joi, martie 28, 2024

VIDEO Interviu Lucian Boia: “Identitatea nu este ceva picat din cer. Identitatea ti-o asumi si ti-o afirmi.”

Caragiale nu avea nici un pic de sange romanesc in vine, s-ar gasi oare cineva sa spuna ca nu este roman? Ca este scriitor grec? Ideea etnicista despre natiune, preluata de la germani, a prevalat in constructia statului roman. Iar aceasta idee a avut diferite consecinte pana acum, analizate in cifre si fapte de noua carte a lui Lucian Boia, “Cum s-a romanizat Romania”. E vremea sa evoluam, sa trecem de la o conceptie “tribalista” asupra natiunii spre o notiune elaborata de natiune – politica, civica – care sa ne permita o integrare in peisajul european. Si e vremea ca istoricii sa nu mai trateze Romania ca pe o insula, rupta de contextul ei european.

Discutia de mai jos, pe marginea acestei noi carti a istoricului Lucian Boia – iata, din nou un volum al sau devine eveniment editorial – este centrata pe tensiunea intre cele doua idei de natiune.

  • Lansarea cartii: sambata, 23 mai, ora 12.00, Bookfest. Participă: Lucian Boia, Gabriel Liiceanu

Idei principale:

  • “La 1900 Bucurestiul avea o populatie de 65% romani, asta insemnand cetateni romani, deci nu toti erau neaparat romani in sensul etnic,  iar ceilalti erau straini sau fara vreo cetatenie, oricum nu erau cetateni romani. De asemenea in Romania de la 1900, Romania era tara cu cel mai mare procent de straini raportat la populatia globala, dupa Elvetia.”
  • Exista doua conceptii privind natiunea. E natiunea numita de unii de tip francez si natiunea de tip german. Natiunea de tip francez e natiunea politica. Apartii unei natiuni fiindca asta e alegerea pe care ai facut-o, sa apartii natiunii respective, indiferent de origine, indiferent de limba pe care o vorbesti. Iar natiunea de tip german, e natiunea de tip etnic, apartii unei natiuni fiindca te-ai nascut in etnia respectiva. Romanii, si nu numai ei, au preluat conceptia germana a natiunii
  • Conceptia despre o natiune civica, politica este formula cea mai evoluata. Ne despartim de tribalism si ajungem sa avem o conceptie mai inalta despre natiune.
  • Exista o contradictie intre dorinta de a avea un stat national cu adevarat romanesc, intre programarea acestui stat, trecerea lui in Constitutie ca stat national unitar, si realitatea unei mari diversitati etnice.
  • Pur si simplu, sa vorbesti despre unitatea desavarsita a acestui spatiu din cele mai vechi timpuri sau de constiinta locuitorilor ca apartin unui spatiu unitar este o negare a istoriei. Unii ajung sa vorbeasca si de natiunea daca. Nu mai spun ca despre natiunea medievala se vorbeste in mod curent. Astea sunt nonsensuri istorice.
  • Sunt atatia care n-au vrut sa-l voteze pe Iohannis pe motiv ca nu este roman. Iohannis nu este etnic roman, dar apartine natiunii romane, altfel nici n-ar putea sa fie presedinte al Romaniei. Ca sa simplificam lucrurile, etnia e ceva dat; te-ai nascut roman, vorbesti romaneste fiindca e limba ta materna, pe cand natiunea este elaborare, se construieste.
  • In momentul de fata Republica Moldova nu este acelasi lucru cu Romania din foarte multe puncte de vedere. Si pana la urma conteaza nu ceea ce dorim noi, ci ceea ce doresc ei si modul cum se considera ei. E clar ca majoritatea populatiei din Republica Moldova – cei care nu sunt romani, rusofonii si ceilalti – dar si destui romani, nu sunt foarte dornici in momentul de fata sa se realizeze aceasta unire cu Romania.
  • Cred – si asta am incercat sa fac in cartea Cum s-a romanizat Romania – ca trebuie sa integram mai bine minoritatile, sau cum vrem sa le spunem, in istoria romaneasca. S-a si trecut de la istoria Romaniei la istoria romanilor. Si istoria romanilor, prin numele pe care i-l dai de la bun inceput, ii inlatura pe ceilalti.

Puteti comanda cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.

Titlul cartii contine un fel de paradox, la prima vedere. Cum s-a romanizat Romania… Era Romania mai putin romaneasca acum un secol si jumatate? De fapt, ce intelegeti prin romanizare?

Lucian Boia: Da, Romania acum un secol, un secol si ceva era mai putin romaneasca decat este astazi, sau astazi este mai romaneasca decat a fost in urma cu un veac. Populatia actuala a Romaniei este alcatuita din aproape 90% etnici romani. Or in perioada interbelica, daca vrem sa luam acest reper, avem recensamantul din 1930, care da pentru Romania Mare aproape 72% etnici romani. Deci 28, sau putin peste 28 la suta, nu sunt romani, sunt de tot felul de nationalitati. Iar in Romania mica, in vechiul Regat, inainte de 1918, procentul romanilor era mult mai mare decat in Romania Mare. Insa trebuie facuta distinctia dintre locuitorii satelor si ai oraselor. Satele sunt aproape pur romanesti pana la 1918, ca si dupa aceea, in schimb orasele sunt cat se poate de cosmopolite. La 1900 Bucurestiul avea o populatie de 65% romani, asta insemnand cetateni romani, deci nu toti erau neaparat romani in sensul etnic,  iar ceilalti erau straini sau fara vreo cetatenie, oricum nu erau cetateni romani. De asemenea in Romania de la 1900, Romania era tara cu cel mai mare procent de straini raportat la populatia globala, dupa Elvetia. Deci o tara care atrage foarte multi straini si ii atrage din motive evidente. E o perioada de modernizare, de dezvoltare economica, cand romanii sunt in curs de a se adapta la civilizatia occidentala.

Sunt multe profesiuni, multe meserii, multe atitudini pe care romanii nu le au. Si nu le au nu fiindca ar fi venit dintr-o civilizatie inferioara. Ci pentru ca vin dintr-o civilizatie de alt tip. Noi vorbim despre Europa, dar pana in secolul al XIX-lea, spatiul romanesc, Principatele, Tara Romaneasca, Moldova apartin sistemului rasaritean de civilizatie. Si incepand din secolul al XIX-lea, se apropie, se adapteaza, se integreaza in sistemul occidental Si atunci trebuie sa invete o gramada de lucruri pe care nu le stiau. La mijlocul secolului al XIX-lea, de pilda, aproape toti medicii nu sunt romani. Pur si simplu nu exista o scoala de medicina romaneasca. A creat-o ceva mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Carol Davila, si el un ne-roman, marele creator al invatamantului medical romanesc si al sistemului sanitar romanesc. Arhitectii iarasi, cea mai mare parte dintre ei nu sunt romani, sunt francezi sau de alte origini. Monumentele reprezentative din vremea Micului Paris, la 1900, sunt, in genere, creatia unor arhitecti francezi, incepand cu monumentul simbolic al Bucurestiului – Ateneul Roman. Lucrul acesta este firesc. Dar in decurs de o generatie, doua, trei, romanii au invatat tot ce era de invatat si pe la 1900 putem spune deja ca elita romaneasca se afla la nivelul elitei europene occidentale din epoca. Sigur, elita, nu si marea masa a populatiei. Mai era inca mult de facut pentru modernizarea si occidentalizarea in profunzime a societatii romanesti.

Trebuie sa va marturisesc, am deschis cartea dvs. cu o asteptare nerostita in minte. M-am gandit, oare ce mit o sa mai demantelati in aceasta carte?

LUCIAN BOIA: Si ati gasit ceva?

Cred ca am gasit niste stereotipuri si niste conceptii pe care istoriografia le lua prea de-a gata. Mai intai, mi s-a parut ca este strabatuta de  o tensiune intre doua idei despre natiune. Ideea natiunii bazata pe etnie si ideea de natiunie civica, bazata pe alegere.

LUCIAN BOIA: Da, sunt cele doua modele de natiune care continua – in fond – pana astazi. E natiunea numita de unii de tip francez si natiunea de tip german. Natiunea de tip francez e natiunea politica. Apartii unei natiuni fiindca asta e alegerea pe care ai facut-o, sa apartii natiunii respective, indiferent de origine, indiferent de limba pe care o vorbesti. Iar natiunea de tip german, e natiunea de tip etnic, apartii unei natiuni fiindca te-ai nascut in etnia respectiva. Romanii, si nu numai ei, au preluat conceptia germana a natiunii, pe care o constatam si astazi la foarte multi, nu spun la toti, dintre compatriotii nostri Esti roman, daca esti etnic roman. Si daca se poate sa fii si ortodox, cu atat mai bine.

In carte, dvs tot timpul veniti cu o completare la ideea de natiune etnica, veniti cu argumente pentru o idee de o natiune civica, politica.

LUCIAN BOIA: Conceptia despre o natiune civica, politica este formula cea mai evoluata. Ne despartim de tribalism si ajungem sa avem o conceptie mai inalta despre natiune.

Spre exemplu spuneti despre Caragiale ca nu avea niciun un pic de sange romanesc.  Asta nu insemna ca era mai putin roman.

LUCIAN BOIA: Dar, ar fi complet stupid sa spunem ca este un scriitor grec. E clar ca e un mare scriitor roman. Si este roman, nu doar ca scriitor, desi nu avea nicio picatura de sange romanesc. Sa spunem atunci ca romani sunt cei care au jumatate sange dac si jumatate sange latin? E o aiureala.

In ceea ce priveste felul in care era dobandita cetatenia romana, intre cele doua principii, ius sangvinis si ius soli, prevala principiul dreptului sangelui…

LUCIAN BOIA: Ne referim la vechiul Regat, pana la 1918. Era teama ca strainii care, inca o data, sunt foarte numerosi, dupa Elvetia e tara cu procentul cel mai mare de straini, si vin in numar mare in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Sigur ca exista o reticenta in a le acorda cetatenia si a-i face sa fie romani pur si simplu, iar distinctia se face mai ales intre orase si sate. La orase strainii sunt bine primiti, au locul lor, au ce sa faca, aduc o multime de competente, in industrii, in comert, samd. Se doreste sa nu se aseze si la sate. Adica, se refuza complet o colonizare cu elemente straine a pamantului Romaniei. In felul acesta, Constitutia si legile tarii, in orice caz, interzic cumpararea de pamant de catre straini. Aceasta nu inseamna ca unii dintre ei nu capata si cetatenia romaneasca, si o data ce au capatat cetatenia romaneasca sunt romani pur si simplu, indiferent de origine.

Erau impuse conditii dificile de dobandi cetatenia romana…

LUCIAN BOIA: Da, foarte grele, conditii care i-au lovit in special pe evrei. Mai ales ca dintre toti strainii, evrei sunt cei care au profilul cel mai diferit, prin religie, in orice caz, in raport cu populatia romaneasca. Si, de asemenea, sunt si foarte numerosi. La un moment dat, in secolul al XIX-lea, se stabilesc in special in Moldova, iar in unele orase moldovenesti ajung sa fie chiar majoritatea. La Iasi, la 1900, evreii depasesc 50%, sunt mai multi decat romanii. Au, in buna masura, in mainile lor mestesugurile, comertul, ceea ce e foarte bine, de altfel: daca romanii nu faceau treaba aceasta e bine ca au venit evreii s-o faca. Exista o frustrare in randul unor romani nationalisti, iata ca evreii ne impeidica sa ne ocupam noi de economia tarii. Probabil ca nu s-ar fi ocupat ei daca nu veneau evreii, dar aici este o alta discutie. Sunt si evrei care capata cetatenia romana, cei care au participat la Razboiul de Independenta, dar sunt doar vreo 1000 de persoane. Cetatenia se capata individual, cu o cerere motivata, dupa o perioada destul de lunga de asteptare, trebuia o lege speciala, era votata individual pentru fiecare dintre cei care solicitau cetatenia, atat in Camera cat si in Senat. Era un parcurs foarte complicat.

Sa trecem in alt plan. Spuneti ca in istoriografia romaneasca oficiala, statul national romanesc  din secolul XIX pare ceva de la sine inteles. Or acest caracter unitar e departe de a nu fi problematic.

LUCIAN BOIA: Da, si de aici o anumita tensiune, pornind de la o anumita frustrare a multor romani. Romanii au vrut – pe deplin justificat – sa aiba un stat national romanesc. Si l-au avut, dar un stat national care cuprindea intre frontierele lui si foarte multi neromani, chiar in Romania mica, in vechiul regat pana la 1918, si cu atat mai mult in Romania mare, in Romania perioadei interbelice. Procentul general, cum v-am spus, este pentru perioada interbelica de 72% romani. Procentul acesta este sensibil mai scazut in ce-i priveste pe romani in provinciile alipite la 1918. In Transilvania, socotind global si cu Banatul, Crisana, Maramuresul, la 1930 romanii etnici sunt 58%, iar minoritarii, asa-zisii minoritari, aproape ca nici nu pot sa le spun tuturor minoritari pentru ca sunt procente atat de mari, sunt 42% maghiarii, germanii si ceilalti cu procente mai mici. Populatia romaneasca este in mod evident romaneasca, dar nici minoritarii nu erau chiar atat de minoritari. In plus erau majoritari la orase – pana la sfarsitul perioadei interbelice in orasele transilvanene, in Bucovina, in Basarabia. De aici provin anumite frustrari, majoritatea populatiei nu e romaneasca, e formata din maghiari, germani, evrei. Exista o contradictie intre dorinta de a avea un stat national cu adevarat romanesc, intre programarea acestui stat, trecerea lui in Constitutie ca stat national unitar, si realitatea unei mari diversitati etnice. Sigur cu romanii majoritari peste tot, dar si cu minoritati numeroase si foarte diverse. Cred ca Romania interbelica e tara europeana interbelica care are cei mai multi minoritari – nu procentual – si are cea mai mare diversitate de nationalitati, de minoritati etnice. In Transilvania maghiari si germani, in Bucovina germani si evrei, in Basarabia evrei, rusi, ucraineni, in Dobrogea turci, tatrai, bulgari. Este o foarte mare diversitate, ceea ce este interesant, fascinant pentru istoric. Cred ca a fost bine pentru societatea romaneasca. Aceste minoritati au infuzat tot felul de elemente de cultura, tot felul de competente, de traditii pe care le aveau. E o lume foarte interesanta lumea romaneasca, cu romanii majoritari, dar si cu toti ceilalti printre romani, alaturi de romani.

Puteti comanda cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.

Vorbind despre istoriografia post-comunista spuneti “Discursul istoric s-a despartit cu greu si inca nu pana la capat de conditia de auxiliar al ideologiei si propagandei nationale pe care comunismul i-o imprimase temeinic. Acest discurs istoric era profund imprimat de nationalismul autohtonist”. Cum arata acest discurs? Care erau liniile directoare ale discursului nationalist comunist?

LUCIAN BOIA: Inceputurile comunismului, in perioada internationalista, au fost brutal anti-nationale. A urmat o revenire in sens national, cu atat mai apreciata cu cat venea dupa negarea valorilor nationale romanesti. Si atunci aproape toti romanii au fost incantati: iata revenim la traditiile noastre, la valorile noastre. Sigur ca aici este o buna doza de mitologie, cu accente puse asupra vechimii romanilor, asupra continuitatii, asupra omogenitatii spatiului romanesc. Pur si simplu se face abstractie de istorie daca vorbim de o unitate din totdeauna a spatiului romanesc. Sigur ca este un spatiu care are trasaturi unitare, dar este si un spatiu foarte fragmentat. Pana acum un secol si jumatate nici nu exista Romania. Existau niste fragmente, niste bucati din care s-a facut Romania. Putea sa se faca, cum s-a si facut, si bine ca s-a facut, dar putea sa nu se faca, ce stiu eu pe ce cai ar fi putut sa mearga istoria daca ar fi ales alte directii. Pur si simplu, sa vorbesti de unitatea desavarsita a acestui spatiu din cele mai vechi timpuri sau de constiinta locuitorilor ca apartin unui spatiu unitar este o negare a istoriei. Unii ajung sa vorbeasca si de natiunea daca. Nu mai spun ca despre natiunea medievala se vorbeste in mod curent. Astea sunt nonsensuri istorice. Natiunea este o creatie moderna si unii sunt foarte sensibili sau chiar se revolta cand aud asemenea afirmatii care sunt pur si simplu de bun simt. Am spus clar Stefan cel Mare nu era roman, in sensul ca nu se considera el roman. Identitatea pe care si-o asuma el era aceea de moldovean. Recent a fost o discutie, unii n-au prea vrut sa inteleaga acest lucru, am fost intrebat la o emisiune: daca nu se considera roman, ce limba considera el ca vorbeste? Eu nu stiu daca Stefan cel Mare avea si preocupari de lingvist, ca sa se gandeasca profund asupra limbii pe care o vorbea. Daca vrem sa ne jucam putin, sa intram in pielea lui Stefan cel Mare, este evident ca el considera ca vorbeste moldoveneste, nu romaneste. De altfel, chiar mai tarziu, doua secole dupa Stefan cel Mare, Grigore Ureche, care stia mai multe decat Stefan cel Mare, facuse studiile in Polonia, invatase latineste, stia ca romanii sunt de origine latina, ca toti au origine comuna, dar asta nu-l impiedica sa vorbeasca in cronica lui despre limba moldoveneasca. Limba pe care o vorbeste Grigore Ureche este limba moldoveneasca, el stiind ca ca este foarte asemanatoare, sau chiar aceeasi cu limba vorbita de ceilalti romani, dar ii spune in continuare moldoveneasca. Identitatea nu este ceva picat din cer. Identitatea ti-o asumi si ti-o afirmi. Moldova isi are propria ei identitate in raport cu Tara Romaneasca si cu ceilalti romani pana in secolul al XIX-lea. Si la 1859, cand s-a facut Unirea, patriotii moldoveni care au vrut cu tot dinadinsul si au facut Unirea, au creat alaturi de munteni Romania, ei isi spun moldoveni in continuare. Daca ne uitam pe textele de la 1859, nu-si spun romani, isi spun moldoveni. Identitatea lor era de moldoveni. Asta nu inseamna ca nu sunt romani. Din punctul nostru de vedere toti acestia vorbeau romaneste, dar asta e un punct de vedere al nostru de ordin lingvistic, de ordin stiintific. Dar din punct de vedere al identitatii pe care oamenii si-o asumau, era o identitate moldoveneasca si in ceea ce priveste statalitatea, si-n ceea ce priveste limba, si-n ceea ce priveste cultura.

Spuneati adineaori ca aceasta conceptie etica, politica asupra natiunii ar fi superioara conceptiei etnice.

LUCIAN BOIA: Sigur, fiindca conceptia etnica este exclusivista. Uitati-va si la noi, cand despre romii nostri aflati in diverse tari occidentale se vorbeste ca fiind romani, imediat sunt o multime de compatrioti de-ai nostri care nu suporta aceasta etichetare. Cum pot sa spuna despre romi ca sunt romani, cand toata lumea stie ca nu sunt romani, sunt tigani. Din punctul de vedere al natiunii, al unei intelegeri adecvate a natiunii sunt romani, fiindca apartin natiunii romane. Sau ca sa-i lasam pe romi la o parte,  sa luam cazul Iohannis. Sunt atatia care n-au vrut sa-l voteze pe Iohannis pe motiv ca nu este roman. Iohannis nu este etnic roman, dar apartine natiunii romane, altfel nici n-ar putea sa fie presedinte al Romaniei. Ca sa simplificam lucrurile, etnia e ceva dat; te-ai nascut roman, vorbesti romaneste fiindca e limba ta materna, pe cand natiunea este elaborare, se construieste.

De altfel comentati in carte si discursul alegerilor din 2014, discursul acesta etnicist nationalist traditional, bazat pe etnie…

LUCIAN BOIA: Si e uluitor cand vezi ca vine tocmai din partea Partidului Social Democrat care ar trebui sa aiba cu totul alte valori decat nationalismul si ortodoxismul.

N-a avut pana la urma castig de cauza.

LUCIAN BOIA: Depinde cum vedem paharul, pe jumatate plin, sau pe jumatate gol. S-a jucat totusi la limita sau aproape de limita. Sigur ca o mica majoritate de romani l-au votat pe Iohannis in ciuda faptului ca n-ar fi roman si ca nu este ortodox. Dar aproape jumatate din romani au votat – nu numai din acest motiv – insa s-au auzit destule voci – si printre oamenii politici si printre preoti – care i-au indemnat pe oameni sa voteze un roman si anume un roman ortodox. Iar aceasta este o distinctie care i-a lovit foarte rau la un moment dat pe greco-catolici. Greco-catolicii erau la fel de romani si etnic si cultural precum ortodocsii, poate ca erau si mai romani pentru ca in Transilvania si in genere in spatiul romanesc ei au inceput lupta nationala, de afirmare a valorilor nationale romanesti, de emancipare nationala. Scoala Ardeleana apartine greco-catolicilor din Transilvania. Iata ca au fost evacuati pana la urma, biserica greco-catolica a fost desfiintata de catre comunisti, a revenit pe scena dupa 1989, dar nu mai are nici pe departe ponderea pe care o avea inainte de instaurarea comunismului. As spune ca greco-catolicii au platit din plin pentru aceasta intelegere rigida si exclusivista a conceptului de roman. Roman ar fi romanul etnic si, in plus, romanul este ortodox. Daca nu esti ortodox ar fi ceva in neregula.

Puteti comanda cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.

In finalul cartii va exprimati speranta ca…

Speranta si chiar convingerea ca totusi evoluam – sper ca nu vom involua – ca vom evolua spre o integrare nu doar in mod formal, ci o integrare efectiva in peisajul european.

In acelasi orizont conceptual, argumentele pentru unirea cu Republica Moldova au fost, pana acum argumente pe baza etnica si culturala. Insa cum aratati in mai multe locuri in carte aceste argumente nu sunt chiar atat de puternice in ziua de azi, nu sunt asa de convingatoare pentru moldoveni.

LUCIAN BOIA: Eu am incercat sa fac o analiza lucida. Sa nu se creada ca eu as avea ceva impotriva unirii Republicii Moldova cu Romania. Am incercat sa pun un diagnostic si diagnosticul acesta nu se prezinta prea favorabil pentru cei care doresc in acest moment, si au justificarile lor, sa se realizeze aceasta unire.  Republica Moldova este sensibil diferita de Romania, din foarte multe puncte de vedere. A avut o alta istorie de la 1812. Pana la 1812 este evident ca e parte a Moldovei. Dupa 1812 s-a petrecut procesul acela de rusificare, s-a petrecut o izolare, suntem in Rusia tarista, o izolare a Basarabiei de restul neamului romanesc, ceea ce nu s-a petrecut in Transilvania. Sa nu confundam, oricate critici am avea, justificate sau nu, la adresa politicii unguresti pana la 1918, sa nu confundam deci Austro-Ungaria cu Rusia. Austro-Ungaria era un stat de drept, sigur cu partea de discriminare la adresa nationalitatilor, dar Rusia era o monarhie absoluta, sau in orice caz, autoritara, in care dreptul era o vorba, nimic mai mult. Pe scurt vorbind, romanii transilvaneni au participat din plin la formarea natiunii romane, au dat chiar nume mari in lupta nationala, in afirmarea culturala a romanilor, pe cand romanii basarebeni au ramas izolati. E aproape un zid care ii separa de restul natiunii romane pana la 1918. Asta s-a vazut si in perioada interbelica, integrarea in Romania Mare a Basarabiei a fost foarte complicata si imperfecta. Dar, nici Bucurestiul n-a avut suficient tact, in sfarsit, lucrurile nu s-au desfasurat intr-un mod ideal. Dupa care a urmat din nou faza ruseasca, faza sovietica, si asta a indepartat si mai mult cele doua trunchiuri ale romanilor. Acesta e rezultatul istoric, ca ne place sau ca nu ne place. In momentul de fata Republica Moldova nu este acelasi lucru cu Romania din foarte multe puncte de vedere. Si pana la urma conteaza nu ceea ce dorim noi, ci ceea ce doresc ei si modul cum se considera ei. E clar ca majoritatea populatiei din Republica Moldova – cei care nu sunt romani, rusofonii si ceilalti – dar si destui romani, nu sunt foarte dornici in momentul de fata sa se realizeze aceasta unire cu Romania.

Poate schimbarea argumentelor, trecerea la argumente privind o comunitate, o natiune politica, ar fi mai convingatoare, ma gandesc, decat cele etnce si culturale.

LUCIAN BOIA: Ceea ce e de facut e o apropiere treptata a celor doua tari, intrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana, rebuie rabdare, nu trebuie insistat intr-un fel in care poate sa dea impresia unei imixtiuni in treburile Republicii Moldova si a unei fortari din partea Romaniei. Viitorul e inca nescris, nu se stie ce va aduce, poate sa aduca una sau alta, dar in momentul de fata – asta am vrut sa spun – nu se pune problema unei unificari.

In incheiere as vrea sa va intreb, in viitorul apropiat, ce carte de istorie romaneasca, care nu e inca scrisa, v-ar placea sa cititi

LUCIAN BOIA: E nevoie peste tot de abordari noi. Cred ca istoriografia noastra este inca destul de conservatoare, uneori foarte conservatoare. In primul rand, istoricii din vechile generatii au ramas cu ideea ca istoria trebuie sa fie in primul rand o pledoarie pentru romanitate, pentru drepturile noastre nationale, mereu suntem noi si ceilalti, noi avem dreptate intotdeauna, ceilalti mai au si ei cateodata, dar cand se ciocneste dreptatea lor de dreptatea romaneasca, e clar ca romanii sunt cei care au dreptate. Cred ca trebuie sa vedem lucrurile intr-un spirit european mai accentuat. Avem nevoie de o istorie care sa fie bine integrata in istoria europeana. Daca te uiti la sintezele de istorie romaneasca, cum e si sinteza in 10 volume a Academiei Romane, Romania parca e o insula. Se mai spune ceva, din cand in cand, despre ce e in afara noastra. Dar noi suntem o tara europeana si mai ales acum, integrandu-ne cu adevarat in Europa, trebuie ca, privind in perspectiva istorica, sa prezentam mai in detaliu, mai convingator si mai adancit, toata problematica raporturilor dintre noi si ceilalti. Inclusiv problematica minoritatilor. Mie nici nu-mi place sa le spun minoritati, desi acum au ramas atat de putine…

Inainte le spuneau nationalitati conlocuitoare, probabil dintr-o intentie de excludere…

LUCIAN BOIA: Teoretic vorbind, poti sa ai o populatie majoritara de 51% si minoritati de 49% intr-o tara. Nu stiu daca se poate vorbi despre minoritati de acelasi fel, cand si minoritatile sunt foarte diferite ca numar, ca implantare teritoriala. La noi, in prezent, exista o minoritate italiana care are si un deputat in Parlament. E aproape fictiva minoritatea asta, nu cred ca acelasi lucru e cu minoritatea maghiara, care e bine implantata intr-o parte a Transilvaniei, care isi are coeziunea ei istorica, o intreaga istorie, o intreaga cultura. Cred – si asta am incercat sa fac in cartea Cum s-a romanizat Romania – ca trebuie sa integram mai bine minoritatile, sau cum vrem sa le spunem, in istoria romaneasca. S-a si trecut de la istoria Romaniei la istoria romanilor. In general ne place sa spunem istoria romanilor, nu mai spunem istoria Romaniei. Si istoria romanilor, prin numele pe care i-l dai de la bun inceput, ii inlatura pe ceilalti. Or spatiul romanesc, din punctul acesta de vedere, are o istorie foarte interesanta – un spatiu comun, cu romani majoritari, de acord, dar si cu ceilalti care nu sunt chiar atat de minoritari, incat sa le zici minoritati, sa-i asezi undeva la margine si cu asta sa termini. Au avut un rol istoric, un rol cultural esential in configurarea istoriei acestei tari si a civilizatiei romanesti, a civilizatiei noastre comune, pana la urma. (a consemnat Lucian Popescu)

Puteti comanda cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. „Românizarea” României este un proces istoric normal. Constituirea Statului Român independent a accelerat acest proces normal, în scopul recuperării unor decalaje istorice de care nu poporul român este vinovat.
    Românii din teritoriile exterioare Regatului, înainte de 1918, se găseau într-o situație de inferioritate economică, politică și culturală, datorită politicilor antiromânești ale statelor din care făceau parte teritoriile respective. Numai România Mare a pus capăt acestei nedreptăți.
    România Mare a fost un proiect de succes, justificat din toate punctele de vedere. Caracterul național al Statului Român n-are nimic de-a face cu „tribalismul”.

    • Cum de s-or fi inteles Alecsandri cu Sion si cu Andrei Muresan? Sau nu s-au intalnit? Ce i-a venit lui Eminescu sa se duca la Blaj si sa spuna „Te salut Mica Roma”? Ce cauta Maniu, ca student, la congresul studentilor de la Roman? Pe cine au influentat ei, de se facu Romania Mare? Ca zice Dl Boia ca nu erau romani care sa simta romaneste destul cat sa faca o tara, daramite sa lupte in razboiae…
      Limba romana s-a modificat foarte mult in secolul XIX. In cateva zeci de ani au fost adoptate ff multe neologisme din franceza si italiana. Cum de s-a putut faca aceasta fara sa se publice si difuzeze dictionare de neologisme? Cum adica limba nu e unificatoare?
      Asta ca am adoptat ideea de natiune de la nemti si nu de la francezi e o ipoteza nedovedita si nedovedibila. In mod cert 48istii au adoptat fff multe idei despre natiune, popor, patriotism de la francezi, care s-au intrepatruns cu alte idei la moda in epoca. A spune ca notiunea de natiune in RO e net de origine nemteasca e o pura speculatie. Daca asta e baza teoriei, no thanks.
      Boia uita sa spuna ca evreii au plecat masiv din Romania DUPA 1948, nu inainte, ci dupa ce au fost arestati liderii democrati si au fost interzise partidele istorice, cand au vazut ca hotia si crima comunista le intrece pe toate de pana atunci. Majoritatea evreilor, pana in 1944, nu erau comunisti, ci proprietari, intreprinzatori. Evreii comunisti care au venit la putere dupa 1844 nu erau reprezentativi pentru comunitate. Comunistii ii priveau pe lidierii recunoscuti ai evreilor (Dr. Alexandru Safran, Rabinul Sef, si Dr. Wilhelm Filderman, liderul incontestabil al comunitatii evreiesti) cu aceiasi ura cu care ii priveau pe Maniu si pe Bratianu.
      Boia nu stie ca greco-catolicii se intelegeau f bine cu alte minoritati din Transilvania. Nu erau mai nationalisti decat Benes in Cehia, sa zicem. Interzicerea lor si persecutia si nu are nimic de a face cu vreun nationalism. Stalin a interzis greco-catolicii peste tot, si in Ucraina, si in Romania, si in Slovacia. Nu pt ca erau nationalisti, ci tocmai pentru ca aveau legaturi cu Vestul, Roma, ramanand in acelasi timp romani. Multi lideri greco-catolici importanti din Romania au fost arestati in procese de spionaj pt Vatican. Adica erau cu adevatat europeni, traduceau, studiau in Vest, veneau in RO calugari din alte tari, etc, nu erau deloc excesiv de nationalisti.

      • Ideea unității românești, adică a unei baze lingvistice, culturale, religioase și politice, care să susțină un stat al tuturor românilor există deja la Dimitrie Cantemir, Hronicul a vechimii romano-moldo-vlahilor, iar autorul acestei lucrări este conștient că ideea e mult mai veche și nu-i creația lui.
        Istoricii națiunilor vecine au contestat mereu această idee, fiindcă numai așa justificau legitimitatea propriilor lor pretenții asupra teritoriilor românești. Mă întreb: de ce domnul L. Boia merge pe aceeași direcție cu adversarii românității?

        • Stefan cel Mare nu era filolog sau istoric. Cand spunea ca vorbeste moldoveneste nu exprima o teorie filologica sau istorica. Asa se vorbea pe vremea lui. (Daca noi azi numim o fotocopie cu termenul ”xerox” e ca asa ne-am obisnuit, nu ca sa proclamam vreo suprematie a firmei xerox.) Un cronicar ar fi stiut sa faca niste precizari. Stefan cel Mare nu stia, ca nu asa erau lucrurile atunci.
          Azi, cand se vb de moldovenism, cand exista militantii antiromani care spun ca vorbesc moldoveneste si scriu cu litere chirilice, nu mai e ca pe timpul lui Stefan cel Mare.
          Termenul de ”limba moldoveneasca” nu are acelasi inteles in gura lui Stefan cel Mare si in gura militantilor moldovenisti de azi. Orice intelectual stie asta. Si Dl. Boia ar terbui sa stie. Moldovenistii folosesc termenul in opozitie cu limba romana, in contextul politic al lui Putin de azi. De aceea e tradus Dl Boia in ruseste (si ungureste).
          Si Dl Boia iese din domeniul istoric si face politica atunci cand spune ce sa facem noi cu apropierea de Moldova.

          • si dvs nu faceti politica? de ce nu i acordati dreptul moldoveanului sa si cheme limba ,limba moldoveneasca? oare nu are dreptul omul sa spuna ca vorbeste moldoveneste?e totusi limba lui si se identifica cu ea
            sau vreti cu tot dinadinsul sa i spuneti romineasca ca sa dovediti ca i rumin si sa l uniti si pe el in baza limbii?

            • Și ? E vreo problemă? E ok să faci politică. Ceaușescu a murit acum 25 de ani.
              Nu e ok să te faci că nu știi că discuțțiile de azi despre limba moldoveneasca au alt impact politic decât pe timpul lui Șt cel Mare (când nici nu se analiza lucrul ăsta).
              Eu observ că dl Boia, care spune că vb ca istoric, împletește istoria cu politica în contextul politic de azi.

            • @Liana
              Limba moldovenească există la fel de puţin ca şi limba austriacă. Atât timp cât nu există deosebiri semnificative în comparaţie cu limba română (nici măcar ca un dialect deosebit nu poate fi considerată) ce argumente sucite pot fi aduse? Apartenenţa statală? Dar cu serbo-croata cum rămâne? Sunt limba sârbă şi cea croată două limbi diferite (care în mod cu totul întâmplător sunt identice ha ha!), dar pe care le considerăm totuşi separat, pentru că aşa avem noi chef? Dar valonii din Belgia ce limbă vorbesc, oare nu franceza?
              Trebuie să fii fie foarte îngrămădit la minte, fie foarte răuvoitor ca să faci afirmaţia contrarie.
              E ca şi cum ai spune că secuii vorbesc secuieşte sau maghiarii din Transilvania vorbesc ardeleneşte.
              Un lucru este însă sigur: d-l Dusu vorbeşte şovineşte, indiferent de limbă.

    • @ Popescu Ion
      „România Mare a fost un proiect de succes”???
      Daţi probabil o definiţie foarte personală succesului. Cum să fie succes când:
      1. N-a rezistat mai mult de o generaţie (btw, atunci cum să fie „justificat din toate punctele de vedere”?)
      2. N-a adus prosperitate durabilă maselor
      3. Prin practicarea încrâncenată a politicii de stat naţional (paradigmă desuetă în sec.XXI) generează tensiuni ce pun în pericol şi ce-a mai rămas din el (proiect)

  2. Excelent.
    Doua observatii:

    1.Moldovenismul era o realitate in Evul Mediu, dar ideologia nationala il eliminase pana in 1859 (desigur, Basarabia nu a trecut prin acest proces). Sigur ca oamenii isi spuneau „moldoveni”, dar termenul mai avea doar o conotatie geografica, asa cum am spune astazi „teleormaneni”.

    2. La afirmatia „Cred ca Romania interbelica e tara europeana interbelica care are cei mai multi minoritari”,
    Ca sa ne limitam la spatiul est-european (al „natiunilor etnice” de tip german), Polonia avea mai multi minoritari decat Roamania.
    In 1931 Polonia avea 32 milioane loc., din care 10 mil. minoritari: 3,2 mil. ucraineni, 2,5 milioane evrei, 1 mil. bielorusi.
    In 1930 Romania avea 18 milioane loc., din care 5 milioane minoritari: 1,4 milioane maghiari, ceilalti sub 1 milion.

    • si istoricul asta minte ? oare ce o fi urmarind domnule dan ? sa foloseasca el date false ! sa ne minta ! io sa stiti ca nu i cumpar cartea. bine ca m ati avertizat

  3. Și Borges are un eseu despre caracterul national al literaturii, unde întreabă retoric dacă prezența pampasurilor sau a unor gaucho este necesară pentru a merita calificativul de nativ argentinian- după cum, absența suspectă a termenului „cămilă” din Coran, poate face acest text insuficient de arab în spirit pentru unii. Există deci o categorie de public pentru care aceste elemente de apreciere și „valorizare” sînt esențiale și prin urmare, mirarea domnului Boia în ce privește atitudinea pesedistă (referindu-se la nazional-orthodoxismus) este oarecum academică, dat fiind că împărțirea unui nucleu de die-hards în stângiști sau dreptaci este artificială și superficială.
    – Conflictul dintre conceptul de națiune franceză și germană a fost amplu „exemplificat” de tribulațiile legate de Versailles și post-Versailles. Constituția adoptată la 1923 a fost interpretată de mulți drept un sacrificiu vremelnic făcut pe altarul reîntregirii naționale, și menit să „îmblânzească” marile puteri în ce privește atitudinea față de România. Aceeași constituție a fost înălcată la mai puțin de 15 ani de la adoptarea ei în ce privește minoritățile iar în anumite locuri, cum ar fi comunitățile ucrainiene din Bucovina, chiar la sfârșitul anilor ’20.
    – Majoritatea maghiară din marile orașe ale Ardealului a provocat o cerere de referendum în 1919, căreia nu i s-a dat curs. Pe de altă parte, demografia urbană a Transilvaniei a fost oarecum complicată de procesul de maghiarizare forțată, care a îndemnat români dornici să intre în administrație sau să practice meserii cum ar fi cea de medic, avocat, notar, etc, să-și schimbe numele. Din câte știu, ultimul recensământ chezaro-crăiesc a avut loc în 1910. Orășean fiind, era „conzult” să te declari maghiar. Nu transformă majoritatea ungară într-o minoritate, dar complică lucrurile, spre deosebire de mediul sătesc, unde situația era mult mai clară.
    – Ca în orice alt stat european, renașterea națională s-a datorat unor elite. Ce ar trebui remarcat este deosebirea între cele ardelenești, care erau mai curând culturale (dată fiind dispariția „nobililor români” în masa maghiară cu secole înainte) și cele regățene, legate de latifundii.
    – Politicienii regățeni nu au uitat și nici iertat „ardelenilor” îndelungata opțiune imperială. Acestui „bloc” i s-a adăugat BOR în atitudinea față de greco-catolici (clerul lor nu a fost invitat la încoronarea de la Alba Iulia, drept care Maniu a boicotat-o).
    – Opțiunile profesate de liberali (prin Vintilă Brătianu cel puțin) sînt clare și reprezintă cu desăvârșire statul national unitar.
    – Indiferent de „ideologia” din spatele statului român interbelic, imediata percepție este prin administrație- iar din acest punct de vedere, în Basarabia de exemplu, nu a lăsat amintiri duioase. După cum nici prefecții olteni în Ardeal, nu au fost urmați de un siaj nostalgic al administraților.
    – Cei 1000 de evrei din Războiul de Independență au fost voluntari- erau deci apatrizi sau cetățeni ai unei țări străine, care au decis să se înroleze în armata unui stat care le refuza cetățenia și implicit recrutarea normală. Vreo 880 au primit cetățenia după război, prin decret regal. Unul din ei era sublocotenentul Mauriciu Brociner, primul evreu ofițer din armata română, și care în calitate de sergent a preluat drapelul la Grivița, după ce căpitanul Valter Mărăcineanu a fost doborât. E un episod mai puțin cunoscut și perfect aliniat cu grija de a nu încurca borcanele cu alogeni, ori de câte ori avem un moment national important. De altfel, Brătianu personal l-a decorat pe Brociner și i-a spus :”Dumneata faci cinste nației dumitale”. Sîntem într-o epocă cum nu se poate mai depărtată de political correctness și prin comparație, spusele ministrului român par alese- doar că Brociner era voluntar în armata română și nu Haganah :).
    – Când au început să fie introduse legile rasiale în România interbelică, urmașii voluntarilor de la Grivița și Plevna au primit o „categorisire superioară”, în sensul în care pericolul deportării în Transnistria a fost „indexat” între un 0, echivalând pe apatrizi (inclusiv cei cărora li s-a luat înapoi cetățenia acordată în 1923) și un 10, aparținând celor cu „vechime demonstrabilă”.
    – „Problema națională” în devenirea statului român are niște caracteristici aparte- spre exemplu, în valul de entuziasm anti-otoman de la începutul secolului XIX, revoluția lui Tudor este anti-fanariotă, pe scurt, anti-grecească, ca să-i zicem pe nume. La fel, în entuziasmul anti-imperial al anului 1848, Avram Iancu și ai lui adoptă o pozițe aparte.
    – Xenofobia și antisemitismul, ca o formă extremă a ei, sînt legate la români de „șocul capitalismului”- fie că vorbim de mica negustorime/burghezie, amenițată de capitalul modern, fie de țărani, care sub holdinguri cunosc un nivel de exploatare considerabil mai dur decât în perioada „idilică”, post-feudală.

    • Apropo de cum a fost perceputa administratia romaneasca in Basarabia …
      In urma cu vre-o douazeci de ani, intr-un sat curat romanesc de langa Oradea, „cazut” in Ungaria in 1940, o discutie cu un taran roman recut de 80 de ani.
      – Apai sa stii ca din anumite puncte de vedere nici n-a fost chiar asa de rau pe vremea lui H0rthy.
      – Cum asa : n-ati avut scoala in limba romana, erati batjocoriti si persecutati.
      – E adevarat dar … am primit ajutor de stat pentru copii (nu stiusem !, in Romania nu exista), ceea ce pentru mine, cu cinci copii, a insemnat mult. Si apoi, functionarii statului erau foarte cinstiti …

      • Administratia romaneasca Basarabia o fi fost proasta. Cea sovietica a fost barbara. Zeci de mii de familii de romani au fost distruse! De aceea moldovenii se tem sa spuna ca-s romani.

  4. Are mari lacune domnul Boia
    de ex, ii tot da intr-una cu recensamantul de la 1930, singurul din Romania Mare, care arata bulgarii ca existand doar in Dobrogea, Basarabia si Banat, miile, poate zecile de mii de bulgari inca neromanizati din Tara Romaneasca si Moldova apar ca fiind doar cateva sute. Si astazi exista mii de bulgari neromanizati, cum sa nu fi existat in 1930 (cei mai multi au fost romanizati sau s-au romanizat singuri; romanizarea lor a fost si este mult mai mare decat sporul natural si cu toate astea inca mai exista mii de bulgari in jud. Dambovita, Teleorman, Giurgiu, Dolj etc.)
    cat priveste Bucovina, ucrainenii aveau majoritatea relativa in 1910, la ultimul recensamant austriac, mult mai corect decat pseudo-recensamantul din 1930, chiar fara a-i include pe hutuli, ucrainenii aveau majoritatea relativa in toata Bucovina.
    asta la o prima privire
    are carente mari sau ii e frica sa mearga pana la capat cu demitizarea

  5. Lucian Boia are, in mare, dreptate dar, din pacate, Romania este inca preponderenta RURALA (si ma refer la o mentalitate prezenta chiar si printre multi asa-zisi oraseni…), ca sa poata definii natiunea ca pe o chestiune de IMPLICARE CIVICA… Pt majoritatea dintre noi e la fel ca si felul in care ne raportam la idee de „COMUNITATE”….ne batem cu pumnii in piept ca suntem mai „comunicativi” decat altii (mai „integrati” si credem ca avem comunitati care defapt, din pacate, cam „stralucesc prin absenta” wink emoticon…; si chiar”suferim” cand mergem sa traim in strainatate pe motivul ipocrit ca nu ne integram acolo si ca ei nu au comunitati ca ale noastre smile emoticon…..), dar, din pacate, cei mai multi dintre noi o limitam (ma refer la conceptul de „comunitate”) la ideea de relatie buna cu vecinul si la a bea un pahar-doua cu acesta in fata casei/blocului, in timp ce „susotim” despre nimicuri wink emoticon…si, din pacate, nu trecem la faza a II-a… aceea in care dupa „intalnirea” cu vecinul, stam la taifas, planuim si ACTIONAM IN COMUN in spatiul comunitar!…. Se speram insa ca, incet-incet, in era comunicarii neingradite si a deschiderii granitelor, o sa incepem sa percepem tot mai multi ca natiunea si mai ales identitatea ca cetatean nu este data in preponderenta de simpla cetatenie (care poate fi data doar de „intamplarea” nasterii intr-un anumit loc…) ci de ASUMAREA, INTEGRAREA (chiar in diversitate) SI (mai ales) IMPLICAREA CIVICA in treburile cetatii (vezi exemplu lui Arafat…)!… A fi CETATEAN RESPONSABIL SI IMPLICAT CIVIC este deci adevarata afirmare a „calitatii” de cetatean si a apartenentei la o comunitate/natiune si nu doar „mandria” goala si pasiva care din pacate ne caracterizeaza inca pe prea multi dintre noi! smile emoticon…

  6. Etnia este data de originea de sange si nu de limba vorbita si e cel mai intim lucru dincolo de limba si natie. Ponta nu e roman e evreu. Iar romanii nu au putut alege un roman din cauza considerentelor ideologice dupa care se gestioneaza natiile si anume democratie pe de o parte si pe de alta ca romanii au un handicap enorm pentru ca au stat sub stapanire o gramada de timp si pentru ca liderii pe care i-au avut au fost vremelnici. Romanii habar n-au de capul lor :)
    La origini, cel mai probabil in spatiul Romaniei de azi probabil si prin Basarabia erau mai multe triburi relativ distincte dar cel mai probabil pornite dintr-un filon comun.

    Frictiunile etnice care se vad cu ochiul liber pentru cine vrea sa le priveasca sunt peste tot. Toata lumea vorbeste de neadecvarea lui Iohannis si a lui Ponta gasind diverse explicatii dar in fond la modul cel mai intim considerentele sunt etnice, oamenii nu sunt romani la origini.

    Natiunea civica e rezultatul unui lung proces de rafinare intelectuala al membrilor ei. Si chiar si asa frictiunile etnice s-ar putea sa nu dispara. Acolo unde natiunile sunt compuse din mai multe etnii de exemplu in Elvetia fiecare etnie locuieste intr-o zona anume si nu exista frictiuni in directia asta.

    Ce vedem in Europa reala si nu cea ideologica este ca pe fondul suprapopularii si al crizei economice frictiunile etnice au crescut. E un aspect firesc. In perioadele de criza resorturile oamenilor se apropie de straturile lor cele mai intime.

    Asta e omul. Vrem noi sa-l civilizam dar daca nu-i intelegem fundamentul biologic si comportamentul instinctiv, de unde ?

    • ”Etnia este data de originea de sange…”

      DE SÎNGE ?

      Ooo ! Bine ai venit mein Führer ! Vivat Căpitanul !

      • Va scrisesem un comentaiu mai lung dar s-a pierdut ca mi-a crapat browser-ul. Identitatea cum spune si domnul Boia se afirma. Fascismul e caracterizat de intoleranta fata de individualitate. Ori cea mai adanca individualitate a omului este cea biologica. Identitatea fabricata si promovata ideologic duce la fascism. In aceasta categorie intra: „omul universal”, „omul etic”, „omul eficient”, „cetateanul model”.

  7. Daca istoriografia romaneasca ante 1989 era preocupata de asuprirea nationala a romanilor care a dus la maghiarizarea, rusificarea si pierderea proprietatilor romanesti in favoarea alogenilor, dl. Boia si-a facut un crez profesional in a se ocupa de soarta ‘celorlalti’, exploatati (sic!) de romanii asupritori si de statul lor blestemat. Pai, de ce nu s-a acordat cetatenie romana in masa, tuturor celor care au trecut prin granitele pur teoretice ale statelor romanesti, cu drept de proprietate asupra terenurilor, etc.? Ce nationalisti obtuzi… Se stie cum astazi Franta, Marea Britanie, Germania, Israel, Statele UNite, etc. acorda cetatenia in masa valurllor de refugiati care veniti cu barca, care cu autocamionul, care cu pasul… De ce nu puteau si romanii sa aplice principiul ‘scoala-te tu, romane, sa ma asez eu, ca tu nu meriti’?

  8. Interesanta cartea, cred că pe mulți români verzi conținutul ei îi va șoca dacă vor avea curiozitatea de a o parcurge până la capăt. Lucrurile acestea care definesc națiunea sunt bine definite prin alte părți de mai bine de 200 de ani, nu constituie noutăți. Bunăoară, la 1871 locuitorii Alsaciei și Lorenei se considerau francezi, deși erau vorbitori nativi de limbă germană (mă rog, un dialect al ei). Când Prusia a anexat cele două provincii în ceea ce s-a numit pentru prima dată Imperiul German, au fost necesare decade pentru a reforma învățământul și cadrul economic după noile standarde pan-germane. Revenind la România… în perioada interbelică, mai mult de jumătate din negustorii din Ploiești înregistrați la Camera de Comerț nu erau etnici români, asta într-un oraș de provincie cu o componență etnică românească care a oscilat în jur de 95% mai tot timpul. Am cunoscut astfel de familii (greci, armeni, evrei, mixte) și pot să spun că se considerau foarte români, erau foarte bine integrați în elita locală. Vorbeau românește mai bine decât foarte mulți etnici români. Nu este atât de importantă etnicitatea individului, ci apartenența acestuia la un anumit spațiu geografic și cultural. Care până la urmă definește identitatea unei națiuni. Din nefericire, această identitate a fost pierdută la români în anii ’40 și în decadele ce au urmat. Ce se petrece de 25 de ani încoace este o bâjbâială generalizată.

  9. Damian, stau pe malul Dunarii si pot sa-ti spun ca nu mai exista bulgari pe aici. Chiar eu printre stramosi mai am cate un nume de rezonantata bulgara sau rude venite din Bulgaria a caror origine nu o cunosc. Ultima persoana vorbitoare de bulgara am apucat-o prin anii 80 cand eram copil.

    • In schimb prin anii 80 in sudul Dunarii mai existau sate majoritar romanesti in care si bulgarii stiau romaneste, numele romanilor si nu numai ale lor erau insa „bulgarizate”. Unui cunoscut tot satul ii zicea nea Florica Oprea, dar oficial era Tvetan Oprev. Am avut colegi de scoala ardeleni pe care-i chema Fekete sau Orosz, dar bunicii lor au fost Negrutiu si Rusu. Spre deosebire de vecinii nostri bulgari si maghiari statul roman n-a dus o politica de deanationalizare.

      • Spre deosebire de vecinii nostri bulgari si maghiari statul roman n-a dus o politica de deanationalizare.

        Defel! Nu am fost cu nimic mai prejos. Realitatea statului român încă de la înființarea sa până la finele perioadei comuniste a fost una în general ostilă elementelor ne-românești. Frica de străini este ceva care pesrsistă și azi în mentalul multor români. Este tipică de altminteri popoarelor care nu au avut o identitate solidă.

        Independența României a fost recunoscută condiționat de marile puteri ale vremii la Congresul de la Berlin. România s-a angajat să acorde cetățenie română etnicilor necreștini, în esență evrei și musulmani (parte din România ca urmare a anexării Dobrogei).

        Unirea Transilvaniei si Basarabiei cu Regatul României s-a făcut iarăși condiționat. Cele două provincii urmau sa fie parte din Romania avand administratii regionale de sine, un înalt grad de autonomie legislativă și executivă față de administrația centrală de la București. Cum știm cu toții aceste angajamente nu au fost onorate de Guvernul României. Este de altminteri și motivul pentru care Iuliu Maniu nu a participat la ceremonia încoronării Regelui Ferdinand de la Alba Iulia.

        Reforma agrară promisă de Regele Ferdinand în Regat pentru a mobiliza masele în timpul războiului a avut efecte nu tocmai plăcute când a fost aplicată în Transilvania. Este de altminteri si motivul pentru care mulți dintre grófi (marii proprietari de pământ din Transilvania și Banat dinainte de Marea Unire) au părăsit definitiv România la începutul anilor ’20.

        Au urmat legislația anti-minorități de pe vremea guvernului Goga, croită după cea similară adoptată în Germania acelorași ani, suspendarea Constițuției orchestrată de Carol al II-lea, dictatura Antonescu cu momentul înființării Statului Legionar – în acea perioadă a existat chiar un „minister al românizării” și comisari ai românizării care erau trimiși prin școli, instituții, întreprinderi pentru a „face ordine”.A urmat participarea la Holocaust – cel mai negru episod din istoria poporului român, ne place sau nu.

        Comuniștii au excelat și ei la acest capitol după ce au implementat în mod nefericit, după model sovietic, Regiunea Autonomă Maghiară. La Telejurnal, G. Marinescu vorbea despre „naționalități conlocuitoare”, „alte minorități naționale”, etc. Între etnie și naționalitate a fost pus semnul egal în acea perioadă. Așadar de practica modelul tribal cum bine indică dl. Boia.
        Exista si un banc cu Ceaușescu în vizită de lucru la Tărgu Mureș… zice că îl întâmpină doi pionieri si Ceaușescu îi intrebă: „Cum vă numiți, măi, fii de daci și de romani?” La care pionierii îi răspund: „Attila și Janosi”.

        Ceea ce s-a învățat în România despre istoria României este profund deformat și nu corespunde realității. Acum există șansa demontării tuturor clișeelor și reintrării în normal. Rămâne evident întrebare cât timp va lua acest proces.

      • Cum sa nu, romanii n-au dus niciodata o politica de romanizare: citeste raspunsurile pe care i le-am dat lui Nea Hoisan.
        Mi se pare mie sau un om pe care il cheama Rusu la origine nu era roman, ci ucrainean, mai putin probabil rus??? Sunt multi unguri cu numele de Fekete sau Orosz, asta nu inseamna ca toti sunt romani deznationalizati, nici macar in cazul numelui Fekete, ce sa mai vorbim de Orosz!!!
        Dar tu de romanii din Timocul Sarbesc ai auzit vreodata? Sau aia sunt buni de aruncat la cosul de gunoi al istoriei, adica lasati in voia sarbizarii? Stii ce fel de nume au romanii aia? Muriti de frica sa va luati de sarbi ca nu cumva sa ii transformati in vrajmasii vostri, asa cum ati procedat cu ungurii, bulgarii si ucrainenii, si chiar moldovenii. Asta ar insemna ca romanii sa fie inconjurati de inamici. Asa ca da-i dracu’ de romani din Serbia, desi, chiar si aia din Banatul sarbesc, sunt intr-un proces rapid de sarbizare. Cei care nu se sarbizeaza se muta in Romania. Una e insa sa sarbizezi peste 300 000 de romani si alta sa romanizezi 20 000 de sarbi (cam cati mai sunt in Romania).

    • Asta pentru ca in anii 1980 bulgarii din zona ta au fost complet romanizati. In 1930 insa erau mii, poate zeci de mii de bulgari inca neromanizati in Tara Romaneasca, plus vreo cateva mii in sudul Moldovei.

  10. daca imi permite „contributors” am sa postez un raport „asupra drepturilor minorităţilor religioase” din România intocmit in 1927 de „American Committee on the Rights of Religious Minorities” sint spicuiri :
    „[…] Minorităţile ungare din România au dreptul la cele mai complecte măsuri de protecţie în conformitate cu drepturile ce le-au fost acordate de tratatul minorităţilor. […] Comisiunea este de părere că există o mare deosebire între constituţia Ţărei, care este liberală în multe privinţi şi aplicarea ei de către funcţionari, deosebire ce se observă mai ales în districtele de frontieră. […] Încercarea de a româniza minorităţile prin forţăa şi de a distruge şcolile lor confesionale […] va cauza României pierderea încrederii acelor naţionalităţi, cari altfel ar putea să-i fie prietene. […] Comisiunea atrage atenţiunea asupra felului în care legea cetăţeniei este aplicată de autorităţile româneşti. Nu este nici o îndoială că dreptul fundamental al cetăţeniei nu se acordă la mii şi mii de locuitori îndreptăţiţi a o căpăta. În acest mod li se refuză în mod arbitrar acel element de protecţie acordat de orice ţară populaţiei sale şi aceasta cu toate garanţiile solemne date minorităţilor. Comisiunea a constatat în timpul vizitei sale existenţa unor campanii odioase de intimidare şi brutalitate îndreptată împotriva cetăţenilor evrei ai statului, şi pornită dintr-un amestec de intoleranţă, aroganţă şi ură ignorată. […] După părerea noastră unii funcţionari ai guvernului au comis o mare greşeală nepermiţând multor mii de oameni aparţinând grupărilor minoritare să-şi menţină fiinţa lor etnică şi înregistrând ca români pe acei cari, câtva timp, au întrebuinţat o altă limbă.
    […] Atragem atenţia guvernului asupra situaţiei bisericii ungare de rit luteran şi cerem cu insistenţă să i se acorde o situaţie legală satisfăcatoare. […] În fine, Comisiunea a constatat faptul că în teritoriile alipite există un însemnat contingent de cetăţeni educaţi cari ar putea servi Statul, cu mult folos. În momentul de faţă, mulţi din aceşti cetăţeni se găsesc în stare de desperare faţă de ce pare a fi o sforţare calculată şi determinată a majorităţii de a-i îndepărta de la funcţiunile oficiale”.

    • „[…] Dorinţa românilor de a forma o clasă mijlocie naţională este fără îndoială demnă de încurajat. Clasa mijlocie este formată în România de evrei. Astfel problema se pune în împiedicarea evreilor de a mai intra în scoli. Astfel românii au toate şansele. […] Evreii veniţi curând au o soartă mizerabilă. Ei nu pot pleca deoarece nu au paşapoarte şi nici alţii nu pot veni. Nu li se dă paşapoarte deoarece dacă li se dă trebuie să fie primiţi înapoi şi nu pot pleca pentru că nu li se pot da paşapoarte. Evreul stabilit în ţară dinainte de război o duce bine. Tot aşa de bine ca evreul din New York City. În fine, există şi evreul care vrea să fie tratat ca minoritar dar care nu vrea să se ducă în Palestina. […] Ucrainenii au fost cei mai terorizaţi dintre toate minorităţile. Orice rus este bolşevic în faţa autorităţilor române. Dintre minorităţile religioase Baptiştii suferă mai mult ca oricare sectă deoarece este singura sectă împreună cu Adventiştii, care au trecut Carpaţii ca să facă prozelitism. Orice încercare de a prozelita este văzută de guvern ca o încercare de a distruge unitatea spirituală a poporului. Astfel este privită chestiunea. […] Clădirile sunt rechiziţionate în modul cel mai sumar şi transformate în şcoli româneşti. Examenele sânt ţinute de profesori români şi tot felul de întrebări nedrepte se pun copiilor cu scopul de a fi trântiţi”

      • si acum raspunsul partii romine sustinut de ai popescu:
        „Minoritarii de azi au fost asupritorii de ieri ai majorităţii de azi. Subconştient, nu zic conştient, ei nu cer tratament de minoritari, ci vor situaţia preponderentă dinainte de război”.
        „Ştiţi foarte bine că aparatul de stat ungar a fost întrebuinţat pe vremuri pentru asuprirea şi deznaţionalizarea şi convertirea la alte religii a majorităţii româneşti. […] Noi am proporţionalizat aceste averi în raport cu minoritatea etnică astfel încât nici bisericile, nici şcolile minoritare nu mai au situaţia preponderentă dinainte de război. Nu spun că nu s-au făcut nedreptăţi. […] Dar să fim înţeleşi asupra unui lucru atunci când opinia minoritară va accepta situaţia ce decurge din principiul democratic al guvernării majoritare. Minorităţile nu s-au adaptat încă acestui fapt şi speră să obţină situaţia preponderentă dinainte de război.[…] Ar fi ridicul din partea Dvs. să credeţi că noi, poporul majoritar de baştină al ţării am putea tolera această repetiţie injustă a bunurilor în favoarea unor culte sau limbi minoritare. […] Mă întreb cum nu s-a înmuiat deloc înainte de război inima Dvs. tot aşa de mult de majoritate, cum se moaie acum faţă de minoritatea ‘oprimată’? Şi de ce nu se trimit comisii identice de anchetare în Ungaria, Yugoslavia, etc. […] Noi nu dorim să avem lupte religioase în secolul XX dacă nu le-am avut în evul mediu. […] Dacă Dvs. ve-ţi înţelege şi respecta punctul nostru de vedere noi suntem gata să discutăm punct cu punct toate nedreptăţile pe care Dvs. le stimaţi ca atare din punctul Dvs. de vedere. Şi vă asigur că şi noi înţelegem atunci când suntem înţeleşi”

  11. Spune domnul Boia ca: „E vremea sa evoluam, sa trecem de la o conceptie “tribalista” asupra natiunii spre o notiune elaborata de natiune, politica, civica care sa ne permita o integrare in peisajul european.” Este normal ca un istoric sa judece istoria in functie de propriile preferinte politice, cum ar fi preferinta pentru natiunea civica pe model francez? Nu asta le reporoseaza domnul Boia anumitor istorici din perioada comunista?
    In constitutia Romaniei apare ideea de natiune civica, dar este oare posibila o astfel de natiune cand noi avem politica etnica (minoritatile isi leg proprii reprezentanti in parlament, pe plan loca, oameni proveniti din organizatii minoritare), au scoli proprii, institutii de cultura proprii, cultura proprie… In Franta de exemplu nu exista minoritati, toti sunt francezi. Chiar si problema existentei etniilor este ciudata in Franta. Chiar ne dorim asta? Dar v-ati pus problema ca poate nici anumite minoritati nu vor sa faca parte din natiunea civica romana?

    • Ilustrati un paradox. Dar nu cred ca situatia este fara iesire. Exista comunitati etnice in Romania, maghiarii dar si sarbii care sunt foarte atasati de cultura lor si, eventual, se tem de asimilare. Nu este imposibil sa asiguri acestor oameni un cadru care sa le protejeze identitatea culturala, inclusiv prin reprezentare politica dar sa afirmi sus si tare ca din punctul de vedere al statului ei sunt romani si toate portile pe care apartenenta la natiunea civica le deschide le sunt deschise.

      • Pai e destul de paradoxal :) Promovarea conceptului de natiunea civica e absolut necesar pentru existenta statelor si a uniunilor pentru ca daca oamenii nu vor sa faca parte dintr-o natiune civica lucru absolut firesc la urma, urmei apare imediat posibilitatea separatismului, a autonomiilor regionale. Ori aspectul asta este inacceptabil sau in cel mai bun caz dificil de acceptat pentru un stat in momentul de fata, asa cum vedem in Ucraina, Spania (Catalonia), UK (Scotia). Natiunea trebuie sa se faca musai in jurul conceptului ilustrat de domnul Boia, cel de natiune politica. Riscurile ca acest lucru sa nu se intample sunt prea mari si implica in cele din urma pierderi banesti datorate unor piete de desfacere mai fragmentate cu reguli proprii. Bine premiza de la care se porneste, falsa de altfel, este ca omul poate sa aleaga sa apartina acelei natiuni. Ori pentru majoritatea statelor existente, aceasta optiune nu exista, ea este o premiza sine qua non care este pur si simplu impusa.

    • poate va ajuta domnule chiareu: sint tari care ofera statutul de cetatean plin si ii spune „nationalizare” deci imigrantul primeste drepturile toate ale natiunii respective;altfel spus devine egal in drepturi cu nativul locului, vechi prin familie de generatii.nu i zice ca primeste cetatenia !

  12. Lucian Boia nu înțelege foarte bine identitatea moldovenilor dinainte de 1859.

    Prima carte tipărită în Moldova, la 1643, se numește „Carte românească de învățătură” (denumirea convențională e „Cazania lui Varlaam”), unde limba e numită „românească”, iar Vasile Lupu are o cuvântare „către toată semenția românească”. Câteva secole mai târziu, Gheorghe Asachi, la 1829, scoate primul ziar în limba română din Moldova, numit „Albina Românească”.

    https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/12/04/cazania-lui-varlaam-iasi-1643/

    • Conform documentelor poloneze dupa episodul Petru Aron, recte fuga lui in secuime ajutat fiind de cativa boieri moldoveni, Stefan se adreseaza curtii facand referire la boierii moldoveni tradatori: ” Paria boieri valahi, care din mila mariei sale, bla, bla, bla”. Boia stie. Merita statuie.

      • Asta pentru ca stia ca polonezii nu pot face deosebirea intre romani/valahi si moldoveni, mai bine zis, nu puteau face inca deosebirea, inca ii considerau pe toti romani/valahi din cauza limbii comune

        • Sunteti extrem de cult.
          Insa, chiar si numele scrise in cronicile moldovenesti si straine sunt foarte romanesti – chiar scrise pe slavoneste/ cu caractere chirilice = ALFABETA derivat din cel grecesc in care a fost tradusa BIBLIA chiar si de catre gotzi – ele CHIAR inseamna ceva si in limba romana de azi! = moldovenii vorbeau romana veche. Iar polonezii ii spun si AZI, la modul oficial, italiei, WLOCHI – cu L veLar, ala taiat – ei traind in Europa, in numar de cca 40 de milioane si fiind romano-catolici. Cei mai multi romano-catolici romani traiesc si azi surprinzator in MOLDOVA (un nume cu radacini germanice) nu in ERDELY/Banat (nume cu radacini mongo-huno-turcice, NU LATINESTI, or macar greceshti. iar Tara ROMANEASCA nu exista, e o inventie a celor care fack propaganda de stat historica, la fel ca celelate aberatii rasialetnicoide chipurile natzionaliste = ne arata exact cine a acaparat noul stat format de care si-au batut joc.

        • Deosebirea intre moldoveni si romani/valahi? Sa intelegem ca moldovenii sant altceva? „Scoala” rusa de istorie?
          In fine, alta: Ionut, beiul Silistrei, ii spune sultanului, facand referire la Stefan: „Trebuie cumpanita bine dorinta Luminatiei Voastre de pedepsire a ghiaurului VALAH, sa nu ne piarda iara, cum s-a mai intamplat”.
          Istoria inseamna documente si arheologie cu noroiul pana in gat.
          Repet, 2 din principalii donatori BULGARI care au donat bani pentru constructia bisericii bulgare din Braila s-au numit Niculae Barbosu si Varvara Puica. Numele lor sant scrise cu litere chirilice, in fier forjat, in interiorul bisericii.
          Alta: cei 700 de soldati, un batalion, care si-au batut joc de armata franceza la Arcole au fost considerati ca fiind croati pana nu demult. Sursele primare au facut dreptate la un final, afirmand ca erau nasaudeni, soldati in armata austriaca. Din nou, „nestiutorii” cronicari polonezi ii numesc VALAHI, ceea ce este o erezie strigatoare la cer…
          La fel Valahiile medievale, Mega Valahia, de exemplu, cu povestea celebrului staroste Florea, grec de sange, asta ca sa nu o suparam pe „academiciana” petre zoe.

          Si, la sfarsit, o intrebare apropos de afirmatia dvs. cum ca „nu puteau face inca deosebirea, inca ii considerau pe toti romani/valahi din cauza limbii comune”: cine, la vremea aia aveu o limba comuna dar cu parinti diferiti in etnogeneza lor?

    • Dumneata nu intelegi bine ca una se considerau 2-3 intelectuali cat reprezenta elita moldoveneasca, si alta restul moldovenilor.

      • Astea sunt speculatii. Vorbeau limba pe care o vorbeau si se intelegeau cu toti care vorbeau aceiasi limba. Orizontul oamenilor din acea epoca nu era ca al nostru. Nu taia nimeni firul in patru cu idetitatea, autocontemplarea, psihanaliza, etc. Isi vedeau de case, familie, vite si se aparau de navalitori. Mai mult nici nu aveau timp sa faca. Traditiile se transmiteau oral. Ceva despre trecut stiau. Nu era o ruptura intre intelectuali si oamenii de rand (ca nu inventase Marx clasele sociale). Oamenii de rand nu se pronuntau. Nu e cinstit sa le atribuim teorii despre limba moldoveneasca.
        La romani lucrurile au evoluat in general ca si in alte parti, nici mai rau, nici mai bine, nici mai complex, nici mai primitiv.
        Francezii, asa cum ii centralizase Ludovic XIV, nu se intelegeau intre ei dintr-o parte in alta a tarii. Dialectele locale erau f diferite, marea majoritatea nu ieseau din satele lor si erau analfabeti.
        Revolutia Franceza a fost o nivelare in violenta. Nici vorba de libertate, egalitate, fraternitate. (De fapt, sloganul era Liberté, Egalité, Fraternité ou la mort – cine nu e ca noi, adio.) Din 1793 se vorbeste de 2 Franțe care nu s-au reconciliat.
        Nici nemții nu au căzut de acord asupra trecutului. Cearta istoricilor s-a terminat cu remiză. Și acum se vede că nu sunt de acord în lucruri importante, ca rușii, NATO, Grecia, etc. Așa e lumea.

  13. Citind articolul, găsesc demersul dlui Lucian Boia extraordinar.
    Românismul etnic m-a frapat în multe ocazii în viața mea. Ultima vizită în România, mi-a confirmat că există un derapaj major, la nivel de mentalități în anumite locuir.. Biserica Evanghelică din Bistrița luase foc în circumstanțe neelucidate până azi (zvonuri spun că ar fi fost comandă politică locală pentru a șterge urmele gestionării frauduloase ale fondurilor europeene alocate renovării sau un act provocat intenționat cu scopul alegerii noului primar) și mergând pe stradă, un comentariu unui tânăr de 16 ani, tatălui său, m-a șocat. Spunea că nu-îl interesează, -Nu e biserica noastră, e biserica lor. Clivajul identitar etnic și religios față de minoritatea germană, din Bistrița, chiar și minusculă , era frapant.

    Ori să ignori contribuția acelor minorități la dezvoltarea patrimonială din Transilvania , burgurile săsești, administrația austro-ungară, îmi pare un semn laș de negare a istoriei și nu unul de asumare sănătos.

    Discursul social s-a construit chiar pe promovarea unui sentiment de inferioritate, sclavii (iobagii români transilvăneni) care au învins stăpânii nobilii maghiari etc. Negarea istoriei e de asemeni evidentă în cazul bisericii ortodoxe, pentru care asimilarea greco-catolicilor (și mai ales a posesiunilor ei) a fost o prioritate la nivel politic. Ori, neglijarea sau izolarea comunităților produce frustrare enormă, negativism în societate, conflicte deschise(Târgu Mureș). Așa cum afirmă dl Lucian Boia, națiunea se construiește pe civism și participare individuală la societate. Cred că secretul societăților noi, de stil occidental constă în fundamentarea statului pe baza drepturilor individuale și asumarea unei educații bazată pe diversitate . Individul cu competențele lui, cu valorile culturale diferite într-un mediu tolerant creativ și nediscriminator. Autonomia regională, dacă e construită pe principiul naționalismului etnic . noi contra lor , ar fi o eroare și tot eroare din partea majorității e de a impune administrații controlate de români cu profil naționalist-ortodox în populațiile majoritare din Harcov.
    Trebuiau oameni care să poată să fie capabili să spună un Janapot, să dialogheze și să înțeleagă că tratamentul cetățenilor români de etnie maghiară trece prin asumarea respectului. Poate o politică a discriminării pozitive în administrația locală( garantarea locurilor minorități în posturile instituționale) conform procentului de participare, ar fi o opțiune. De altfel , cazul dlui Raed Arafat pentru care oamenii au ieșit în stradă, cazul președintelui Iohannis, demonstrează că există încă potențialul reconstrucției normei sociale pe alte bază cea etnică și că în societate prevalează încă un curent aș spune sănătos, judecă omul după faptele lui și nu după originea lui.

  14. //

    Pe la 1900 Bucurestiul se pregatea sa treaca de uriasa cifra de 200 de mii de locuitori, majoritatea traind in vaste mahalale fara apa si canal MA CAR!
    (tot atunci, dupa ce a initiat si facut Revolutie industriala la scare globala Londra era cel mai mare oras de pe glob= peste 5 MILIOANE de locuitori! Timp de aprope jumatate de mileniu Constantinopolul a fost cel mai mare oras locuit permanent, de pe TERRA = 361-800, 300-500 de mii locuitori, intrecand gloria Romei din care urma sa se nasca civilizatia occidentala…
    In timpul Regulamentelor Organice ale lui Kisselev (care nu are nimic de-a face cu natiunea romana, dar detine bulevardul pe care se afla Ambasada USA), Bucuresti avea 65 de mii de locuitori, iasi vreo 60 de mii – fiind mai prost facut chiar si decat iasiul situat la frontiera cuRusia!
    DUPA 1900, incluzand datele din Transilavania…, pe teritoriul aprox al Romaniei MARI de mai apoi, doar 16,3% din TOTAL pop traia in ORASE! (deci aproape neatinsi de Rev ind, care a zguduit lumea pana in Japonia), din care 17,6% in BucuRestiiul = deci, din 16,3%!, care va trece de un milion abia in 1948, urmare a venirii sutelor de mii de refugiati din teritoriile ocupate de sov = cele mai mari orase interbelice erau in ordine (Chisinau, Cernauti, Galati, Constanta, Iasi, Cimishorea – doar primele doua trecand de 100 de mii de locuitori la 1938.
    Este mai mult decat evident ca Romania nu sta pe rasa, trib, etnicitatzi, indiferent de ce spun cei care dezvolta teorii rasiaLnatzionaliste in care oltenii, banatenii, machedomiiaromini sunt puri si indreptatiti, alaturi de cei din judetul ULPIA TRAIANA SARMIShunE doara!
    (deoarece ar fi MEDITativi medeatARIENI)

  15. predictibile comentariili ; multi e hotariti si siguri de adevarul lor,ptr ca nu i asa,altfel n ar fi rumini, iar altii,putini si timizi, mai aduc la lumina cite o fapta de vitejie.sint luati in deridere
    e cazul ca formatorii poporului sa lupte mai dirz si sa gaseasca si alte idei de unitate cum ar fi pshihologia si caracterul comun al acestui popor care azi e o insula de stabilitate in zona, pina mai ieri si a tot aparat vatra si niciodata nu a dus razboaie de cucerire.bine odata a fost sa si puna opinca pe parlamentul unguresc,o fapta de vitejie des amintita de patrioti; astia uita totusi sa spuna ca aliatul lor atunci era Horty

  16. In primul rind evident ca nu vreau sa polemizez pe marginea celor spuse de Dl. Boia care este un autor pe care il respect . In al doilea rind sint de acord cu primul comentariu ca procesul de romanizare a fost un proces absolut normal. E un pic fortat sa surprinzi fenomenul dintr-o perspectiva care sa il prezinte cumva artificial sau chiar forțat. A trebuit sa fie asa sau mai curând a fost normal sa fie așa. Procese similare intilnim eu stiu la greci sau italieni de exemplu. Dar nu numai. Francezii au trecut mult mai înainte prin procese de uniformizare. Regatul Roman poate nici nu ar fi rezistat dupa Marea Unire daca Bratianu si Regele Ferdinand nu se opuneau drepturilor minoritatilor in forma dorita in special de americani. Dl. Boia ma tem ca pe alocuri judeca evoluții istorice de pe poziții foarte moderne dar care confera doar o justete estetica. Cit priveste modelul francez. Sa fim seriosi. El pe de o parte a functionat atunci cind a asimilat indivizi de origini europene ca italieni, spanioli sau portughezi de exemplu dar pe de alta parte se dovedește insuficient cind vine vorba de noii veniti din alte culturi. Cel mai eficient si integrator mi se pare mai curind modelul american. Chiar si pentru simplul fapt ca negrul din ghetou pina la urma american se considera in timp ce un cetatean francez din Corsica tot corsican iti spune ca este . Cind acest sistem produce mii de jihadisti gata sa-si omoare proprii concetateni cred ca e greu sa mai consideram modelul ca demn de urmat. Cred ca romanizarea aceasta ” tribala” a produs ceva mult mai demn de luat in seama. Ce va urma vom vedea dar trebuie sa fim atenți la modele.Oricum voi continua sa citesc cartile Dnului Boia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro