii dumneaei că merită să-l voteze pentru că e corect, iar nu pentru că negociază cu preferata dumnealor. O dovadă de clarviziune prin care a atras încă multe alte voturi, oamenii simțind instinctiv că se poate și altfel. Închipuiți-vă, tot contrafactual, cum ar fi răspuns Ponta sau Băsescu în locul d-lui Iohannis! În cel mai fericit caz, i-ar fi promis ministerul de resort, ceea ce le-ar fi apropiat cele 4 procente, dar cam atât. Iohannis a meritat și a obținut mai mult. Or exista și motive independente de acțiunile dumnealui, dar nu și relaționat la acest caz.
Inclin sa va dau dreptate. Se pare ca romanii pastreaza, poate inconstient, in ei teama de „strans uniti in jurul conducatorului”/candidatului iubit. Chiar fara sa avem o analiza sociologica la dispozitie, este greu de presupus ca cei 97% dintre votantii Monicai Macovei si vreo 90% dintre cei ai Elenei Udrea s-ar fi incolonat cuminti in spatele candidatului dreptei „unite”, molcomul Iohannis, incapabil sa creeze, de unul singur, cuiva vreo stare de emotie. Curios este faptul ca ceea ce sustineti dvs. nu a aparut printre cauzele pentru care Ponta a pierdut alegerile in analizele sociologilor de televiziuni, intre care o figura aparte face Alin Teodorescu, care, ca intotdeauna, stie foarte bine de ce si cum se intampla dupa ce se intampla. Acum, se pare ca vara si toamna acestui an au fost extrem de plicticoase pentru domnia sa, deoarece stia inca din luna mai ca VVP va pierde alegerile si asta in orice conditii s-ar juca meciul (banuiesc ca nu-i marturisise tocmai lui Monica Macovei prin aprilie ca ea va candida, dar poate dansul considera ca aceasta candidatura a fost un factor nesemnificativ si in locul ei putea sa candideze si Ghise si rezultatul era acelasi). Stiindu-le asa de bine pe toate, sper ca social democratul Alin Teodorescu, nu s-a abtinut si i-a dat cateva sfaturi bune candidatului social democrat vvp pentru a avea totusi o sansa, sfaturi aplicate de acesta ad litteram, dintre care la loc de cinste au stat cele de a fi cat mai marlan, tupeist si nesimtit si, mai ales, ideea de strans uniti in jurul conducatorului iubit.
Indraznesc sa va spun ca articolul trebia sa se incheie cu o incercare de raspuns la intrebarea daca aceasta fragmentare a dreptei inainte de primul tur, urmata de o unire uimitoare in cel de al doilea, a facut parte dintr-un plan al unora (nu-i musai ca totii participantii sa fi fost informati) sau a fost o intamplare fericita.
O prima parere: Ponta a pierdut (sint motive clare cu duiumul ca explicatie), si pentru ca trebuia sa existe un cistigsator, acela este Iohannis.
Probabil, nu cred ca se poate demonstra dar nici infirma, oricare candidat de pe dreapta ar fi cistigat impotriva consumatorului de popcorn.
(Ca votant Macovei, nu indemnul ei m-a facut sa votez impotriva lui Ponta, ci convingerea mea; ar fi fost o contradictie de neexplicat ca votind odata Macovei, a doua oara sa votezi Ponta; asa ca explicatiile savante despre ce a facut si cum a procedat Iohannis, nu isi au rostul.)
NB,
unii spunca ca „Prefer sa pierd, decit sa fiu mîrlan” este tot o mirlanie :P avind in vedere o anumita perioada din activitatea politica a viitorului presedinte.
Monica Macovei s-a grabit sa se asigure ca Justitia e la adapost, desi si puciul din 2012 tot in Justitie lovise cel mai tare. Din pacate, dansa a uitat sa-i ceara fostului uselist sa regrete, macar, apartenenta la evenimentele acelea. Si, fiindca nimeni nu i-o ceruse,(asteptam cu totii, ca disperatii sa ne fie Presedinte, n-avem timp de fleacuri), a reafirmat, in discursul de la CCR justetea acelui demers, care aproape ne-a scos din rindul Tarilor civilizate.
Dar, stati, ca ne pregatim de „Romania lucrului bine facut”, poate e si asta parte din „fapte, nu vorbe”.
Nu stiu daca este just (constructiv) sa consideram ca, evenimentul istoric exceptional pe care am avut sansa sa-l traim in 16.11.14, este o victorie a dreptei fragmentate…!?
Mie mi-a dat senzatia unei solidaritati inedite (!) a românilor, si cred ca acest aspect ar trebui subliniat, sublimat, cultivat, pentru ca sa devina o atitudine civica de care sa nu ne mai miram data viitoare, sa o consideram NORMALA !
Cauzele victoriei lui KI, respectiv ale infrangerii lui Ponta, fiind multiple si variate, cred ca n-ar fi inutil sa ne referim mai mult la consecintele acestui eveniment, si invatamintele pe care le putem trage fiecare din parcursul (vizibil…) castigatorului, dar si al invinsului!
Apoi, semnalul pe care poporul l-a adresat politicienilor, de toate culorile, mi se pare extrem de simplu si de clar : suntem capabili si responsabili, contati pe noi ca sa va ridicam sau sa va naruim!
De acord!
” Ce nu înțeleg acești distinși comentatori este că electoratului în general nu îi prea plac încolonările de genul ăsta, nici măcar în spatele candidaților preferați. Alegătorii nu aparțin acestora; faptul că votează, că sprijină chiar, la modul pozitiv și entuziast un candidat nu înseamnă chiar deloc că se mută odată cu acesta, ca niște piese pe tablă, la comandă. ”
As spune ca e un pic diferit ,in special pentru alegatorii MM ,intre care m-am numarat si eu.
Mesajul MM a fost singurul mesaj corect si coerent : nu alegatorii ii partin ei ,ci ea apartine alegatorilo,iar in caz de succes devine „angajata votantilor”.
Asta uita foarte multi politicieni (si se pare si muti ziaristo/”analisti”: cetateanul X este ales de restul cetatenilor sa presteze un serviciu de functionar PUBLIC, PLATIT din taxele celorlalti votanti. Egal ca este vorba de consilier local,primar,parlamentar sau presedinte.Este acelasi lucru.
Pina acum MM a fost singurul politician care a sublinita in clar acest fapt.
Si,as indrazni sa psun,si printre putinii care a doveti ca acest principiu nu eset doar o vorba goala pentru ea.
votul pe Ki in turul 2 a fost un vot foarte pragmatic ,incurajat de insusirea acestuia a principalelor puncte din programul MM (ilustrat prin acea scrisoase deschisa).
Cine isi inchipuie ca victoria apartine cuiva „dreptei” fragmentate, sau chiar numai a castigatorului insusi se insala. Victoria apartine justitiei, DNA-ului, internetului, facebook-ului, diasporei, inexistentei clase de mijloc si sperantei. Cheia sperantei pe care o nutresc acesti oameni, ca indiferent cine este la putere, sa ii bage la inchisoare pe toti hotii astia care fura nu de foame, ci de lacomie, si datorita carora copiii lor nu isi pot gasi de lucru nici la ei in oras, si nici macar in tara, si sunt nevoiti sa pribegeasca printre straini, venind acasa numai de sarbatori. Sa se ia fonduri europene, sa se faca autostrazi, sa vina investitori, sa se asfalteze strazile, sa aiba si ei canalizare, si nu buda in fundul curtii, ca doar sunt chipurile oraseni, nu mai spun de gaze si alte fineturi din astea. Ca leutii lor munciti cu greu care se duc pe taxe nu se duc de-a azvarlita in vilele politicienilor imbuibati si corupti care le amagesc batranii cu 10 lei in plus la pensie. Ca sa isi vada copiii muncind, avand si ei copii la randul lor, si o viata mai buna decat a lor la ei in tara. Altceva lor nu le trebuie, sunt multumiti, au muncit, mai muncesc, nu mor de foame, in schimb vor ca urmasii lor macar sa aiba o viata mai putin chinuita ca a lor, daca imbelsugata nu se poate inca … cel mai devreme poate nepotii ?
Cine doreste sa afle o parte din povestile parintilor celor din diaspora, poate gasi amanunte in urmatorul articol.
http://lloopp.wordpress.com/2014/11/23/in-vizita-la-parintii-romanilor-din-diaspora/
Așa mult aș dori ca măcar, măcar primul paragraf să-l citiți după ce ați citit titlul, dacă nu tot articolul. :-) Văd că trebuie să dau un răspuns general ca să nu-l repet pentru fiecare comentator care îmi aduce fix același reproș:
Am spus eu că explicația victoriei lui Klaus Iohannis este fragmentarea dreptei? Că e factorul unic, principal și fundamental care a făcut asta? Că nu există altele? Nu. Din primul paragraf am spus, explicit, contrariul!!
M-am referit doar la analizele și comentariile dinainte de alegeri, și le știm cu toții, care spuneau că ”lipsa de unitate a dreptei” ar fi un factor care reduce șansele candidatului opoziției la victorie, până la a le anula cu totul. Articolul explică faptul că, nu doar că această lipsă de unitate nu a trebuit să fie depășită, ci a contribuit de fapt la victorie. Alături de N altele, inclusiv unele care au de-a face cu ”stânga” (puterea), nu cu opoziția.
Eh, asa avem noi romanii prostul obicei de a da impresia ca suntem pusi pe critica chiar atunci cand suntem de acord cu interlocutorul. Cred ca veti privi altfel comentariile daca le veti considera ca pe argumente in plus fata de articolul dumneavoastra, care au menirea sa intareasca ceea ce s-a spus.
Simt ca toate vin din frustrarea faptului ca desi se comporta in aparenta ca si cum ar fi inteles, politicienii si analistii inca sunt rupti de realitatile oamenilor de rand, si doar asteapta sa treaca valul ca sa isi reia masinatiunile, combinatiile si furturile.
Foarte bun articolul dumneavoastra, si mai ales la obiect :).
Mulțumesc :-)
Foarte corect domnule Damian! Ce nu inteleg eu este agresivitatea unor comentatori de mai sus. Tot in sprijinul teoriei dumneavoastra spun si eu ca fragmentarea dreptei a fost benefica prin aducerea la vot in primul tur a mai multor alegatori. Am avut de unde alege. Eu de exemplu am votat Udrea, vrand prin aceasta sa-i arat aprecierea mea lui Basescu. Stiam ca in turul 2 voi avea de ales intre Ponta si Iohannis si ca voi alege Iohannis. Ce vreau sa subliniez este ca prin oferta electorala diversa prezentza in primul tur a fost marita. Cred ca nu trebuie sa argumentez ca o prezentza mai scazuta in primul tur ar fi marit diferenta dintre primii doi si probabil Ponta ar fi castigat datorita demobilizarii induse de o diferenta foarte mare intre cei doi. O intrebare directa pentru alegatorii Monicai Macovei: Daca doamna Macovei nu candida prestatia domnului Iohannis v-ar fi convins sa votati la primul tur?
O opinie. Daca nu condida MM, votantii ei:
– sigur nu il votau pe Ponta ci alegeau alt candidat
– poate nu participau la vot – putin probabil sau in procent destul de mic
Eu am votat Macovei in primul tur, dar recunosc ca votul meu a fost, partial, unul negativ: am sperat ca dna Macovei sa obtina mai mult decat Udrea si astfel sa-mi arat dezaprobarea fata de cel care a protejat-o pe ultima.
Banuiam ca voi alege intre Iohannis si Ponta in turul doi si, asa cum reiterasem de cateva ori in trecut, as fi votat anti-ponta. Insa modul cum s-a comportat Iohannis in pauza dintre tururi m-a convins sa-i ofer votul meu din toata inima. L-as fi votat deci chiar si daca n-as fi mers la vot in turul unu.
@M Damian
Nu ati spus ca victoria lui KJ este urmare a fragmetarii dreptei. Declarati: KJ a ajuns Presedinte si datorita fragmentarii.
Eu unul sunt intre cei care am asteptat o reorganizare, o primenire si o unificare a „dreptei” dupa decembrie 2012 si europarlamentarele din 2014. PSD-ului i-a lipsit foarte, foarte putin sa isi impuna candidatul si la Presidentie. Totul pe fondul degringoladei, a lipsei de unitate, de proiecte pe termen lung si mai ales de oameni de valoare (noi, curati – nu resapati) pe partea dreapta. Daca dreapta se unea, KJ castiga pe baza de program si echipa si nu pe fondul entuziasmului popular, la pachet cu gloantele pe care Ponta si le-a tot tras in cap in ultima vreme.
Cei care l-au ales pe KJ asteapta in mod clar altceva de la clasa politica pentru a o legitima alaturi de el. Cu alte cuvinte, se face acum ce nu s-a intampat acum 2 ani.
Daca acum 2 ani „dreptacii” nu s-au inteles, cand miza nu era asa mare, acum cand simt mirosul ciolanului puterii or fi mai intelepti?
Matematic, KJ avea suficiente voturi in turul 2 fara nici un vot venit de la MM, nu?
Gore,
turul II a infirmat cateogric această logică ”matematică”. Și nu e prima oară, de altfel. Dacă ar fi fost să ne luăm după ea, Klaus Iohannis ar fi trebuit să piardă categoric alegerile, nu? Lucrurile pur și simplu nu merg așa.
Asta spun, de altfel, și în articol, doar că îmi pare că lumea nu îl prea citește: nici vorbă să zic, de exemplu, că ”Macovei l-a făcut președinte”, sau că ”dreapta (ce va fi însemnând asta!) l-a făcut președinte pe KI”. Zic EXPLICIT contrariul, votanții candidatului Macovei nu erau ai ei, în sensul în care cineva are în posesie ceva, sau sub control. Nu puteau fi comandați la vot nici de dna Macovei, și cu atât mai puțin de eticheta cu pricina.
Ceea ce arată articolul este că multiplicarea candidaturilor opoziției – sau, cu expresia folosită de alții (!), ”fragmentarea dreptei” – i-a permis dlui Iohannis să devină genul de candidat care să atragă și votanți Macovei și votanți Udrea/Băsescu și votanți nehotărâți, cei care l-au făcut victorios. Asta e teza propusă și argumentată de mine. Îmi pare rău că lumea citește doar titlul și își închipuie că a înțeles și restul.
Nu a castigat nici dreapta nici stanga. Stanga nu exista in Romania, deci partidele de dreapta nu exista nici ele (trebuie o stanga sa te pozitionezi la dreapta).
Parerea mea e ca ce a castigat in Romania a fost mobilizarea exemplara din turul 2 (practic niste cetateni, unii care nu s-au mai dus la vot din ’96).
Castigatorii acestor alegeri sunt romanii ce au avut drept reprezentant pe Monica Macovei.Procentajul acestora poate creste in momentul in care votul prin corespondenta trece in parlament …Monica Macovei a rezistat cu stoicism atacurilor venite din partea establishment -lui politico-mioritic -oligarhic,chiar l-a dorit caci ce putea fi o mai buna campanie electorala decat atacurile furibunde a celor certati cu legea,respectarea Statului de drept samd.Electoratul reprezentat de Monica Macovei plus electoratul ce a iesit la vot (nefiind neaparat in spatele vreunui candidat ci antisistem),dau fiori reci partidelor politice,caci cerintele respectarii Statului de drept,respectarea Justitiei,respectarea Cetateanului si a dreptului acestuia ,se pot raspandii ca un antidot in societatea romaneasca per ansamblu .Virusul faradelegii poate fi anihilat numai de vointa celor ce respecta legea .Din pacate/fericire dupa 25 de la caderea comunismului electoratul romanesc trebuie sa vina pentru a spune Nu faradelegii .Poate acesta este procesul normal prin care trebuie sa treaca o fosta tara comunista.Nu stiu care va fi miza viitoarelor alegeri prezidentiale insa sper…Peace&love.
Un al articol cu menirea de a „balamuci” capul la alora ca alde mine!
Nu a fost o victorie a dreptei, fragmentate sau nu, ci o victorie a bunului simt:
„Candidatul ACL la prezidentiale, Klaus Iohannis, a explicat vineri de ce nu a raspuns in campanie atacurilor care i-au vizat pe parintii sau pe sotia sa si de ce nu i-a dat, in mai multe randuri, replica lui Victor Ponta.
„Singurul raspuns pe care as putea sa-l dau ar aduce o nota de aroganta si nu vreau”, a declarat initial Iohannis, intr-o conferinta de presa de la sediul ACL.
Jurnalistii au insistat, iar liderul liberal a venit cu o completare: „DECAT SA FIU MARLAN, MAI BINE PIERD”.
Constat cu bucurie saltul făcut de la „nu ne vindem țara” la alegerea unui etnic german, sper, valoros. Naționalismul de dugheană începe să dispară. Oamenii gândesc, nu este vorba de dreapta/stânga.. PSD este unul dintre cele mai retrograde partide să zicem social-democrate din Europa. Cine să-l reformeze? Iliescu, un om care și-a sacrificat concetățenii pentru puterea personală, un pușcăriabil cu falsă onorabilitate? Un Ponta, băiat de mingi pe la toate meciurile? PSD trebuie să se autodizolve și să renască din propria cenușă. Primul semnal a fost arestarea eternilor Hrebenciuc, Miki Șpagă, ș.a. Regret că Monica Macovei nu se bucură de respectul pe care îl merită. dar ea ar putea să fie un prim -consilier al lui Iohannis. Cu o singură condiție – Iohannis să fie cdel mai bun președinte de până acum, ceea ce nu este f. greu, că avemn în spate cei mai slabi șefi de stat din ultimii 100 de ani- Iliescu, Constantinescu, iar Iliescu, Băsescu. .
Dna Macovei are un proiect politic propriu, care nu poate fi realizat din postura de consilieră a dlui Iohannis. De altfel, în campanie dna Macovei s-a manifestat ca un competitor al candidatului ACL – condiție esențială pentru a vorbi de ”alegeri primare”. Ar fi anormal ca acum să îi devină consilier.
Cum mai spuneam, pe-aici, „fragmentarea dreptei” a contribuit la rezultatul alegerilor, dupa parerea mea. Mai multe ‘paraiase”, fiecare cu adeptii sai, au erodat, in mai multe locuri, monolitul PSD. Au „tras” catre „dreapta” acei alegatori care nu erau foarte hotarati sa voteze cu domnul Ponta.
Privind asa lucrurile, putem deduce ca Traian Basescu (acuzat de multe ori ca faramiteaza dreapta) a contribuit si el, pe fondul „Jos Basescu”, la rezultatul alegerilor.
Sper, din inima, ca toti politicienii sa inteleaga semnificatia votului din 16 noiembrie. Sper, din inima, ca vreun partid „de dreapta” sa nu faca ceea ce a facut un partid „de stanga”, in 1990. Sa nu incerce cineva sa confiste rezultatul unei miscari populare, eludandu-i reala semnificatie.
Cu un singur lucru nu sunt de acord. Victor Ponta nu a pierdut alegerile pentru că a fost el însuși un candidat slab. Dacă stătea, cum a zis, și mânca popcorn până la alegeri, fără să zică decât banalități, probabil că ar fi câștigat. Ce l-a omorât pe Victor Ponta a fost calitatea execrabilă a comunicării celor din jurul lui, pe care mă întreb dacă i-a putut controla. Probabil că nu, de vreme ce nu a putut-o controla din acest punct de vedere nici măcar pe Gabriela Vrânceanu-Firea, mereu în preajma lui. Marile gafe de comunicare care au mobilizat un vot anti-Ponta (ideea cu românul adevărat, disprețul față de votanții din diaspora, atacurile la persoana lui Johannis etc.) nu aparțin direct lui Victor Ponta. Dealtfel, cam asta a fost și problema lui Mircea Geoană în 2009 și e posibil să fie mereu problema PSD. Acest partid este atât de convins de fiecare dată că nu poate pierde, încât se lansează într-o cursă internă în care fiecare mic centru de putere încearcă să se poziționeze înainte de alegeri în așa fel încât să pretindă apoi că victoria i se datorează. De aici stridențele în declarații și încercările de a face alianțe cât mai cuprinzătoare (gen Diaconescu, Vadim), care, toate, s-au dovedit mai mult decât contraproductive.
Înțeleg ce spui și ai dreptate. Însă cazul e similar cu cel în care eu laud pe cineva așa: ”candidatul/demnitarul X. a avut un discurs foarte bun”, și mi se răspunde ”știi că nu le scrie el, nu?” :-) Da, e bun nu că scrie bine discursuri, ci că și-a ales un bun scriitor de discursuri, și a știut ce să-i ceară acestuia. La fel și aici, nimeni nu i-a impus lui Victor Ponta echipa cu care să lucreze. Personal, el n-a avut vină în toate gafele lui Firea, Palada, Teodorescu și restul. El a avut vină că i-a ales și a mers pe mâna lor.
In cazul de fata aceasta fragmentare a fost benefica. Dar asta nu e intotdeauna adevarat si nu stiu daca e o reteta a succesului. Problema apare cand competitorii din acelasi culoar („dreapta” in cazul de fata) se ataca asa de mult intre ei incat castigatorul nu ii mai poate aduce sub aceeeasi umbrela pe toti votantii. Sau cand pentru a castiga in „primaries” ajungi sa faci niste promisiuni radicale care ii indeparteaza pe alegatorii independenti (asta se intampla de multe ori in State). Din fericire Iohannis nu a avut aceste probleme. Avea un avans confortabil in sondaje, asa ca nu a fost nevoit sa le atace pe Macovei sau pe Udrea si nici nu a facut promisiuni si declaratii care sa antagonizeze prea tare parti din electorat.
Bogdan,
un mijloc, un instrument prost înțeles și prost folosit nu-și poate îndeplini scopul. Asta reprezintă, aș zice, aproape o tautologie :-) Iar un sistem de alegeri primare nu face excepție, desigur. Ideea de bază a acestuia este să existe competiție între candidații aceluiași spectru politic, o competiție însă ținută în frâu de nevoia candidatului câștigător de a câștiga voturile date inițial competitorilor, și nevoia acestora de a continua să aibă o carieră politică după.