joi, martie 28, 2024

Viitorul preşedinte al Franţei, pro-Rusia. Cercul se strânge. Ce facem?

Puncte cheie:

  • François Fillon, fost prim ministru sub președinția lui Sarkozy (2007-2012), a câștigat categoric alegerile primare ale dreptei franceze și va candida la Președinția Republicii, în scrutinul programat în aprilie și mai 2017, cu o platformă conservatoare, catolică şi austeră pe plan social, surprinzător de liberală pe plan economic (pentru tradiţia Franţei postbelice), naţionalistă, anti-imigraţionistă şi foarte puţin tolerantă (sau deloc) în planul multiculturalismului, respectiv cu o viziune explicită pro-Rusia în politica externă, un program care se pare că întruneşte două treimi din preferinţele alegătorilor de dreapta;
  • Stânga franceză este la pământ, cu un președinte slab, lipsit de popularitate (nu este sigur, deocamdată, dacă va mai candida pentru al doilea mandat), un premier mediocru dar veleitar și un Partid Socialist de care s-au săturat până şi sindicaliştii, care nu au reușit să relanseze Franța nici pe plan economic, nici pe plan internațional, adâncind declinul fostei mari puteri europene;
  • Cel mai probabil, în turul al doilea, Fillon o va înfrunta pe Marine Le Pen, lidera extremistă, xenofobă şi eurofobă a Frontului Național, cotată în prezent cu 30-35% din intenţiile de vot, căreia îi va lua astfel o bună parte din „pâinea de la gură” şi o va obliga la o repoziţionare ideologică substanţială, la un populism de tip catch-all (dreapta-stânga);
  • În aceste condiţii, Le Pen va juca oportunist şi se va îndrepta, în turul al doilea, spre electoratul dezamăgit şi părăsit al stângii muncitoreşti tradiţionale, de circa 20-25%, cu un discurs ultrapopulist, care va îmbina elementele de mândrie naţională rănită cu cele de protecţionism social, centralism şi etatism puternic, nefiind exclus ca o parte din alegătorii de stânga să o prefere pe Marine Le Pen şi promisiunile ei generaliste în faţa măsurilor economice liberale ale lui Fillon şi să ne trezim, în final, cu o uriaşă surpriză;
  • Întâmplător sau nu, ambii candidați cu șanse pentru intrarea în turul al doilea, Fillon și Le Pen, promovează (re)apropierea Franței de Rusia, un demers pe care îl consider cât se poate de plauzibil în strategia viitoare a Parisului, nu doar o formulă electorală de moment;
  • Avem deci certitudinea unui viitor preşedinte pro-Rusia la Paris, începând din mai 2017. În jurul nostru, cercul se strânge. Susţinătorii apropierii de Rusia sunt, în mod evident, tot mai mulţi. Să nu mai amintim acum de Donald Trump şi de riscurile mandatului său. Să privim doar în Europa. Pe Flancul Estic, pe poziţii de condamnare a ameninţărilor regimului Putin vom rămâne numai noi, polonezii şi balticii. Pe unguri, bulgari, cehi şi slovaci nu se mai poate conta. Ca lider al unei mari puteri europene dispusă să pună la punct pretenţiile Rusiei de a-şi cere înapoi sfera de influenţă, dacă britanicii ies din Uniune, rămâne doar Angela Merkel. Aşa cum scriam săptămâna trecută, numai Merkel poate încerca să mai exercite o presiune semnificativă asupra Moscovei, dar va rămâne singură în acest demers, în cazul concretizării Brexitului. Iar lucrul acesta încă mai este posibil doar fiindcă sensibilitatea ei de est-europeancă trecută de 60 de ani o face să înţeleagă, mai clar şi mai responsabil decât vest-europenii care nu au trăit dincoace de Zidul Berlinului, riscurile unei Rusii care se umflă şi iese din matca frontierelor;
  • Semnalele sunt tot mai multe, tot mai clare, şi vin de peste tot, de unde au avut loc alegeri sau referendumuri anul acesta (nu uităm nici de referendumul din Olanda, din aprilie, în care s-a respins Tratatul de Asociere UE-Ucraina). Nu mai putem ignora, cred, slăbirea unităţii blocului occidental şi a fermităţii care exista acum 2-3 ani împotriva manevrelor externe ale Rusiei. Pe mulţi dintre aliaţii noştri, această dimensiune a politicii lor externe nu îi mai interesează, altele le sunt priorităţile. Nu mai putem pretinde că problema începutului izolării noastre geopolitice, aici, în relaţia de ostilitate pe care o avem cu Rusia, nu există sau nu ar putea să crească în viitorul apropiat. Polonia şi balticii nu ajung. Aşadar, ce facem dacă se schimbă discursul Statelor Unite şi al Uniunii Europene faţă de Rusia? Ne înarmăm, căutăm asocieri regionale şi formate de rezistenţă pe „aliniamentele” strategice actuale, sau ne adaptăm noului context şi ne schimbăm şi noi discursul?

*

François Fillon a fost un premier relativ discret în mandatul prezidenţial al zgomotosului Sarkozy. A fost considerat la vremea respectivă „liberal”, dar aprecierile se făceau cu privire la politicile sale economice şi sociale, la administrarea treburilor curente, ale guvernării de zi cu zi. Rolul de vizionar al premierului este în general mult mai puţin vizibil, în strategiile majore ale Franţei, în comparaţie cu cel al preşedintelui. Nu ştiam, din acest motiv, ce energie naţionalistă şi ce viziune á la Thatcher se ascundea, de fapt, sub masca blândului premier din umbra lui Sarkozy. L-aş fi văzut mai degrabă pe Alain Juppé un preşedinte care să aducă un plus de stabilitate Franţei şi de spirit de echipă Uniunii Europene, alăturându-se perfect moderaţiei şi politicilor pro-europene ale Angelei Merkel. Dar suportul pentru Fillon a fost dublu, în alegerile primare din partidele de dreapta, faţă de cel pentru Juppé, dezavantajat probabil şi de cei 71 de ani ai săi.

Astăzi, vedem cum mediile franceze şi occidentale ni-l prezintă pe candidatul Fillon drept un „conservator” sobru şi dur, adept al austerităţii sociale, naţionalismului, intoleranţei culturale (s-a exprimat explicit împotriva multiculturalismului liberal şi a declarat recent că „Franţa nu doreşte să fie un stat multicultural”) militând, în schimb, în favoarea revenirii la valorile catolice tradiţionale ale Franţei. Mai adaug doar speculaţia că, dacă Fillon va intra în campania adevărată pentru prezidenţialele din primăvara lui 2017, cu ideile economice viguroase de dreapta cu care a câştigat alegerile primare (creşterea vârstei de pensionare, creşterea numărului de ore de muncă pe săptămână pentru bugetari de la 35 la 39 şi plata a doar 37, reducerea masivă a schemei de posturi a administraţiei guvernamentale etc.) s-ar putea să împingă electoratul de stânga în braţele „generoase” ale lui Marine Le Pen, căreia îi va fi uşor să combine naţionalimul, xenofobia şi eurofobia care au dus-o deja la peste 30%, cu promisiuni de etatism puternic şi protecţie socială pentru francezii sadea (o clonă franceză a discursului lui Trump), şi gata surpriza la alegeri!

Bun, asta ne interesează mai puţin pe noi, veţi spune, în fond e vechiul clivaj al „celor două Franţe”, vechea tensiune ideologică între Franţa stângistă, intelectuală, urbană, sindicalistă, a marilor demonstraţii studenţeşti, a marilor spirite ale culturii franceze moderne inspirate de sloganul populist al Revoluţiei, liberală şi tolerantă din punct de vedere politic, multiculturală, dar slăbită economic şi societal în ultimele decenii, aşadar Franţa statului providenţial intrată într-un declin evident, pe de o parte, şi Franţa catolică, rurală, conservatoare şi naţionalistă, cu ambiţii de mare putere europeană şi globală, corporatistă şi neo-gaullistă dacă vrem să spunem aşa, liberală doar din perspectivă economică, cu alte cuvinte Franţa antreprenoriatului, a clasei mijlocii şi a fermierilor, pe de altă parte. Ambele sunt la fel de „franceze”, la fel de legitime în raport cu moştenirea Franţei moderne, chiar dacă niciuna nu este perfectă iar platformele pe care se fundamentează ascund, în fiecare caz, vulnerabilităţi şi riscuri deloc neglijabile.

Ceea ce ne interesează pe noi, în contextul analizei de faţă, este strict raportarea Franţei la Rusia şi modul în care schimbarea acestei raportări, devenită aproape o certitudine din 2017, poate influenţa strategia la nivelul Uniunii Europene şi al NATO.

O (re)apropiere Franţa-Rusia nici nu ar fi atât de surprinzătoare, istoric vorbind. Au mai fost perioade în care cele două mari puteri s-au aflat de aceeaşi parte a baricadei (inclusiv în cele două războaie mondiale, de exemplu) sau au avut cel puţin relaţii calme, neutre, depinzând în general, invers proporţional, de calitatea relaţiilor dintre Franţa şi Germania, în care Rusia acţiona ca o contrapondere pentru realizarea echilibrului de putere de pe continent. Au fost, desigur, şi perioade de conflict, culminând cu războaiele napoleoniene. Dar şi atunci regula proporţionalităţii inverse în relaţia cu Germania a funcţionat, căci Prusia era încă slabă iar Napoleon credea că va putea să domine întreaga Europă. În schimb, la începutul secolului al XX-lea, înainte de Revoluţia din 1917, când Germania unificată se întărea spectaculos, relaţiile ruso-franceze erau chiar foarte bune, pe plan politic, economic, militar şi cultural.

Nici în timpul Războiului Rece, cu toată apartenenţa Franţei la NATO şi la Uniunea Europeană, relaţiile Uniunii Sovietice cu Parisul nu erau atât de ostile precum erau cele cu Statele Unite, Marea Britanie şi R.F.G. Între Franţa şi Rusia mai existau schimburi şi colaborări sporadice sau chiar vizite la nivel înalt, cum a fost cea a lui Gorbaciov la Paris, în 1985. Franţa părea atunci puterea moderată, puntea de legătură între Occident (anglo-americani) şi Rusia.

Venind şi mai aproape, în războiul ruso-georgian din 2008, Sarkozy a fost liderul occidental cel mai şters în condamnarea agresiunii Rusiei, aşa cum Franţa a fost destul de greu convinsă de Germania şi Polonia să accepte aplicarea de sancţiuni la nivelul Uniunii Europene împotriva Rusiei, după anexarea Crimeei. Ne amintim, desigur, şi de uriaşul contract Mistral, semnat în ianuarie 2011 de Franţa şi Rusia, la care Franţa a trebuit să renunţe cu mare părere de rău în 2014, la presiunea aliaţilor europeni şi nord-americani, pe fondul crizei ucrainene.

Reapropierea franco-rusă face parte deopotrivă din platforma lui François Fillon şi a lui Marine Le Pen. Mai rar un asemenea consens. Nu am nicio îndoială că această idee nu s-ar baza pe sondaje de opinie care arată că francezii nu (mai) percep Rusia ca pe un rival. Tot aşa cum, în momentul în care Donald Trump a spus că va colabora cu Putin, ştia bine că acest lucru nu îi va provoca prejudicii electorale, fiindcă ostilitatea în relaţia cu Rusia, fie şi cu Rusia regimului Putin, nu mai are fundament la nivelul opiniei publice occidentale. Acesta este lucrul care ar trebui să ne îngrijoreze cel mai tare. Sensibilitatea noastră rusofobă nu mai este împărtăşită în Vest, unde ameninţarea unui război nuclear cu „Imperiul Răului” (celebra formulă a lui Reagan din anii 80) nu mai există iar solidaritatea cu Estul Europei, în absenţa intereselor concrete, este o vorbă în vânt.

După 1918 cel puţin, odată ce Austro-Ungaria şi Imperiul German s-au prăbuşit, Franţa nu a mai avut mari interese în Europa de Est sau în Balcani. Le-a avut atâta timp cât asta însemna erodarea Puterilor Centrale, adică a Berlinului şi a Vienei. Astăzi, interesele strategice ale Franţei sunt incomparabil mai mari în Magreb şi Africa de Vest, sau în Liban şi Siria, de exemplu, decât la Marea Baltică sau la Marea Neagră.

Relaţia cu Berlinul şi miza Uniunii Europene e singura care a reţinut Franţa de la a-şi îmbunătăţi relaţiile economice şi comerciale cu Federaţia Rusă, dacă nu şi pe cele politice. Dar dacă noul preşedinte al Franţei va considera, din vara lui 2017, că miza unei bune relaţii cu Rusia devine mai mare decât miza protecţiei Europei de Est?

Recentul scandal Franţa-Polonia pe tema contractului achiziţionării de elicoptere (guvernul conservator de la Varşovia a anulat vechiul contract al guvernului liberal cu Franţa şi a decis cumpărarea de aparate de zbor de la americani, în condiţiile în care Franţa vedea acest contract cu Polonia ca pe o compensare pentru pierderea „politică” a contractului Mistral) ne arată că Franţa ar putea să nu mai înţeleagă de ce ar trebui să-şi sacrifice în continuare oportunităţile economice de pe piaţa rusească, atâta timp cât interesele financiare ale Franţei pe Flancul Estic al Uniunii Europene şi al NATO rămân destul de mici, în comparaţie cu cele ale Germaniei, de exemplu. Pe această direcţie ar trebui înţeleasă şi iniţiativa franco-germană a Apărării Europene Comune apărută imediat după Brexit, nu atât ca armată comună, cât ca utilizare de tehnologie militară comună, de tip european (a se citi tehnologie militară franceză) la nivelul întregii Uniuni Europene.

Dacă Franţa îşi schimbă politica externă în relaţia cu Rusia, după mai 2017, şi va face presiuni pentru schimbarea politicii Uniunii Europene în ansamblu faţă de Rusia, României nu îi va fi uşor să continue pe linia actuală. Mai rămâne pilonul Merkel, cât mai rămâne. Aşteptăm cu interes maxim primele săptămâni sau luni de mandat la Casa Albă ale preşedintelui Donald J. Trump. Până în primăvara anului viitor ne va fi clar cât a fost butaforie electorală şi cât va face concret din ceea ce a promis. Tot până atunci vom şti şi dacă Marea Britanie iese într-adevăr din Uniunea Europeană sau dacă guvernul conservator încearcă să amâne decizia finală şi să se eschiveze, prin organizarea de alegeri generale în primăvară, urmate de un vot negativ pe Brexit în noul Parlament de la Londra.

Anul 2017 va fi crucial din perspectiva relaţiilor Occidentului şi ale României cu Rusia.  Până la începutul verii ne vom da seama pe cine mai putem conta şi pe cine nu, pe acest „front” strategic Vest-Est, în războiul hibrid declanşat de Rusia pentru recuperarea sferei de influenţă regională, pe care a avut-o până la destrămarea Uniunii Sovietice, şi în care o parte din naţiunile de pe Flancul Estic (nici acelea toate, din păcate) speră să nu se mai întoarcă niciodată.

Distribuie acest articol

69 COMENTARII

  1. Cum adica „ce facem” ? Prietenia romano-rusa e foarte veche, doar stim asta.
    Rescriem istoria de la Dimitrie Cantemir la Ion Iliescu (cu popasuri la Razboiul de Independenta si discutii despre unitatea spirituala Ortodoxa).
    Ne descurcam in noile realitati : se reprofileaza Iohannis si face excursii la Moscova si in Crimea, nu la New York si in Florida.

  2. „Reapropierea franco-rusă face parte deopotrivă din platforma lui François Fillon şi a lui Marine Le Pen.”

    Nu din aceleasi perspective si nu pentru aceleasi motive.

  3. Dupa ce am citit ca Trump va aduce Apocalipsa daca va fi ales presedinte, acum alta formulare memorabila „rămâne doar Angela Merkel. Aşa cum scriam săptămâna trecută, numai Merkel poate încerca să mai exercite o presiune semnificativă asupra Moscovei”.
    Nu iti vine sa crezi cit negru pot vedea analistii!
    Dar nu e de mirare. Dupa ce au dat-o in bara, sondajele si analistii, cu Brexit-ul, cu alegerile din SUA si, recent, cu referendumul elvetian, continuam distractia cu alegerile din Franta.
    Si, colac peste pupaza, singura speranta ramine in Merkel: pina mai ieri Angela a fost plecata in concediu, cind cu Crimeea si Ucraina, dar de azi va pune piciorul in prag si se va speria Putin.
    Speranta asta ar putea fi, dar nu va fi pentru ca SUA nu au disparut in neant, un Ribentrop-Molotov redivivus, varianta contemporana.
    NB,
    poti ca sa zici: cu ce se va opune Merkel lui Putin, ca sa „exercite o presiune semnificativa
    asupra Moscovei”?
    Recent, Putin ii spunea unui mic muscal ca granitele Rusiei sint acolo unde vrea ea.
    Credeti ca era o gluma? iar Merkel il va opri?

  4. Apropierea Franței de Rusia e prea puțin și vine prea târziu. Zarurile au fost deja aruncate, Trump a câștigat Casa Albă și urmează schimbarea lui Merkel.

    Pentru cine nu a învățat nimic din istorie: Franța era condusă de François Mitterrand (l’ami de l’assassin) într-o vreme în care cărțile erau făcute de Reagan, Kohl și Thatcher. Mâine, Franța n-are decât să fie condusă și de Putin în persoană, deja nu mai contează.

    • Schimbarea lui Merkel cu cine (cu AFD?). In Germania, crestin democratii, social democratii si verzii au alegatorii lor loiali (impreuna depasesc cu mult peste 50%) si atat crestin democratii cat si social democratii reusesc sa polarizeze (AFD nu va reusi sa castige majoritatea nici macar in estul Germaniei). In plus, pe o parte tu supraestimezi puterea lui Trump (si a frustratului Bannon), iar pe cealalta parte tu subestimezi atat puterea legaturilor franco-germane (indiferent de culuoare politica a liderilor de la conducere) dar si legaturile grupurilor de interese dintre SUA si tarile UE. Trump si oamenii din jurul lui nu sunt usa de biserica, daca isi continua cursul campaniei va termina intr-un scandal de proportii (poate chiar si inaintea alegerilor din Germania).

      P.S: eu nu cred ca vor reusi cativa cacatei din astia (tari in fleanca) sa intoarca lumea cu fundul in sus.

      http://www.politico.com/story/2016/11/stephen-bannon-stock-market-trump-231915

      https://www.bloomberg.com/news/articles/2016-04-29/unmasking-the-men-behind-zero-hedge-wall-street-s-renegade-blog

      • @Florix – cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit :)

        Merkel nu trebuie neapărat schimbată cu cineva din afara partidului la asta te-ai gândit? În CDU există mai multe grupări și nu toate sunt pro-rusești. Numai la SPD e așa.

      • din postarea matale se vede frustrarea uriasa a libtarzilor ca nu a cistigat alegerile cotoroanta lacoma si penala. Nu se vede in nici un fel ca bannon ar fi frustrat, ba chiar dimpotriva.
        Restul aberatiilor tipice nu le mai comentez.

    • Echivalenta facuta de dvs. merge pentru Trump – Reagan, May – Thatcher, dar care ar fi Kohl-ul pentru Merkel, pentru ca eu nu-l prea vad? Personal, o vad pe Merkel supravietuind, in continuare in alianta cu SPD, si tocmai restul Europei incercand sa clatine alianta Germania-Rusia. Pana la urma nu Germania ia in continuare cel mai ieftin gazul rusesc, nu ea face Nordstream in timp ce alte proiecte sunt torpilate? Pana la urma cred ca lumea se prinde ca nemtilor le plac simultan avantajele zonei euro, sanctiunile impotriva Rusiei de pe urma carora ea sufera cel mai putin, sa vanda ea armament tarilor NATO in locul americanilor, sa aduca musulmani pe care sa-i bage altora pe gat, etc. Acum, ca incep sa castige alegeri niste neprieteni ai Germaniei incepe circul: aia cu brexitul sunt niste tampiti, Duda in Polonia e un antidemocrat (chiar putinist pe asta nu-l puteau face), Trump e prieten cu Putin, in Franta ambii cu sanse sunt si ei prieteni cu Putin, in timp ce comunistul Renzi cu a sa Mogherini sunt ok, la fel si Tusk, Orban e si el ok ptr. Germania (vi se pare ca stirile despre „democratia” maghiara sunt asa de alarmiste ca despre pericolul antidemocratic din Polonia), nenea Juncker care ii atragea atentia pana si lui Obama ca nu poate sa-i vorbeasca urat lui Putin e si el ok. Si noua ce ni se spune: bai fratilor, ati belit-o, Trump e putinist, frantuzul va fi putinist, englezii s-au retras pe insula lor, e groasa rau, numai noi nemtii va mai aparam de rusi! Chiar asa tampiti parem? Asa ca, problema noastra nu e daca o „cotim” si noi catre rusi, ci daca o cotim spre rusi alaturi de nemti sau ramanem pe axa Londra-Washington, cum vor face polonezii, ca restul nu prea conteaza.

      • Merkel este echivalentul lui Helmut Schmidt, nu al lui Kohl. Este o socialistă vopsită în culorile CDU, o cârtiță rusească, am mai spus asta. Merkel este cea care trebuie înlocuită acum, nu cea care trebuie să vină la conducerea Germaniei, cum a venit Kohl după alegerea lui Reagan.

        • Asta śpuneam si eu si va intrebam cine este Kohl-ul care sa o inlocuiasca pe Merkel, ca eu nu-l prea vad in Germania actuala.

          • E prea devreme să-mi dau cu părerea despre asta și nici nu știu detalii despre cât de pro-american e fiecare în CDU. Dar am toată încrederea că în cursul anului viitor administrația Trump va ști să aleagă cel mai potrivit succesor pentru Angela Merkel :)

            P.S. nu e nevoie de adresări cu ”dvs.”

      • @Adi – ce înțelegi tu prin ”Trump e putinist”? Crezi că o să-i facă lui Putin cadou Polonia și țările baltice? N-o să scriu din nou aici comentariile de la articolul lui Edward Lucas, o să te rog să le citești acolo.

        • Cred ca nu ati citit cu atentie comentariul meu. Spuneam ca, de fapt, tocmai prietenii rusilor adica Merkel si acolitii sai (Junker, Tusk, si altii) ii acuza pe cei care nu le convin ca sunt cu Putin. Singurul care a scapat e polonezul Duda, ca era prea groasa, dar pe asta il ataca cu antidemocratia. In schimb, Orban, care o face intradevar lata, scapa mult mai usor, pe motiv ca asta intradevar pare a se intlege cu Putin.

    • Trump nu a aratat nicio clipa ca il intereseaza care-i treaba prin Europa. Pe el l-au interesat chestiuni de felul: ISIS, imigrantii mexicani si zidul de la granita, Clinton si prietenia cu Rusia (adica ei, SUA si Rusia, NU SUA, Europa si Rusia). Pare ca spune: fiecare cu ciorba lui.

  5. Apreciem faptul că autorul a citit comentariile de la articolul precedent:
    ”Mai rămâne pilonul Merkel, cât mai rămâne”.
    That’s the spirit! :P

  6. 1. Capitalismul nu poate fi pacalit si actiunile obiective au efecte care cresc ca dobinda daca sint neglijate.
    2. Dumnezeu nu se lasa batjocorit.
    3. Socialismul nu poate crea nimic peste palavre si e dovedit ca societatile fara protectie sociala extinsa ofera cel mai mult cetatenilor lor – au de unde, in timp ce ” generosii ” socialisti pot oferi doar pomeni pe datorie.
    4. Multiculturalismul nu poate functiona pentru ca nu e natural, altfel aparea de la sine – asa, e o creatie a intelectualilor de carton care populeaza universitatile sprijinite puterinc de guvernele socialiste.

    • „Multiculturalismul nu poate functiona pentru ca nu e natural, altfel aparea de la sine – asa, e o creatie a intelectualilor de carton care populeaza universitatile sprijinite puterinc de guvernele socialiste.” A, da, sigur, și cosmopolitismul s-a născut în eprubetă, dar iluminiștii și romanticii nu au avut nimic de-a face cu apariția naționalismului, nu?… M-am lămurit cu gândirea de tipul acesta… Norocul românilor că se pliază mereu pe circumstanțe!

  7. Să răspundă la întrebare e treaba instituțiilor statului, care au informațiile reale pe masă. De-asta sunt plătite din banii publici. Importante e să fie de bună credință, loiale cetățenilor, necorupte.

    gânduri bune,

  8. Facand haz de necaz, ca solutii la nenorocirile de care vorbiti, nu stiu cine poate sa dea, pe cine contam? Pe „baronii” gen Dracnea, care daca nu-si apara mosiile, or sa ajunga si ei iobagi la oligarhi, asa ca…
    Dar am un optimism, „every cloud has a silver lining” cum spunea Tina Charles in adolescenta unora dintre noi…Poate Brexitul nu va mai avea loc.

  9. ce ne facem fetelor…

    de parca si pana acum marea putere franceza a contat in marea schema a lucrurilor si in securitatea noastra vis’a’vis de rusi

    emiratul francez are mari probleme interne cu conatzionalii arabi care se vor agrava in timp indiferentde cine va veni la putere, numai cateva zile de cand un individ a decapitat o tanara misionara intr’o institutie catolica si…s’a carat bine merci…

    sa vedem ce pozitie va adopta viitoarea administratie americana, aia fiind si singura care conteaza, restu’s povesti

    tanara merkel s’ar putea sa dispara, ca si acolo a invatat lumea sa minta politically corect in sondaje dar in cabina de vot sanctioneaza, si Pamantul va continua sa se invarta…

    englezii si’au blocat brexitul in justitie si pana la alegeri mai vad ei, eventual un vot negativ in parlament si ramane cum am stabilit

    relativ la „sa ne inarmam” :) :)

    armata romana e practic desfiintata dpdv al tehnicii de lupta moderne

    si nu este desfiintata de azi pe maine, s’a lucrat consecvent la asta in ultimii 26 de ani

    ca sa o reechipezi trebuie sa investesti miliarde, cu cea mai mare parte din bani facuta cadou la extern, ca au avut grija sa termine si industria de aparare atat cat era ea de nacajita

    miliarde pe care nici nu le au

    si nici nu vor sa le investeasca

    in fond astia „au marit” bugetul apararii transferand pensiile personalului militar inapoi in buget :) :)

    presupunand ca ai banii cash gata de cumparaturi si vrei sa te inarmezi acum, de cand comanzi, pana vine tehnica de lupta si pana o operationalizezi/pregatesti oamenii trec niste ani

    asa ca evenimentele se intampla cu noi contemplandu’le cu ce armata avem acum, nu cu ce „sa ne inarmam”, inarmarea e buna, dar e process de durata

    nici macar soldati suficienti nu au, ca nu le ofera cine stie ce salarii si conditzii

    au in schimb generali si colonei suficienti, doctori si doctoranzi, departamente de frecat menta si taiat frunza la caini, frecangeala pe banul public

    si daca mai achizitionezi alte 12 avioane(vax albina), sute de TBTuri (dureaza ani), inarmezi fregatele(dureaza ani si tocmai au ratat o licitatie deci o vor lua de la capat de la faza licitatie) tot nu prea contezi dpdv militar in fatza rusilor

    numai si pt faptul ca aia sunt putere nuclerea si tu nu esti

    ca sa faci fatza rusilor trebuie sa fii sub umbrela unei puteri nucleare ca USA, altfel cu 5 brigazi subnutrite nu faci descurajare

    francezii nu te vor apara, nici englezii, germanii nici atat iara aliantzele cu polacii nu vor insemna mare lucru, si aia sunt cu morcovul in pantaloni (de aia cumpara elicoptere de la americani si nu de la rusi, deoarece conteaza pe protectia americanilor si nu pe a francezilor)

    NATO nu s’a desfiintat si nu cred ca momentan ala e suficient de prost sa atace un stat NATO

    si daca vrea sa testeze NATO sunt zone mult mai vulnerabile decat noi, de aia se agita astia sa mai securizeze cat de cat Tarile Baltice

    Moldova deja a ales ce a ales…

    Trump nu o sa poata face tot ce a debitat in campanie nici daca vrea el, exista un establishment, nu e de capul lui, altfel sfarseste precum fratii Kennedy

    in plus daca Obama a fost o molusca previzibila si neimplicata, Trump e imprevizibil si deci potential mai periculos pt Tzar

    insa daca americanii te lasa din bratze si se retrag din zona, cam asta e…
    asta fiind si chestia cea mai nasoala care ni s’ar putea intampla daca vrem sa ramanem anti’rusi

    la nevoie protipendada si „elitele” noastre mai fac un consiliu de coroana si intorc armele instantaneu, numai sa’si pastreze privilegiile

    pamant romanesc le’am mai dat fara lupta, daca e, le mai dam, si asa ramanem din ce in ce mai putini si din ce in ce mai batrani

    si asa ne-au cumparat strainii mai mult de jumatate din terenuri, padurile le’am taiat, fabricile le’am daramat, petrolul si gazul sunt date, ba mai mult, pana si reteaua de distributie e controlata de straini (unde in Franta statul francez pastreaza controlul), oamenii au plecat in pribegie cu milioanele (n’am avut atatia romani „disparutzi” nici macar in razboaiele mondiale) samd, pana sa te termine rusii ne-a terminat clasa politica romaneasca

    si pana la urma or plati rusii pensiile si ajutoarele? ca asta e mai important :) :)

    • asa supravietuieste fiinta neamului prin elite :))) 1000 de membrii pentru viitorul partidul putinist se gasesc ,si cu atatia romani plecati nu mai e nevoie de gulaguri :)))

  10. Paris Quai D”Orsay 2017-20122 sau UE in stil Napoloean?
    Ministrul de externe francez va continua linia Napoleon, De Gaulle ? Paris favorizeaza 2017 o UE continentală, cu privire pînă la Ural?

    ….. „… François Fillon, fost prim ministru sub președinția lui Sarkozy (2007-2012), a câștigat categoric alegerile primare ale dreptei franceze și va candida la Președinția Republicii, în scrutinul programat în aprilie și mai 2017, cu o platformă conservatoare, catolică şi austeră pe plan social, surprinzător de liberală pe plan economic (pentru tradiţia Franţei postbelice), naţionalistă, anti-imigraţionistă şi foarte puţin tolerantă (sau deloc) în planul multiculturalismului, respectiv cu o viziune explicită pro-Rusia în politica externă, un program care se pare că întruneşte două treimi din preferinţele alegătorilor de dreapta;.. „……

    Franţa în mod tradiţional a fost impotriva aderării UK în UE. De Gaulle a respins cîtva timp intrarea UK în UE în anii 1960 … … Paris şi Londra au urmărit proiecte diferite în privinţa UE (Common Market -UK / faţă de integrare în UE sub protecţia Parisului…). Etatismul francez (Fillon va continua modelul francez,. Datoriile publice vor creşte mai încet decît la socialişti …) nu e compatibil cu modelul britanic. Brexit măreşte considerabil ponderea sudică mediteraneană în balanţa UE. Cu datorii de stat de la 100 % la 120% si mai mult (Roma, Pais, Atena, Lissabon) sudestul din UE cere permanent de la BCE din Frankfurt cumpărarea de hirtii de stat (chiar şi fără acoperire / valoare… greceşti..). Draghi a anunţat cumpărarea pentru 1500 miliarde Euro hîrtii din sudest. Fillon / Paris si Merkel / Berlin continuă rutina de întîlniri guvernamentale şi compromisuri ca în ultimul deceniu. Nimic nou în Vest.

    … „…. Pe Flancul Estic, pe poziţii de condamnare a ameninţărilor regimului Putin vom rămâne numai noi, polonezii şi balticii. Pe unguri, bulgari, cehi şi slovaci nu se mai poate conta. Ca lider al unei mari puteri europene dispusă să pună la punct pretenţiile Rusiei de a-şi cere înapoi sfera de influenţă, dacă britanicii ies din Uniune, rămâne doar Angela Merkel. Aşa cum scriam săptămâna trecută, numai Merkel poate încerca să mai exercite o presiune semnificativă asupra Moscovei, dar va rămâne singură în acest demers, în cazul concretizării Brexitului. Iar lucrul acesta încă mai este posibil doar fiindcă sensibilitatea ei de est-europeancă trecută de 60 de ani o face să înţeleagă, mai clar şi mai responsabil decât vest-europenii care nu au trăit dincoace de…”……

    Ce înseamnă Fillon la Paris 2017 şi Brexit 2018? Pentru UE? Pentru estul UE, pentru România ? Naţionalismul 1914- 1916- 1989- 2016 zguduie de 100 de ani continentul nostru. Naţionalism pîna la falimentul de stat? (Atena a declarat de 13 ori falimentl de stat 1831-1989 .. e la al 14.lea….).

    Tandemul Paris-Berlin continuă 2017 la cel mai mic numitor comun ca în trecut. In relaţia cu estul continentului nu sunt de aşteptat mari schimbări. In relaţia cu Rusia Paris e mai puţin interesat să impună sancţiuni cu o poziţie mai fermă. Merkel nu e figura centrală în UE. Paris şi Quai D”Orsay vor domina ca pînă acum şi vor impune interesele lor exterioare şi în UE (cine va fi ministru de externe francez 2017?). Nimic nou în Vest.

    Economia e un interes comun Fillon-Merkel. Globalizarea şi competitivitatea Franţei…. Control mai sever la speculatii şi transactiuni financiare (Brexit …) globale? Vom vedea.

    România are de ales 2016.

  11. „rămâne doar Angela Merkel”

    Ha ha ha! Excelenta gluma de sters memoria rumanilor ‘rusofobi’!

    Deci. Merkel este cumva acea tovarasa de drum a Rusiei putiniste care a decis inchiderea centralelor nucleare germane pentru ca Rusia sa’si vanda linistita gazele? Acea Mare Sefa de executiv care in 8 noiembrie 2011* inaugura conducta Nord Stream intr’o ceremonie vesela de unde ne’a ramas o celebra fotografie de grup cu…Francois Fillon, Mark Rutte, Medvedev si, desigur, Ingerul cancelar. Cautati va rog cu zeul Gugal. Poza e de mare angajament.

    *intre timp a mai inaugurat o conducta pe aceeasi ruta, in oct 2012 si urmeaza NS2 [conventia a fost deja semnata in 2015 de corporatiile implicate].

    • Exista comentatori de’a dreptul amarati de jocul cu pietrele Angelei pe care’l practica reactionarii. Adica, deh, e tare tulburator sa vezi dara de pietricele pe care doamna Angela -idolul ecologistilor si imigrantilor- le lasa in urma ei.

      Deci, domnilor, atentie! urmeaza inca o pietricica ‘Angela’ cioplita chiar in paginile verzilor*: Germania obtine 42% din energia sa din carbune [2015]**. Da, 42 de procente! Si cine oare este principalul furnizor de carbune al Germaniei? pai, simplu si previzibil: tot Rusia. cu 29%. deocamdata, ca urmeaza inchiderea ultimelor mine germane iar Putin asteapta ranjind cu carbunele siberian la usa. Dar desigur, procentele astea nu’s realitate sumbra, ci rautate si ignoranta tipica reactionarilor libertarieni; niste insinuari malitioase, niste manevre dubioase, niste stratageme marsave cu care reactionarii vor sa distruga imaginea cristalina a farului calauzitor, cancelarul [subinteles al] Europei, tovarasa [de drum a lui Putin] Angela Merkel.

      **https://www.destatis.de/EN/FactsFigures/EconomicSectors/Energy/Energy.html

      *https://www.cleanenergywire.org/factsheets/germanys-dependence-imported-fossil-fuels

  12. Întru totul de acord cu Fillon. A mai spus şi că puterile occidentale au provocat Rusia extinzând NATO până la graniţele acesteia. De la anul, Fillon va da tonul în relaţia Europa-Rusia. Era şi timpul ca Franţa să-şi recâştige poziţia de mare putere, după ce un preşedinte incapabil a ţinut-o în umbra Germaniei, Marii Britanii şi SUA. Iar pentru recâştigarea acestui statut soluţia e apropierea de Rusia, ca pe timpul lui de Gaulle. Ceea ce nu înseamnă, bineînţeles, că Franţa va schimba alianţele.

    „Pe Flancul Estic, pe poziţii de condamnare a ameninţărilor regimului Putin vom rămâne numai noi, polonezii şi balticii” – e ca în povestea cu zece negri mititei: şi în Estonia a fost numit un prim-ministru (Juri Ratas, liderul Partidului de Centru) care doreşte relaţii bune cu Rusia. E o dovadă că gogoaşa cu „ameninţarea rusescă” nu mai are credibilitate nici măcar în Estonia. Românii şi polonezii par să fi rămas ultimii mohicani.

    „ostilitatea în relaţia cu Rusia, fie şi cu Rusia regimului Putin, nu mai are fundament la nivelul opiniei publice occidentale. Acesta este lucrul care ar trebui să ne îngrijoreze cel mai tare. Sensibilitatea noastră rusofobă nu mai este împărtăşită în Vest” – foarte bine, asta dovedeşte că vesticii se comportă normal. Iar rusofobia zic eu că se poate trata cel mai simplu prin psihoterapie.

    „solidaritatea cu Estul Europei, în absenţa intereselor concrete, este o vorbă în vânt.” – a pus cineva sub semnul întrebării angajamentele din cadrul NATO? Numai că, evident, popoarele occidentale nu sunt dispuse să fie forever „la cuţite” cu ruşii doar pentru a da satisfacţie românilor şi polonezilor.

    „războiul hibrid declanşat de Rusia pentru recuperarea sferei de influenţă regională, pe care a avut-o până la destrămarea Uniunii Sovietice” – nu există „un război hibrid …”. Unele din ţările din flancul estic (Ungaria, Bulgaria, Estonia) doresc relaţii bune cu Rusia, iar Rusia doreşte relaţii bune cu ele. E o situaţie absolut normală, şi doar din isterie rusofobă poate fi prezentată distorsionat ca o „recâştigare a sferei de influenţă a Rusiei”. Ţările respective rămân ferm ancorate în UE şi în NATO, ca şi Franţa de altfel.

    • Citesc si nu prea cred.

      „E o dovadă că gogoaşa cu “ameninţarea rusescă” nu mai are credibilitate nici măcar în Estonia. Românii şi polonezii par să fi rămas ultimii mohicani.”

      Sau

      „Unele din ţările din flancul estic (Ungaria, Bulgaria, Estonia) doresc relaţii bune cu Rusia, iar Rusia doreşte relaţii bune cu ele”

      Dumneata privesti pe termen scurt. Si cand privesti pe termen scurt, atat poti sa vezi. O Rusie binevoitoare care vrea musai sa aiba relatii bune cu vecinii. Daca te uiti in istoria ultimilor 300 de ani o sa vezi ca discutam de o tara cu ambitii imperialiste, care a taiat si a spanzurat in toate tarile vecine, atat in perioada tarista, cat si in perioada comunista. Exemple in istorie sunt nenumarate despre cum isi trata imperiul vecinii sau chiar aliatii militari.

      De ce credeti ca Rusia s-a schimbat acum? Doar pentru ca are probleme economice? Sau priviti in ochii lui Putin si vedeti albastrul cerului, cum vedea Sadoveanu in ochii soldatului sovietic care ocupase Romania?

      • Rusia se dovedește a fi ”imperiul Răului”, exact cum spunea Reagan. Se pare că dezmembrarea URSS nu a fost suficientă, Rusia de azi se comportă tot ca URSS-ul lui Brejnev. Așa că o nouă dezmembrare, de data a Federației Ruse, este soluția pentru ca Europa să aibă liniște.

      • Rusia a dorit şi înainte de criza ucraineană şi doreşte şi acum relaţii bune cu ţările UE/NATO, deoarece ăsta e interesul ei. E vorba de comerţ, investiţii, credite, de diminuarea pericolului de război Rusia-NATO şi de cooperare anti-China (Rusia se teme şi ea de ascensiunea Chinei).
        Dar blocarea aderării Ucrainei la NATO e mult mai importantă decât bunele relaţii cu Occidentul (adică Rusia nu se va retrage din Crimea şi Donbas).
        Dacă ţările UE/NATO înţeleg chestia asta şi îşi normalizează relaţiile cu Rusia, bine. Dacă nu, nu. Văd că unele dintre aceste ţări încep să înţeleagă.

    • Cu tot respectul dar bateti campii cu gratie.
      Incepand cu afirmatia ca puterile occidentale au provocat Rusia impingand NATO spre granitele Rusiei. Ca si cum dorinta romanilor sau a ucrainienilor de a face parte din ce alianta doresc trebuia sa fie supusa VETO-ului Rusiei. Rusia a avut la dispozitie 25 de ani sa isi revina dupa destramarea URSS si sa isi construiasca propria piata sau sa se integreze in cea europeana. Ce au facut? Au continuat sa intretina conflicte la granite si a devenit insignifianta economic.
      Cat despre lideri pro-Rusia mai vedem ce inseamna asta. Oricum Rusia este o benzinarie care se crede stat deci pe o benzinarie nu poti sa te superi.

  13. Nu cred ca dracul e chiar asa de negru :P
    1. In fond austeritatea aia a lui Fillon cam seamana cu cea nemteasca, vrea, nu vrea.(cresterea varstei de pensionare in special, nu credeam sa o mai aud pe asta in Franta!) Cu un deficit bugetar de -3,5% in 2015 (mai mare decat media de -2,4% si departe, departe de excedentul german de +0,7%) cu o datorie publica de 96,2% din PIB vs media UE de „numai” 85%, Franta nu sta bine deloc macro. Un pic de „austeritate” nu strica. Dimpotriva!
    2.E pro-rus. Bun, asta cum se traduce? Va inchide ochii la o eventuala invazie ruseasca? In tari membre NATO? Putin probabil… Probabil ca acest prorusim se va evidentia in dorinta de a creste exporturile in Rusia :P, dar si de a-i inarma cu tehnica de lupta pe care nu o mai pot vinde in alte parti. Pana la urma e explicabil, austeritatea de una singura nu produce crestere economica „rapida”. Ceva exporturi militare si gaz mai ieftin parca suna mai bine, nu?Pentru francezul obisnuit…
    3.Suntem afectati? Probabil, Dar sa ne amintim ca nu avem un grad de dependenta energetica prea mare, pana la urma ne putem descurca foarte bine si fara gaz rusesc. Cresterea importurilor in UE se datoreaza pretului mic la gazele rusesti (acum e chiar mai mic ca pretul de productie al gazului romanesc). Nu prea avem cu ce sa fim santajati de rusi. Suntem in NATO in fond, Cu Trump sau fara e totusi o nuca prea tare.
    4.Chestia naspa e pe acolo pe unde Rusia se oftica rau, prin tarile baltice. Mici dar membre NATO. Si „austere” in privinta defictului guvernamental. Ca Germania.Poate ca rusii pot fi temperati, o combinatie de os si bici aratate deopotriva vor calma, poate, ursul rusesc.Poate, nu. oricum noi singuri nu avem ce face. Orcum, bagatul batului prin gard nu poate tine la infinit.
    Una peste alta eu cred ca va fi bine cu Fillon asta Cu siguranta mai bine decat cu bezmeticul asta de Hollande :P
    Iar noi ar trebui sa revenim la politica de consolidare macro, indiferent de ce fac altii. Economia nu tine cont de culorile politice ci de cifre. Si de cicluri.
    E foarte posibil sa avem aceleasi reactii pe piete ca cele care au urmat alegerii lui Trump, bursa creste, o sa creasca si CAC-ul asa acum a crescut si DJIA, dolarul s-a intarit,de prin mai, cu osebire de prin 7 nov cand euro s-a parvalit ca bolovanul, …de vreo 5 zile scade (dolarul) :P. Na, Trumpii nostri vor compensa Trumpul lor, pe pietele monetare. Pana la urma daca asa-i jocul…pai sa-l jucam! N-avem incotro….
    Si daca va iesi si ceva crestere economica pe bune cu atat mai bine. In fond mai rau sa nu fie….ca in rest le-om duce toate :P

  14. „Cercul se strânge. Ce facem?”

    Realpolitik, dle profesor, realpolitik, asta ar trebui sa facem, asa cum fac toti in afara de noi.

  15. Franţa trebuie scoasă din ecuaţia Estului european.Rămâne Germania cu interese în zonă.Numai că…pot avea încredere est-europenii în Germania când îşi amintesc de pactul Ribbentrop-Molotov?
    Cazul cel mai defavorabil este părăsirea SUA a Europei şi mai ales a Estului european.Rămânem în câmpul de forţe germano-rus,imposibil de anticipat ce turnură politică va lua.Să nu uităm că şi Germania şi Rusia sunt totuşi două ţări revanşarde.
    Varianta cea mai bună este ca SUA să nu părăsească Europa de Est şi împreună cu Germania să blocheze tendinţa de înaintare a Rusiei spre Vest.
    Urmează un 2017 crucial pentru Europa şi implicit pentru România.

  16. Partea bună e că probabil deocamdată trebuie să facem chestia la care ne pricepem cel mai bine, respectiv nimic :)
    Vremurile noastre au adus tot felul de paradoxuri, printre care nationalişti care se inteleg bine cu alti nationalişti, un fel de internatională naţionalistă dacă îmi permiteţi sintagma. Părerea mea e că o dată ajunşi la putere, respectivii vor constata repede ( cu părere de rău pentru Ucraina, care probabil va fi prima pe listă) că orice concesie o va aduce pe următoarea şi se vor opri din concesii ( asta dacă mai vor şi următorul mandat, ceea ce e foarte probabil mai ales în cazul doamnei, Filon fiind cam bătrâior pentru două mandate… franţuzeşti). De fapt politica de concesii către Rusia a fost deja încercată şi a dus la eşecul actual, pentru că de fapt de la căderea URSS încoace, în loc să se ducă o politică fermă de impunere a democraţiei în spaţiul sovietic, s-a urmat calea… concesiilor. Ori asta a eşuat mai încet atunci când imperiul era prăbuşit, acum când îşi încordează muşchii eşecul se va vedea mai repede. Rusia nu prea are de fapt ce oferi în schimbul concesiilor. Zonele de influenţă din America Latină sau Asia s-au cam dus. Pacea? Nu mi se pare că e o ofertă prea bună pentru marii producători de armament mondiali :)

    • Ceva am putea totusi face: sa ne modernizam armata, atat tehnologic cat si la capitolul resurse umane. Cred ca o treime din militarii actuali se chinuie sa-si ingramadeasca burta sub birou.
      Un program de inarmare inteligent ar putea sa dea un impuls si economiei locale. Nu se pune problema sa fabricam noi avioane de vanatoare sau tancuri ultramoderne, dar componente pentru ele am putea face ca parte a unui parteneriat cu furnizorii din vest.

  17. Fillon nu-i „pro-rus”, el are o relatie privilegiata cu Putin din epoca in care a fost premier. Bazata pe respect reciproc. Si consider bine, mult mai bine sa ai posibilitatea de a discuta, de a negocia decat de a ramane inpietrit in declaratii belicoase.
    Fillon a inteles ca rolul unui Presedinte al Frantei, e sa se ocupe in primul rand de interesele Frantei si ale francezilor.
    Chirac a impus Romania Europei si dupa putin timp si-a luat o copita prin intrarea Romaniei razboiul din Irak alaturi de americani, plus restul „experientelor” unele enumerate de Dl Naumescu.

    In orice caz, intreaga lume va intra intr-o schimbare semnificativa in 2017 in care Romania trebuie sa-si gaseasca convergenta. Din pacate, iesim dintr-o perioada de 10 ani de auto-marginalizare si fara o guvernare viitoare inteligenta sau cu o vitoare guvernare penala Romania va privi pe gaura cheii.

  18. cum ce facem? Imediat dupa alegerile din SUA, presa noastra a continuat sa-l blameze pe Trump, ca si cum ar fi fost inca outsider-ul din sondajele pre-facute, si nu noul presedinte al principalului nostru aliat. Pardon, al fostului nostru principal aliat.

  19. Motto:
    ‘I will never let you be the forgotten people ever again.’ – Donald Trump in St. Augustine, Fla.

    Establishmentu’ plînge de frică și ne sperie că vine lupu’,
    Politrucii la putere de zeci de ani plînge și ne sperie că vine lupu’,
    Bancksterii eternizați la putere plînge și ne sperie că vine lupu’,
    Serviciile, care-i și întrece, plînge și ne sperie că vine lupu’,
    Foncționarii împingători de hîrtii plînge și ne sperie că vine lupu’,
    Da’ și ăia care ștampilează și semnează plînge și ne sperie că vine lupu’,

    ThinkTankistii, analiștii, ziariștii și ONG-iștii establishmentului plînge de saltă cămeșile pe ei,
    Și plînge, și plînge, și plînge și ne sperie că viitorul e mic, negru, bate la ușa și… yep, vine lupu’.

    Nepoții ăstora, cîtă frunză și iarbă, securizați în sinecuri călduțe, plînge și ne sperie că vine lupu’,

    Ziua plînge, noaptea plînge,
    Dimineața plînge iară.

    Și-apoi iar ne spune că vine lupul dacă nu votăm cum trebuie.
    Că lupii ne-nconjor,
    Că vîntu’ suflă rece, rănile îi dor.

    Dar forgotten people ce-mi făcea?
    Măre forgotten people dansa,
    Bea vin prost și chiuia
    Cînd vedea ce se-ntîmpla.

    Cumpătul ca nu-și pierdea.
    Mîna la rană punea
    Și din gură cuvînta:

    – Las’ că merge și-așa.

  20. Inadmisibil : Franţa franceză ? Decât o opoziţie singulară la Rusia ( vecin de neîndepărtat în fapt ) preferabilă o normalizare a relaţiilor în SOLIDARITATA EUROPEANĂ .

  21. Interesanta sumarizare. Dupa parerea mea raspunsul nu poate fi decat unul, Romania trebuie sa-si consolideze relatiile politice economice si militare cu Marea Britanie si Statele Unite. Franta este in pragul unui tip de razboi civilizational intern intre ramasitele valorilor iluministe (de sorginte crestina) si realitatile cotidiene influentate puternic de maghreb si islam. Sa nu uitam ca in istorie in Franta a existat periodic tentatia autocratiei, desigur cu tenta europeana, nu asiatica. Tov. Putin probabil are in minte contributia Germaniei la victoria revolutiei din Octombrie si-si doreste sa trimita un vagon inchis (probabil continandu-i pe Depardieu si Seagal) la Gare du Nord.
    Lasand gluma la o parte, raspunsul clar pentru noi il reprezinta Marea Britanie si mai ales Statele Unite. Chiar daca va parasi EU, Marea Britanie va ramane interesata de aceasta zona iar un semn este trimiterea de RAF Tornado la anul in Ro. In acest scenariu Romania poate juca cartea ei mizand pe interesele de mare putere ale UK in regiune.
    Cifrele GDP arata si ele starea de fapt din economia mondiala, cu Franta dar mai ales Rusia gafaind puternic. Aceasta din urma are mai putin timp la dispozitie si si-l imputineaza cheltuind militar pentru „apararea tarii”. Probabil nu au uitat lectiile fracturilor sociale din 1880-1917.
    O necunoscuta ramane politica lui Trump in regiune dar as miza pe o continuitate a politicii externe in ceea ce priveste Romania. Nu si in ceea ce priveste Ukraina – mai ales ca am citit ca il consulta adesea pe Kissinger, un adept al real-politik.
    In acelasi timp consolidarea interna mi se pare un lucru foarte important. Vom avea probleme daca un partid castiga alegerile si ajunge iar sa controleze justitia din sedintele de partid si politica externa din perspectiva electorala imediata.
    Conchizand, mi se pare ca asistam la o ploaie de vara la scara istorica si nu la un diluviu.
    Intotdeauna autocratiile se surpa din interior, mai devreme sau mai tarziu.

  22. Romania trebuie sa faca un contorsionism diplomatic si sa reuseasca sa isi consolideze relatiile cu SUA (militar si economic) si China (economic).

    • Probabil ca a venit vremea ca Romania sa traisca din propriile venituri, economie si nu exclusiv de pe urma banilor altora iar dupa care sa anunte false cresteri economice si rata mica de somaj. O tara cu adevarat stabila nu are de ce sa se teama de ce urmeaza sa vina. Deci raspunsul la intrbarea acestui articol e simpla: puneti mana si faceti ceva in propria tara cu proprii cetateni.

  23. Rusii se tem cu adevarat doar de americani si de chinezi.

    Sigur ca varianta optima pentru noi este continuarea parteneriatului cu americanii.
    Dar trebuie sa vrea si ei.

    Daca americanii vor renunta la Estul Europei ( desi e foarte greu de crezut ca vor lasa Polonia singura sau vor inchide facilitatea din Romania, ca sa faca pe plac rusilor ) noua ne ramane sa tatonam relatia cu Beijingul.

    Este evident ca Franta si Germania se vor intelege cu rusii, si ne vor sfatui sa ne acomodam cu marele vecin de la Rasarit.

    Deci, va trebui sa invatam mandarina si sa gandim ” outside the box” , daca vrem sa contrabalansam influenta ruseasca.

    Daca ni se pare prea greu, prea neconventional, si lezeaza sensibilitatile noastre democrate, liberale si globaliste, atunci putem sa continuam sa ne plangem de mila.

    Cineva mai sus, scria sa gandim in termeni de realpolitik.
    Exact asta trebuie sa facem.

    • Dacă ne uităm pe o hartă, e posibil să remarcăm că România se află mult mai aproape de Rusia decât de China, Rusia fiind chiar cumva între. Prin urmare, China poate fi o opțiune pentru Turcia, dar nu pentru România.

      Opinia subsemnatului este că Trump este înțeles complet greșit la momentul de față. Tot ce a declarat el în campania electorală poate fi ignorat, la fel ca și orice caracterizări la adresa lui (i.e. ”putinist”). Trump nu va retrage Flota a 6-a din Mediterana și nu va evacua bazele de la Deveselu și Kogălniceanu. Însă nici nu va irita inutil Rusia, pentru că Rusia trebuie demolată, nu iritată.

      Ce a făcut administrația Obama e ca și cum ai arunca cu pietre într-un câine aflat în curtea lui, după care te duci să deschizi poarta, ca să intri la el în curte. Normal că acel câine e disperat și mai degrabă e gata să moară cu tine de gât, decât să te lase să intri la el în curte. Însă totul a început fiindcă ai aruncat cu pietre în el. Adică l-ai făcut să se simtă în pericol, deși tu aruncai cu pietre ca să-ți faci curaj. Însă lucrurile astea nu se pot învăța din cărți, chiar trebuie să ai de-a face cu câini ca să înveți să te comporți cu ei. :)

      • La cererea publicului: soluția pentru acel câine e să-l lași 3 zile fără apă și mâncare, nu să dai cu pietre în el. După acele 3 zile, o să fie incredibil de bucuros să intri la el în curte cu un castron de apă și unul de mâncare :)

        • Am tot ce-mi trebuie in curtea mea, voi aveti nevoie de gaz de la mine, de minerale, de cereale si sa va cumpar prostioarele . Eu pot renunta la produsele voastre, voi la ale mele nu. Eu m-am aliat cu Dragonul , voi sperati sa va aduca Uncle Sam gaze si minereuri cu drona si va cumpere autoturismele . Eu am cea mai mare rezerva de apa dulce din lume, voi aveti cea mai drastica seceta din ultimii 900 de ani in 7 state mediteraneene. Voi importati mancare pe datorie, eu export cereale in Egipt contra influenta politica. Eu construiesc South Stream cu Turcia iar pe voi va alunga lumea cu pietre din Asia. Eu mi-am pastrat capacitatile de productie, ale voastre sint in Asia si Africa. Eu imi controlez toti agentii economici cu impact national , corporatiile voastre v-au vandut strainilor interesul economic national pentru profit. Voi sinteti aceeia care datorati Dragonului PIB-ul vostru pe 200 de ani . Voi sinteti prieteni cu Pakistan si Arabia Saudita si cu teroristii islamisti , eu sunt prieten cu statele arabe seculare . Cele mai respectate si admirate personalitati din lume la ora actuala sint Putin, Assange si Chelsea Manning, pe care voi ii amenintati cu represalii.
          Ok, succes , tineti-o tot asa si asteptati sa va chem eu sa-mi dati mancare si apa. Sau incercati sa le luati. De-o curiozitate, in afara de homosexuali si gura mare pe ce va bazati ?

        • @Pe ce va bazati – pe o societate și pe o economie funcțională, pe asta ne bazăm. Occidentali care să meargă să spele mașini în Rusia nu cred că există, dar ruși care spală mașini am întâlnit destui în Anglia și în Germania. Asta înseamnă că e ceva profund în neregulă cu modelul tău de societate, dacă oamenii tre’să plece la spălat mașini în vest, deși te lauzi că ai cele mai mari rezerve de apă dulce de pe planetă :)

          Poți să ai tot petrolul și tot gazul din lume, atât timp cât te duci cu trenul pe Coasta de Azur și vagoanele de dormit cu care circuli sunt produse de Siemens, înseamnă că ai o problemă serioasă. Atât cu mentalitatea oamenilor tăi care refuză să meargă cu avionul și preferă să stea 3-4 zile în tren, cât și cu capacitatea de a construi niște vagoane de dormit. Care n-ar trebui să fie rocket-science, dar și pe vremea măreței Uniuni Sovietice ți le fabrica RDG-ul, deci problema ta e mai veche :)

          Ce datorăm Dragonului nu are absolut nicio relevanță, banii aceia nu vor fi plătiți niciodată, nu-ți face griji pentru noi. Povestea asta s-a mai întâmplat odată, nu chiar demult. Pe vremea aceea (1985) Japonia era pe cai mari și se zvonea că deține economia americană cu totul. Unde e acum Japonia? Nu-i mai trebuie nimic, nu mai vrea decât să moară în liniște. Exact acolo o să fie și Dragonul peste 30 de ani, dacă ai noroc.

          Dar dacă n-ai noroc și Dragonul nu se dezmembrează după modelul Iugoslaviei (însă la o scară de 40 de ori mai mare) atunci ai să rămâi fără benzinăria din curtea din spate și cel care o să ți-o confiște o să fie tocmai Dragonul. În momentul acela numai NATO și UE te vor putea salva, așa că ai face bine să cultivi niște relații bune. Pentru că altfel NATO și UE vor privi în altă parte când Dragonul te va lăsa fără benzinărie. Dar până atunci, vorba lui Nixon: ”în direcția în care mergi tu îți trebuie frâne, nu motor” :P

  24. FIILON. Rusia a trecut prin tragedii de neimaginat in Sec.XX. In mod normal ar fi necesara o schimbare totala de atitudine fata de UE, o apropiere cu total alte principii de colaborare in toate domeniile ar fi bine venita. Cine ar beneficia de aparitia unor conflicte distrugatoare pentru toate natiunile din RUSIA si UE ,practic acest subiect nici nu ar trebui sa existe. Mentin ideea ca in prezent nu mai exista terminologia standard stanga sau dreapta, principiile si interesele sunt complect altele.

  25. In ce masura este mai „nefrecventabila” Rusia, decat Turcia, Qatar sau Arabia Saudita?
    Mi se pare ca politica externa romana, ca si analizele politice romanesti, sunt inca la nivelul sec al XX-lea, probabil nostalgici de razboiul rece cand RO avea un alibi…Acum nu mai are, dar mentalitatea e aceeasi : sa ne autovictimizam, sa gasim justificari si vinovati, ca sa ne ajute altii :(
    Cand vom intelege ca prietenia intre state, fara interese commune, nu exista?
    Franta, ca si SUA sau Germania au aceleasi interese ca Rusia, deci vor stii sa reinceapa dialoguri constructive!
    Romania, daca nu se pricepe la diplomatie, macar sa nu-si agraveze cazul cu discursuri belicoase si complet paguboase!

    • Confundati discursul public cu diplomatia. Primul echivaleaza lozincile si aplauzele din piata, diplomatia echivaleaza piata reala.

  26. Pai ce sa facem dle Naumescu? acum de 1 decembrie repet ce am mai spus: citadela Europa cu o armata comuna la fel de puternica cat este si economia si democratia acestei zone a lumii!
    Se pare ca germanii care au avut un Genscher la externe, caruia in Romania acum peste 20 de ani i s-a spus acelasi lucru, intelege sau incepe sa inteleaga aceast deziderat fundamental. :)

  27. Cred că lucrurile se vor aşeza încet, încet, după haosul provocat de excesele „progresiştilor” ce vroiau cu orice preţ să-şi exporte ideologia. Valul conservator va elimina această tendinţă de a promova adevărul tău ca adevăr general. Trebuie să ne împăcăm cu ideea că oamenii au valori diferite şi mentalităţi diferite. Trebuie să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii şi să nu ne preocupăm să dăm lecţii altora. În privinţa Rusiei, ar fi bine să nu mai alimentăm rusofobia pentru că e păguboasă şi proiectului de unire. În R.Moldova trăiesc şi mulţi etnici ruşi, iar rusofobia îi radicalizează. Proiectul european va continua, dar fără ambiţii de State Unite ale Europei, ci sub forma actuală de uniune de naţiuni, ceea ce ar face posibil ca Brexitul să fie suspendat şi amânat sine die sau chiar anulat. Relaţia specială cu SUA trebuie menţinută şi nu cred că noua administraţie americană va anula parteneriatul nostru strategic. Iar în privinţa relaţiei SUA-Rusia, posibil să se normalizeze având în vedere că SUA va fi mai preocupată de China şi zona pacifică decât de Rusia, iar încercarea de a scoate Rusia din trena Chinei poate fi o soluţie pentru stoparea avântului chinezesc în plină ascensiune. Sigur, există şi un pericol în tot valul acesta al schimbării şi acela ar fi ca Germania să o cotească prea abrupt, adică spre extrema dreaptă. Dar asta se va întâmpla doar dacă „progesiştii” germani nu-şi vor fi învăţat lecţia şi ar continua excesele şi greşelile ideologiilor gen PoCo şi LGBTNZPR… pe spinarea noastră.

    • Puterile globale deja aliate nu se vor desparti pentru un harem sau bordel neinstitutionalizat ci isi vor negocia intre ele accesul. Acest bordel de natiuni si popoare nu a reusit niciodata sa se auto-institutionalizeze continental , iar UK si USA se retrag deja pe insulele lor.

      • Stimată doamnă Ciociolina, este foarte posibil ca „haremul sau bordelul neinstituționalizat […] de națiuni și popoare” să fi rămas în starea aceasta tocmai din pricina UK și USA. Experiența încercărilor de instituționalizare de până acum vine îndeajuns în sprijinul acestei opinii.

        Odată cu retragerea UK pe insulița lui și a USA pe o insulă mai mare, despre care faceți vorbire, ar putea crește probabilitatea reușitei proiectului european. Asta pentru că interesele economice ale „puterilor globale” sunt adesea divergente.

  28. Tot ce am priceput din articolul domnului Naumescu este ca e preferabil sa avem lideri europeni adepți ai unei politici de confruntare și ca trebuie sa ne înarmam. Sa mai băgăm câteva miliarde de dolari în tehnologie militara produsa in UK sau USA și sa menținem o infrastructura de tip Maghreb.
    Cea mai buna apărare a României este constituirea unei economii competitive și educarea populației. Balticii au rezistat mai bine la aproape trei secole de ocupație ruseasca decât basarabenii la 150 ani de gubernie ruso-sovietica și asta numai pentru ca erau superiori economic și educational.
    O cale sigura de a ajunge în stăpânirea rușilor este subdezvoltarea. Pericolul rusesc este mai mic decât pericolul de a rămâne în lumea a treia, cu o demografie deficitara, împrumutând bani pentru plata pensiilor și avioane F16.
    Daca tot vrem sa ne inarmam propun sa cumparam mai intai acțiuni Lockheed-Martin sau BAS ca măcar sa avem un beneficiu din asta.

  29. Ar fi bine ca Romania sa-si gandeasca foarte bine pozitia in raport cu UE, USA si Rusia in anul care urmeaza. Rusia vrea zona tampon (buffer) intre frontierele sale vestice si tarile respective. O zona fara tratate militare si sisteme militare de tip NATO. Oricum am intoarce-o rusii vor sa obtina asta si nu vor ceda. Kremlin-ul inga gandeste in termenii de la Potsdam Conference si considera ca zona trebuie sa ramana neutra (au uitat de Tratatul de la Varsovia). Au tras sforile si si-au impins serviciile de contrainformatii si propaganda pana in panzele albe sa obtina guverne favorabile in Slovacia, Ungaria si Bulgaria. Dupa ce se instaleaza noul guvern PSD la Bucuresti, aia se vor intrece in infaptuiri sa fie pe placul Kremlin-ului. Va accepta USA roll-back-ul NATO la vechile frontiere? Nu stiu, este greu de spus. Daca President Trump considera ca nu castiga mare lucru din Europa de est si continua sa arda bani pe NATO, poate pica la pace cu rusii cum a facut Kennedy cu Khrushchev in Turcia in the early 60s. Pe tacute si pe sestache americanii si-au demontat rachetele din Turcia. Pe scurt, NATO nu va mai fi ce a fost in trecut. Regulile jocului s-au schimbat si americanii vor bani pe umbrela militara pe care o ofera. O gramada de bani. Sa vedem cine va plati. Uitati de armata unita UE, este o poveste trista.

  30. Alta minune: Hollande nu mai candideaza. Meci, mon Dieu!
    Acum intrebarea din titlu se poate pune si altfel: in jurul carui gat se strange latul? Poate ca marii prieteni zgubilitici de Dambovita ai lui Hollande (care si-a recunoscut practic esecul politicilor de stanga), nu spui cine, persoane importante mon cher, vad si ei daca nu latul macar bobarnacul :P

    • „Acum intrebarea din titlu se poate pune si altfel: in jurul carui gat se strange latul? ”

      Yup! Asa trebuie pusa!
      Sau, altfel: pentru cine bat clopotele?
      Exista un comentariu mai sus in care vad o lista aproape completa cu cei pentru care bat clopotele. Aia sint.
      Noi, ceilalti, cred ca putem sa zicem: asta-i muzica ce-mi place!

      Bibliografie:

      1. Michael Moore – „I was there during the Michigan primary. [Trump] went down there in front of the Ford plant and said, ‘They moved this factory down to Mexico, I’m putting a tariff on the cars,’ and it was music to people’s ears,”

      2. Michael Moore – „It might have sounded crazy to us, but to millions and millions of Americans, this was music to their ears,” Moore said of a speech by Gov. Chris Christie, R-N.J., that frequently featured the crowd chanting „lock her up,” with regard to presumptive Democratic nominee Hillary Clinton.

      3. Michael Moore – „I’m sorry to have to kind of be the buzzkill here so early on, but I think Trump is going to win,”

  31. Un singur comentariu: Dnul Naumescu vorbește despre așa zisa intoleranta culturală a lui Fillon. Eu însă mi-aduc aminte Merkel catalogând multiculturalismul o aberației. Iar dacă ne uitam la unele comunități din lumea occidentala nu putem decât fi de acord. Progresismul din prisma căruia Dnul Naumescu face analizele începe sa fie anacronic.

    • Situatia actuala socio-politico-economica occidentala este din vina liberalismului globalist. Urmeaza la putere nationalismul si socialismul . Acesta a fost discursul lui Trump , acesta este discursul lui Marine Le Pen , acest discurs va castiga alegerile in Europa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro