miercuri, noiembrie 30, 2022

Viitorul libertății. Democrația iliberală în SUA și în lume

Fareed Zakaria a avertizat asupra tensiunii dintre legitimitatea electorală a unor regimuri politice și sufocarea constituționalismului liberal. O democrație iliberală este un autoritarism legitimat prin alegeri libere.


Termenul ”democrație iliberală” poate părea, la prima vedere, un paradox. Democrația modernă înseamnă etimologic puterea (kratos) poporului (demos) printr-un mecanism de selectare periodică a guvernanților prin alegeri libere. Numim democratice regimurile politice unde există pluralism politic și alternare pașnică a puterii guvernanților.

După al Doilea Război Mondial, prin democrație s-a înțeles nu numai o ordine politică fundamentată pe alegeri corecte, ci și o democrație liberală, anume una fundamentată pe principiile separarii puterilor în stat, protejarea drepturilor individuale și guvernată de valorile statului de drept. Acest set valoric este numit, în istoria ideilor politice, constituționalism liberal și a evoluat în spațiul modernității europene, începând cu secolul XVI.

Puțini știu că sintagma “democrație iliberală” a apărut prima dată într-un celebru eseu al lui Fareed Zakaria, publicat în Foreign Affairs în 1997. Provocarea lui Fareed Zakaria a fost că noi ne-am obișnuit să asociem evoluția democrației cu valorile constituționalismului liberal, deși cele două fenomene pot coexista, istoric și politic, distinct. Cu alte cuvinte, așa cum secolul XX a fost martorul unor autocrații relativ liberale, la fel, putem asista la reversul medaliei.

Istoria anilor 1990 ne-a arătat regimuri politice în Europa de Est, America de Sud sau Asia în care, deși au loc alegeri corecte, valorile constituționalismului liberal sunt sufocate gradual și, aparent, ireversibil. Astfel, Fareed Zakaria a forjat conceptul democrație iliberală pentru a desemna regimuri precum cel al Bosniei de după alegerile din 1997 și, în sens larg, regimuri în care legitimitatea electorală dă naștere unei puteri arbitrare, disprețuitoare față de drepturile individuale, ce subminează separația și controlul reciproc al puterilor în stat, în care independența justiției se reduce la o acoladă retorică.

Ce poate fi sublinat aici este că articolul din 1997 menționa deja România ca o democrație iliberală, un exemplu est-european de modernizare firavă.

Succesul și impactul articolului din Foreign Affairs l-a obligat pe autor să dezvolte ipotezele incipiente de aici într-o carte de sine stătătoare, Viitorul libertății. Democrația iliberală în SUA și în lume, cu o primă ediție în 2003, ajunsă bestseller în America și tradusă în peste 20 de limbi.

Prima parte a cărții lui Fareed Zakaria schițează o istorie a libertății și, apoi, factorii socio-culturali ce au dus la instituirea democrațiilor liberale în secolul XX. El arată cât de mult datorează Occidentul tradiției clasice romane, instituțiilor apărute la Roma și dreptului roman. Termenul latin libertas este mult mai aproape de sensul modern al libertății și multe concepte politice s-au conservat din latină (constituție, senat, republică). În al doilea rînd, conflictele succesive între biserica și stat, apoi între diferite confesiuni religioase și apariția capitalismului au pregătit terenul pentru teoriile moderne ale contractului social, afirmarea drepturilor individuale și guvernării limitate, cu alte cuvinte, valorile constituționalismului liberal.

Revoluția industrială din Europa, prin creșterea economică pe care a generat-o, a avut un impact covîrșitor asupra definiției cetățeniei. Rînd pe rînd, oligarhiile din Vest s-au preschimbat în democrații limitate, pînă la consfințirea sufragiului universal și apariția instituțiilor moderne. Teza lui Zakaria, aproape deterministă, este că creșterea economică din Europa, anume nivelul PIB-ului pe cap de locuitor, se corelează cauzal cu apariția democrației liberale. Invers, cu cît o țară performează mai puțin economic, cu atît riscul de a ajunge o autocrație nefuncțională crește.

Această poveste de succes, ce include valurile de democratizare din Peninsula Iberică și căderea Cortinei de Fier, se oprește, în opinia lui Zakaria, în anii 1990, cînd multe regimuri politice îmbină alegerile corecte cu autoritarismul. Crește astfel spectrul democraților iliberale. E vorba, în primul rînd, de Rusia, Venezuela, dar și de mare parte din Africa și Asia centrală și republicile ex-sovietice.

Chiar dacă analizele de caz și-au pierdut parțial actualitatea, profeția lui Fareed Zakaria pare astăzi împlinită – războaiele, conflictele inter-etnice, naționalismul, migrația și crizele economice au sporit numărul democrațiilor iliberale, multe dintre ele fiind astăzi dictaturi moderne.

Spre final, jurnalistul american imaginează cîteva soluții pentru crizele democrației actuale, mai ales pentru sistemul politic american. Premisa sa este că politicienii dau atenție intereselor pe termen scurt în dauna celor pe termen lung, de aceea și sfatul „de a se lăsa mai des legați de corabia statului atunci cînd trec prin apele tulburi ale politicii”.

Scrisă ca o narațiune analitică pentru publicul larg, fără note în exces, cartea lui Fareed Zakaria se înscrie în orizontul mai larg al tradiției libertății. Republicarea de către editura Polirom este cît de poate de oportună.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Oare in ungaria si polonia sunt incalcate drepturile omului? Republicanii trumpisti sunt foarte des invinuiti ca promoveaza o democratie iliberala dar oare ceea ce promoveaza democratii reprezinta o democratie liberala? Ma refer aici la: corectitudinea politica,cancel culture,woke,discriminarea pozitiva,feminismul radical,me too,ecologismul ultra politizat,BLM si Antifa,combaterea agresiva a ceea ce extrema stanga numeste rasism sistemic ,demonstrațiile violente in apararea unor infractori negri pornind de la niste abuzuri reale dar fara legatura cu un asa zis rasism( au fost multe cazuri de infractori albi ucisi de politie dar pentru ei nu a protestat nimeni),incendierea masinilor si distrugerea statuilor unor persomalitati americane,etc Toate acestea reprezinta statul democratic liberal ? Eu cred ca nu asa cum ingradirea severa ( inclusiv prin lege) a libertatii de exprimare si asociere sub pretextul mincinos al apararii drepturilor ( de fapt a privilegiilor) diverselor categorii de minoritati nu are nimic cu statul democratic si liberal dar seamana tot maii mult cu un regim totalitat de extrema stanga.

  2. Gaselnita cu Iliberalismul care nu este altceva decit un comunism mascat se transforma , pe zice ce trece , in dictatura .Societatile ce se doresc a fi iliberale nu au in componenta lor democratia decit in masura in care dictatura unui singur om se foloseste de alegeri , presupus democratice ,spre a-si legitima dictatul si spre a ramane vesnic la conducerea unor popoare folosind , de cele mai multe ori , in ultima instanta , intrerventia armata asupra propriilor cetateni ce se revolta . Iranul este ultimul exemplu ce se alatura Rusiei .Stim cu totii ca nici democratia si nici liberalismul nu au in componenta absolutul dar raportat la ceea ce vedem ca se intimpla in societatile mincinos numite iliberale alegerea devine obligatorie .Impotrivirea unor politicieni ce devin mincinosi doar din dorinta de a-si perpetua raminerea la guvernare este evidenta si in UE . Nu conteaza binele oferit popoarelor conteaza doar puterea , indiferent cit de mica este tarisoara in care iliberalismul doreste a-si face loc . Acestor dictatori le convine sa ramina pe viata la conducerea unor tari oricit de mici sunt sau vor deveni ele pe masura ce popoarele inteleg cacealmaua .

  3. De ce sa iau în considerare un angajat al CNN, un post de stânga inflamata care promovează tot felul de idei nefirești, o ideologie woke respingătoare și care a scăzut la rating precum biden sau mai rau?
    Comunismul globalist pe care propaganda stangista, neomarxista îl revarsă 24/7 nu este de acceptat deloc. Sponsorizările elitei globaliste , a corporațiilor către jurnalismul activist îmi repugna și pentru mine este ireconciliabil. SUA sunt intr-un declin fantastic de rapid, asa cum a propus Schwab în The Great Reset, acolo fiind alimentate cele mai bizare conflicte și dezbinare pt a prelungi man-made crises.
    Veniți și cu celelalte puncte de vedere, nu doar de stânga! Stânga are o reputație extrem de mizerabila și nu mai e cale de întoarcere.

    • De ce sa luati in considerare ce spune CNN cand va puteti adapa de la activenews, nu? Ca doar CNN e propaganda de stanga din aia rea, activenews e bun, ne spune adevarul. Nu mai faceti jocul populistilor si demagogilor de la AUR, sunt destui care fac asta.

    • „Antidotul” impotriva stangismului extrem il reprezinta astazi fascismul sau extrema dreapta. Doar ca este o capcana in care vom cadea cu totii pana la urma, pentru ca aceste doua extreme se vor atrage la un moment dat si vor fuziona distrugand democratia liberala clasica. Ambele curente (stangist si fascist) sunt sprijinite si sponsorizate din greu de Rusia si China. De exemplu, eco-marxismul reprezinta astazi principala cauza a inflatiei globale si crizei energetice. Unii il mai numesc si „Greenflatie”, iar din ce in ce mai multi economisti si directori de banci mari (Societe-Generale, Deutsche Bank, etc.) se plang ca datorita acestei politici climatice vom intra in criza economica globala. Razboiul din Ucraina pica manusa pentru stangistii „climatici” care arunca vina pe Putin pentru criza energetica. Asadar, Rusia si China nu au nevoie de tancuri ca sa destabilizeze economic occidentul, ci de propagarea agresiva a acestor politici „verzi” si oprirea gazelor, totul urmat de proteste sociale, ascensiunea extremelor drepte, somaj, inflatie si mult frig. Iar liderii europeni si cei ai Europei ne cer tot noua, celor mai amarati, sa induram si sa ne „sacrificam” pentru o cauza mareata.

  4. Libertatea este un principiu filozofic apărut prima dată în Vechiul Testament, prin păcatul originar acceptat de Dumnezeu-Tatal dar și pedepsit cu moartea. Libertatea socială este altceva, este o convenție între stat și popor, convenție numită Constituție. Numai că…. puține popoare/ state își permit accederea la libertăți democratice care, da, sunt în relație direct proporțională cu gradul de dezvoltare economică și socială….

  5. „Democrație iliberală” este o expresie oximoră, ca și dezvoltare durabilă, creștere economică și multe alte tâmpenii ce induc biais-uri cognitive.
    Mai apoi, de ce liberalismul este „l’horizon indepassable”? Doar pentru că așa vor unii?

  6. Multumim pentru aceste idei si pentru ca ne indicati aceasta carte. Prabusirea URSS si a comunismului a lasat in urma nu doar rani personale, ci si numeroase „cicatrici” politice. Foarte multe state foste comuniste au devenit un fel de hibrid politic, undeva la granita dintre democratie autentica si un comunism mascat. Astfel se explica esecurile de astazi in ce priveste statul de drept in foarte multe foste state foste comuniste est-europene, guvernate inca de coruptie. Degeaba votam liberi la fiecare 4 ani daca pe buletinele de vot se rotesc aceiasi candidati obscuri, care au facut parte din fostele structuri ale Securitatii sau Partidului Comunist. Este ceea ce a lasat comunismul in urma lui dupa aproape 50 de ani: o democratie mimata, o carapace goala care ar putea sa fie crapata oricand sub bocancii grei ai unor lideri autoritari. Acest esec democratic se poate observa chiar in aceste zile cand aniversam 20 de ani de la infiintarea DNA si cand avem senzatia ca ne-am intors in timp, undeva prin anii 90.

  7. ” democrație liberală, anume una fundamentată pe principiile separarii puterilor în stat, protejarea drepturilor individuale și guvernată de valorile statului de drept. ”

    Partea cu separarea puterilor este relativ clara pentru ca poti enumera institutiile si atributiile lor.

    Dar partea cu „drepturile individuale” este relativ ceţoasă. De exemplu pe acelaşi text, Carta Europeana a Drepturilor Omului adoptat in 2000, interpretarea este diferita atat geografic, de la stat la stat, dar si temporal in cadrul aceluiasi stat.

    Iar in privinta „valorilor” statului de drept lucrurile sunt in ceata de tot. Fiecare are o alta versiune asupra lor in functie de doctrina politica la care adera. De altfel toti politicienii si formatorii de opinie folosesc expresia ca si cum ar fi ceva de la sine inteles, fara sa se oboseasca sa detalieze. (Inclusiv autorul acestui articol.)

    Prin urmare „democratia liberala” este o chestie cu geometrie variabila in timp si spatiu.
    Deci nu foloseste la nimic pe termen lung.

  8. Aceasta carte este remarcabila și traducerea ei în limba romana este cam târzie. Nici nu e de mirare ca a apărut la Polirom, o editura cu o deschidere ideologica mai larga decât Humanitas.
    Autorul, nascut in India, nu are aprecieri prea pozitive pentru sistemul politic din tara sa, apreciind mai degrabă pe cel din Singapore.
    Dacă cartea ar fi fost scrisa azi ar fi pus si mai ferm România pe lista tarilor regim iliberal.
    Autorul susține teza bizara ca prea multă democrație strica si ca ar trebui sa revenim la conducera de un fel de elite nealese democratic, ceva in stilul conducătorilor băncilor centrale. O idee după mine stupida pentru ca independenta si chiar competenta conducătorilor băncilor centrale este departe de a fi dovedita.
    In fapt FZ critica nu democrația ci populismul si democrația bazata pe sondaje de opinie. El își aduce aminte de degenerarea democratiei în India de la perioada romantica a lui Nehru la democrația si coruptia de sub Indira.
    Nu prea multă democrație este problema ci coruperea democratiei cu bani, si aici este o mare lipsa a cărții pentru ca nu analizează în profunzime acesta problema.

  9. In ultima vreme, tot ce nu ne convine (partide, persoane, publicatii, idei etc.) sunt ori de extrema stanga = comuniste ori de extrema dreapta = fasciste. Dar definitia de baza e simpla si clara: in comunism conducerea e centralizata si proprietatea este comuna (de stat), in fascism conducerea e centralizata si proprietatea este privata, in capitalism conducerea e descentralizata si proprietatea e privata iar conducere descentralizata cu proprietate comuna este o utopie deoarece nu poate sa functioneze. Restul sunt doar vorbe mestesugite.

  10. Daca citim „Coridorul ingust”, scris de Daron Agemoglu si James A. Robinson, devine lamuritor ce este „democratia”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Gabor
Doctor în științe politice, publicist, a predat 12 ani științe politice în două departamente de științe politice, a colaborat cu mai multe organizații ale sectorului neguvernamental. Absolvent al Universității București.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro