Motto: „Vom fi cimitirele ambulante ale prietenilor nostri asasinati.”–Manes Sperber
„Viata si destin” este titlul marelui roman al lui Vasili Grossman. Exista biografii care concentreaza la maximum esenta unei epoci naucitoare, ravasite si ravasitoare, a unor pasiuni incandescente, a unor tragedii fara egal. Acesta este cazul Evei Zeisel, un personaj intr-adevar fabulos, cum bine remarca Marius Stan in superbul sau eseu. Venind din acel formidabil, absolut fascinant clan intelectual Polanyi, Eva si-a intersectat viata cu atatea din aventurile politice si intelectuale care au asigurat grandoarea si nefericirea veacului XX. A supravietuit nazismului si comunismului, a fost o mare artista si o mare constiinta, asemeni, neindoios, Margaretei Buber-Neuman (1901-1989). Ca si aceasta, Eva a facut parte din stanga radicala, a ajuns in URSS, a trait direct experienta Marii Terori, a fost arestata, intemnitata, deportata, la un pas de lichidare fizica. Gratie unei sanse unice, a scapat din infernul Gulagului. Primul sot al Margaretei a fost Rafael, fiul marelui filosof Martin Buber. Cel de-al doilea, Heinz Neumann (1902-1937), a condus o vreme grupul parlamentar al KPD (PC din Germania) in Reichstag. A fost un stalinist infierbantat, campion al taciticii suicidare „clasa contra clasa”, obsesia lui Stalin care a jucat un rol nefast in infrangerea stangii germane si in ascensiunea national-socialismului, a reprezentat la un moment dat Cominternul in China, a fost arestat si lichidat in timpul Marii Terori.
Sora Margaretei, Babette, a fost maritata cu legendarul Willy Munzenberg (1889-1940), principalul progandist al Cominternului, cel care a pus pe picioare angrenajul simbolic al antifascismului stalinist. Munzenberg a fost socat de Pactul Ribbentrop-Molotov, nu si-a ascuns revolta, a devenit un paria. In final, a fost ucis. Cartea lui Stephen Koch, “Sfaristul inocentei”, o veritabila enciclopedie a orbirii inteligentsiei de stanga in anii 30, a fost tradusa in 1997 la editurile Albatros si Universal Dalsi. Pentru Koestler, acela a fost momentul cand Stalin si stalinismul au devenit definitiv si irevocabil inacceptabile. Asa s-a nascut romanul scris in germana (exemplarul original s-a pierdut) si tradus in engleza sub titlul “Darkness at Noon”. Ceea ce Malraux numise iluzia lirica era terminata. Ramanea in urma ei o imensa groapa de cadavre care avea sa creasca in deceniile urmatoare.
Margarete a ajuns din Gulag (Karaganda) la Ravensbruck, consecinta a infamului pact dintre cei doi monstri totalitari. Acolo a fost colega de baraca si prietena apropiata a Milenei Jesenska, fiinta iubita de Franz Kafka, jurnalista de exemplar curaj moral. Milena condamase Pactul, scrisese cu indignare despre tradarea de catre Stalin a tot ceea ce parea sa fie identitatea stangii antifasciste. A murit in lagar in mai 1944. „I see you more clearly, the movements of your body, your hands, so quick, so determined, it’s almost a meeting, although when I try to raise my eyes to your face, what breaks into the flow of the letter…is fire and I see nothing but fire.” (from a letter by Franz Kafka to Milena Jesenská)
Daca ar fi supravietuit, ar fi revenit la Praga si ar fi fost probabil spanzurata, asemeni Miladei Horakova, in sinistrele inscenari din anii 50. Era o veritabila antifascista si anticomunista. Una din cartile cele mai importante despre Gulag a fost scrisa de fizicianul Alexander Weissberg, primul sot (nu stiu daca si cu acte, nu se purtau aceste ritualuri in cercurile radicale) al Evei Zeisel. A fost prefatata de Arthur Koestler. La IWM (Institutul pentru Stiintele Omului) din Viena exista acum un program de burse care poarta numele Milenei. “Scrisorile catre Milena” ale lui Kafka fac parte din marile texte ale literaturii secolului XX. Margarete a depus marturie in procesul Kravcenko in favoarea celui care a indraznit sa denunte universul concentrationar sovietic. S-a aflat alaturi de David Rousset, el insusi scapat din lagarele naziste. Timp in care Sartre nega existenta Gulagului si scria despre umanismul stalinist! Macar Lukacs avea “scuza” ca traia in Ungaria lui Rakosi…
Am langa mine, scriind aceste randuri, cartea lui Weissberg, “The Accused: A Personal Story of Imprisonment in Russia”, editia originala aparuta la editura Simon and Schuster in 1951. Stalin mai traia cand a aparut aceasta carte despre care Koestler scria: “It is a tale which brings closer to the reader than any published before the inner mechanism of the most extraordinary terror regime in human history.” Cartea de amintiri a Margaretei am citit-o in anii 70, mi-a imprumutat-o regretatul meu prieten Alexei Florescu, avea insemnarile tatalui sau, fostul voluntar din Spania si maquisard, apoi ministrul industriei chimice din Romania, Mihail Florescu. Facea parte dintre cartile favorite ale Monicai Lovinescu. Milena Jesenska, Eva Zeisel, Margarete Buber-Neumann: trei femei care au salvat ideea de onoare intr-un timp al capitularii, ignominiei si crimei. Un timp pe care Malraux l-a numit al dispretului.
http://www.amazon.com/Under-Two-Dictators-Prisoner-Stalin/dp/1845951026
http://womenineuropeanhistory.org/index.php?title=Margarete_Buber-Neumann
http://coldwarradios.blogspot.com/2010/11/i-leave-this-world-without-hatred.html
http://www.goodreads.com/book/show/97470.Milena
http://www.yadvashem.org/yv/en/righteous/stories/jesenska.asp
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule Profesor, ca de fiecare data, va solicit opinia.
Acum: ar fi fost posibila ridicarea Rusiei la nivelul de dezvoltare economica si militara la care a lasat-o Stalin, fara instaurarea regimului de teroare caracteristic? Ar fi Rusia azi ce este daca nu ar fi existat Stalin? („Asta e intrebarea!”).
Intr-o editie de prin anii 60, Marea Enciclopedie Britanica incheia atfel articolul despre Stalin: „Nu trebuie uitat insa ca Stalin a preluat Rusia de la plugul de lemn si a lasat-o cu pile atomice”.
Insist: nu pun la indoiala caracterul criminal al regimului, doar ma intreb daca Stalin in mod constient a introdus acel regim, din pragmatism. In niciun caz nu pot crede ca pur si simplu ii facea placere sa chinuie oamenii, sa-i ucida.
Nu cred in fatalitati istorice si determinisme univoce. Nu am ragazul sa scriu pe larg, dar va pot spune ca, pana si in interiorul nucleului hegemonic bolsevic, a existat alternativa Buharin. Nu stim ce s-ar fi intamplat daca Adunarea Constituanta n-ar fi fost emasculata de Lenin in ianuarie 1918. Mai devreme, nu stim cum ar fi evoluat Republica Rusa pe linia liberalismului constitutionalist (alianta posibila intre cadeti, eseri si mensevici). Propun sa ne mentinem in cadrul temei discutate in articol. Voi dezvolta subiectul succesiunii lui Lenin in articole viitoare. Se vor implini 90 de ani de la moartea sa (ianuarie 1924). Fara institutiile create de si sub Lenin, Iosif Stalin nu ar fi putut institui regimul de exterminare in masa care a culminat in perioada Marii Terori. Fara aparatele de partid si NKVD, marea foamete din Ucraina nu a fi capatat magnitudine genocidara. Lenin si Trotski au facut elogiul terorii si au practicat-o fara scrupule.
Domnule Bucur,
Discutia pe aceste subiect nu este limitata la Stalin si URSS, ea este generala, si aplicabila (inclusiv) Romaniei: din cate stiti, circula sintagma – atribuita lui Nicu Ceasusescu – „n-o sa apucati voi sa zugraviti cat a construit tata”.
Desigur, profetia s-a adeverit, dar ramane intrebarea „cui prodest?”. Da, o societate libera si stapana pe propriile optiuni poate sa nu fie capabila de proiecte faraonice, care implica (prin definitie) sacrificii „spre binele public” – indiferent ce se intelege prin aceasta – dar este in mod evident o societate care satisface mai bine necesitatile individuale. Eu unul ma simt „individ”, cu propriile necesitati, aspiratii si dorinte. Ca atare, consider ca angrenarea mea (fortata) in constructia a „ceva” – indiferent ce anume – care nu se inscrie in lista mea de prioritati este abuziva.
Se cheama libertate, domnule Bucur, si deriva implicit din dreptul meu (inalienabil) re proprietate asupra propriei persoane.
T. Bucur, ce-ai prefera: sa fii albina sau trantor? Ca regina … sansele sunt mici!
A propos de lucrari epocale ce rezuma esenta unor epoci istorice, cum bine ziceti, merita consemnat romanul monumental (si, poate, inegalabil) al lui Eugenio Corti, „Il cavallo rosso” (1983), accesibil in mai multe limbi – inclusiv in romana: „Calul rosu” (trad.de Ion Pătraşcu ; rev.de Adrian Popescu, 3 vol., Clusium, 1999).
Banuiesc, desigur, ca deja cunoasteti editia in limba engleza (http://www.amazon.com/Red-Horse-Eugenio-Corti/dp/0898709342)
Stimate domnule profesor , in urma unui recent sondaj peste 44 % dintre romani au nostalgii comuniste . In randul intelectualilor un procent mare are nostalgia fascismului legionar. Procentul mare de romani cu nostalgii legionaro-comuniste este semnificativ. Este adevarat ca nu poti invata democratia un popor sarac dar acest procent de nostalgigi fata de totalitarism personal ma ingrijoreaza . El arata adevarata fata a poporului roman vis-a-vis de ideologiile totalitare si fata de crimele acestora.
O evocare pe cit de frumoasa pe atit de amara!
Mottoul este printre cele mai sfasietoare versuri cunoscute.
Discutia despre rolul lui Stalin in modernizarea Rusiei este enervanta, as spune chiar primitiva, dar am auzit-o pusa in mod serios in contexte cite se poate de academice. Oricum ar fi o gasesc jignitoare pentru specia umana in general (ca si cum numai prin violenta de masa a statului ar fi posibila modernizarea), dar mai ales pornita de la o premisa gresita: aceea ca Rusia devenita superputere ar fi trebuit sa fie obiectivul de tara al rusilor! Cum ar veni: rusii nu pot fi fericiti (sau ma rog impacati cu destinul lor de comunitate) decit daca ar fi devenit o superputere. In plus, cunoastem putin despre lumea ruseasca ante 1918, care nu era chiar atit de inapoiata pe cit credem. Discrepantele erau mari intre regiuni, culturi si categorii sociale insa Rusia imperiala trecea ea insasi prin mari transformari in primele decenii ale secolului XX.
Un gind bun!
1.Fara indoiala, ca si fara comunism, Rusia s-ar fi dezvoltat economic rapid, dupa inlaturarea tarului si democratizare.
Dezvoltarea sa economica ar fi fost una progresiva, sanatoasa, spre deosebire de uriasa risipa de resurse energetice, minerale si umane, care au construit in 7o de ani, o industrie numai buna la fier vechi, dupa 1990.
2.In plus, probabil ca nici Hitler nu ar fi existat, fara o Rusie in care si-a putut duce politica de inarmare, inafara controlului Natiunilor Unite, Germania devenind in 1940, cea mai mare forta militara a Europei.
3.Urmare a comunismului, Rusia si tarile foste satellite cunosc o raminere in urma economica, imposibil de recuperat in viitorii 50 de ani, acesta fiind alaturi de victimele genocidului comunist, unicul ,,beneficiu” al sistemului de trista amintire.