Deși s-a vorbit mult, în toată lumea, despre criza financiară care a scuturat puternic mass-media în ultimii 6-7 ani, deși dezbaterile în jurul conflictului aparent între ”old media” și ”new media” continuă, deși se măsoară neîncetat impactul digitalului asupra audienței și publicității, dar și asupra noilor practici și etici profesionale în jurnalism, totuși concluziile multor analiști sunt optimiste. Americanii aplică frecvent grila gândirii pozitive în analiza viitorului presei, concluzionând că schimbările tehnologice, care silesc mass-media să se transforme, sunt mai degrabă oportunități fiindcă stimulează creativitatea, energiile înnoitoare, colaborarea. Jing Wang, profesor la MIT, crede în sinergia mediilor și explică fenomenul popularității televiziunii în ciuda creșterii rapide a succesului Internetului prin ”audiența activă” generată de formele, platformele și facilitățile oferite de digitalizare. Televiziunea n-a pierdut, ci a câștigat în noul context tehnologic, rămânând ”ultimul bastion al audienței generale ieftine și accesibile în epoca fragmentării media”, cum aprecia Matthew Creamer în revista Advertising Age. În România, televiziunea rămâne cea mai importantă sursă de știri politice (52% , conform sondajului realizat de Market Links la comanda KAS în 2014, față de 29% indicând Internetul și 7% indicând ziarele), sau de informații economice (67% din public). Tot televiziunea este principalul beneficiar al publicității, aspirând de pe piața românească 206 milioane Euro din totalul de 322 milioane cheltuiți, cf. Media FactBook pe 2015. Drumul mass-media, în viitorul imaginabil, trece prin ”networking” și sindicalizare, spun analiștii media.”Jurnalismul în rețea constă în capacitatea de a aduna informații, de a le distribui și difuza.Într-o lume în care informația e organizată în jurul Internetului, noțiunea de jurnalist izolat, lucrând singur și trudind la biroul său din redacție sau transmițând de la locul unei crime sau al unei catastrofe este învechită. Fiecare jurnalsit devine un nod dintr-o rețea care funcționează pentru a colecta, procesa și distribui informația”, spun Bregtje van der Haak, Michael Parks, Manuel Castells într-o analiză din International Journal of Communication. Rotiță într-un angrenaj, o previziune despre dispariția jurnalistului ca profil, personalitate și importanță.
Schimbând perspectiva, există și anxietăți referitoare la viitorul presei. Cele mai adânci se leagă de pierderea încrederii publicului și de ștergerea diferențelor dintre jurnalismul amator și/sau jurnalismul cetățenesc pe de o parte și jurnalismul profesionist pe de alta. În România toate sondajele din ultimii ani arată o coborâre a presei pe locul 5 în încrederea consumatorilor de media, după ce ocupase zeci de ani locul 3. IRES dădea în decembrie trecut 49% încredere în mass-media, iar sondajul KAS 52%. Pierderea credibilității vine dintr-o altă pierdere, mai gravă: jurnalismul nu mai este perceput ca bun public. Consumatorul de media, cu destule carențe în educația de utilizare a produsului jurnalistic, acceptă ușor că mediile comerciale au voie orice, că ele trebuie să se adapteze comenzilor patronului, ca acesta să obțină profit. Presa comercială are misiuni publice importante și funcționează după regulile profesionale și etice ale jurnalismului. Nu doar televiziunea publică, radioul sau agenția națională de știri sunt obligate să le respecte, ci toată presa. Această concepție falsă a permis transformarea unor companii media în mașini de război politic, în catapulte aruncate în capul unor adversari din business, în instrumente de compromitere a vocilor critice etc. Nici competiția nu e mai limpede, în condițiile schimbate de producere, distribuție și utilizare a mass-media. Apariția unor site-uri autointitulate ”de știri”, fără elemente de identificare, practicând zvonistica, dă destulă bătatie de cap profesioniștilor. Să verifici neverificabilul, după ce bârfa s-a multiplicat pe rețelele sociale, este o muncă sisifică. Suspiciunea publicului este justificată, dar multe dintre prostiile apărute pe false site-uri de știri, sau difuzate pentru a produce intoxicare, dezinformare, manipulare circulă datorită ușurinței cu care oamenii le dau credit și le share-uiesc. Un exemplu ar fi numeroasele ”informații medicale” dubioase, care invocă cercetări inexistente și îndeamnă la consumul anumitor produse miraculoase. În viitor se vor forma și anticorpii necesari pentru a alege din maldăr informațiile relevante din surse profesioniste.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Doua aspecte:
– Basecu, cind era primar general al capitalei, si-a atribuit o casa, vestitul caz „casa din Mihaileanu”. Pe linga minciuni sfruntate, se mergea pe acuza „atribuita legal, dar imoral”.
Si probabil ca asa era, iar presa dezvolta de asa natura cazul, de parca ar fi fost furata casa, nu cumparata.
– recent, un tribunal brasovean a dat o decizie definitiva despre o casa insusita CU ACTE FALSE de catre un alt primar. Care mai fusese prins si cu mîţa in sacul cu incompatibilitati, dar inca sintem in tara in care Justitia este pentru unii muma, iar pentru altii ciuma.
Presa despre caz? care presa? care caz?
Va renaste si presa noastra din propria-i cenusa; dar acum este in faza de a deveni cenusa!