luni, iulie 22, 2024

Vilnius, un iulie fierbinte pentru NATO

„<The main ambition is for Ukraine to be the winner of this meeting,> said Lithuanian Prime Minister Ingrida Šimonytė. <The host country clearly has a lot of influence on the agenda. But with so many allies, it is hard to do it alone. You need a coalition of countries to influence the agenda,> warns Jamie Shea, who has served in the NATO Secretary General’s office.”[1]

Experții pot enumera mai multe mize care sunt sau vor fi așezate pe masa negocierilor la summit-ul NATO de la Vilnius, dar în opinia mea există o singură mare miză, de importanță crucială: coeziunea membrilor alianței de apărare a Occidentului în fața agresivității binomului autocratic Rusia – China.

Coeziunea se exprimă în fapte și atitudini concrete, raportat la multele provocări de care agenda summit-ului trebuie să țină seama: (i) războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei se poate prelungi încă trei sau patru ani – va rămâne Occidentul alături de Ucraina, cu vorba, cu fapta, cu asistența financiară?; (ii) cum va proceda Occidentul pentru a garanta suveranitatea și independența unei Ucraine care adoptă modelul democratic occidental, o va include în NATO sau va găsi un alt format alternativ prin care să-și asume aceste obligații? (iii) cum va garanta NATO pacea în Balcani, pe fondul instigărilor din Kosovo, alimentate de recrudescența rivalităților naționale și de amestecul Rusiei, Chinei și Turciei[2] în regiune? (iv) ce soluții se vor găsi la „independentismul” Turciei (total diferit de cel de esență gaullistă al Franței) și „infidelitățile” Ungariei?.

UCRAINA, TEMA PRINCIPALĂ A SUMMIT-ULUI

Volodimir Zelenski a confirmat așteptările observatorilor și a fost prezent miercuri, 1 iunie ac., în Republica Moldova, la Castelul Constantin Mimi din Bulboaca, pentru a participa la reuniunea Comunității Politice Europene. De la începutul anului Volodimir Zelenski a desfășurat un amplu turneu diplomatic căutând sprijin puternic pentru cauza Ucrainei: recâștigarea suveranității în granițele recunoscute de ONU, adică cele dinainte de 2014.

Castel Mimi, Bulboaca. Sursa: castelmimi.ro

Turneul său a cuprins Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Franța Germania, Jeddah, în Arabia Saudită, la summit-ul Ligii Arabe, Hiroshima, în Japonia, pentru reuniunea G7 și, iată, și Republica Moldova. Iar la Bulboaca Volodimir Zelenski a iterat așteptările pe care țara sa le are de la summit-ul NATO găzduit de Vilnius: (i) o invitație concretă de aderare la Alianță și (ii) un sistem de garanții de securitate pentru țara sa din partea Alianței, pe drumul către aderarea la NATO.

În organizarea Scowcroft Center for Strategy and Security – Atlantic Council, la începutul lunii mai s-a derulat reuniunea „Idei de pus în practică: priorități pentru summit-ul NATO de la Vilnius”[3] unde a fost invitat, printre alții, și ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov.

Oleksii Reznikov. Sursa: Wikimedia Commons

Ministrul ucrainean a detaliat obiectivele pe care țara sa le are de la summit-ul din iulie în modul următor: (i) invitarea formală ca Ucraina să adere la NATO; (ii) statele membre ale alianței să ofere garanții de securitate Ucrainei, pe parcursul de aderare; (iii) statele membre să susțină planul de pace propus de președintele Volodimir Zelenski; (iv) statele membre ale Alianței să întărească susținerea pentru Ucraina în conflictul cu Rusia, în special furnizând artilerie cu rază lungă de acțiune, munițiile aferente și mijloace, inclusiv aviație, pentru întărirea capacității de apărare aeriană; (v) cooperarea pentru a întări capacitatea de apărare de care dispune Ucraina pe uscat, pe apă și în aer; (vi) introducerea unui mecanism de consultare NATO – Ucraina, bazat pe articolul 4[4] din Carta NATO; (vii) transformarea Comisiei NATO – Ucraina[5] în Consiliul NATO – Ucraina; (viii) asistență din partea Alianței pentru ca armata ucraineană să devină complet interoperabilă cu standardele NATO.

Lista cerințelor Ucrainei poate să pară amplă, dar singurul obiectiv care contează este invitarea Ucrainei să adere la Alianță, după care toate celelalte se impun de la sine ca fiind fie necesare, fie subsumate. Iar la chestiunea în cauză, în acest moment, nu există un răspuns pe o singură voce al statelor membre, ba chiar dimpotrivă.

La castelul Constantin Mimi, de exemplu, Klaus Iohannis și Volodimir Zelenski au semnat o declarație comună prin care țara noastră susține integrarea în NATO a Ucrainei[6]: (i) [Cei doi președinți] Exprimă disponibilitatea de a organiza consultări bilaterale cu privire la garanțiile internaționale de securitate pentru Ucraina înaintea obținerii statutului de membru NATO, în baza Pactului de Securitate de la Kiev din 13 septembrie 2022; (ii) România va continua sa promoveze sprijinul politic și practic al Alianței pentru Ucraina în vederea asigurării abilității Ucrainei de a-și apăra în mod eficient suveranitatea și integritatea teritorială; (iii) România va susține Ucraina atât timp cât va fi necesar. Va continua să ofere susținere multidimensională pentru Ucraina și să solicite consolidarea susținerii și asistenței internaționale pentru Ucraina. România va susține Ucraina în reconstrucția și redresarea post-conflict în vederea asigurării unui stat stabil, sigur și rezilient.

„Principala ambiție este ca Ucraina să fie câștigătoarea acestei întâlniri”, a declarat premierul Lituaniei, Ingrida Šimonytė, încă din ianuarie ac., într-un discurs în fața Parlamentului de la Vilnius.[7]  

În februarie ac., premierul britanic Rishi Sunak a cerut statelor membre NATO să fie pregătite să ofere garanții de securitate pe termen lung pentru Ucraina care, în viziunea sa, sunt necesare atât pentru a o proteja de viitoare agresiuni din partea Rusiei, dar și pentru a proteja ordinea internațională bazată pe reguli, care a menținut pacea în anii care au trecut de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.[8]

Președintele Franței Emmanuel Macron a îndemnat la Bulboaca statele membre ale Alianței să ia în calcul „discuții colective pentru acordarea de garanții de securitate tangibile și credibile”, în condițiile în care: „Ucraina protejează azi Europa și furnizează Europei garanții de securitate”[9]. „Singura garanție de securitate care funcționează este aderarea la NATO”, a opinat premierul estonian Kaja Kallas, punctând asupra viziunii est-europene privind singura cale credibilă de a descuraja agresivitatea imperiului rus.

Péter Sijjártó. Sursa: Wikimedia Commons

Premierul german Olaf Scholz nu a venit în Republica Moldova pregătit să ridice mănușile, nici cea aruncată de partenerul strategic Franța și cu atât mai puțin pe cea a lui Volodimir Zelenski: „Un lucru este foarte clar: acum contribuim la sprijinirea Ucrainei. Am spus întotdeauna că trebuie să existe, de asemenea, garanții pentru pace după război. Germania va contribui la asta. Există criterii clare de aderare. Nu poți avea conflicte la graniță, de exemplu. Dată fiind situația actuală, nu este vorba despre aderare. Cu toții trebuie să ne concentrăm pe cum putem să sprijinim Ucraina individual”[10].

În timp ce la Bulboaca liderii prezenți au încercat, într-o formă sau alta să-și arate sprijinul pentru Ucraina și pentru țara gazdă, Republica Moldova, Recep Tayyip Erdogan și-a făcut în stil propriu cunoscută opinia prin decizia de ultim moment de a declina participarea la reuniunea Comunității Politice Europene.

În fine, Ungaria, prin vocile ministrului de externe Péter Sijjártó și a premierului Viktor Orban, și-a făcut cunoscută poziția pre-Vilnius: nu se pune problema să se discute despre o invitație pentru Ucraina de aderare la NATO[11]. Viktor Orban a ținut chiar să sfătuiască, ipocrit, Ucraina să renunțe la contraofensiva pe care o planifică pentru această vară, din grijă pentru propriul popor[12]: „Chiar și un om ca mine, care a fost un an și jumătate în armată, știe sigur că, dacă atac, voi avea de trei ori mai multe victime decât cel care se apără. Pentru o țară a cărei populație este o mică parte din populația părții adverse să lanseze atacuri militare la scară largă în astfel de circumstanțe este vărsare de sânge. Trebuie să facem totul, chiar înainte de începerea contraofensivei, pentru a convinge părțile de necesitatea unui încetări a focului și a unor discuții de pace.”

CE ARE NATO DE SPUS?

De fapt, președintele Ucrainei înțelege foarte bine că țara sa nu poate deveni stat membru al NATO atât timp cât se află în război deschis cu Rusia lui Putin, așa cum a și explicat într-o declarație pe care a făcut-o vineri, 2 iunie ac., într-o conferință de presă alături de președintele estonian Alan Karis[13], aflat în vizită la Kiev.

Ceea ce speră însă de la Vilnius președintele Volodimir Zelenski ține câteva aspecte foarte importante pentru țara sa: (i) un traseu predictibil de aderare la alianță și creionarea perspectivei unui sistem internațional de garanții de securitate, (ii) continuarea sprijinului pentru Ucraina în conflictul cu statul agresor Rusia și (iii) asigurări că nu vor fi presiuni pentru ca țara să încheie o pace nedreaptă și fragilă cu Rusia și, în oglindă, menținerea coeziunii și determinării statelor membre NATO în apărarea democrației occidentale în fața provocărilor și amenințărilor marilor puteri autoritariste.

Multe depind, în acest context, de poziția pe care o adoptă Statele Unite și de consensul la care vor ajunge Franța și Germania, în condițiile în care alți membri importanți ai alianței și-au făcut deja cunoscute pozițiile de susținere a cauzei Ucrainei, așa cum este cazul Marii Britanii, a Poloniei, României sau a Statelor Baltice.

Statele Unite nu încurajează pentru etapa Vilnius avansarea unei invitații de aderare a Ucrainei la Alianță, ținând cont de realitățile de pe front și de opiniile celorlalți membri ai NATO. În același timp, Statele Unite întăresc relația bilaterală cu Ucraina, fiind principalul său sprijin în Occident, și acționează cu determinare pentru întărirea flancului estic european al Alianței.

De asemenea, semnalul de la Washington este destul de clar și în ceea ce privește perspectiva de încheiere a conflictului pe care Rusia l-a pornit invadând Ucraina: nu se pune problema de a pune presiune pe Kiev pentru încheierea unei păci injuste.

Prezent în capitala Finlandei, cel mai nou stat membru al NATO, secretarul de stat al Statelor Unite, Anthony Blinken a respins într-o declarație publică ideea de concesii teritoriale pe care Ucraina ar trebui să le facă în schimbul încetării ostilităților de pe front, numind o astfel de perspectivă nedorită drept „o pace Potemkin”[14]:

„O încetare a focului care pur și simplu ar îngheța liniile actuale de front și i-ar permite lui Putin să își consolideze controlul asupra teritoriului cucerit și să aibă un răgaz pentru reînarmare pentru ca apoi să atace din nou, nu este o pace justă și durabilă. Ar legitima acapararea de teritorii de către Rusia. Ar recompensa agresorul și ar pedepsi victima. (…) Împreună cu Ucraina și cu aliații și partenerii, suntem pregătiți să purtăm o discuție mai amplă despre securitatea europeană, care să promoveze stabilitatea și transparența și să reducă probabilitatea unui conflict viitor.”

Cum Rusia lui Putin este puțin probabil să accepte (la acest moment) negocieri de pace, dacă prin acestea nu s-ar ajunge la oficializarea raptului teritorial datorat forței armelor, semnalul pe care Statele Unite îl dă înainte de Vilnius este acela că Alianța trebuie să fie pregătită pentru o asistență de lungă durată, care să susțină efortul de război al Ucrainei.

După ultimele consultări (informale) ale miniștrilor de externe din statele membre NATO care au avut loc recent la Oslo, pentru a definitiva agenda Vilnius, secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg a rezumat discuțiile în următoarea declarație[15]:

„Această întâlnire a fost o oportunitate de a discuta probleme cheie în timp ce ne pregătim pentru summit-ul nostru de la Vilnius, din iulie. Agenda este una ambițioasă, iar discuțiile pe marginea sa au fost bune și constructive.

Ne pregătim să luăm decizii pentru a ne consolida și mai mult apărarea și postura de descurajare. Este vizat și un nou angajament de investiții în apărare, finanțat de fiecare stat membru cu minim 2% din PIB pentru apărare.

Accentul nostru a fost pus astăzi pe modul în care putem aduce Ucraina mai aproape de NATO, acolo unde-i este locul. Deja NATO oferă un sprijin fără precedent. Sunt încrezător că forțele ucrainene au acum capacitățile de care au nevoie pentru a elibera teritoriile ocupate. Dar trebuie să facem mai mult. Lucrăm la un pachet de sprijin pe mai mulți ani, cu o finanțare solidă.

Astfel, vom asigura capacitatea de descurajare și apărare a Ucrainei pe termen lung, contribuind la reconstruirea sectorului de securitate și apărare și la tranziția Ucrainei de la doctrinele, echipamentul și instruirea din epoca sovietică la interoperabilitatea deplină cu NATO.

De asemenea, am discutat despre transformarea actualei Comisii NATO-Ucraina la nivelul de Consiliu NATO-Ucraina. Acesta va fi un pas semnificativ pentru un forum consultativ comun cu Ucraina, ca parteneri egali atunci când vor fi discutate probleme cheie pentru securitatea comună.

Am abordat, de asemenea, chestiunea aspirațiilor de aderare ale Ucrainei. Toți aliații sunt de acord că ușa NATO rămâne deschisă. Numai aliații și Ucraina au dreptul să ia aceste decizii privind aderarea și suntem cu toții de acord că Rusia nu are drept de veto. Toți aliații sunt de acord că Ucraina va deveni membră a NATO. Suntem cu toții de acord că cel mai important lucru acum este să ne asigurăm că Ucraina trebuie să învingă ca stat suveran și independent.

Nu știm când se va termina războiul, dar trebuie să ne asigurăm că, atunci când se va întâmpla, avem aranjamente credibile în vigoare pentru a garanta securitatea Ucrainei în viitor și pentru a stopa ciclul de agresiune al Rusiei.”

Lt. Col. Lars Neitzel, Germania – Grupul de luptă multinațional cu prezență avansată îmbunătățită al NATO în Lituania. Sursa: atlanticcouncil.org

Polonia a fost în luna mai gazda unui exercițiu militar – Operațiunea Griffin Shock – în care un batalion a fost extins rapid (7 zile) de unitățile aliate la nivel de brigadă: au fost implicați peste 3.000 de soldați din opt unități americane și alte patru țări NATO – Polonia, România, Croația și Regatul Unit.[16] Exercițiul a oferit o imagine clară și implicit expertiza necesară forțelor reunite implicate în construirea rapidă a capacității de ripostă prin manevre logistice transeuropene și tranziția către luptă în timp util.

În România, între 29 mai și 9 iunie, circa 10.000 de militari români și aparținând altor 13 națiuni aliate și partenere – Albania, Bulgaria, Franța, Georgia, Grecia, Italia, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Olanda, Muntenegru, Polonia, Portugalia și SUA – participă la exercițiul Saber Guardian 23, care este un exercițiu de nivel întrunit condus de Comandamentul Forțelor Întrunite din cadrul Statului Major al Apărării.

Saber Guardian 23 este integrat în complexul de exerciții Defender Europe 23, planificat de Comandamentul Forțelor Armate ale SUA în Europa (USEUCOM) și condus de Comandamentul Forțelor Terestre ale SUA în Europa și Africa (USAREUR-AF).

Aceste exerciții se derulează după scenarii desprinse din experiența obținută prin observarea modului în care sunt duse luptele pe frontul din Ucraina și sunt menite să actualizeze tacticile războiului de apărare a continentului în fața unor posibile agresiuni dinspre est; este ceea ce în limbajul comandamentului NATO se înțelege prin efortul de „întărire a apărării și consolidarea posturii de descurajare”.

Jurnaliștii The Wall Street Journal observă că războiul prost conceput, prost planificat și prost implementat de Vladimir Putin a declanșat în Ucraina o renaștere națională: țara care se va ridica din războiul lui Putin va fi o forță nouă și formidabilă în Europa, ale cărei interese și perspective o vor alinia ferm cu SUA.[17]

Orice deznodământ al războiului care va putea fi considerat în general o înfrângere a lui Putin va face mai mult decât să dea naștere unui aliat nou și puternic al Americii, va demonstra totodată valoarea unei alianțe cu SUA. Faptul că SUA și aliații lor pot face în așa fel încât o țară mai mică să înfrângă Rusia, considerată încă, fie și anacronic, o superputere de către o parte însemnată a lumii, va consolida rețeaua de alianțe a Americii și va știrbi prestigiul puterilor revizioniste.

După primul an de război, Statele Unite au oferit Ucrainei un ajutor militar ce depășește 45 de miliarde de euro, Marea Britanie 5 miliarde de euro și Uniunea Europeană 3 miliarde de euro. Pentru a menține Ucraina financiar stabilă, Uniunea Europeană a contribuit cu aproape 55 de miliarde de euro.

Anul 2023 a marcat schimbări de atitudine la nivelul multor guverne din statele membre ale NATO, astfel că, rând pe rând, reținerile în a acorda Ucrainei armament, echipamente și muniții performante au început să dispară, iar efectele încep să se vadă: sistemul Patriot doboară inclusiv rachete balistice hipersonice Kinjal, rachetele britanice cu rază lungă de acțiune Storm Shadow lovesc cu precizie țintele din spatele liniilor de front rusești.

Tancuri moderne, obuziere, vânătoare de tancuri, vehicule blindate de infanterie și, în curând, avioane F16 sunt sau vor fi livrate Ucrainei pentru a-și consolida apărarea și capacitatea de ripostă. Dacă nu la Vilnius, atunci în următorii câțiva ani Ucraina va fi pregătită să primească invitația de aderare la NATO, ceea ce va împinge granițele democrațiilor occidentale dincolo de Nipru.

Pentru România o astfel de dezvoltare a lucrurilor nu poate fi decât o veste bună: din periferia Europei, România va ajunge o țară a centrului Europei.

Mai întâi, așa cum insistă în discursurile sale Jens Stoltenberg, Ucraina are de obținut o victorie, de recucerit teritorii pentru a restabili integritatea sa teritorială. Singura modalitate de a ne asigura că războiul se oprește, declară mereu secretarul general al NATO, este, în parte, să ne asigurăm că Ucraina are forța militară pentru a descuraja și a se apăra împotriva unei noi agresiuni din partea Rusiei, dar și să găsim un fel de cadru pentru a-l împiedica pe președintele Putin să continue să ciopârțească securitatea europeană.[18]

Ei bine, acel cadru arată diferit în viziunea Occidentului: Rusia se retrage dincolo de granițele pe care le-a încălcat începând cu februarie 2014, iar pentru a asigura independența și suveranitatea Ucrainei, această țară va fi integrată în Occident (UE și NATO); sau în cea a Rusiei: Ucraina cedează sud-estul cucerit de armatele Rusiei și rămâne un stat tampon între Uniunea Europeană și Rusia – poate deveni membră a Uniunii Europene, dar va fi demilitarizată și, de principiu, în sfera rusă de influență.

Distanța dintre cele două poziții de negociere este mult prea mare ca să poată fi depășită fără ca pe front să apară mutații semnificative; o serie de victorii militare ucrainene cu recâștigarea de teritorii importante până spre iarnă pot fi considerate un trigger pentru reevaluarea pozițiilor de negociere. Similar un eșec al contraofensivei ucrainene, urmat de victorii rusești importante, care să consolideze și mai mult ocupația din Crimeea, Donețk, Lugansk, Zaporoje și Herson, cu integrarea de facto a tuturor acestor regiuni în Federația Rusă.

Din această perspectivă, summit-ul NATO de la Vilnius nu poate rezolva foarte multe, dar importanța sa este totuși crucială, pentru că va oferi, într-un fel sau în altul, un răspuns la întrebarea ce vizează coeziunea aliaților, care nu are voie să înregistreze nicio fisură de parcurs în fața testului războiului din Ucraina.

Orice fisură – politică, diplomatică, militară cu atât mai mult! – poate fi fatală, pentru că va fi prompt exploatată atât de Rusia, cât și de China. Speranța este Ucraina (care luptă de facto pentru a proteja Occidentul, fără să fie încă acceptată de toată familia occidentală ca membru cu drepturi depline!), în același timp, tot mai mari deziluzii se leagă de Turcia și, în special, de Ungaria. Mai multe vom ști în iulie, după Vilnius.


NOTE:

[1] https://neweasterneurope.eu/2023/04/14/what-are-lithuanias-goals-and-chances-for-natos-vilnius-summit/

[2] https://www.euractiv.ro/eu-elections-2019/putin-pune-la-cale-un-nou-front-in-razboiul-sau-contra-vestului-62100

[3] https://www.atlanticcouncil.org/event/ideas-to-implementation/

[4] Părțile vor avea consultări comune ori de câte ori vreuna dintre ele va considera că este amenințată integritatea teritorială, independența politică sau securitatea vreuneia dintre Părți

[5] Baza formală pentru relațiile NATO-Ucraina este constituită de Carta pentru un Parteneriat Distinct, din 1997, prin care a fost înființată Comisia NATO-Ucraina (NUC), precum și de Declarația de Completare a Cartei, semnată în 2009. Comisia NATO-Ucraina reprezintă principalul forum de dialog politic între Alianță și Ucraina, sprijinind dezvoltarea relației de parteneriat și stabilirea în comun a direcțiilor de acțiune (mae.ro)

[6] https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/declaratie-comuna-a-presedintelui-romaniei-klaus-werner-iohannis-si-a-presedintelui-ucrainei-volodimir-zelenski-cu-privire-la-integrarea-euroatlantica-a-ucrainei

[7] https://neweasterneurope.eu/2023/04/14/what-are-lithuanias-goals-and-chances-for-natos-vilnius-summit/

[8] https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26268065-jens-stoltenberg-daca-aliatii-nato-incep-emita-bilateral-garantii-securitate-pentru-ucraina-suntem-foarte-aproape-articolul-5.htm

[9] https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/franta-si-germania-opinii-divergente-privind-2272399.html

[10] Ibidem

[11] https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26305357-ungaria-nu-sprijina-aderarea-ucrainei-nato-fie-ordinea-summitul-vilnius.htm

[12] https://ziare.com/ungaria/ungaria-victor-orban-ucraina-razboi-rusia-invazie-contraofensiva-negocieri-nato-1808178

[13] https://ziare.com/presedinti/cand-va-adera-ucraina-nato-1808257

[14] https://cursdeguvernare.ro/anthony-blinken-sua-nu-accepta-o-pace-potemkin-in-ucraina.html

[15] https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_214995.htm

[16] https://ziare.com/polonia/polonia-sua-operatiunea-griffin-shock-rusia-invazei-europa-de-est-1808229

[17] https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/de-ce-ucraina-se-va-afirma-ca-o-forta-formidabila-2272259.html

[18] https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26268065-jens-stoltenberg-daca-aliatii-nato-incep-emita-bilateral-garantii-securitate-pentru-ucraina-suntem-foarte-aproape-articolul-5.htm

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Da, NATO este în fața unor decizii decisive, în primul rând trebuie fixate obiectivele. Ca părere, ca răspuns la agresivitățile Rusiei(care, să nu uităm, a dat un Ultimatum Occidentului!) și Chinei, NATO trebuie să dea un răspuns dur, cu obiective precise. În definitiv, este deja o luptă între două sisteme ideologice diferite, între democrație/libertate și autoritarisme/dictatură. Mă îndoiesc că Occidentul poate fi solidar in această luptă. Mie unuia mi-e frică, văzând istoria, că Europa de Vest va împinge „la înaintare” amărâtele de state din Est.

    • Vestul incearca sa scoata castanele din foc cu mana estului. Este stupefiant sa-i vezi pe liderii occidentali cum se mira precum curca-n lemne ca Rusia a invadat Ucraina, dupa ce decenii intregi unii politicieni europeni au profitat de companiile de petrol rusesti si au importat hidrocarburi. Pe o conducta venea gaz spre UE, iar pe cealalta curgeau miliarde de dolari catre Kremlin. Cum este posibil ca intreg NATO sa nu anticipeze o Rusie agresiva si faptul ca oricand un debil ca Putin poate sa inceapa un conflict pe scara larga cu Ucraina? Summitul NATO de la Vilnius nu este istoric; istoric a fost cel de la Bucuresti din 2008, atunci cand Putin s-a ridicat nervos si a plecat de la dineu in urma aflarii vestii ca NATO planuieste sa accepte Georgia, Ucraina si R. Moldova. Acela a fost semnalul catre Putin, prin care i se trasmitea ca sfera politica rusa nu mai exista. Dupa 3 luni Rusia urma sa invadeze Georgia. Dupa 6 ani anexa Crimeea si ocupa Donbasul, iar acum un an a pornit razboiul total impotriva Ucrainei.

      • Ca o adăugire, mult timp Europa de Vest a mizat, îndeosebi Germania și Franța, pe o colaborare apropiată cu Rusia, mergând până la trădarea unor state ca Moldova, Georgia și Ucraina. În același timp, tot Germania și Franța obstrucționau Polonia și România care pierduseră cel mai mult din cauza pactului Ribbentrop-Molotov. Acum, aceleași Germania și Franța vor sa se infiltreze în Est, ceea ce este aproape o ticăloșie.

      • Liderii occidentali au stiut cei ii asteapta insa au continuat relatiile economice cu rusii, in beneficiul ambelor parti. Impunerea unor sanctiuni economice drastice in urma invaziei din Georgia si Crimea nu puteau fi justificate in fata populatiilor, instabilitatea economica care ar fi urmat i-ar fi costat voturi.
        A venit pandemia, razboiul, recesiunea economica, transformarile economice si energetice fortate etc.etc. oamenii sunt bulversati, nu mai stiu cu cine sa aleaga, riscul pierderii voturilor pentru unii politicieni fiind astfel ceva mai redus.
        In general probabil daca situatia nu se va schimba simtitor, spectrul politic general se va reaseza, foretele de dreapta incepand de la cele moderate pana la cele extreme vor ajunge la putere, cu alte cuvinte, vor fi nevoite sa „repare” ceace stanga a dinamitat in ultimii ani.
        In Europa avem un paradox, este recesiune pe de o parte, pe de alta parte numarul somerilor este redus, multi se plang de lipsa fortei de munca, unde au „disparut” dintr-o data toti oamenii ?
        Situatia va deveni alarmanta dca numarul somerilor va creste simtitor, multi nemaiputand sa-si platesca traiul zilnic. deocamdata e liniste.
        Recesiunea va avea si un efect benefic, preturile vor scadea, cele industriale fiind deja in scadere.
        Europa are nevoie are nevoie de o resetare majora, resetare care s-o scape de politicienii de stanga, recesiunea si somajul fiind cel mai probat mijloc.

        • Păi „resetarea majoră” dorită de Germania și Franța este transformarea UE într-o Federație condusă, bineînțeles, de Germania și Franța.

          • Resetare in sensul unor schimbar majore prin eliminarea politicii de stanga atat la nivel national dar mai ales european, verzii si socialistii au prea multa influenta.

            • Păi politici de stânga asta înseamnă, de la „internaționalism (proletar…)” la globalism, deci în Europa la federalism promovat ca ideologie de „progresismul” european de stânga.

            • Eliminarea politicii de stânga?! Parcă era o vorbă că în democrație oricine are dreptul să greșească. Nu e dreapta mai legitimă decât stânga și nici invers, dle Ursul Bruno. Dacă tot ati stabilit (cum, nu-mi dau seama) că „socialiștii și verzii au influență prea mare”, de ce nu propuneți chiar o lege care sa limiteze locurile în Parlament pentru categoriile de politicieni care vă displac? Ei, a făcut „clic”?
              Exact așa ceva ar însemna extremism, fie el de tip fascist sau comunist.

              Apoi, în actuala legislatură verzii și socialiștii au exact 300 locuri din 751 și sunt în opoziție. Despre ce influență vorbiți atunci? Fiți mai atent în ceea ce afirmați, căci așa apar apoi aberații precum cele ale lui Lucifer.

            • Hantzi, verzii și socialiștii nu sunt în opoziție în PE ci sunt în majoritatea formată din 4 partide care conduc PE și CE.

      • Cum este posibil ca intreg NATO sa nu anticipeze o Rusie agresiva si faptul ca oricand un debil ca Putin poate sa inceapa un conflict pe scara larga cu Ucraina?
        Ba au anticipat foarte bine, esticii au strigat in toate ocaziile dar o multime de primministri germani si austrieci mancau o pensie speciala de la companiile rusesti, toate miscarile pacifiste, extremiste de dreapta si stanga lucreaza pentru rusia, bineinteles cu serviciile stiau situatia dar politicienii nu voiau sa vada si sa inteleaga. Macron a lustruit masa aia lunga mai ceva ca un chelner care spera sa prinda cu bacsis bun daca serveste bine

        • Al Goretex, susțineți deci că vesticii au anticipat, dar n-au vrut să … chiar așa, ce să facă? Tocmai când devenea mai palpitant, ați renunțat, așa că nu pot decât să presupun:
          1. au continuat să cumpere ieftin materii prime din Rusia, e cea mai frecventă vină aruncată pe umerii vesticilor. Iar cu banii respectivi Putin și-a înarmat oștirea cu 100 tancuri noi și 10 “pumnale”. Dar acum caută disperat cumpărători pentru gazul pe care-l arde de pomană.
          2. Nu au criticat suficient regimul de la Kremlin. Credeți că ar fi avut vreun efect?
          3. Ca Schröder, Merkel, Trump, Macron au fost pacăliți de Putin. Putin însuși declară acum că a fost înșelat de occident. Chestie de care pe care, deci.
          3. Că Occidentul n-a început un război preventiv împotriva Rusiei? Sorry, deși scenariul mi se pare improbabil, eu altceva nu mai văd ce ar fi putut face Occidentul împotriva debilului Putin.

          Ce ar fi trebuit deci să vadă și sa înțeleagă, dar mai ales să facă politicienii din Vest? Și, foarte important, care ar fi fost efectul acțiunilor lor? Credeți că putin nu ar fi anexat Crimeea, nu ar fi pornit război împotriva Georgiei, a Siriei, a Ucrainei? Dacă nu, de ce estimați astfel?
          Sau mai simplu: dacă ați fi fost ales președinte in 2017, precum Macron, cum ați fi procedat dumneavoastră până pe 24.02.2022 ?

        • Dupa cate vedem este posibil, politica la nivel mare functioneaza altfel decat am crede respectiv concepem noi.
          Nu avem toate informatiile, nu stim toate maruntaiele cu toate ca, politicienii sunt si ei numai oameni cu perceptii subiective si obiective.
          Sunt la fel de usor de influentati, manipulati, sa nu creada cineva ca ei nu fac greseli, fac destule, chiar prea multe. Asa a fost si asa va ramane.

          • politicienii sunt si ei numai oameni cu perceptii subiective si obiective.
            [Politicienii] Sunt la fel de usor de influentati, manipulati [ca oamenii obișnuiți, deci ca noi].

            Felicitări, dle Ursul Bruno, pentru sinceritate! Deci și noi suntem oameni care putem greși, exact ca politicienii. Cu percepții subiective și obiective, după cum spuneți. Crezusem că doar politicienii pot greși, noi niciodată. Noi știm întodeauna mai bine decât ei, mai ales după ce s-a consumat faptul. Și o trântim cu năduf “V-am spus eu!”

  2. „..coeziunea membrilor alianței de apărare a Occidentului în fața agresivității binomului autocratic Rusia – China.”
    Da, este provocarea principala pt care occidentul deocamdata nu are raspunsuri clare.
    In Ucraina razboiul se inteteste si totul depinde in ofensiva care pare-se a inceput si deznodamantul ei.
    Daca Ucraina nu reuseste sa-i impinga pe rusi inapoi va fi nevoie de alte solutii, vor ajunge beligerantii la masa tratativelor in vederea gasirii unui compromis ?
    Occidentul are pe langa acest razboi in Europa multe alte provocari de rezolvat, incepand de la transformarea economica si energetica pana la conflictele militare calde si latente, nerezolvate.
    Provocarile actuale par sa ne coplesesca, avem multe dileme care ar trebui rezolvate prin eliminarea lor, alta solutie nu exista.
    Intalnirea NATO de la Vilnius este a nu stiu catea intre timp, fiecare din ultime vreme fiind „istorica” , imi este teama, numarul tot mai mare al acestor intalniri fiind expresia si a unei neputinte de rezolvare a unor probleme extrem de stringente.
    Insasi afirmatia oficialilor, vom sustine Ucraina pana cand va fi nevoie, imi da personal de gandit.
    Nu sint singurul care are aceste ganduri pt ca ca nu se intrevede nici cea mai mica solutie politica.
    Probabil mai complicata este relatia cu China, militar SUA si China sunt pe cale sa colideze pe de alta parte, economic dependetele sunt foarte mari, atat intre SUA si China cat si Europa si China. ce facem ?
    Nu-mi imi pot inchipui un conflict militar deschis SUA ( NATO) China iar economic, business as usual.
    O stire care a fost trecuta cu vederea, India, Iranul, Arabia Saudita si Emiratele din Golf, doresc o alianta militara navala, sa contracareze trupele americane stationate din zona ? Siria a fost iar primita in Liga Araba, un alt semnal impotriva occidentului.
    Oricum se vede o tot mai mare indepartare a acestei zone de SUA si Europa in favoarea Chinei, a Asiei in general, sa fie politica energtica motivul ?
    Europa la nivelul politicii externe comune „este in deriva” , cu Turcia nu se poate gasi un consens cu toate ca aderarea la UE a acestei tari ar putea rezolva multe probleme, oare mai doreste Erdogan s-o faca ? Turcia este tinuta de zeci de ani in fata usi Europei, fara perspectiva.
    Cotele imigratiei devin tot mai alarmante.
    Ungaria si Polonia nu sunt printre cele mai iubite tari la Bruxelles datorita politicii lor mai ales interne cu toate ca intre Ungaria si Polonia relatiile s-au racit puternic datorita conflictului din Ucraina, a pozitiilor divergente.
    Europa nu este in masura sa faca ordine in propria ograda cum s-ar spune, dealtminteri sa joace la nivel global mai puternic decat pana acum.
    Datorita dinamitarii barajului de la Kachowka preturile pe bursa de cereale a urcat, africanii se tem de noi scumpiri la grau si altele.
    NATO nu poate decat sa intareasca si mai mult randurile mai ales pe flancul estic, sa securizeze pe cat posibil Moldova, razboiul din Ucraina fiind departe de un deznodamant.

    • Deja Cancelarul Germaniei s-a pronuntat ferm si hotarit .Distrugerea barajului ne aduce in fata alta paradigma .Peninsula Crimeea pierde aprovizionarea cu apa potabila iar daca Ucraina loveste si podul de la Kerci Crimeea devine rapid un teritoriu depopulat .Toata suflarea de etnie rusa si filorusii va fugi daca se anunta lovituri asupra podului cu pricina .Apoi va urma ceea ce deja stiti .Rusia revansarda a distrus mai toate oraselele aflate pe directia ei de atac si si-a stabilizat noua granita .Probabil deja s-au inteles . Se va creea un coridor de separare intre cele doua state ce va fi parte a unui pamint al nimanui .

    • Europa de Vest este urâtă de restul Lumii din cauza trecutului ei imperialist când, timp de cinci secole a jefuit și tâlhărit toate continentele. Din nenorocire, nici azi nu s-au dezbărat de această politică de dominanță.

  3. Excelentă și bine documentată analiză. – mulțumiri autorului.
    @Lucifer – cred că împărtășim aceeași frică

    • Paradoxul analizelor excepționale este că au putine comentarii: ce să mai adaugi sau sa corectezi pe o temă tratată impecabil. Analizele mai puțin bune strâng sute de comentarii.
      Un alt paradox este lipsa de unitate a occidentului: deși se presupune (corect, cred eu) ca valorile democratice sunt împărtășite de toți cetățenii vestici, multitudinea de păreri pentru atingerea scopului îl face pe acesta de multe ori neclar. E și firesc oarecum: sunt multe cărări ce duc spre culme, dar o cunoaștem de-abia când o atingem. Gândirea monolitică nu ne este caracteristica, dar nu înseamnă că nu știm să apreciem ce e bine și rău. Eu rămân optimist in privința occidentului.

  4. Se cam cunosc toate aceste idei ce nu pot apropia inca Ucraina de intrarea in NATO dar se pune problema acordarii de noi garantii de securitate ce pot cuprinde doar tarile din proximitatea Ucrainei si cele doua mari forte europene Franta si Germania elimind astfel necesitatea punerii de acord a NATO ca un intreg .Cel putin la nivel declarativ dar si faptic pe teren asta ar insemna o implicare cu mult mai mare a acestor natiuni asa cum deja se anunta ca face Romania care trimite armament in Ucraina .Situatia razboiului din Ucraina are doar o singura rezolvare .Niciuna dintre parti nu poate intra in ofensiva totala fara a provoca mari pagube umane fapt ce deja nu mai poate fi explicat nici de Zelenski si nici de Putin in fata propriilor cetateni .In acelasi timp in zonele ocupate si deja devastate de razboi si de actiunile criminale ale Rusiei devenita revansarda nu mai pot locui , usa in usa , etnicii ucrainieni cu cei rusi .Aparatia unu teritoriu nelocuit si nelocuibil este deja realitate .Singura necunoscuta este cit va afecta teritorial Ucraina si Rusia ca si KM de o parte si de alta a granitelor .Probabil Ucraina va inainta suficient ca sa determine o decizia a rusilor de a stabiliza o astfel de zona de demarcatie .Este singura solutie ce ofera pacea ea nedeterminid un cistigator dar nici un invins . Propaganda , de o parte si de alta , va face restul .Deja Rusia declara , spre a-si multumi cetatenii , cit este ea de victorioasa dar vedem cum loviturile asupra Barajului condenseaza scuza retragerii pe aliniamentele despre care v-am vorbit inca cu multa vreme in urma .Probabil ca deja s-au inteles .Armamentul oferit Ucrainei de catre Occident face parte din pozitionarea tarilor din proximitate, plus SUA ,Germania si Franta ,care vor apara noile granite .Acest teritoriu de separare va sta si de o parte si de alta sub tirul nuclear inca 100 de ani de acum inainte .Doar o initiativa din interiorul Rusiei poate duce la spargerea „Imperiului” si se pare ca sarcina ii revine lui Prigojin ce deja a ridiculizat cifrele avansate de Gherasimov .Vom asista la o implicare cu mult mai mare a tarilor NATO din flancul estic si al Germaniei si Frantei .Macron a dat deja semnalul iar iesirea in eter a Canecelarului (evident regizata ) ne-a arata o alta fata a sefului de stat german .Romania va avea un cuvint greu de spus la nivel militar .

    • Lili, mi-e frică de trădare. Occidentul are mai degrabă nevoie de Rusia decât de amărâtele de state din Est. Precedentul de la Yalta și Malta nu poate fi uitat.

  5. Poate cineva sa explice- fara propaganda obisnuita- de ce planul de pace indonezian, de ex. ( oprirea luptelor pe aliniamentele existente, referendumuri in regiunile ocupate sub umbrela ONU iar deciziile populatiei locuitoare sa primeze in fata unor granite impuse in istorie de catre doi dictatori rusi(!), etc.? Ce-ar insemna pierderea – prezumtiva- a unor teritorii cu majoritate rusofona in fata unor perspective de reconstructie a UA in cadrul UE, cu garantii de securitate din parte marilor puteri, inclusiv a Rusiei? De ce se consuma in continuare miliarde pentru distrugere( de vieti omenesti, de infrastructura, etc.) in loc de constructie? Cui foloseste, de fapt, escaladarea spiralei acestui razboi, de nu se face nici cel mai mic efort pentru un armistitiu, macar?

    • @Adrian Cristescu
      Așa cum am încercat să explic în text, viziunea despre oprirea conflictului diferă foarte mult. Rusia agresoare vrea o Ucraină rămasă în sfera sa de influență în schimbul păcii, Ucraina vrea integritatea teritorială redobândită și integrarea în Occident.
      Din această perspectivă observăm cum chestiunea teritoriilor pe care le numiți „rusofone” devine subsecventă, deși „mediatorii păcii” le privesc (de fapt) nerealist ca pe-o monedă de schimb.

      • Multumesc pentru raspuns. Eu am incercat insa sa spun ca problema teritoriilor ( n-am spus „rusofone”, ci cu „majoritate rusofona”, referindu-ma la populatie), ar trebui sa fie subsecventa intereselor MAJORITATII OAMENILOR ce le locuiesc; interese urmand a fi exprimate prin vot sub supraveghere ONU. Peste tot in lume se vorbeste, cu multa emfaza, in primul rand despre ” drepturile omului”, care sunt insa ignorate cu desavarsire in acest conflict. Spuneti ca „Rusia vrea…” si „Ucraina vrea…”. De ce nu se accepta referendumuri in Crimeea si Donbas, pentru a afla daca chiar TOATA „Ucraina vrea”? Sa cred ca sunt alte interese decat in ce-a vrut ( si inca mai vrea) Serbia, dar nu si Occidentul, in cazul Kosovo?
        Eu continui sa cred ca imuabile sunt drepturile omului si nu cele asupra unor teritorii; care se schimba oridecate ori se-ncheie un razboi, dupa cum ne-a aratat istoria din antichitate si pana in zilele noastre.

        • Miza Rusiei nu era cea de a oferi o oportunitate populației in majoritate rusofona de a alege, ci de a păstra întreaga țară în sfera sa de influență. Nu anexarea era scopul principal, ci o administrație tip Lukasenko și la Kiev. Altfel ar cerut o rezoluție ONU încă înainte de 2014. Deci nu cred ca Rusia ar fi acceptat un astfel de referendum.
          Ucraina are o constituție. Nu știu dacă e prevazut în acea constituție că este stat unitar și indivizibil, dar oricum administrarea teritorială a unui stat tine cont de resursele avute la dispoziție și distribuie banii contribuabililor în funcție de necesitățile și oportunitățile curente, IN NUMELE ÎNTREGII POPULAȚII. Ca să înțelegeți mai bine, cum ar fi ca de anul viitor județul Constanța să se desprindă prin referendum de România, cu canal și centrală nucleară, cu infrastructura la care a contribuit întreaga Românie, nu doar populația locală?
          Pe de altă parte, de ce să fie referendumul acum? De ce să nu așteaptăm încă 3 luni, poate se mai mută linia frontului încă 100 km spre est sau vest? Sau de ce sa nu facem referendum în toate teritoriile ocupate în martie 2022? S-ar crea un precedent periculos, cred.
          Și mai e un aspect tehnic tehnic: în teritoriile respective locuitorii au interese foarte diferite. Unii au afaceri pe care le-au început sub o anumită administrație, dacă rămân în minoritate pierd mai mult decât alții care nu au nimic. Zelenski are casă în Crimeea, dar locuiește la Kiev. Ar avea drept de vot? Dacă el și vecinii votează împotriva anexarii, dar în restul Crimeei este da, el unde rămâne? Dacă în teritorii votul e împărțit, se consideră rezultatul global sau se împart? Care să fie atunci unitatea administrativă minimă considerată?
          Hotărât, chiar și un referendum la care se ajunge prin forță militară, nu cred că e legal.

        • @Adrian Cristescu
          Rusofonii din Crimeea și Donbass au organizat astfel de referendumuri.
          Din păcate, au fost referendumuri netransparente, sub presiunea armelor – armata rusă și milițiile separatistilor rusofoni deopotrivă.
          Dacă Rusia lui Putin nu invada Crimeea în 2014, nu susținea milițiile pro-ruse din Donbass să pornească războiul civil de secesiune și, mai teribil, nu invada în 2022 masiv Ucraina, cu scopul de a schimba prin forța armelor conducerea democratic aleasă de la Kiev, putea fi vorba de procese democratice în zonele rusofone sub mandat internațional, în speță ONU.
          Dar dacă Rusia lui Putin a tratat Ucraina ca un stat vasal, încalcandu-i prin forță suveranitatea și afectandu-i integritatea teritorială recunoscută și independența, fără să-i pese de ONU etc, nu mai face niciun sens să vorbim de referendumuri sub mandat internațional.
          Din păcate Ucraina este sub stare de asediu, în război cu agresorul Rusia și, până când statul agresor nu dă semne că vrea să oprească agresiunea, este evident că problema păcii nu are, realist, cum să fie pusă
          PS. Dacă doriți cumva să sugerați că Ucraina ar trebui să cedeze în fața agresiunii, îmi pare rău, dar nu pot fi de acord. Vă rog, puneți problema și altfel: mulți spun că România actuală are în componență teritorii care nu i-ar aparține. Dacă am fi atacați de un stat care pretinde să recupereze acele teritorii, sfatul dvs. ar fi să cedam în fata agresiunii, sau să ducem un război de apărare până la victorie, cu orice preț?

          • @Cristean Felea
            Toata mascarada a inceput cu presiunile asupra retragerii flotei rusesti din Crimeea. Efectiv, Putin a anulat unilateral Memorandumul din 1994. In ciuda faptului ca incalcat in mod grosolan clauzele unor tratate internationale, din 2016- pana in pretzent, Putin a reusit sa castige popularitate cu cateva pretexte care reprezinta ceva realitati:
            1. Sevastopol este baza marinei rusesti la Marea Neagra de pe timpul Ecaterinei,
            2. Memorandumul din 2024 ar fi fost defapt un dictat, Ieltin ar fi semnat cu pistolul la tampla (sub presiunea SUA in combinatie cu sanatajele lui Kuchma), dat fiind ca armata Federatiei Ruse se afla in deringolada pe marginea prabusirii URSS si nu ar fi facut fata unui conflict, etc.
            3. Crimeea a devenit pamant rusesc in urma cu vreo 250 ani, „puterili straine” in frunte cu UK ar mai fi incercat sa dezrusifice Crimeea si in razboiul Crimeii,dar fara succes.
            4. In ziele noastre, peninsula este populata majoritar de cetateni de etnie rusa, sunt insa discriminati si hartuiti de ucrainieni nationalisti si revansisti, rusofobia si politica de dezrusificare a peninsulei a devenit politica de stat, s.a.m.d.

            P.S. Faptul ca intre timp a trecut Crimeea sub umbrela nucleara a Federatiei Ruse complica si mai mult situatia. Nu doresc sa fiu inteles gresit (nu ma numar printre admiratorii putinistilor, dimpotriva) doresc doar sa spun ca avem un razboi „complex” pe continent. Cu toate acestea, ma bucur ca nu ma aflu in pielea liderilor care trebuie sa ia decizii.

    • Ai bifat aproape tot punctajul. Trebuia sa spui ceva si despre faptul ca rusia este deschisa dialogului dar Ucraina si vestul imperialist se opune.

      • Am inceput prin a spune: „Poate cineva sa explice- fara propaganda obisnuita-…”. Se pare ca n-ai inteles. In afara acesteia ai, totusi si explicatii? Pentru a putea dialoga?

        • Pai tu faci propaganda sovietica si whataboutism. Rusia a INVADAT o tara vecina si duce un razboi pe teritoriul ei. Spune tare si raspicat „Putin este criminal de razboi rusia tara invadatoare iar Ucraina are dreptul sa se apere „. Poti face asta? si apoi discutam de assazisele planuri de pace chinze braziliene sau indoneziene

  6. Nu cu multi ani in urma NATO nu-si mai gasea de treaba. A venit Trump si le-a zis ceva de mama si de 2%. Oamenii de bine l-au injurat, aoleu, nu mai avem bani de panselute! A venit si Putin si le-a dat o laba la toti.
    Acum specialistii in panselute se pricep la tancuri, avioane, rachete.

    NATO e condusa de un norvegian, nemembru in EU, de meserie politician, ceva economist. Norvegia are o armata f puternica de 27000 de soldati viteji, cam cit avea Stefan cel Mare. Mina lui dreapta e …. Geoana, Mihaela dragostea mea.

    Acum pe bune, NATO e USA, restul sunt figuranti.

    Simpatic e ca se-ntilnesc la Vilnius, ha, ha, ha.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro