vineri, martie 29, 2024

Viesparul

La câteva zile după numirea lui Mircea Dumitru în funcţia de ministru al Educaţiei, măsurile dure pe care le anunţa prevedeau că va intra într-un război nu cu un om, ci cu un întreg sistem, tentacular și puternic. Dovezile începuseră să curgă la doar câteva zile după aceea. Acum a venit o alta, prin care unii încearcă să-i dea lovitura decisivă. Pentru a-l elimina din scenă. Pentru a se salva pe ei înşişi.

La doar o zi după ce ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, declara la Timişoara, referindu-se la plagiate, că „trebuie să ne curăţăm universităţile de practici care ne umbresc instituţiile şi sunt «pete» pe reputaţia întregii comunităţi academice” şi după ce anunţa că primele şcoli doctorale care vor fi evaluate vor fi cele cu probleme, deci cele au lucrări susceptibile a fi plagiate sau dovedite a fi plagiate, iată că pe unele canale media apare informaţia, pe „surse din CNSAS”, că Mircea Dumitru ar fi colaborat cu Securitatea. Asta, deşi există un verdict clar al CNSAS, din 2007, care infirmă această teorie. În plus, informaţiei i s-a dat drumul în presă fără a-i fi solicitat un punct de vedere celui incriminat. Or, orice novice într-ale jurnalismului – cu atât mai mult editorii care aprobă spre publicare articolele – ştie că solicitarea unei opinii, într-o astfel de situaţie, e literă de lege. Lipsa ei trimite cu gândul la ideea că scopul acestor articole nu a fost de a clarifica o neclaritate, ci doar de a macula, la ideea că această ştire nu a apărut întâmplător acum, că cineva vrea să-l oprească cu orice chip, să-l înlăture de la vârful Educaţiei. Pe cine a deranjat? Să trecem în revistă ceea ce a făcut dl Dumitru până acum şi ce anunţase să facă până la finalul mandatului.

La nicio lună de la numirea sa în funcţia de ministru al Educaţiei, lucrurile – anchilozate, luni şi luni, întru protejarea imposturii academice – au început să se mişte înspre normalitate. Atacurile concertate la adresa lui, calomniile deversate asupra-i şi (atunci, ca acum) refuzul de a-i publica opinia, concomitent cu mediatizarea acestora – toate, la doar câteva ore după anunţul premierului Dacian Cioloş privind numirea lui în funcţia de ministru al Educaţiei –, indicau spaima sistemului clientelar din mediul academic, a reprezentanţilor şi beneficiarilor “fabricilor de diplome”, care se treziseră fără protecţie. Pentru ei a fost clar că deschiderea acestei cutii a Pandorei cu doctoratele plagiate, scrise sau girate, va genera un seism de mare magnitudine, ale cărui replici nu se știa până unde vor fi resimțite. Aceste atacuri au fost o dovadă în plus că Mircea Dumitru nu este dependent de clientelismul politic din mediul academic, că nu este nici vulnerabil în faţa reprezentanţilor săi şi că nu-l va tolera. Prima dovadă o dăduse în 2012, când pornise lupta împotriva acestui sistem şi, în calitate de rector al Universităţii Bucureşti, ceruse pedepsirea plagiatului lui Victor Ponta.

Prima măsură pe care Mircea Dumitru a luat-o în calitate de ministru – şi asta, la doar câteva ore după numirea în funcţie –, a fost anunţul privind semnarea ordinului de retragere a titlului de doctor lui Victor Ponta. O decizie pe care cinci miniştri care i-au precedat la Educaţie nu au fost capabili să o ia, fie respingând-o şi sfidând opinie publică, presă, mediu academic, fie temporizând-o.

Apoi, a dat o replică dură unei instituţii de care nu s-a atins niciun ministru până acum, Academia Naţională de Informaţii. După ce această instituţie trimisese Ministerului Educaţiei nouă cereri de renunţare la titlul de doctor, invocând prevederile OUG 94/2014 – deşi nu au fundament legal, procedura de renunțare la titlul de doctor, precum și cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific nefiind aprobate prin ordin de ministru. E vorba despre cererile formulate de Radu Stroe, Daniel Moldoveanu, Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Bogdan Licu, Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu şi Loredana Diaconescu (Radu) – toţi susceptibili de plagiat şi toţi coordonați de Gabriel Oprea. Mircea Dumitru nu a fost intimidat de solicitarea venită de la această instituţie a SRI şi a somat-o public fie să solicite CNATDCU retragerea celor nouă doctorate, fie să şi le asume. O somaţie la care ANI nu a răspuns nici până în ziua de azi. Sfidând efectiv.

A urmat apoi retragerea titlurilor de doctor în cazul lui Victor Ponta şi al lui Gabriel Oprea, după ce CNADTCU le invalidase patalamaua de neplagiat pe care o primiseseră de la CNE. Acelaşi CNATDCU care a anunţat că are în analiză alte 12 teze de doctorat susceptibile de plagiat.

Între timp, a deschis un front de luptă şi cu cei care se împotrivesc din toate puterile concursurilor pentru numirea directorilor din preuniversitar. Şi încă unul, cu cei care se simt ameninţaţi de proiectul de lege al ministrului, care va certifica incompatibilitatea între funcţia de rector şi cea ce demnitar, de parlamentar.

Ieri, la Timişoara, dl Dumitru a reconfirmat public că va face tot ce va putea pentru a curăţa mediul academic de impostură, după ce preşedintele Klaus Iohannis i-o ceruse tot public: „E nevoie de un răspuns clar, care se dă cu maximă celeritate. Nu interesează pe nimeni, domnule Ministru, cum se numeşte comisia aia, sau comitetul sau cine analizează, dar ne interesează pe toţi să avem un verdict clar, simplu, fără echivoc şi într-un termen rezonabil. Iar dacă un politician este dovedit ca plagiator, el trebuie să dispară din politică. Dacă un cadru universitar este dovedit că este plagiator, trebuie să dispară din universitate.

Şi tot ieri a anunţat că va evalua şcolile doctorale, întâi pe cele cu probleme, deci cele au lucrări susceptibile a fi plagiate sau dovedite a fi plagiate – printre ele, cum aminteam, cea a Academiei SRI –, unele riscând, deci, să rămână fără acreditare.

Viesparul a fost, deci, deranjat. Şi se simte cu atât mai mult pus în pericol, cu cât semnalul de curăţenie în mediul academic a fost dat de la cel mai înalt nivel, cel al preşedintelui României. Să sperăm că premierul Dacian Cioloş nu va ceda în faţa acestui viespar, a cărui linişte a fost tulburată de unul dintre cei mai buni miniştri ai Cabinetului său, şi nu-i va face jocul.

Aparut pe Puterea a Cincea

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. :) justitia i buna atita vreme cit nu lezeaza „famiglia”. cind DNA ul ii incolteste, dreptatea i strimba ! cind ciomagarii (militieni si securisti de rit nou) sint facuti generali si maresali la apelul bocancilor iar politrucii analfabeti devin doctori si academicieni, sistemul de invatamint romanesc este cel mai performant ! cind cineva le spune ca sint prosti, incompetenti si hoti, atunci acela devine indezirabil !

  2. Divizia de lichele din presa lucreaza la turatie maxima.
    Dar ramin mirat de afirmatia: „semnalul de curăţenie în mediul academic a fost dat de la cel mai înalt nivel, cel al preşedintelui României.”
    Dupa ce a facut cu Ponta alianta politica? mai este credibil presedintele?
    Nu ii luati meritele dlui Mircea Dumitru, a ministrului, el infrunta mizeria, nu presedintele care s-a zbenguit alaturi de Ponta ani de zile, desi se stia ca plagiase.

  3. Dupa Domnul Funeriu vorbim de un al doilea ministru decent in 26 de ani de la Revolutie si, bineinteles, mafia transpartinica, descinsa direct din academiciana doctor inginer, isi ia masuri…dar speram ca istoria curge impotriva ei. Ajunge! Si bravo Domnului Profesor Mircea Dumitru ca nu se lasa intimidat.

  4. Mai ramane de decapitat hidra conducerii universitatilor private, o Cosa Nostra cu ramificatii in partidele politice, parlament si diverse alte zone de influenta.

    Sistemul feudal instalat in majoritatea universitatilor, cu falsuri in acte, diplome vandute pe fata, cadre didactice, rectori si decani numiti pe baza unor dosare falsificate….

    In cele 2 luni ramase se va atinge cineva si de aceasta mlastina ce isi bate joc de copiii nostri?

    Ca daca nu, cei unu-doi profesori onesti ramasi prin fiecare facultate vor pleca probabil si ei in doi-trei ani, „consacrand” fala negtiva „invatamantului” superior romanesc.

    La modul cel mai serio spun ca ar trebui macar legiferata vanzarea de diplome, ca macar acele cadre didactice oneste care au mai ramas sa-si caute de lucru in alta parte. Spre pilda, in invatmant.

  5. Mda, vechea tactică comunistă. Calomniază, calomniază, că ceva tot rămâne. Nu cred că gherțoii zilelor noastre au studiat tacticile comuniste de aruncat rahat prin ventilator. Însă instinctul i-a îndreptat fără greș în aceeași directie.

    Dl. Dumitru va rămâne mult timp pătat și va avea de dus un război de uzură îndelungat pentru a scăpa de ele. Problema principală e că nu va mai avea destul timp ca să răzuie suficient gunoi. Abia a apucat sa zgârie coaja muntelui de scârnă. Înainte de toate e vina lui Cioloș că i-a făcut vânt lui Curaj atât de târziu. S-a risipit astfel jumătate din mandat. Pentru orice om normal era limpede jocului lui Curaj încă de prin Ianuarie-Februarie. Dată fiind durata limitată a mandatului nu mai era nici o clipă de așteptat.

    În fine, puțin e mai bine ca nimic. Tot ce rămâne e dezdoctorirea lui Pontacchio și a generalului izmenelor. Însă tare bine ar fi fost dacă actualul ministru al educației ar fi apucat să închidă TOATE școlile doctorale din țară și apoi să treacă la acreditarea lor de la 0. Respectiv să organizeze concursurile de directori ai școlilor secundare. Așa cum stau lucruile azi, aproape tot ce apucă să facă în lunile rămase va fi desfăcut cu ușurință de gealații lui Dragnea, în frunte cu Abramburica, de îndată ce se vor instala la butoanele tării degenerate în Decembrie…

    P.S. Așa ca să ne mai amuzăm un pic. Am fost în Decembrie în România pentru tot soiul de chestii aministrative. Un fost coleg de facultate ajuns profesor în Politehnică, m-a invitat să intru pe la el să stăm la o șuetă după ce am dat nas în nas pe stradă. OK am intrat vreo 30 de minute. Imediat m-a agresat cu cereri de finanțare pentru proiecte de cercetare despre cine a inventat apa caldă. Omul a ajuns șef de catedră. În școală i se spunea „prostu’ famigliei” – Învăța cu disperare și are o memorie remarcabilă, dar de priceput nu cred că a priceput vreodată ceva. Putea să redea orice fără greș dar nu să rezolve o problemă tehnică. A apucat să-mi arate organigrama catedrei înainte să fug pretinzând o urgență (Slavă Domnului că m-a sunat soția mea). Am fost șocat: De la preprator în sus toți erau doctori, frate. Ba chiar și secretara catedrei :P L-am felicitat călduros că au ajuns mai tari ca MIT-u’ la # doctorate/căciulă și dus am fost…

    • Cam asa este prin toate catedrele din Universitatile romanesti. Partea misto este ca temele alea de cercetare despre originile apei calde au fost in mare majoritate anterior cercetate tocmai in tezele acelor doctori supranumerici. Si cum in acele teze, de obicei, se propuneau directii ulterioare de aprofundare a subiectului (cam asta era cutuma intr-o teza, cel putin in inginerie), asa v-ati trezit agresat cu respectivele cereri.
      Cred ca actualul zbucium in ce-l priveste pe actualul ministru are o mai mare legatura cu concursul ptr. directori din preuniversitar, care, cu toata zbaterea Abramnuricai, se pare ca se va tine totusi pe 12 oct., in conditii apropiate de cele de la bacalaureat, care nu prea convin actualei sefimi si in conditiile in care nu mai poate fi director cineva care are sot/sotie si ruda de gradul 1 in aceeasi institutie (estimarea mea este ca aici se elimina cam un sfert dintre actualii), asa ca acum e mare agitatie, cu chestii de gen neconstitutionalitat etc, cam la fel cu rectorii parlamentari. Partea misto este ca ordinul ministrului spune ca acolo unde nu se ocupa postul in urma concursului, nu pot fi numiti ca interimari cei actuali care nu se prezinta la concurs sau nu il promoveaza. Asa ca urmatorul guvern va trebui mai intai sa scape de cei care vor fi numiti (pe termen de 1 an) interimari si apoi sa anunte un nou concurs si, eventual, sa motiveze de ce ar modifica conditiile dure, dar extrem de corecte, actuale ale concursului. Ar fi ceva de genul cum s-ar fi incercat eliminarea camerelor video de la bacalaureat si apoi explicare faptului ca promovabilitate ar fi crescut cu 30%. Sunt curios daca viitorul guvern psd-ist (asa cum se presupune ca va fi) va face asta. Presupunerea mea este ca o va face.

  6. Intr-adevar, dlui Mircea Dumitru i s-a aplicat metoda „murdareste-murdareste, ca tot ramine ceva”. Nu e singurul ce „beneficiaza” de invatamintele bolsevice :P
    La fel ca dlui Daniel Funeriu: chiar recent am intilnit pe cineva sustinind ca nu are Bac-ul si unii se leaga de Ponta ca a „copiat nu stiu ce”.
    Dar nu cred ca meritul principal ii trebuie atribuit presedintelui, acum, dupa 4 ani de tacere, iar dl Dumitru sa aiba doar rolul de executant zelos.

  7. M-as fi asteptat totusi si la raspunsuri din partea autoarei.

    Am sesizat ca numai autorii din strainatate raspund comentariilor.

    Cei din Romania pun articolul si nu raspund nimanui.

      • Este o discutie. Intr-o discutie nimeni nu spune: „Hai, acum spune tu!”

        De altfel, aceasta rezulta si din modul de derulare a discutiilor dintre cei care posteaza: cineva spune un lucru si apoi altcineva ii raspunde/adauga/comenteaza. Vezi, spre exemplu discutia dintre @Svejk si @Adi de mai sus. Daca @Adi nu ii raspundea, pierdeam o parere, nu?

        Desigur, nimeni nu are pretentia ca autorul sa se bage in toate discutiile, dar este de asteptat ca el sa ia parte la dezbatere, tocmai pentru plusvaloare.

        Evident, nu e o regula sapata in piatra, dar discutiile pierd mult daca autorul nu ia parte la ele.

        Mie mi se pare foarte interesant faptul ca in Romania nu exista cultura raspunsului, a feed-back-ului in general. Nu ma refer doar la acest articol, ci la mai toate relatiile sociale. Cele mai multe discutii despre care am cunostinta sunt fie intr-un contradictoriu agresiv, fie un fel de dialog al surzilor cu mutii, in care fiecare repeta la nesfarsit acelasi lucru, fara sa ia aminte la argumentele celuilalt.

        De-asta, dincolo de subiecte ca atare (cu autori de inalta clasa si discutii de tinuta), Contributors e o buna plaforma pentru a exersa dezbaterea, dupa parerea mea. Si de aici si remarca mea de mai sus, referitoare la raspunsuri si dialog.

        A nu se intelege din postarea mea ca fac vreo vina cuiva.

        • Este o discutie intre noi, comentatorii articolului
          Autorul e obligat (nu stiu sigur daca chiar „obligat”, nici scriitorul nu raspunde tuturor criticilor) sa raspunda doar intrebarilor directe (eventual jignirilor).
          (Fierarul Iocan ne-a pus la dispozitie poiana (articolul, in cazul nostru), si discutiile se poarta intre Moromete, Cocosila, Tugurlan…
          Mai trece pe alaturi sa se grozaveasca si a lu` Balosu cu premilitarii legionari, se isca un zumzet care, pina la urma intra si intre cei din poiana.)

          • Pai, foarte bine. Autoarea nu are decat sa nu intervina in vreun fel. E alegerea ei cata importanta acorda comentariilor la propriul articol.

            • Dedalus, le citesc cu interes, dar, repet, intru în dialog doar în cazul în care cineva mi se adresează. Nu intervin pe discuţiile dintre cititori.

  8. Ma mir ca nu spune nimeni ca pentru a fi cadru didactic universitar este OBLIGATORIU sa ai doctorat! Aberant, dar obligatoriu!

    • De acord!

      Dupa mine, este obligatoriu tocmai pentru ca toti incompetentii sa se acoopere cu hartii. Ce poti sa mai spui cand cineva iti zice: „Sunt doctor, am lucrari ISI, rezulta ca am dreptate iar tu care nu esti doctor si nu ai lucrari ISI esti un nimeni!”.

      Asta este, se acopera sub mormane de hartii. Nu e numai in Universitati, e peste tot fenomenul asta al „blindatului cu hartii”… Sunt decani si recotri complet retardati, dar care au „lucrari ISI” (in reviste obscure, evident) si doctorate si „lucari de cercetare”. Blindati cu hartii…

      Eu de-asta sunt de parere ca ar trebui sa fie eliminata conditia doctoratului pentru orice post etc.

      Ca sa ajungi la incompetenta oamenilor si sa scapi de toti impostorii, trebuie sa darami aceste ziduri de hartii.

      In unele situatii am vazut ca nici nu se mai pune problema rezolvarii unor probleme, ci doar a gasirii celor mai eficiente mijloace de a se acoperi problema cu mormane de hartii (decizii, hotarari, tot felul de fituici semnate, stampilate… demonstrand dincolo de orice tagada ca ratza impunge, ca albul e negru si ca hotul e negustor cinstit).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Melania Cincea
Melania Cincea
Licenţiată în Jurnalistică, a absolvit două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. În presă lucreza din 1995, la TIMPOLIS. Colaboreaza la Revista 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro