vineri, martie 29, 2024

Viktor Orban: conservatism will return and take power!

We have replaced a shipwrecked liberal democracy with a 21st-century Christian democracy, which guarantees people’s freedom, security. (…) It supports the traditional family model of one man and one woman, keeps anti-Semitism at bay, and gives a chance for growth.[1]

Viktor Orban

Pentru amatorii de filozofie antică greacă, să reamintim că nici Platon și nici Aristotel, pe urmele lui Socrate, nu erau încântați de democrație ca formă de guvernare a statului.

Pentru Platon, democrația este o formă de guvernare periculoasă, pentru că plasează puterea politică în mâinile poporului ignorant. Din cauza ignoranței oamenii (adică poporul cetății) nu știu cum să utilizeze puterea politică pentru binele comun și se lasă conduși de interesul propriu imediat, pe care încearcă să-l promoveze jefuindu-i pe cei care sunt mai înstăriți.

Invidia și ignoranța îi fac pe cei mulți să fie ușor de influențat de demagogi, care îi flatează, le stârnesc invidia și apoi îi asmut pe unii împotriva altora. Așa că din democrație decurg războiul civil și anarhia care, în cele din urmă, distrug statul.

Critica guvernării statului la Platon și la Aristotel

La Aristotel formele ideale (sănătoase) de guvernare sunt monarhia (regalitatea), aristocrația și politeia(forma bună a organizării de către cei mulți). Acestea, pervertite prin abuzul de putere, devin tiranie, oligarhie și democrație.

Nici părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii nu erau favorabili ca forma de guvernământ să fie democrația. John Adams considera că „democrație” este în sine un „cuvânt murdar” și că nu se poate pune problema ca populația săracă și needucată sau femeile să voteze.

James Madison și Alexander Hamilton credeau că în prea multe state s-a mers prea departe, pentru că „prea mulți oameni participă la dezbaterile politice și prea mulți oameni votează”.

La momentul scrierii primei constituții, ideea vehiculată printre părinții fondatori era aceea că legea fundamentală ar trebui scrisă astfel încât „drepturile cetățenilor să fie foarte, foarte limitate”. Ideea de democrație în particular îi îngrijora pentru că permitea formarea „unei guvernări proaste”; atunci când oricine poate participa la procesul politic și electoral, șansele ca un demagog să fie ales sunt foarte mari, considerau ei, pe urmele marilor filozofi antici pe care i-au studiat cu atenție.

Astăzi despre democrație vorbește toată lumea, și la Washington, și la Bruxelles, și la Moscova, ba chiar și la Beijing. Apoi fiecare adaugă ce-i convine: liberală, a poporului, originală etc. Viktor Orban s-a remarcat adăugând democrației, ca formă de guvernare, termenul de doctrină iliberală. Astăzi ideile sale sunt larg dezbătute. Pentru liderul (ales al) unei țări mici din inima Europei nu este puțin lucru.

TUȘNAD, ROMÂNIA, IULIE 2014

Discursul lui Viktor Orban din iulie 2014[2] a fost cronologic următor momentului în care coaliția formată de FIDESZ (ca lider) și Partidul Creștin Democrat Popular (KDNP) a câștigat alegerile cu o majoritate parlamentară de circa două treimi.

Având, prin urmare o majoritate confortabilă, premierul maghiar s-a situat în poziția din care să afirme: „Discursul meu astăzi nu se referă la alegeri. Am fost prezentați ca cei care vor schimba regimul, pentru că s-a simțit nevoia evocării necesității unei schimbării de regim. Ceea ce înseamnă foarte clar că pentru noi schimbarea regimului trebuie să fie o experiență generațională pornind de la care vor compara totul, cu care vom măsura totul, de unde vom începe să definim absolut tot ce se va întâmpla în jurul nostru.”

Schimbarea de regim pe care Viktor Orban o evoca la acel moment, avea în opinia sa aceeași magnitudine ca și alte trei schimbări de regim care afectaseră Ungaria în secolul XX, și anume cea de după prim război mondial, cea de după al doilea război mondial și, în fine, schimbarea de regim care a debutat în 1990, odată cu retragerea trupelor sovietice.

Condițiile noii schimbări de regim pe care Orban și FIDESZ se arătau dispuse să le guverneze pentru Ungaria, se afirma că au fost create de criza financiară din lumea occidentală, care a debutat în anul 2008. Chiar dacă la început, arăta Viktor Orban, criza financiară nu prefața o schimbare de regim politic ca fiind o necesitate obiectivă, la numai șase ani trecuți toată lumea putea să sesizeze că lumea era în profundă schimbare.

Schimbarea afecta firește baza liberalismului, iar pentru a demonstra acest lucru, premierul maghiar a subliniat câteva idei (selectate din discursurile președintelui american de atunci, democratul Barack Obama, sau desprinse din „realitățile” vest-europene) care, în opinia sa, veneau să depună mărturie că analiza sa este una corectă:

(i) pretenția că America ar fi fost cuprinsă de cinism și societatea americană și guvernul american sunt chemate să declare război cinismului care provine din sectorul financiar;

(ii) declarațiile repetate ale președintelui privind faptul că, atât timp cât muncitorii americani trebuie mereu să aleagă între carieră și familie, America va ajunge să își piardă locul pe care îl ocupă în economia globală;

(iii) dimensiunea de soft power a Americii care se deteriora, pentru că valorile liberale incorporează corupție, sex și violență; așa se face că valorile liberale ajung să discrediteze atât America, cât și așa zis-a modernizare a Americii;

(iv) statele vest-europene sunt atât de preocupate să soluționeze situația imigranților, încât au uitat să se mai preocupe de problemele muncitorilor albi;

(v) trăim într-o societate care este tot mai puțin capitalistă și tot mai mult feudală, iar dacă sistemul economic nu se reformează, clasa de mijloc urmează să dispară.

Pornind de aici, Viktor Orban se întreabă cum pot fi înțelese și abordate provocările viitorului. Simplul fapt că există competiție economică globală și că ea afectează deopotrivă națiunile, dar și alianțele dintre națiuni nu este suficient să explice modul în care respectivele provocări pot fi surmontate.

Și de aici se ajunge la chestiunea pe care premierul maghiar o considera cu adevărat esențială, și pe care a enunțat-o astfel: „…aspectul definitoriu al lumii de astăzi poate fi articulat ca fiind cursa pentru a înțelege în ce mod comunitățile organizate, statele pot să devină capabile să dezvolte o națiune tot mai competitivă.”

De ce? Pentru că, arăta Orban, este nevoie să înțelegem „…în ce mod sisteme care nu sunt occidentale, nici liberale, nici liberal-democratice, poate nici măcar democrații sunt totuși națiuni de succes”. Deloc surprinzător, exemplele de „națiuni de succes” la care se referea Orban erau Singapore, China, India, Turcia și Rusia.

Și uite așa, pe baza acestui silogism, Viktor Orban a ajuns să enunțe a sa celebră teorie a democrației iliberale:

„Suntem nevoiți să mărturisim într-o frază un aspect ce poate fi considerat un sacrilegiu în ordinea mondială liberală. Trebuie să afirmăm că o democrație nu trebuie neapărat să fie liberală. Doar pentru că nu este liberală nu înseamnă că nu poate fi în continuare o democrație. Mai mult, trebuie să atragem atenția că probabil societățile constituite pe baze liberale de organizare a statului nici nu vor mai fi capabile în viitorul imediat să se mențină competitive, urmând să fie depășite, asta în cazul în care nu vor fi capabile să se reformeze substanțial. (…)

Națiunea ungară nu este o simplă sumă de individualități, ci o comunitate care se cere organizată, fortificată și dezvoltată, iar pentru a reuși acest lucru noul stat pe care îl vom construi este unul iliberal sau, altfel spus, non-liberal. Nu înseamnă că negăm valorile fundamentale ale liberalismului, cum este libertatea individuală etc.. Dar nu vom face din ideologia liberală fundamentul organizării statului, ci aplicăm specificul național, punem în loc o abordare specifică nouă.”

Încă de la momentul discursului de la Băile Tușnad, Viktor Orban a ținut să precizeze că este conștient că implementarea schimbărilor politice la care se referea va fi întâmpinată de o serie de obstacole, din care în mod expres a ținut să se refere la două:

(i) Relația politicului cu organizațiile societății civile: „Perspectiva organizațiilor non-guvernamentale ce acționează în Ungaria implică particularități interesante. (…) Dacă privim la organizațiile civice din Ungaria (…), vom observa de fapt că avem de-a face cu activiști plătiți pentru scopuri politice. Acești activiști sunt activiști politici în toată regula plătiți din străinătate. Activiști plătiți de cercuri bine definite de interese. (…) Este, prin urmare, vital ca, dacă vrem să reorganizam statul ca unul național și nu liberal, să atragem atenția că aceștia nu sunt activiști civici care se opun acțiunii noastre politice, ci activiști politici care încearcă să promoveze interese străine.”;

(ii) Relația cu Uniunea Europeană: „Când am menționat Uniunea Europeană, nu am făcut-o pentru că am gândit că este imposibil să construim un stat iliberal în cadrul Uniunii. Pentru că eu cred că este posibil. Iar statele membre ale Uniunii nu trebuie să excludă această posibilitate.”

ILIBERAL, A SE CITI LIBERTATE (ELIBERARE?) CREȘTINĂ; TUȘNAD, IULIE 2019

În aprilie 2018 coaliția FIDESZ – KDNP a obținut 133 de locuri în parlamentul ungar, dintr-un total de 199, adică un procent de aproape 67%. În primul său discurs în Parlament, care a marcat constituirea noii legislaturi, Viktor Orban a ținut să menționeze[3]:

„Am înlocuit epava democrației liberale cu o democrație creștină de secol XXI, care garantează poporului libertatea și securitatea. (…) Ea sprijină modelul familiei tradiționale, formată dintr-o femeie și un bărbat, ține la distanță manifestările antisemite și ne oferă o șansă să creștem economic.”

Un an mai târziu, în același decor al Băilor Tușnad care-i deschide mereu lui Viktor Orban apetitul pentru marea temă de filozofie politică care-l preocupă, premierul maghiar a făcut ceva mai multe precizări legate de conceptul „democrației creștine de secol XXI”[4] cu care a ales să înlocuiască termenul de „democrație iliberală”, pe care îl pusese în circulație cu cinci ani mai înainte:

(i) „În ultimii 30 de ani am ajuns la concluzia că nu ar trebui să atribuim un scop timpurilor pe care le trăim, ci, dimpotrivă, să oferim un scop, un înțeles vieților noastre în cadrul acestor timpuri. Acest lucru este valabil nu doar individual, ci și pentru întregi generații; noi trebuie să oferim un sens, o misiune generațiilor noastre. Dacă mă raportez la evenimentele prin care am trecut și la viitor, pot spune că scopul generației noastre este acela de a profita de oportunitatea istorică de a întări națiunea maghiară.”;

(ii) „Vă informez că astăzi națiunea maghiară dispune de mijloacele politice și economice – și în curând și fizice – de a se apăra și de a rămâne independentă. Ne-am recâștigat suveranitatea, FMI-ul a plecat acasă, am luptat cu succes împotriva Bruxellesului și ne-am apărat frontierele împotriva valurilor de migranți.”;

(iii) „Este clar că în ultimii cinci ani s-au făcut greșeli serioase la nivelul conducerii Uniunii Europene, din care două în mod particular sunt dureroase și îngrijorătoare. Aceste greșeli trebuie să fie corectate în viitorii cinci ani. Prima eroare privește zona gestionării migrației, iar a doua privește domeniul economic.

Corectarea erorilor din politica privind migrația se poate face simplu: Comisia retrage de pe agendă propunerile privind migrația. Trebuie creat un consiliu al miniștrilor de interne din statele membre Schengen, așa cum este cel al miniștrilor de finanțe pentru Eurozonă. Iar responsabilitățile și deciziile privind migrația să fie transferate către noul consiliu al miniștrilor de interne.

Greșelile privind domeniul economic nu se repară la fel de ușor, pentru că atunci când privim la deciziile Unionale în economie, putem spune cert că în ultimii cinci ani ne-am angajat pe calea autodistrugerii. (…) În loc să construim un socialism european – pentru că partidele de stânga înaintează cu regularitate propuneri menite să transforme economiile tuturor statelor membre după modelul unei economii socialiste de tip occidental -, am face mai bine să renunțăm la această cale și să revenim la modelul unei economii europene competitive. Economiile de succes – nu doar cea a Ungariei, dar și cele ale Poloniei și Cehiei – ar trebui sprijinite, nu atacate. (…) Nu avem nevoie de un nou socialism. În locul lui trebuie să creăm noi locuri de muncă și să reducem taxele. Regulile birocratice trebuie descurajate și în locul politicilor de austeritate să încurajăm investițiile și crearea de noi locuri de muncă.”;

(iv) „Considerăm că trebuie păstrat cadrul economiei de piață capitalistă așa cum a fost moștenit în urma transformărilor liberale, instituțiile politice și juridice democratice trebuie și ele păstrate, dar în același timp schimbări radicale vor trebui operate în modul de organizare al societății și la nivel de comunități. Formulăm aceste necesități spunând <da> democrației și <nu> liberalismului. Așa s-a născut dezbaterea despre așa numita <democrație iliberală>, sau <democrația creștină de stil vechi> ori <sistemul naționalist>.”;

(v) „În sistemul liberal societatea și națiunea presupun agregarea unor individualități aflate în competiție unele cu altele, ținute împreună de o constituție și de legile economiei de piață. Nu există națiune, sau dacă există, este o națiune în sens politic. (…) Unde nu există națiune nu există comunitate și nici interes comun. Doar relații intre indivizi și societate, în expresie liberală.

În contrast, iliberalismul sau naționalismul vine să depună mărturie că națiunea este o comunitate determinată istoricește și cultural. O matrice constituită istoric pentru a-și proteja membrii și a-i pregăti să-și apere teritoriul în fața lumii în numele unei cauze comune. În acest sistem național acțiunea individuală este apreciată doar dacă aduce un beneficiu întregii comunități.”;

(vi) „În orice caz, pentru a concluziona asupra a ceea ce se întâmplă astăzi în Ungaria, ne putem hazarda să afirmăm, cu toată modestia, că se ridică aici un stat iliberal, un adevărat model al stat susținut de o teorie politică concretă: un stat democrat creștin de tip aparte.”;

(vii) „De sute de ani în cultura politică europeană au concurat două concepte de bază privind cea mai potrivită ordine la nivel global. Conceptul corect, dintre cele evocate, este că lumea este divizată în state libere – preferabil state-națiune – și că fiecare dintre acestea își urmează calea proprie și între ele se creează un sistem de cooperare internațională pe principiul minimizării conflictelor și maximizării cooperării.

Dar mai există și un alt concept care insistă că există o putere, un principiu prin care popoarele europene sau multitudinea popoarelor lumii pot fi unite. De un astfel de sistem este absolută nevoie, se afirmă, și acest sistem care unește toate popoarele implică crearea și menținerea unei forțe supranaționale de guvernare.

Primul concept enunțat îl putem denumi <conceptul național>, al doilea concept enunțat poate fi denumit <conceptul imperial>.”;

(viii) „Pentru multă vreme ideea că ordinea globală corectă se subordonează unui singur concept – anume că popoarele lumii trebuie să se supună unui unic sistem de guvernare – a fost prerogativa comuniștilor: internaționala comunistă. Dar a eșuat, dacă nu din alt motiv, măcar pentru că nu era un concept rațional. Spațiul rămas vacant a fost imediat ocupat de un nou trend politic, și anume liberalismul politic european.

Așa se face că astăzi liberalii europeni sunt cei care consideră că țin în mâinile lor singurul instrument universal de teorie politică care poate oferi salvarea, pacea și prosperitatea pentru întreaga umanitate. Așa s-a formulat o teză, iar în peisajul politic european de astăzi teza liberală ne spune nouă cum trebuie să gândească cineva pentru a fi acceptat, ce trebuie să fie respins și ce nu este compatibil cu ideile liberale.”;

(ix) „Acesta este motivul pentru care cred că este nevoie să formulăm antiteza la democrația liberală – adică tocmai teza iliberalismului – ca fiind calea decizională acceptabilă, viabilă și rațională nu doar la nivel intelectual, dar și ca program politic concret. Tot ce trebuie să facem este găsim o conotație pozitivă pentru termenul <iliberal>, pentru că a devenit clar din cele ce-am spus că la acest moment nu vrem altceva decât să etichetăm conceptul ca fiind unul bun. Din orice perspectivă l-am privi, nu pot defini mai bine conceptul de iliberalism decât prin <libertate creștină>. Eliberare creștină, protecția libertății creștine. Politicile iliberale susținând eliberarea creștină caută să susțină tot ce liberalismul neglijează, uită sau disprețuiește.”

VULPOIUL VIKTOR ȘI INTERVIUL ACORDAT FOX NEWS, AUGUST 2021

Proaspăt deghizat în conservator, promotor al unor politici iliberale pe care le-a definit ca libertate creștină[5], creator al unei platforme politice pe baza căreia speră ca, sprijinit de Polonia, Italia și, cine știe, poate chiar și de alte forțe politice emergente, să poată determina o schimbare fundamentală a raportului de forțe din Uniune prin acordarea puterii decizionale doar Consiliului European și Parlamentului European, în timp ce rolul Comisiei Europene ar fi redus la unul administrativ-birocratic, Viktor Orban a acceptat un interviu la Fox News[6], pentru a se plânge în fața americanilor că a fost etichetat de președintele Joe Biden ca fiind un „tâlhar autoritar”.

Dar nu s-a limitat la atât. Viktor Orban a ținut să reafirme crezul său politic în contrast cu „socialismele” și „liberalismele”, definindu-l ca fiind o doctrină conservatoare, o democrație creștină cu valențe naționale, o cale de urmat pentru viitor de către toate națiunile. Dialectic, a prezentat o antiteză la tot ceea ce, consideră el, fac astăzi greșit atât liderii Statelor Unite, cât și ai Uniunii Europene.

Sper să nu fiu considerat excesiv, dar câteva idei desprinse din afirmațiile lui Viktor Orban exprimate de-a lungul interviului cred că merită să fie consemnate aici, pentru a completa tabloul de mai sus:

(i) La întrebarea moderatorului privind acțiunea guvernului maghiar și natura misiunii sale pentru a proteja Ungaria de valurile de migranți: „Vine de la Dumnezeu, este natural, așadar avem toate argumentele. Este țara noastră. Este poporul nostru, istoria noastră, limba noastră. Trebuie să o facem. Sigur, dacă sunt în suferință și nu le poate fi nimeni aproape să îi protejeze în afară de noi ungurii, atunci trebuie să le acordăm ajutorul. Dar nu poți crede că pur și simplu ei pot spune: <a, bine, e o țară frumoasă, vreau să vin și să mă stabilesc aici, că viața e bună>. Nu, nu este un drept al omului să te stabilești în Ungaria. În niciun caz, pentru că este țara noastră. Este o națiune, o comunitate cu familii, cu o istorie, tradiții și limbă națională.”;

(ii) „Mai multe state europene au decis să deschidă un nou capitol în propria istorie. Ei își definesc noua organizare societală ca fiind post-creștină, post-națională. Ei consideră cu tărie că dacă comunități diferite, chiar și un număr relativ mare de, să zicem, musulmani se amestecă cu comunitatea locală, să zicem creștină, rezultatul va fi unul bun. Nu știm dacă este bine sau rău, dar noi credem că este foarte riscant, că șansele ca rezultatul să nu fie bun, ba chiar foarte rău, sunt mai mari. Și atunci fiecare națiune are dreptul să își asume riscul sau nu. Noi maghiarii am decis să nu ni-l asumăm.”;

(iii) Relațiile SUA – Ungaria: „Respectăm democrația americană, cultura americană, așadar nu dorim să stricăm relațiile dintre țările noastre. Pentru că, la bază, relațiile dintre noi sunt foarte bune. Cooperăm bine în domeniul apărării, ca aliați NATO; cooperarea economică este excelentă, americanii sunt investitori importanți aici, comerțul evoluează foarte bine. Oamenii voștri de afaceri găsesc multe posibilități aici, totul este bine. Cu excepția relațiilor politice, atunci când liberalii sunt la Casa Albă. (…)

Este mai bine chiar și pentru guvernul liberal de stânga al Statelor Unite să aibă un partener de valoare, care este conservator, creștin-democrat, sprijinit de multă vreme de popor, de poporul maghiar; mai bine să ai un astfel de partener decât un guvern pe care America îl susține, care câștigă niște alegeri dar după câteva luni pierde sprijinul popular și creează destabilizare și incertitudine. Un partener neîndrăgit dar stabil este mai bun decât unul nesigur.”;

(iv) „Problema noastră este succesul. A devenit o problemă serioasă pentru ideologii liberalismului să explice ce se întâmplă în Europa Centrală – Polonia și Ungaria, dar mai mult se discută cazul Ungariei, se pare -; noi suntem ceva mai comunicativi în orice caz legat de intențiile noastre. Așadar ce se întâmplă la noi este construcția unei societăți de succes. Economic, politic, cultural, chiar și demografic avem unele realizări, politica familiei – vedeți deci că ne afirmăm ca o poveste de succes. Doar că fundamentele succesului nostru diferă de cele pe care multe alte state occidentale le-au stabilit ca bază în societățile lor. Și atunci liberalii din vestul Europei nu pot să accepte modelul nostru ca parte a civilizației occidentale, pentru că noi venim cu alternativa național conservatoare, de mult mai mare succes în viața de zi cu zi, chiar și pentru standardul liberal. Din acest motiv suntem continuu criticați.”;

(v) Despre opoziție: „Dacă m-ați fi întrebat în urmă cu câțiva ani dacă este posibil sa se formeze la Budapesta o coaliție formată din ex-comuniști și dreapta antisemită pentru a concura în alegeri cu forțele politice pro-israeliene, pro-americane, pro-NATO, un guvern orientat spre Occident, cum suntem noi, răspunsul meu era: este imposibil. Acum însă oponenții noștri politici sunt cauționați de comunitatea internațională. Înțeleg că opoziția vrea să ajungă la putere în Ungaria cât mai repede posibil, așa că au format o largă coaliție împotriva noastră, dar să și fie acceptați de comunitatea internațională cu atâta ușurință, acest lucru m-a surprins. M-a surprins mai ales comportamentul Statelor Unite, este o experiență cu totul nouă pentru mine.”;

(vi) Răspândirea modelului iliberal în Uniune: „Ce văd eu este că țările din Europa Centrală, țările care au suferit cel mai mult sub ocupația sovietică și dictaturile comuniste, ei bine în aceste țări abordarea mea sau abordarea Ungariei este foarte populară. Probabil vom avea majorități în toate aceste societăți. Nu doar în Polonia și Ungaria; ele sunt moderate, adică celelalte sunt mult mai moderate, dar trebuie să înțelegi abordarea lor, care sunt fundamentele lor, pentru că la bază motivațiile lor aparțin aceleiași familii politice în orice caz. Și în societățile occidentale sunt foarte mulți oameni – milioane și milioane de oameni – care nu sunt deloc de acord cu direcția politică urmată în acest moment, pentru că este împotriva familiei, sau nu respectă familia, care este bazată pe migrație. (…) Nu văd să se fi terminat competiția politică în societățile vest europene. Văd chiar șanse, și țara cheie la acest moment este Italia, pentru că acolo lupta și competiția este absolut deschisă. Văd șanse ca în țările occidentale politica să poată fi schimbată din liberalism în conservatorism, sau de la liberalism de stânga la creștin democrație; șansele există, doar că internațional nu suntem prea bine organizați.”;

(vii) „Multe familii creștine și conservatoare consideră că Occidentul nu mai este suficient de sigur. Viitorul a devenit nesigur. Direcția ideologică a acestor țări, valorile de bază ale acestor țări în care trăiesc nu se schimbă conform cu dorințele lor, așa că nu este de mirare că sunt în căutarea altor locuri în care să se stabilească. Dacă veți merge acum la țară în Ungaria veți găsi cetățeni occidentali care s-au mutat în aici.”.

HUXIT, SAU CONSERVATORISMUL A LA VIKTOR ÎN ACȚIUNE

Revoluția clamată de Viktor Orban ca fiind precursoarea schimbării de regim care are loc acum în Ungaria este de fapt o restaurație naționalist-conservatoare în toată regula. Dacă am identifica un Pericle maghiar care să fi instaurat la Budapesta un regim democratic liberal (doar că maghiarii se jură că acel Pericle este un birocrat bruxellez), atunci pe Orban ar trebui să-l asemuim cu Demetrios din Falera, cel care a pus capăt democrației ateniene.

Ca să ne întoarcem la fundamentele de filozofie politică, luate ad-litteram, democrație[7], ca formă de guvernare a statului și liberalismul[8], ca doctrină politică și economică sunt termeni care, dacă nu se exclud, atunci este absolut imperativ să denote un echilibru.

De altfel una din definițiile comune ale democrației liberale este chiar aceasta[9]: „reprezintă formula de democrație avansată caracterizată prin echilibrul constituțional dintre valoarea fundamentală a democrației (în speță, egalitatea) și cea a liberalismului (libertatea).”

Vasile Pleșca[10] oferă[11] un tablou mult mai complet și mai plin de semnificații asupra conceptului de democrație liberală:

„Democrația – sau măcar democrația liberală – nu trebuie concepută ca regim politic caracterizat de <puterea poporului>, ci ca unul în care această putere este supusă unui set organizat de constrângeri instituționale și legale ce au în vedere maximizarea libertății individuale. Democrația – sau măcar democrația liberală – este, altfel spus, regimul politic în care drepturile fundamentale ale individului sunt respectate și protejate în fața puterii politice (abuzive) printr-o complicată construcție instituțională.”

Cu alte cuvinte, democrația liberală astăzi nu operează cu conceptul clasic de democrație căruia îi alătură, în mod artificial, conceptele doctrinei liberale, ci reprezintă un întreg set de valori universale pe care Occidentul îl promovează ca fiind progresist și dezirabil, garant al egalității și libertății în același timp.

Viktor Orban a observat în primul său mandat de premier (1998 – 2002) și mai apoi în opoziție, perioadă în care Ungaria a devenit membră a Uniunii Europene, că în țara sa, odată intrată într-un sistem supranațional, liderii politici au din ce în ce mai puțin spațiu pentru o guvernare „originală” care, eventual, să permită navigarea în contracurent cu Bruxellesul.

Pur și simplu un lider politic maghiar nu poate spera, prins cum este în diversele mecanisme de negociere și decizie supranațională proprii Uniunii, să aibă libertatea de guvernare pe care au avut-o conducătorii regatului maghiar[12] în imperiul dual după 1867. Premierul maghiar, altfel spus, nu poate face ce fac Putin sau Erdogan în țările lor, odată ajunși la putere.

Pentru a surmonta acest neajuns, însă, ambițiosul lider maghiar avea nevoie de o criză, la fel cum înfrângerile militare și anumite reforme eșuate au pus imperiul austriac în criză în 1866, făcându-l vulnerabil în fața pretențiilor Budapestei. Iar crizele nu au întârziat să apară nici în Uniunea Europeană: criza economică ce a debutat în 2008, criza migrației cu vârful său din 2015, pandemia SARS-CoV-2 și acum, iată, criza provocată de retragerea occidentală din Afganistan.

Din acest punct de vedere Viktor Orban, un politician experimentat și versat, este un vizionar. A intuit, din opoziție, că vor exista multiple oportunități politice și că după ce va identifica fereastra de oportunitate care poate fi exploatată, singurul lucru de care va mai fi nevoie este să pună în circulație narativul de succes care să-l aducă și să-l mențină la putere, apoi să-l așeze la masa negocierilor în Uniune și nu în orice poziție, ci din poziția celui care poate clama un loc privilegiat.

Criza din 2008 – 2010 l-a adus la putere, iar primul mandat din această perioadă l-a ajutat să se poziționeze exploatând tema „străinilor” care vor să impună Ungariei politici care contravin interesului național. Această temă avea un potențial uriaș, așa cum se va dovedi și în anul 2015. Să nu uităm: Ungaria a ridicat primele garduri la granița externă a Uniunii, iar modelul în cauză este acum urmat peste tot în Europa unde frontierele unionale terestre sunt sub presiune.

A doua temă este cea națională. Această temă, la fel ca și cea dintâi, a adus voturile unei largi majorități populare pentru coaliția FIDESZ – KDNP și i-au fortificat lui Viktor Orban poziția în fruntea statului maghiar.

Narativul prin care să își motiveze acțiunea politică a început să fie construit public în timpul primului mandat de premier de după criza economică și el denotă o mică sclipire de geniu politic: tăria de a afirma că a merge pe contrasens cu doctrina politică dominantă reprezintă nu doar o cale prin care se fortifică națiunea maghiară, ci și o cale pentru întreaga Uniune.

Așa cum observă și ați autori[13], sintagma „democrație iliberală” este un oximoron. Dacă acomodarea democrației moderne cu fundamentul setului de valori liberale are un sens, pretenția că poți construi prin acțiunea pozitivă a statului, sub oblăduirea unui lider providențial (un fel de „tătuc” național), limitele „corecte” ale libertății și să denumești această „antiteză” iliberalism este de o obrăznicie politică atât de sfruntată încât frizează geniul.

Evident că enunțarea (deocamdată să reținem simbolistica lansării tezelor orbaniene în discursurile premierului ungar de pe teritoriul României locuit majoritar de maghiari) tezei iliberalismului a aprins o dispută cu teoreticienii liberalismului și cu politicienii care reprezintă principalele grupuri europene de partide, toate cu fundament liberal, ceea ce i-a oferit lui Viktor Orban exact vizibilitatea și autoritatea pe care o căuta, de care simțea că are nevoie.

Mai departe, totul este istorie: a început să inspire cu teoriile sale și alți lideri politici care căutau o platformă de rezistență față de Bruxelles, în jurul căreia se aglutinează partide politice din Polonia, Cehia, Italia, Slovenia, România și așa mai departe. A intrat într-o dispută directă cu Franța, Germani și Olanda și s-a victimizat atunci când a fost invitat să părăsească Uniunea dacă nu este dispus să se conformeze fundamentelor sale.

Pe acest fond Viktor Orban a făcut pașii următori și a înlocuit termenul „iliberal” cu eticheta „democrație creștină națională”, adică o platformă conservatoare care se opune celei liberale. De pe această platformă s-a erijat în liderul readucerii conservatorismului (care aduce aminte de conservatorismul puterilor imperiale europene care au încheiat tratatele de pace post-napoleonene) în Europa și în rescrierea arhitecturii instituțiilor europene.

Printre toate aceste eforturi, din când în când Viktor Orban lasă să se înțeleagă că ar putea demara un proces de ieșire din Uniune, un „Huxit”. Tema Huxit aduce izbitor de mult aminte de modul în care au acționat ungurii în perioada 1866 – 1867 pentru a impune Vienei acordul politic prin care Budapesta și regatul maghiar să devină egala estică a imperiului austriac.

Sursa: dw.com[14]

Viktor Orban a avut viziunea că poate provoca un nou moment 1867 și că aceasta este ceea ce el definește prin „misiunea generației noastre”.

Așa cum arată acum Uniunea, Ungaria nu poate pretinde nici că poate obține instrumentele unionale prin care să-i fie acceptat rolul de a guverna tot ce înseamnă comunitate maghiară de pe teritoriul altor state membre ale Uniunii, nici că va fi vreodată un partener egal cu membri fondatori ai Uniunii. Dar amenințând cu Huxit după Brexit, coalizând forțe politice care să atace, eventual cu succes, poziția partidelor liberale care au majoritatea în Parlamentul European, aceste obiective ale Budapestei ar putea fi atinse.

Dacă nu va fi totuși posibil, atunci Viktor Orban este dispus să transpună Huxit în practică, distrugând Uniunea; un singur amănunt mai este aici de rezolvat: să poată obține decizia politică pentru Huxit, fie manipulând o majoritate a poporului, fie chiar și fără acord popular[15].

Anul 2022 va fi desigur critic. Dacă Viktor Orban va obține o nouă majoritate largă pentru un nou mandat, dacă va reuși să creeze alianțe cu alte partide de aceeași orientare și acestea, la rândul lor să obțină guvernarea în țări fondatoare ale Uniunii, cum este cazul Italiei în primul rând, dar de ce nu și al Franței și Germaniei, atunci visul său va prinde contur în realitate.

Ori, valul migraționist prefigurat de retragerea occidentală din Afganistan poate cataliza scenariul expus mai sus. Viziunea lui Orban este la un pas să devină realitate. Da, din acest punct de vedere premierul maghiar poate fi considerat un vizionar. Este cel care joacă și este determinat să câștige.

Joacă și soarta Ungariei? Sigur că da. Dar mult mai important, joacă soarta Uniunii Europene, iar acest lucru ar trebui să scoată din pasivitate mai multe conștiințe care înțeleg că pe gheața subțire a iliberalismului putem aluneca spre un viitor absolut cenușiu, al unei Europe împânzită de autoritariști, care-și vor da mâna în mod natural cu Rusia și cu Turcia. Atunci democrația creștină națională va fi doar o etichetă pentru tiranie.

Revenind la antici, Platon ar spune, probabil, că regimul Viktor Orban este exemplul cel mai clar al modului în care o democrație manipulată poate involua în tiranie. Cu o mențiune: toate acestea puteau fi evitate dacă diavolul nu s-ar ascunde atât de bine sub evoluțiile tot mai greu de înțeles care sunt servite de la Bruxelles și de aiurea sub platforma generoasă a democrației liberale. Ar fi bine să reflectăm mai mult la aceste lucruri.

Să dăm cezarului ce este a cezarului: critica evoluțiilor recente puse sub umbrela doctrinară a liberalismului este un merit al vizionarului Viktor Orban. Nu pentru că este făcută cu cele mai bune intenții, ci pentru că pune degetul pe rană. Este o critică ce trebuie acceptată, pentru ca liberalismul să aibă un viitor.

NOTĂ: Traducerile din limba engleză îmi aparțin și sunt libere. Pentru cazul în care considerați că apar inadvertențe, vă rog să luați în considerare textul sursă.


[1] https://www.dw.com/en/viktor-orban-era-of-liberal-democracy-is-over/a-43732540

[2] https://budapestbeacon.com/full-text-of-viktor-orbans-speech-at-baile-tusnad-tusnadfurdo-of-26-july-2014/

[3] https://www.dw.com/en/viktor-orban-era-of-liberal-democracy-is-over/a-43732540

[4] https://visegradpost.com/en/2019/07/29/orbans-full-speech-at-tusvanyos-political-philosophy-upcoming-crisis-and-projects-for-the-next-15-years/

[5] Cu precizarea că este o doctrină național conservatoare, adică tocmai opusul liberalismului universalist

[6] https://miniszterelnok.hu/viktor-orbans-interview-on-fox-news/

[7] Formă de organizare și de conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii de către popor – DEX online

[8] Doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc. – DEX online

[9] https://ro.wikipedia.org/wiki/Democra%C8%9Bie_liberal%C4%83

[10] bursier post-doctoral și cercetător științific principal III doctor al Academiei Române, filiala Iași. Preocupările sale sunt legate de filosofia şi epistemologia politică, în special de teoria democrației și liberalism

[11] https://philpapers.org/archive/HUZCIT.pdf

[12] Oficial, Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan

[13] Vezi D. Dăianu – https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-22447396-democratie-liberala-democratie-iliberala-cresc-inclinatiile-autoritariste-cateva-reflectii.htm

[14] https://www.dw.com/en/hungary-vs-eu-is-orban-striving-for-huxit/a-58934527

[15] https://hungarytoday.hu/huxit-referendum-parbeszed-hungexit/

Distribuie acest articol

73 COMENTARII

  1. Un text ce se doreste a ne spune : cum buturuga mica rastoarna carul mare . Poate parea chiar tentant pentru unii dintre noi .Poate parea atragator sa ne numim iliberali (in fapt un comunism mascat ce aduce puterea politica in mina unui singur om care la rindul lui mimeaza liberalismul, fraudind astfel insasi denumirea de liberalism si fraudind intreg adevarul , care ne arata tuturor conditia animalului numit , tot de noi , om ,existent efemer pe planeta Terra .Alaturarea cuvintului iliberal formelor acute de nationalism si lipind totodata crestinismul de ceea ce noii numim conservatorism , nu face altceva decit sa ii aduca niste biete voturi deja devenitului dictator V.Orban . Generoasa idee ,de Europa unita ,ce are la baza in primul rind liberalismul concomitent cu nevoia de respectare a drepturilor omului si de respectare a granitelor actuale ale statelor ce compun Uniunea Europeana , nu poate fi inlocuita politic de catre nimeni . Pentru cei care inteleg , orisicare dorinta , efemera , de a inlocui acest nivel al binelui si de a anula acceptul general ce tine de granitele existente in prezent , inseamna , nici mai mult nici mai putin ,decit RAZBOI.Cea ce fac si ungurul si polonezul nu este altceva decit sa isi fure singuri caciula , in incercarea disperata de a ramane la putere .Stiu ei ce stiu si ce se va intimpla curind in aceste doua natiuni ce din liberale si democrate isi doresc as modifica (doar acesti efemeri conducatori ce vor pierde curind alegerile si vor deveni parte a istoriei nefaste a tarilor lor de origine )parcursul sperind , prin metode ce insala cetatenii , o raminere vesnica la putere . Uite ca aiasta nu-s poate .Noi majoritati politice vor schimba sensul in curind in Ungaria , iar daca Polonia nu isi modifica discursul (la nivel politic la virf )sa nu uitam ca peste doi ani sunt alegeri si nici ca poporul polonez nu este chiar asa usor de pacalit .Conditionalitatile si politice, ce tin de accesul la fondurile Europene ,vor schimba rapid fata Uniunii .Cei care nu doresc asta, vor cadea prada propriei lor propagande iar celor care inca mai spera sa ramina in joc nu le putem spune decit : nemultumitului i se ia darul .Romania este un exemplu in care cineva a incercat sa joace toate aceste carti pe care le vedem acum la V.Orban . Cu totii stim ce s-a intimplat (vedeti si referendumul ) si nu numai in Romania dar si in alte locuri unde credeam ca nimic nu se poate schimba si totusii vesnicii(politic )sau cei ce se creadeau asa, acum au trecut in istorie .Teoriile iliberale sau orisicare alte teorii, semi filozofice , chiar daca au avut un inceput promitator si au avut parte de sustinerea unui numar important de cetateni (vezi si comunismul ) au ajuns cu toate la groapa istoriei universale .Omul este astfel construit incit doar liberalismul ii poate oferi (sufleteste vorbind ) statul de animal (ceea ce si este )Restul de teorii doar incearca a subjuga primitivul din noi , fiind in totalitate doar forme nonumane de existentialism .Nu poti transforma omul in ceea ce nu este .Altfel spus ne nastem si murim liberi si liberali oricite incercari ar face unii sa schimbe doar numele .

    • De acord dar pe scurt: atunci când libertatea intrinsecă data prin naștere unei ființe raționale e confiscată de o ideologie care se substituie ei luandu-si ca lupul blana de oaie numită liberalism, comunism etc pentru a perverti libertatea într-o dogma unde te miști in perimetrul marcat de lozinci amăgitoare nu mai rămânae decât minciuna și amăgirea că ești cu adevărat liber. Conservatorismul democratic nefiind ideologizat iți oferă confortul intelectual al acelei lumi indiferente de care vorbea Cioran.

      • Nu contravine zicerii lui Cioran realitatea că acel confort intelectual nu e culpabil. În nicio ideologie, conservatoare sau liberală. Ceea ce contează e doar fapta, fie ea săvârșită sau doar intenționată. Cel puțin la nivel teoretic.
        Și tot ca teorie, este fascinant cum doctrinele nesigure își realizează propaganda, mai ales prin demonizarea celor adverse. Recurg pentru asta la asociere (comunism alături de liberalism), la minciună (conservatorismul e, în realitate, mai dogmatic decât liberalismul, încercuit fiind de tot felul de „așa nu” și „doar astfel”) sau arestând autoritatea pentru sine (apelul la Cioran).
        Dar teoria ca teoria, practica ne termină! Puteți aplica cele susținute prin câteva exemple din realitate, care să releve perimetrul ăla îngrădit de dogme lozincarde al liberalismului? Un perimetru în care omul, dumneavoastră sau semenii, să fi pierdut ceva din libertatea aia oferită de conservatorismul „neideologizat”?

  2. Felicitari pentru curaj, domnule Felea! cred ca e un articol destul de rar pe la noi de gasit sa scrii despre Viktor Orban, oaia neagra a UE, intr-un ocean de progresisti si asa-zisi liberali.
    mie mi se pare o analiza pertinenta, care semnaleaza mai mult decat corect un fapt – Viktor Orban a reusit sa ridice Ungaria de la statutul de tara mica la un soi de mica putere utilizand pragmatic niste parghii – grupul visegrad, succesul economic, deriva ue, credinta crestina etc. Si eu inclin sa cred ca e o sclipire de geniu pe la orban, iar ca jucator politic este probabil cel mai bun performant om de stat din ue din ultimul deceniu daca ne uitam la succesul lui politic de acasa, succesul economic si o anumita influenta care depaseste granitele ue in raport cu o tara de 10 mil locuitori, nici macar vreo putere economica de talia austriei sau elvetiei sau vreo putere militara de genul israelului (asta ca sa luam in calcul tari comparabile ca nivel de populatie si suprafata parte a Occidentului).
    cred ca marele succes al lui orban e altul – cel economic la nivelul clasei mijlocii. asta e izvorul lui de putere, baza pe care si-a construit apoi platforma politica pe care o duce incotro vrea el. ungurii l-au votat pt ca a livrat bunastare, asta ar fi pragmatic singurul etalon de evaluare a unui lider de stat. cam la fel e modelul si la polonezi si la cehi si la slovaci.

    • Asa ai zis si cu Ceausescu ? Dupa alegeri V.Orban iese din jocul politic . Ai exemple recente .Liberalismul este singura forma acceptabila si aceptata de cetatenii lumii . In rest este doar dictatura indiferent cita fata umana vrea cineva sa arate public si indiferent cit de destept se crede unul sau altul. Toti dictatorii lumii si- au inceput dictatul sub auspicii bune(intentiile erau marete )dar au sfirsit la Ghilotina.Exemplele sunt nenumarate si cunoscute de noi toti .Maghiarii nu pot fi pacaliti asa de usor .

    • Si daca esti ungur si spui ca Orban e dictator, esti luat pe sus si dus la politie ca sa fii intimidat.

      Vai ce succes, ce bucurie pe unguri.

    • @Biz _ „….credinta crestina etc.”

      Acesta este lucrul de care mă tem și eu, anume că domnul Viktor Orban va reuși să compromită doctrina democrat-creștină în estul Europei, așa cum – mutatis mutandis – a reușit domnul Aurelian Pavelescu în România.

  3. Extracte din VO care vor stărni multe comentarii critice, deși omul ridica probleme serioase. Dacă vreau fin gura lui BJ sunt sigur că n-ar stărni ploaia de pietre care urmează.
    Deși nu sunt de acord cu migrația necontrolată n-am putut sa nu zâmbesc citind „e o tara frumoasa, vreau sa vin aici, ca e viata buna”. Nu asa au procedat și maghiarii acum mai bine de un mileniu?

    • Cu migrația necontrolată nu cred să fie cineva de acord.
      Însă îmi amintesc ce spunea chiar Orban în 2015, cum că nu Ungaria e destinația migranților, ci Germania. Acum, cu apropierea alegerilor, a schimbat placa. VO are nevoie de dușmani, de alegători îngroziți de iminența unui nou val de „invadatori”, de homosexuali care le convertesc copiii, la fel de răi precum pedofilii, de un Bruxelles decadent și de o întreagă lume împotriva Ungariei, și așa nedreptățită la Trianon.

  4. Să ocolim capcanele ideologice plantate, abil, de Viktor Orban. Felul în care confiscă, prin interpuși fideli, active economice, de media și felul abrupt în care evacuează alternativa din societatea locală îl arată intr-o postură dezbrăcată de ifosele politice sub care se ascunde.
    Sigur că pentru a putea face asta folosește fricile tradiționale electoratului naționalist, le cultivă și le amplifică pentru a putea apoi să le folosească drept argument. Însă așa cum democrația iliberală e un oximoron, la fel de nimerită este și descrierea lui V. Orban drept talhar autoritar, dincolo de toate faldurile și fentele ideologice sub care se ascunde.

  5. Excelent articol, are cateva observatii chiar foarte bune.

    Totusi, nu Orban joaca soarta Europei, ci personajele nefaste care au ajuns la conducerea uniunii. Politicieni slabi, ridicati din masa birocratica, acestia pun interesele europenilor pe ultimul loc, preferand sa se aseze ferm in tabara globalista. O europa a lumii intregi, obsedata de cai verzi si finantata prin impozitele stranse (cu japca, evident) de la europeni.

    Pe fond lupta este data intre globalism si nationalism, nici macar nu se mai poate vorbi de vechiul binom dreapta-stanga. Asa cum este deocamdata promovat, heirupist, netransparent, si complet nedemocratic, globalismul imi pare o optiune absolut sinistra.

    In viitorul apropiat prevad ascensiunea mai multor lideri tip Orban si disolutia uniunii in forma sa actuala. Cauza este distanta mult prea mare intre european si conducatorii sai, nu exista nici o forma de control asupra agendei acestora. Se pot pasa cu totala impunitate legi verzi si alte nenumarate aberatii fara nici un fel de consultare a cetateanului. Eu nu am ales un Michel, o Van de L. dar personajele de acest tip imi influenteaza totusi mult prea mult viata de zi cu zi, in principal pasandu-mi diverse facturi si obligandu-ma sa vorbesc intr-un anumit mod si sa accept notiuni postmoderne incompatibile cu realitatea. Este asta democratie? Impunerea prin dictat de noi doctrine si pedepsirea dizidentei?

    Admirabil Orban pentru felul in care se opune tiraniei „woke” emanata din mlastina birocratica bruxeleza. As fi vrut sa avem si noi reprezentanti de acelasi calibru, insa, ca de obicei, facem sluj in fata celui care plateste mai bine.

    • Buna concluzie: hai sa ne inchipuim un politician roman cu un astfel de discurs, indiferent de directie.Ppentru a-l avea, insa, nu trebuie sa fii sluga la stapanii care-ti jefuiesc tara, ci sa reprezinti aspiratiile oamenilor pe care-vremelnic- ii conduci, indiferent de conjunctura.

    • Ce bine te simti in dictatura. Cand esti sluga nu trebuie sa gandesti. In democratie, trebuie sa fii proactiv, sa profiti de ocazii, dar tu esti indragostit de dictaturi, e atat de usor sa te lasi purtat de val si sa pupi undeva dictatorii, fiindca nu ai coloana vertebrala.

  6. Sa fie Victor Orban „salvatorul” Europei , al crestinismului si al valorilor traditionale ?
    Un un lucru devine tot mai cert, Europa se indreapta intr-o criza, a cata ? datorata in primul garniturilor de lider extrem de mediocri, fara viziune, mai grav fara nici tel definit, din ultimii 15 ani.
    Interviul dat de Orban Fox News, cum bine spuneti, arata cat de „vulpoi” este, cu alte cuvinte, cum bine stie sa „unga” acolo unde trebuie dar mai ales cunoaste indeaproape felul in care occidentalii reactioneaza altfel n-ar fi reusit sa fie acceptat ca partener in UE cu toate criticile impotiva sa.
    Orban si-a definit destul de clar obiectivele maghiarii stiind cum va putea evolua societatea , alegerile vor arata directia in care va merge tara ” fie manipulând o majoritate a poporului,” aici ar trebui sa fim mai atenti, manipularea electoratului avand loc intr-o masura extrem de puternica si in occident.
    Daca Orban si-a definit obiectivele nu putem afirma acelasi lucru despre UE care este intr-o degingolada continua si care va fi accentuata in urma Green Dealului, al digitalizarii fortate, al problemei generale a refugiatilor indiferent de unde vin, al costurilor vietii tot mai ridicate ale oamenilor de o parte iar de cealalta a tot mai marii incertiduni de pe piata muncii.
    Ungaria este o tara mica insa situata in centrul Europei, prin ea tranziteaza atat marfurile cat si resursele energetice prin diferitele conducte de pe teritoriul ei.
    Ungaria este un exportator de produse agroalimentare, agricultuta acestei tari fiind performanta.
    Orban nu doreste sub nici o forma ca Ungaria sa fie atrasa in „cultura diversitatii” incepand de la malaxarea societatii cu oameni din alte culturi si pana la acorderea unor drepturi speciale unor minoritati care nu corespund tabloului general al societatii, ramane de vazut in ce masura ungurii vor aproba la urne acest proiect, sunt convins ca o vor face motive fiind destule.
    Orban a facut deja primii pasi in vederea coagularii unei drepte conservatoare europene si ramane de vazut in ce masura aceste grupari vor gasi destule puncte comune prin care ar putea oferi europenilor un contraprogram convingator actualelor tendinte , bland exprimat, eco-socialiste.
    In 5 saptamani viitorul european se va juca insa in Germania, tara care se afla intr-un punct de cotitura si pe punctul sa fie preluata de alte forte politice existand un pericol major ca tara sa alunce catre o stanga extrema compusa din social-democrati, verzi si comunisti cu care Orban intradevar numai are absolut nimic in comun. Daca acest scenariu intradevar va deveni realitate, dreapta europeana va avea si mai multe motive sa-si accelereze ritmul catre o opozitie puternica care in viitor sa poate prelua puterea pt ca un lucru este cert, oamenii sunt si vor fi depasiti de ritmul transformailor la toate nivelurile care se doresc implementate si vor cauta un „refugiu” in valorile conservatoare de dreapta.
    In orice caz urmatorii 10 de ani vor deveni o criza continua care s-a accelerat cu pandemia din care cel putin la nivel politic nu se prevede nici o iesire, economic datorita digitalizarii fortate si haotice, nu se stie in ce lume dorim sa traim insa suntem tot timpul confruntati cu idea ca totul va fi mai bine insa inainte ca totul fie mai bine, totul trebuie daramat si distrus, acestei distrugeri Orban si altii se vor opune cu vehementa.

  7. Foarte interesantă această prezentare a „doctrinei V. Orban”. Ne place sau nu, problema există, nu numai în Europa dar chiar în SUA. Generalizănd puţin, este de fapt vorba despre lupta ideologică dintre „democraţia clasică” şi noul curent progresist( foarte în vogă prin Europa de Vest şi SUA). În particular, între existenţa sau nu a statelor naţionale, un duşman declarat al „progresismului”.
    Aş spune aici că „progresismul” nu este un curent de stânga, unii zic neo-marxist, este mai mult un curent anti-capitalism clasic, în sensul că multinaţionalele sprijină progresismul numai pentru a scăpa de constrângerile statului naţional/ guvernelor. Pe de altă parte, ideologic vorbind, progresismul este o armă a celor puternici contra celor slabi. De exemplu în Europa, Franţa şi Germania vor ca „micimanii” să renunţe la suveranitate şi să accepte suzeranitatea Bruxelles-lui, dar ele însele sunt foarte interesate în a-şi apăra propriile state naţionale.
    Şi în România problema există. Iată, USRPLUS este catalogat drept progresist, o umbră a progresismului francez de tip Macron. Chiar în PNL sunt două aripi, una conservator-liberală( L. Orban) şi alta progresistă( KWI, Cîţu, etc).
    Aşa că se pune problema: noi, românii, ce vom face? Vom continua cu apărarea statului naţional român, sau „ne vom preda” structurilor federaliste ca UE, renunţând la suveranitate şi acceptând suzeranitatea Bruxelles-ului( cu riscul de a deveni land german sau departament frasncez)?
    Viktor Orban poate exagerează, dar problema rămâne.

    • Mister ! problema este insasi siguranta noastra comuna , nu aiurelile semi- filozofice de felul iliberalismului . Nu exista nici un iliberalism exista doar liberalism si dictatura . Iliberalismul fraudeaza denumirea de liberalism si se asociaza acesteia din motive ce tin de dicatat nu de libertate cetateneasca .

    • Ar fi bine sa devenim land german, uite ce bine se traieste acolo. Dupa 30 de ani de mismanagement romanesc al tarii, hai sa incercam o conducere germana.

      Bineinteles, Germania nu ne impune nimic, iar tu esti doar un mincinos anti-UE, platit sa dezinformeze.

    • 1. In SUA, lupta „ideolof<gica" se duce in trei, intre "democratia clasica" (democratii si conservatorii moderati), trumpism si progresism. Sa urli (intre multe altele) ca ai cistigat alegerile cind le-ai pierdut, numai democratie clasica nu e, ci autocratie clasica.

      2. Problema, la romani, este apararea statului national roman corupt si clientelar sau predarea unei democratii functionale bazate pe principiile statului de drept.

    • @Lucifer: Problema la români nu e ce vom face. Noi va trebui să ne supunem „Păstorului” nostru, drag sau nu, după cum bate vântul. Așa e neamul nostru…între două luntri și cu papul pe care nu i-l taie niciun dușman. De delațiune nici nu îndrăznesc să mai aduc vorba.

      • Aşa suntem noi, „mioritici”, cu păstori şi popor de oi. Numai că….un popor de oi este condus întotdeauna de un guvern de…lupi….

  8. „Cu o mențiune: toate acestea puteau fi evitate dacă diavolul nu s-ar ascunde atât de bine sub evoluțiile tot mai greu de înțeles care sunt servite de la Bruxelles și de aiurea sub platforma generoasă a democrației liberale.” Foarte adevarat, iar aceasta este cheia de bolta in acest proces de transformare a Uniunii Europene. Orban nu face decat sa traga un semnal de alarma privind mediul obscur in care se iau deciziile la nivelul UE si directia in care se indreapta Uniunea prin astfel de decizii bizare care nu prea mai au legatura cu democratia liberala.
    Cine ne „serveste” aceste decizii si de ce? Cine are interesul de a ne impune cu atata vehementa noile reguli politice si „valorile” europene promovate cu atata agresivitate? Am mai spus-o: in ziua in care managementul Comisiei Europene va fi ales liber de catre toti cetatenii europeni, vom fi obligati sa ne asumam si sa acceptam deciziile venite de la Bruxelles. Insa atata vreme cat acesti lideri UE sunt alesi in functie de interesele Frantei sau Germaniei fara consultarea cetatenilor europeni, nu cred ca putem vorbi de o democratie veritabila.
    Ati mentionat in articol cele doua concepte: „conceptul national” si „conceptul imperial”, ultimul avand la baza o conducere centralizata care, pe buna dreptate, aduce aminte de un regim comunist in care totul era dirijat si coordonat de la un centru. Ni se tot spune ca pentru a rezista si a supravietui pe aceasta lume, este musai sa facem parte din aliante globale, din uniuni de state care sa fie coordonate de la un centru, iar institutiile nationale sa fie reprezentate in acel centru de „comanda”. Poate ca Orban incearca sa gaseasca o cale de mijloc, prin care statele europene sa poata fi dirijate de la Bruxelles, dar in acelasi timp sa aiba si o putere proprie de decizie in cazul in care marii actori globali ar modifica actuala arhitectura a aliantelor lumii. Exemplul cel mai concret este retragerea din Afganistan, o decizie care poate zgudui serios aliantele occidentale, caz in care puterea de la Bruxelles ar disparea peste noapte, iar statele nationale ar fi nevoite sa ia propriile decizii. Deja au aparut astfel de declaratii privind evacuarea din Afganistan a cetatenilor Uniunii Europene. Sefa Comisiei a declarat ieri ca toti cetatenii Uniunii Europene(!) au fost evacuati cu succes din Afagnistan, referindu-se la functionarii care au lucrat acolo pentru diferite institutii ale UE, ONG-uri europene sau alte agentii. Mie acest lucru mi se pare foarte grav. Asadar, nu mai exista cetateni occidentali sau aliati occidentali americani si europeni, ci fiecare putere si alianta isi aduce acasa proprii cetateni.

    • Se voteaza la europarlamentare. Nu mai minti ca UE e condusa de birocrati. Birocratii lucreaza pentru cei votati de noi. Nu de tine, tu esti postac rus.

      • Parlamentul european ar trebui complet desfiintat, nu isi are rostul atata timp cat totul este negociat la nivelul consiliului european intre sefii de stat si guverne.
        Am scapa de turismul palamentar lunar !! intre Bruxelles s Strassbourg, de o droaie de taietori de frunze la caini si intreg aparatul lor care inghit sume imense de bani de care sunt private statele, sume cu care s-ar putea finanta progame de dezvoltare.
        UE ar trebui sa funtioneze mai mult pe considerente technice reprezentate de comisia europeana decat pe cele politice atata timp cat nu exista un consens asupra unei politici externe, de securitate, fiscale , sociale, cu alte cuvinte la revenirea la ca a fost gandita, o uniune economica, armonizata la cerinte actuale.
        UE ar trebui sa ofere doar cadrul in care statele si regiunile ar putea sa se dezvolte corespunzator fara impuneri si restrictionari cum o face acum prin diferite programe, norme etc.
        altfel vom ajunge pana la urma sub dictatul birocratic al Bruxellului pt care nimeni nu va raspunde si de care cetatenii nu au nevoie.

      • @Marcel ai grija ca te impiedici in cuvinte. Ai votat tu liderii CE si nu stiu eu? Lasa retorica cu postacul rus. Altceva mai stii? Confunzi institutiile UE. Aici era vorba de Comisie, nu de Parlament. Spietzenkanditat este procedeul prin care a fost aleasa madame din Berlleymont. Ti se pare ca ai ales-o tu prin vot direct? Te-a intrebat cineva inainte sau o stiai inainte? Nu pot sa afirm decat ca esti un fel de postac socialist -progresist de Bruxelles

        • 1) In primul rand, CE nu este legiutor.
          2) In al doilea rand, procedura de numire a comisarilor CE este stabilita in tratatele de aderare la UE… si apropo, Spietzenkanditat-ul la CE nu se autonumeste singur, ci este numit de alesii cetatenilor.
          3) Membership-ul la UE se dobandeste doar prin invitatie… si evident, renuntarea la membership este permisa. Nimeni nu este tinut/a in Club cu de-a sila (cccsi mai putin cu forta).

        • Von der Leyen a ajuns in fruntea comisiei in urma unui troc politic intre Germania si Franta, nici o alegere, Manfred Weber a fost scos pe tusa pt asa a vrut Macron.
          Alesi sunt cei din palament, politicieni de regula scosi pe linie moarta in politica tarii respective, 90 % nulitati care n-au reusit mare lucru insa batalia pe posturi este mare datorita banilor pe care astia ii incaseaza.
          Parlamentul european este ” azilul” politicienilor esuati si unde pot fi parcati fara mari probleme.

    • 1. Comisia Europeana pregateste si propune noile norme si politici ale UE. In acelasi timp, evalueaza legislatia existenta si propune eventuale imbunatatiri. In functie de natura actului, textul initiativei se transmite Parlamentului European si Consiliului pentru legiferare, precum si celor carora le este destinat- respectiv statelor membre ale UE. Ulterior, Comisia verifica daca statele membre aplica legislatia adoptata in mod corespunzator (inclusiv daca o transpun in legislatia nationala). In opinea dvs, care institutie ar trebui sa faca acest job?

      https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/en/powers-and-procedures

      https://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/

      2. Cat despre valorile UE, Carta Drepturilor Fundamentale a fost proclamata de Parlament si de Consiliu in anul 2000, la Nisa. Dupa ce a fost modificata, a fost proclamata din nou in 2007. In conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, Carta a inceput sa aiba efecte directe numai dupa adoptarea Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, devenind astfel un izvor de drept primar cu caracter obligatoriu.
      https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:12012P/TXT

      P.S. Pentru modificarea Cartei si a Tratatelor UE, gubernul cleptocratic Fidesz trebuie sa coalguleze o majoritate atat in Parlamentul European cat si in Consiliu. O misiune imposibila – in concluzie, tezele lui Viktor Orban sunt praf in ochii electoratului maghiar (si putina betie cu apa rece a americanistilor-firsti de la Fox-News, care se chinuie in zadar sa ii faca ceva PR lui Viktor Orban) . Evident, perdantii pe termen mediu si lung sunt cetatenii Ungariei.

      https://www.statista.com/chart/22891/financial-irregularities-in-the-eu/

      https://www.courthousenews.com/eu-court-tosses-hungary-challenge-to-sanctions/

  9. Daca tot vorbim despre democratie si liberalism pe cand un articol despre…”Nici parintii fondatori ai Statelor Unite ale Americii nu erau favorabili ca forma de guvernamant sa fie democratia (…) nu se poate pune problema ca populatia saraca si needucata (…) sa voteze”…?
    Acest editorial critic….reprezinta o foarte buna reclama pentru Orban si politicile sale. Noroc ca AUR-istii nu-si „pierd timpul” pe Contributors…

    • Democratia *poate* fi ok, insa populatia neinvestita in destinul unei tari nu ar trebui sa voteze. Pentru ca neavand nimic de pierdut si nici contributii nete (prin impozite de exemplu) voteaza aiurea, sub imperiul „sa mi se dea si mie ceva”. In democratie, majoritatea saraca si needucata va alege mereu lideri care promit galeti si ulei, este calcaiul lui Ahile a acestei forme de guvernantza. Cred ca dreptul de vot este acordat mult prea usor, la 18 ani si pentru simplul fapt de a te fi nascut intr-un anumit teritoriu. Ar trebui castigat, nu cadorisit.

  10. În sfârșit, un autor care se informează mai înainte de a scrie! În rest, critici oarbe in contumacie și aplicarea apăsată a ștampilei ILIBERAL. Ba, chiar e ciudat: cu o populație maghiară destul de însemnată, nu-mi amintesc de autori români-maghiari (sau invers) care să fi scris aici despre fenomenul Viktor Orban.
    HUxitul, FRexitul și alte exituri sunt reacții firești la terciuirea Europei. Cei mai mulți europeni cred că vor o Europă a națiunilor, nu o piață secundară SUA și o imensă tabără de refugiați.
    Și mai e ceva: când ai monedă unică în țări cu productivități foarte diferite, cineva ia țeapă. Charles Gave, liberal, fondator al l’Institut des Libertes, explică aici (https://institutdeslibertes.org/zone-euro-en-route-vers-la-nationalisation-de-nos-assurances-et-de-de-nos-systemes-de-retraites/) de ce. Și dacă nici Charles Gave nu-i liberal, atunci nu știu cine mai e!!!
    (Dacă Viktor Orban ar putea să se adreseze românilor, după prima zi, cred că ideile preconcepute ale unora despre el se vor clătina serios, iar dacă ar apuca să fie prezent pe tv în fiecare seară, ar lua vreo 40% la alegeri (presupunând că ar candida și că românii verzi ar face abstracție că-i ungur)).

    Mai apoi, când toate sunt amenințate cu năruirea, ce-i rău în a vrea să păstrezi, să conservi, ceea ce este? Acum un secol, străbunicii noștri pleacau la război cu flori pe țeava puștilor și cântau Treceți batalioane române Carpații ca să ajungă azi președintele Ungariei să-l scuipe-n freză pe viitorul șef al liberalilor din România, atât de prost că nici nu s-a prins de ce i s-a făcut? De reacție ce să mai vorbim!
    Vorba chinezilor: hai să probăm și noi forma statelor-națiune măcar vreo două secole, înainte de a trage concluzii.
    O fi Viktor Orban jegos și viclean, dar dacă noi suntem proști dar curați la suflet, nu cred că am câștigat vreun tichet de glorie, nici de mers în rai.

  11. Norocul nostru, spre deosebire de unguri, este ca noi inca avem o Casa Regala, deci teoretic avem sansa sa repunem statul pe drumul normalitatii.

    Ghinionul nostru este ca inca avem o droaie de oportunisti pe la toate partidele care se viseaza „șeful statului”.

  12. Dar mult mai important, joacă soarta Uniunii Europene, iar acest lucru ar trebui să scoată din pasivitate mai multe conștiințe care înțeleg că pe gheața subțire a iliberalismului putem aluneca spre un viitor absolut cenușiu, al unei Europe împânzită de autoritariști, care-și vor da mâna în mod natural cu Rusia și cu Turcia. Atunci democrația creștină națională va fi doar o etichetă pentru tiranie. (sublinierea mea)

    Excelent punctat! Mulțumesc pentru articol, d-le Cristian Felea.

    • Un fel de „hoțul atrigă hoții”…
      Liderii ultraliberali Merkel si Macron si-au dat deja mana cu liderul totalitar Putin.

      Merkel pentru ca are nevoie de gazul rusesc si corporatiile germane au mult de vandut in Rusia, iar Macron din motive similare, corporatiile franceze au mult de vandut in Rusia, iar Rusia nu a reprezentat niciodata o amenintare la adresa statului francez.

      Prin urmare… liberali sau iliberali in occident, toti au motive de prietenie cu presedintii totalitari din est.

      Despre dictatorul comunist chinez, la fel. Il cocoloșesc toți ultraliberalii pentru ca sunt sclavi de exploatat in China.

      In fond ultraliberalismul occidentalilor este o minciuna. Liderii occidentali folosesc minoritatile etnice, religioase si sexuale pentru a da o ocupatie majoritatii ca sa nu aiba timp sa observe problemele reale.

      • „Hoțul strigă hotii” e caracterizarea lui VO.
        Exact acum un an Navalnii era otrăvit, iar autoritățile ruse nu-i permiteau deplasarea de urgență în Germania pentru diagnostic și tratament. A fost suficient ca Merkel să susțină pdv al ministrului Maas care afirmase „I hope Russia does not force us to reconsider our position regarding Nord Stream 2”, pentru ca lui Navalnii să i se permită plecarea în Germania.
        https://www.bbc.com/news/world-europe-54070046
        Recent, după întâlnirea cu Merkel, președintele Zelensky al Ucrainei i-a oferit acesteia Ordinul Libertății cea mai înaltă decorație statului său, mulțumindu-i pentru implicarea sa în chestiunea strategică a gazului exportat de Rusia. Merkel a dat asigurări ca Berlinul va pleda pentru „further sanctions in the European framework if this suspicion is substantiated that the pipeline is used as a weapon.”
        https://www.marketwatch.com/story/merkel-assures-zelensky-that-germany-wont-let-russia-weaponize-nord-stream-2-pipeline-against-ukraine-01629749115
        Deci, prin ce anume si-au dat mâna Merkel cu Putin? Sa Macron cu Putin?

        • Si-au dat mana prin ce am zis mai sus, interese economice – ca sa rezum.

          Dar intrebarea merge si in sens invers, in ce ar consta „dragostea” dintre „dictatorii iliberali” ipotetici din occident si Putin, respectiv Erdogan? Adica in termeni mai concreti, dincolo de etichetari.

          • Interesele economice sunt atribuții ale companiilor private și, în măsura în care nu reprezintă pericole strategice, nu pot fi blocate de decizii ale politicienilor.

            Relațiile lui Putin cu diverși lideri „de dreapta” din Europa sunt deja de notorietate.
            Putin a vizitat în repetate rânduri Budapesta. În octombrie 2019, împreună cu Viktor Orbán, deși s-au prezentat drept salvatorii creștinătății, au vorbit de fapt despre gaz, putere politică, finanțare și energie atomică. Mai târziu Ungaria a primit vaccinul Sputnik V, fiind singura țară din UE care a apelat la acest mijloc profilactic.
            FPÖ, Partidul de dreapta din Austria a fost finanțat de Rusia lui Putin.
            Le Pen a primit bani pentru campaniile electorale de la același Putin.

            • Și, ca un amănunt mai picant, mulți dintre susținătorii AfD din Germania sunt simpatizanți ai lui Putin, având mai multă încredere în acesta decât în Merkel. Prin asta se aseamănă cu susținătorii extremei stângi „Die Linke”. Și unii și alții sunt mai ales repatriați care și-au trăit primele decenii de viața în URSS.

            • Ok, asta stiam, am citit si eu in presa ca Putin finanteaza „dreapta” din diferite state UE.
              Dar, dincolo de etichetari, la ce sa ma astept de la liderii „de dreapta”?

              Ati mentionat un efect concret, faptul ca in HU este disponibil vaccinul Sputnik.
              Eu sunt vaccinat cu Pfizer, dar nu vad cu ce m-ar deranja daca pe piata ar fi disponibil si Sputnik.

              La ce alte lucruri sa ma astept de la „dreapta” si relatia ei cu Putin?
              Deportari, asasinate politice, inchiderea granitelor, interzicerea unor drepturi? Despre asa ceva vorbim?

            • Toru Okada, dacă despre deportări și asasinate politice vorbim, atunci de ce ați scris ca unii și-au dat mâna cu Putin din motive economice? Nu ar fi fost absolut deloc relevant pentru discuție.

  13. Liberalismul Europei Occidentale si al Statelor Unite merge fara ezitare, in linie dreapta, catre anarhism si impotenta politica- militara- economica – sociala ce decurg de aici, dintr-un unic si simplu motiv;
    amsolutizarea drepturilor individuale si ale oricarui gruouscul, ale oricarei minoritati oricit de ici si de oric efel, orict de absurda ar fi ea, de a fi nu numai recunoscute, dar declarate prioritare in fata drepturilor majoritatii.
    Atunci cind:
    – drepturile criminalilor si detinutilor devin mai importante decit drepturile celor care respecta legea ,
    – homosexualitatea este nu numai unanim acceptata dar si promovata in societate si in scoli
    – drepturile unor minoritati sexuale aberante sau criminale ( pedofili, schimbari de sex, zoofili ) trebuie si ele respectate ,
    – drepturile unor auto proclamate credinte ( satanism de exemplu ) trebuie nu numai acceptate , dar protejate
    – exista dreptul de a batjocori in public nu numai insemnele natiunii ( steagul si imnul ) dar si credintele religioase sau personailtati din istoria unei natiuni
    – cei ce vandalizeaza , dau foc si ucid, darima monumente si statui, in numele libertatii de exprimare sint proclamati eroi ai libertatii,
    atunci regimul politic care permite toate acestea , nu mai are sanse de supravietuire si va fi inlocuit de anarhia pe care a produs-o sau de tiranie=a care va apare drept solutie.
    S-ar putea ca democratia iliberala proclamata de Orban Viktor sa constituie singura alternativa la anarhie sau tiranie ? Personajul acesta isi exprima clar si fara tirade mussoliniene sau hitleriste un program, baza pe un crez. E mare lucru sa ai un crez in epoca si lumea asta debusolata

  14. Viata in dictaturi e un chin, indiferent ca e China, Rusia, Singapore etc.

    Si toti dictatorii se cred speciali, cand de fapt sunt doar niste ticalosi lacomi de putere.

  15. „…pentru noi schimbarea regimului trebuie să fie o experiență generațională pornind de la care vor compara totul, cu care vom măsura totul, de unde vom începe să definim absolut tot ce se va întâmpla în jurul nostru”

    Capacitatea de „a defini” ceea ce se întâmplă în jurul Ungariei i-a fost dată domnului Viktor Orban de către cei care l-au pupat duios pe frunte și l-au numit șăgalnic „dictatorule!” în timp ce îl îmbrățișau.

    Într-adevăr, „toate acestea puteau fi evitate”, dar nu pentru că „diavolul […] s-ar ascunde atât de bine sub evoluțiile tot mai greu de înțeles care sunt servite de la Bruxelles și de aiurea sub platforma generoasă a democrației liberale”, ci pentru că Viktor Orban este susținut fățiș de liderii politici al Uniunii Europene.

    Aștept cu interes o analiză privind cauzele.

    Huxit este o glumă, care nici măcar nu sună bine. Iar, dacă nu s-a destrămat Uniunea fără Regatul Unit, nu s-ar întâmpla vreo tragedie nici dacă pleacă Ungaria… Însă, oare de ce vor unii să ne facă să credem asta? De ce este atât de importantă Ungaria pentru Uniune? De ce, dacă nu mai este un stat democratic, înainte de a fi exclusă din Uniunea Europeană, Ungaria nu este exclusă din Spațiul Schengen, bunăoară, ori suspendată din OECD, pentru că România, după cum vedem, nu este acceptată?!

    Ungaria și bazaconiile prim-ministrului său sunt atât de importante pe cât vor Uniunea Europeană și Statele Unite să fie. …Iar a-l compara pe domnul Viktor Orban cu Platon și Aristotel presupune, cred eu, multă flexibilitate a cugetului.

  16. Io nu înțeleg de ce se mai vorbește despre o închipuită confruntare europeană intre democrația liberală și aia iliberală in momentul in care toată Europa a fost cuprinsă de tiranie. Ce liberalism e acela care permite perpetuarea unui regim autoritarist fascistoid, cu măsuri sănătoriste liberticide, cu contracte permanentizate cu dealerii de medicamente americani (acești igfarben ai secăturilor politice recente), cu stare de teroare indusă in valuri de guverne, cu cenzură, represiuni și agresiuni fizice asupra opoziției (exclusiv civică, nu există niciun partid european care să mai vorbească, darmite să apere libertățile cetățenilor)? Chiar mai contează balivernele unor politruci in vreme ce dispar, pe rând, toate drepturile și libertățile noastre? Ce ar zice Socrate despre capacitatea liderilor politici și deopotrivă a elitei intelectuale de a eluda realitatea cruntă a zilei pentru a continua o dispută de odinioară asupra genului îngerilor?

    • 1) Masurile de combatere a pandemiei (lockdownuri, purtarea obligatorie a mastilor de protectie, etc) au cuprins intreaga lume.
      2) M-ar interesa opinea dvs pe marginea ingradirii dreptului la libera expresie, la informare, precum si ingradirea pluralismului politic in Ungaria lui Viktor Orban. https://rsf.org/en/hungary

      • 1. Suedia. Dar și de n-ar fi nicio excepție, caracterizarea acestor măsuri rămâne aceeași -fascism sănătorist. Dacă avem o mulțime de guvernanți imbecili care fac același lucru asta nu inseamnă că numărul lor cauționează calitatea imaginară a actului de guvernare, din contră, pentru că se iau unii după alții, din mimetism tipic primatelor, orice trăsnaie riscă să contamineze mințile lor slabe, lipsite de autonomie, și să se transforme intr-o nouă salvare de stat…eșuată-n șanț. Pe scurt…avem nu o conspirație, ci o conjurație a imbecililor la nivel global sau cin’ s-aseamănă s-adună.
        2. am o părere proastă despre ipochimen, o părere și mai proastă despre erodarea libertății de exprimare in Ungaria, unde opozanții sunt reduși la tăcere, eliminați din massmedia, vânați pe platformele virtuale, totul după după model german, unde se află camarazii lor ce le asigură spatele in Comisie și PP (știți că Germania a fost prima țară europeană care a emis o Lege a Înlănțuirii Internetului și securiștii lor au atribuții extinse in controlul mediilor virtuale? care lege ulterior a fost modelul legii similare putiniste?).

  17. Analiză detailată, fină care, totuși, nu iese din capcana unor interpretări clasice. Câteva dintre acestea:
    1. Am impresia că autorul nu reușește să se distanțeze de înțelegerea moralistă/liberală a politicului. Astfel, conform acestei înțelegeri, sunt politicieni democrați buni care înțeleg ce este dorința și binele adevărat a poporului, reușesc să dau glas acestor dorințe, obțin voturi prin această ”exprimare” și guvernează conform acestora. Ceilalți sunt ”demagogii” care manipulează, care insuflă credințe, idei false, dar ”măgulitoare” poporului și acaparează puterea pe această bază. Autorul pare a aplica această categorisire moralist-ideologică și figurii lui Orban, demonstrând că, în final, el este un speculant abil al crizei interne din UE. Că această criză ar avea ceva legat de ”democrația liberală” (cum folosește Orban acest termen) și că aici ar fi ceva de analizat, rămâne o temă cam neatinsă de autor. Oricum, citările din Platon/Aristotel par a sugera că această interpretare moralistă este vie, deși autorul putea să se refere și la câteva teorii mai moderne ale democrației, de exemplu la cea a lui Schumpeter care relativizează esențialitatea ”dorinței populare” și pune accentul pe obținerea legitimității obținute prin succesul luptei pentru voturi. Esența ”dorinței populare” este ceva nebulos, de fapt nu există în sine, este ceva ”dispersat” care necesită o formare prealabilă (Erich Kaufmann). Iar această formare se realizează prin chestionări puternice din partea liderilor. În această accepțiune toți concurenții politici sunt ”manipulatori”, manipularea vizează găsirea modului cel mai eficient al ”chestionării”. Mai precis spus, par manipulări acele chestionări care dau greș, cele care găsesc ecou pe termen lung sunt acele ”formări” ale dorinței populare care conferă legitimitate și succes/câștig concurentului politic.
    2. Națiune și imperiu. Recomand d-lui Felea cartea lui Yoram Hazony, ”The Virtue of Nationalism” (2018), o carte de succes în SUA, care dezbate exact această temă, lupta și corelația dintre cele două principii de bază ale creării comunităților politice (cel ”național” și cel ”imperial” – Hazony dă definiții mai largi pentru aceste principii, peste accepțiunile cotidiene..) Citind cartea aceasta nu poți să nu iei în serios și să nu accepți ca temă de dezbatere reală teza că UE este o încercare grandioasă de a construi un ”imperiu” liberal și elitist care nu mai reușește să integreze democratic comunitățile ”naționale”, create de istorie.
    3. În final, legat de interviul dat de Orban la FoxNews. Autorul nu sesizează sau ocolește contextul acestui interviu. Acest interviu se leagă mai mult de căutările de reînnoire a conservatorilor/republicanilor americani. Starul canalului FoxNews, Tucker Carlson s-a deplasat la Budapesta, a stat o săptămână întreagă în Ungaria, a făcut reportaje, interviuri zilnice, a participat la o ”universitate de vară” etc. Acest interes se datorează interesului republican din SUA pentru a găsi noi idei programatice care pot fi asociate unor rezultate reale (în economie, în demografie și politica de familie). Deci interesul a fost deopotrivă americană și ungară. Orban astfel a reușit să iasă, în SUA, din carantina mediatică unde a fost ținut ca ”dictator” de media progresistă, iar republicanii au obținut un imbold de reconstrucție. Mai mult, și aceasta este o chestiune de importanță strategică, par a accepta ideea susținută și de Orban, și anume: conservatorii pentru a deveni forțe politice de succes, trebuie să se organizeze, și ei, în rețele internaționale cum au făcut progresiștii.

  18. 1.Dilema zilei nu este intre liberalism si iliberalism, ci intre liberalismul neangajat economic actual si conducatorul autoritar (amorf politic), care ,,trage” in sus economia industriala in epoca globalizarii, in care competitia economica este tot mai acerba si resursele (de mare valoare ale) dezvoltarii tot mai putine, pe masura ce noi state intra intr-o emergenta economica ,,rapida”!
    Orban este cistigator prin izolationismul national balcanic si modul in care se implica si se ,,descurca” in procesul accelerarii dezvoltarii industriale a Ungariei!
    LIBERALISMUL ar deveni invingator numai in masura in care ,,aiurismul” liberal european si national ar fi inlocuit de un proiect economic real, deocamdata imposibil in stadiul incipient in care UE evolueaza de la uniune vamala la economica, apoi la ,,statele unite ale europei” Economice.
    Pina atunci LIBERALII nostri ar trebui sa construiasca ori solicite, evalueze si promoveze proiecte nationale de dezvoltare economica-industriala rapida, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate.Ori Ludovic Orban a refuzat (in numele P.N.Liberal) fara motive un PROIECT DE TARA pe care i l-am propus personal, cuprins intr-un dosar de oferta ferma, cu prezentare adecvata.
    2.Din pacate esecul lui L. Orban care a ,,produs” doar cirpeli financiare si legislative i-a ,,urmat” Citu, aflat in acelasi vid programatic de ECONOMIST specialist in ,,Economia intreprinderii si Macroeconomie,” care NU ajuta cu nimic constructia unui proiect de tara pe model nou, INDUSTRIAL, cerut imperativ inca din 2010 de lucrarea (academica) ,,Reindustrializarea Romaniei-Politici si strategii”!Dupa Citau va veni la putere Ciolacu (sau altul ca el), liberalismul romanesc (si european) fiind lipsit de competitie politica prin proiecte, esecul partidului/guvernului precedent fiind ,,MOTORUL SCHIMBARII” in Romania!
    In consecinta, liberalismul politic, teoretic profesat in Romania in lipsa unui liberalism economic, constructor de proiecte economice TEHNOCRATE, APLICATE, OPERATIONALE care sa fie la fel de eficiente ca autoritarismul lui V. Orban, cedeaza treptat locul unei asteptari diferite a populatiei, care are succes in Ungaria.
    Intre democratie liberala teoretica si dezvoltare/bogatie nationala ,,iliberala”, cred ca in alegerile din anul viitor, va avea cistig de cauza acelasi autoritarism economic ORBANIAN, infasurat in haina nationala si religioasa, pentru ca prinde mai bine la masele ,,populare” ce se tirasc in genunchi nu doar in urma moastelor ci si in fata realizarilor autoritarismului maghiar.
    3.Cita vreme lipseste (analitic) componenta economica a unui fenomen politic, care prin ,,greutatea” sa il propune si impune, realitatea poate ramine inteleasa doar ,,pe jumatate”.
    Nu este vorba de o LUPTA IDEOLOGICA cum crede ,,Lucifer”, ci de una din schimbarile ,,tehnice” de guvernare in dauna liberalismului teoretic profesat pina azi, contrar cerintelor de schimbare si ACTIVARE economica a liberalismului clasic, CARE A RAMAS INERT/PASIV ECONOMIC si in epoca actuala.
    Daca liberalismul nu iese din PASIVITATEA ECONOMICA, catre una (organic) PRO-ACTIVA (economic) , iata ca viata ECONOMICA reala, CAPITALISTA, creaza cai ,,perverse” dezvoltarii economice, care incalca ce ar trebui sa aiba mai scup umanitatea: LIBERTATEA!
    A se intelege bine, ca nu capitalismul/CAPITALUL construieste libertatea omului, ci modul in care acesta este administrat politic, economic si social prin proiecte liberale.Pina acum liberalii romani n-au avut nici un PROIECT DE TARA!Singturul proiect de tara a fost al FDSN din 1992, care a construit ,,capitalismul ILIESCIAN actual”, aparat cu toata forta de PSD si PNL prin lipsa proiectelor de schimbare si tranzitie economica la dezvoltare industriala!

  19. Nu cred ca-i pasa cuiva prea mult de Huxit. Brexit a fost altceva pt ca UK era super-putere economica si militara posesoare de focoase nucleare. Cat despre Ungaria si tot grupul de la Visegrad, pot ei iesi toti din UE si UE tot o s-o supravietuiasca. Autorul pare sa uite ca UE exista pe cand tarile din Estul Europei inca nu aderasera la ea prin urmare si in scenariul in care tarile estice ar iesi toate din UE, UE tot ar continua sa functioneze. Germanii, Francezii, Italienii, Spaniolii, Olandezii, Austriecii, Belgienii, Suedezii, Danezii au inteles de mult beneficiile uniunii atat din punct de vedere economic cat si al pacii pe care o asigura si in plus n-au obsesia de putere pe care o au conductaorii din Ungaria, Polonia, mai nou Slovenia si uneori Romania.

    • Exista un element comun al tuturor celor care sabotează UE, fie ei din Ungaria, Polonia, Rusia, Turcia, UK sau Franța lui Le Marion Anne Perrine Le Pen : nostalgia pierderii statutului de mare putere. Mai toți n-au înțeles ca singure aceste tari nu reprezinta nimic in lume. Cu rusii si turcii este vorba de povestea cu vulpea si strugurii acri. Soluția pentru unguri este arătatul ușii.

  20. Sunt surprins de comparația nejustificată dintre un politician cu oarecare abilități de sistematizare teoretică și Platon, Aristotel, și marii gânditori din ultimele secole.

    Viktor Orban teoretizează frustrările cauzate de globalizarea în formă europenizării. Ungurii care nu pot ajunge prin talent și muncă în rândul personalului de top, de management și tehnologie, practică o ură față de străinii și „trădătorii” unguri care fac parte din rândurile acestor grupuri oarecum privilegiate în întreprinderile din Ungaria cu capital provenind din Europa. Aceste frustrări predomină în așa zisa „Europă de Est” (de fapt Europa Centrală), dar există și în Occident, în țări ca Italia etc. Politica la nivel U.E. trebuie neapărat să țină seama de ele.

    //

  21. aoleu! dupa alegeri cam toti ies din jocul politic ca asa e prin democratie :) inteleg ca e mare suparare, probabil ti-a facut ceva orban si esti tulburat dar daca il compari asa pe departe cu ceausescu il lauzi de fapt ca a ajuns asa departe. pe undeva e o pb cu logica asta ca numai liberalismul inseamna libertate deja suna a dictatura ori esti cu noi ori esti impotriva noastra, liber inseamna sa gandesti ca noi :)

  22. Liberalismul, democratia si Uniunea Europeana nu au nevoie de un autocrat corupt de mina a treia sa puna degetul pe ranile lor. Asemenea unui Xi, Putin ori Trump, Orban ataca un sistem politic care reprezinta alternativa la autocratismul lui malign si timp. In plus, un Trump bunaoara poate fi anti-migratie fara a fi ipocrit si nesimtit. Prim-ministrul unei tari care a cunoscut momentul 1956, nu.

  23. Impresia mea este că noi, în România, încă mai înțelegem prin „liberalism” acel concept politic sprijinit pe trei mari piloni – libertate, inițiativă, responsabilitate – pe care-l înțelegeau fondatorii liberalismului românesc, părinții marelui PNL de odinioară. Suntem, dacă nu ultimii, în orice caz printre puținii care mai atribuie termenului de „liberalism” acest înțeles originar.
    Peste tot în jurul nostru, din SUA până în inima Europei, noțiunea de liberalism a devenit asociată mai degrabă cu globalismul amoral al stângii contemporane, care reține doar „libertate” dintre cele trei valori enumerate (și chiar și acolo, înțeleg prin libertate doar ce le convine lor). Nu spun că o asemenea pervertire a termenului originar este rea sau bună, doar constat modificarea. Important aici este, mai degrabă, să înțelegem la ce se referă lumea contemporană atunci când vorbește de liberalism.
    Eu cred că Viktor Orban înțelege foarte bine nuanța, și în această cheie trebuie judecate afirmațiile lui despre „iliberalism”. V. Orban nu îl face albie de porci pe Brătianu, dacă cumva asta ne era îngrijorarea.

    • Pana una alta, Ungaria are un nivel de trai ceva mai bun decat in Ro. Pentru foarte multi din Hu, politica lui VO este acceptata, pentru ca pune pe orim plan interesele ecinomice ale tarii si nu accepta tot ce vine de la UE, unele cerinte fiind aberante. Pana la urma politica trece prin stomac.

      • (…) nu accepta tot ce vine de la UE, unele cerinte fiind aberante.

        Am constatat că mulți dintre criticii UE preferă să jongleze cu mituri și legende, cum ar fi aceste „cerințe aberante”. Puteți da două exemple de astfel de cerințe ale UE și să explicați prin ce anume ar fi ele aberante dpdv al stomacului prin care trece politica?

        • Mister Hantzy, pe Victor Orban il ajuta cunoasterea in detaliu a functionarii si intereselor economice ale UE. Stie cand sa apese pe pedala provocarilor si cand sa ridice piciorul. Miza lui este o politica suveranista pe toate directiile si pentru aceasta a acordat multe facilitati economice populatiei. Desi are si actiuni de ingradire ale unor libertati, acestea sunt legate de criticarea lui ca premier. Unitatea UE va fi puternic afectata de pandemie, acum vedem mai mult partea medicala si vaccinarea, dar mai apoi vom vedea efectele economice si politice. Cei care vor reusi sa evite degradarea nivelului de trai al cetatenilor, aceia vor castiga si politic. Sa auzim de bine!

            • Exista aspecte multiple, dar amintesc pe cele legate de protectia datelor personale, care exclud cunoasterea unor date importante ale celor care candideaza la functii publice. Apoi trecerea rapida pe energie verde, cand fostele tari socialiste nu au puse la punct unitati de producere energie electrica in forma clasica. Mie imi ceri sa inchid toate minele de carbune si termocentralele dar tu Germania inca le folosesti bine mersi. Nivelul de la care porneste nucleul tarilor dezv.din UE este peste cel din fostele tari socialiste. UE cu doua viteze exista, si toate programele de finantare cu zeci de axe pe asa numitele fonduri europene nu vor reusi sa elimine cei 50 de ani de diferente econom, sociale, politice, mediu dintre cele doua parti. Aceste dkscrepante nu vor dispare nici in 100 de sni de acum incolo. Pana la urma, la o analiza f.atenta, tarile dezv.din UE au gasit forta de munca, piete de desfacere prin fostele tari socialiste. Ar trebui sa puneti pe hartie toate detaliile din noua strategie Green Deal si sa aflati cate state foste socialiste le pot indeplini.

            • În ce privește datele personale ale candidaților sunteți mult prea eliptica pentru a-mi da seama ce anume e aberant în politica europeana.
              Despre Green Deal aveți câteva informații inexacte. Tocmai țările care au deficit și importă energie au interes să investească în noi surse de energie, iar UE susține financiar proiectele respective. Dar UE nu cere, cel puțin deocamdată, nimănui să își închidă resursele existente dacă nu are ce pune în loc. Doar că nu finanțează astfel de tehnologii. Nu văd unde e aberația.
              Privitor la Europa celor două viteze există dincolo de declarațiile lui Macron. De asta sunt țări care contribuie net la bugetul european, iar altele care primesc mai mult decât contribuie. Dar trebuie să prezinte proiecte pe măsură.
              Și între București și Vaslui vor fi diferențe și peste 100 de ani. Iar la o analiză mai atentă veți observa că sunt și vasluieni care lucrează în București, deși au absolvit în școlile județului, în București există și sedii centrale ale unor companii care au facilitățile de producție la Bârlad sau Huși. Dar ambele regiuni vor să se dezvolte. O nivelare a diferențelor este posibilă doar cu un interventionism extrem, ceea ce cu adevărat ar fi o aberație. Ori UE nu face asta. Îmi închipui ce revoluție ar fi dacă ar încerca măcar, de vreme ce i se reproșează și atunci când „are tupeul” de a face simple recomandări.
              Nu m-ați convins deci că ar exista „cereri aberante” din partea UE.

      • ..ok, dar Ungaria rămâne o țară mică, iar Orban (încă) un lider mărunt care se visează Napoleon.. E clar, omul vrea statuie și leadership pe viață..

        Cine s-ă găsit să revoluționeze politica Europeană.. E genul de populist xenofob care gâdilă orgoliile naționaliste cu visuri despre Ungaria mare..

  24. Cu imaginea in cadere libera, acest mic jeg oportunist joaca o carte care de multe ori, pe termen uneori chiar lung (si mai ales in perioada de criza) s-a dovedit castigatoare: a „crestinismului”.
    VO se viseaza „liderul crestin al Europei” si Marele Salvator al Popoarelor cu Adevarat Crestine.
    Deocamdata, intre niste limite, ii „tzine” figura.
    Din pacate, in paranoia lui, o GRAMADA de ONG chiar FOARTE bune din Ungaria, le-a inchis! Au ajuns o gramada de maghiari sa vrea sa-si ia lumea-n cap, mai rau ca romanii! Pe de alta parte, ma gandesc uneori ca-si merita soarta: CINE dracu’ i-a pus sa voteze un dus de-acasa? Nici nu ma mai MIR ca la maghiari rata sinuciderilor e „traditional” mai mare decat la alte natii!
    Chestia e ca, uneori, ma intreb: oare nu cumva a ajuns, in nebunia lui, chiar sa se CREADA ceea ce vrea sa para? >:
    Cam ca Ceausescu – care, vreo 15 ani (daca nu si mai bine) ajunsese sa se creada „liderul tarilor in curs de dezvoltare” :P

  25. Ar fi bine dacă ar exista o definiție clară a ceea ce înseamnă un lider liberal cu criterii obiective și cu rezultate concrete. Fostul prim ministru al Singapore ar fi azi un iliberal put și totuși rezultatele sale i-au lăsat în urmă pe multi prim ministri liberali.

    • Singapore este un experiment cu greu repetabil. Cu câțiva ani în urmă am avut ocazia să îl vizitez pentru două zile. Compania care ne-a făcut invitația ne-a pus un colaborator la dispoziție care să ne arate orașul și să ne explice „secretele” dezvoltării acestuia.
      Dacă rețin bine, în oraș au dreptul să circule doar jumătate de milion de autoturisme private. Majoritatea locuitorilor folosesc mijloacele de transport în comun. Din acest motiv nu există ambuteiaje, dar ca un revers al medaliei un VW Golf ajunge să coste în jur de 100k dolari.
      Nimeni nu deține proprietăți imobiliare. Totul este fie închiriat, fie concesionat pentru până la 99 ani.
      De asemenea, pentru a evita cartierele etnice, populația este cât mai divers distribuită, iar un apartament eliberat, de exemplu, de o familie de chinezi poate fi ocupat doar de o altă familie din aceeași etnie.
      Evident, în aceste condiții regimul nu este unul liberal. Nu înseamnă că rezultatele economice sunt slabe. Doar că, în contextul pandemiei, există mulți comentatori care văd până și în ținutul batistei la gură un rapt de libertate, pentru care merită chiar vărsarea de sânge. E deci o chestie de opțiune personală dacă merită să obții confortul și curățenia din Singapore renunțând în schimb la unele libertăți occidentale.

      • La civilizație se ajunge greu. Prim ministrul povestea intr-un interview la Harvard ca atunci cand au fost construite blocuri cetățeni nemulțumiți se urmau in lift deși aveau toalete in apartament. Au fost instalati senzori care blocau liftul si pe cei care făceau asta. Oamenii au procedat la o șmecherie (romaneasca!) ieseau din lift, țineau usa deschisa și se urinau tot in lift. Au fost instalate camere de luat vederi și oamenii s-au civilizat.
        Am fost de doua ori in Singapore și deși nu pot suporta climatul umed mi-a plăcut curățenia și ordinea de acolo. Dintr-un port de pescari in 55 ani orașul s ajuns un adevărat tigru.

  26. citind unele paragrafe din articol si destule comentarii, mai ca ar trebui sa trag concluzia ca pana acum sedeam calare pe liberalism si habar n-aveam…
    pana sa citesc acest articol mi-a fost imposibil sa-mi conturez vreo idee coerenta in privinta demersurilor politice ale dlui Orban si cu atat mai putin in privinta notiunii de iliberalism, doar pe baza de diverse franturi si pareri mai intotdeauna contradictorii, scoase din context, sau uneori mai grav, total pe langa subiect;
    un prim postulat ar fi acela ca liberalismul si democratia ar avea afinitati care le permit un concubinaj echilibrat; poate pentru ca in orice moment e loc de negociere; prea-bine, dar daca negocierea e proasta, nu ma ajuta cu nimic;
    dar iliberalismul chiar nu poate negocia cu democratia ? deocamdata nu vad vreo incompatibilitate flagranta intre nationalismul „iliberal” si democratie; s-r zice ca liberalismul si democratia lasa loc negocierii, pe cand iliberalismul doar prescrie retete; zau ? dar oare cu ce se ocupa birocratia si autocratia bruxelleza decat sa prescrie retete universale si sa uniformizeze ? mai degraba punem intrebarea invers: exista compatibilitate intre liberalism si uniformizare ?
    dar intrebarea cheie este ce anume din ideologia „iliberala” s-ar opune liberalismului ? (ca democratiei i se poate opune orice, inclusiv ea insasi); la o prima citire a afirmatiilor dlui Orban, nu am regasit nimic in contradictie cu valorile economiei de piata si liberei concurente; liberalismul este echivalent cu promovarea diversitatii, iar din acest punct de vedere ar fi destule de reprosat unui regim nationalist; dar in aceeasi masura critica s-ar extrapola si unui regim unional care ar descuraja nationalismul sau specificul national si ar reglementa uniformitatea si valori comune;
    pe de alta parte, nu regasesc in deja consacrata „autocratie” a dlui Orban vreo intentie clara de a contesta ratiunea uniunii si de a promova intentia scoaterii tarii sale din proiectul european (cu sau fara scopul unei autonomii politice nelimitata de tratatele si constrangerile europene);
    de fapt, mi se pare ca dimpotriva: dl>Orban evita diplomatic termenul „protectionism” inlocuindu-l cu „iliberalism”, tocmai pentru a nu eroda insasi temelia constructiei europene, care consta chiar in eliminarea a numeroase bariere protectioniste…
    ceea ce nu inseamna ca protectionismul a fost demult „abolit” in Europa :)
    iaca maine-poimane mai dam o lege sa ne protejam zarzavaturile nationale…
    iaca maine-poimaine mai da uniunea o lege sa protejeze energia, mediul sau vreo anume minoritate, contrar principiilor liberalismului…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro