joi, martie 28, 2024

Vin alegerile! Ceva despre „cărămida umană” din care e făcută România

Noica nu obosea să ne spună că trăinicia unei case ține de calitatea materialului din care e făcută. Care e calitatea cărămizilor din care înalți o casă? Dar a celor din care înalți un edificiu social? Cum sunt cărămizile umane fabricate pentru ca rezultatul final să fie unul bun? Cât de bine sunt „preparați” românii în fabricile noastre de preparat oameni, ca să poată face ceva în viață, pentru ei și pentru cei în mijlocul cărora trăiesc? Dacă s-ar putea evalua calitatea cărămizii umane, ce loc am ocupa noi pe treptele actuale ale civilizației? Și cu asta ajungem la problema capitală: cea a educației la români.

Previziunea, nu obosește să ne spună Lucian Boia, nu se poate face când e vorba de evenimente istorice. Dintr-o imensă constelație de fapte, nu se poate deduce o configurație viitoare. Așa e. În schimb se pot face previziuni când pornim de la stări de lucruri. Poți să spui, de pildă, care va fi populația unei țări peste 30 de ani sau care vor fi resursele ei de energie. Tot așa, poți să spui cu siguranță ce se va întâmpla cu România dacă în clipa de față 51% din populație nu citește nici o carte, iar 42% dintre adolescenți sunt analfabeți funcțional. Unde ne situăm noi când e vorba de măsurarea nivelului elevilor de 15-16 ani la matematică, știință și citire (testul Pisa)? „Dintre țările din Europa Centrală și de Sud-Est, România e întrecută de Slovenia, Polonia, Cehia, Letonia, Ungaria, Lituania, Croația, Slovacia și Bulgaria. În urma României se află Moldova.”  (Vezi articol „HotNews”, 6 decembrie 2016 – Performanțele în educație 2015. Testul Pisa.)  Ei bine, dacă nimic nu se schimbă la nivelul educației, se va întâmpla ce se întâmplă acum: vom avea o populație cu „mușchii creierului” atrofiați, incapabilă să asimileze cunoștințele profesionale ale unui domeniu pentru a avea o calificare, așa cum și rudimentele unei culturi politice, necesare pentru exersarea oficiului democrației, îi vor rămâne străine. În plan moral, consecințele nu sunt direct măsurabile, dar felul în care ne votăm primarii și parlamentarii ne poate spune câte ceva despre situația către care ne îndreptăm. Vom pierde definitiv criteriile de valoare, nu-i vom mai deosebi pe oamenii onești de lichele. Vom cădea pradă celor mai primitive manipulări. Vom recădea în perioada ce precede cele Zece porunci („Să nu furi!”, „Să nu minți împotriva aproapelui tău!” etc.) și a Predicii de pe munte. Tot votând, cu mintea netedă, „cărămizile umane” cu care s-a construit faimosul „Parlament al borfașilor”, vom vota până când votul va deveni o formalitate. Îi vom alege la nesfârșit pe cei care ne conduc voioși, de peste două decenii, într-o prăpastie a istoriei.
A-ți iubi țara nu înseamnă a scoate tricolorul la geam, ci a fi îngrijorat de prezentul și viitorul ei. Educația a devenit într-o asemenea măsură o problemă în România, încât ea pune în discuție existența noastră viitoare ca popor. Cărțile vor ajunge o trufanda, iar noi vom fi ca merii sălbatici crescuți pe o margine de drum pierdut al istoriei.

***

Problema cititului e cu mult mai mult decât una de cultură. Ea pune în mod nemijlocit în discuție evoluția sau involuția anumitor zone ale creierului. Ea ar putea fi perfect comparată cu starea unui om care ajunge la atrofie musculară pentru că „nu mai face mișcare”. Între „o minte care nu merge” (care nu se exersează citind) și picioarele care-și refuză mersul, analogia e perfect pertinentă.

„În anii 80 (…), profesorul Lecours a ajuns la concluzia că programul genetic care duce la o mai frecventă dominație a părții cerebale stângi era mai puțin implementat în creierul celor care nu învățaseră să citească decât al celor care învățaseră. Descoperirea i-a sugerat că procesul citirii poate fi explorat cu ajutorul pacienților la care capacitatea de a citi se deteriorase.” (Alberto Manguel, Istoria lecturii, Nemira, București 2011, pp. 49-50)

Sugestia care se face aici este că persoanele care, în urma unor accidente cerebrale survenite în emisfera stângă, devin dislectice se aseamănă în oarecare măsură cu persoanele analfabete și semianlfabete care au în mod curent probleme de exprimare și de semantică.
Pe de altă parte, educatorii noștri de două decenii încoace n-au mai fost școala și profesorii, ci ziariștii de televiziune, radio și presă scrisă care, la adăpostul „libertății de expresie”, au practicat  cu sistem calomnia și minciuna. Cu excepția câtorva care au rezistat eroic și și-au făcut exemplar meseria, ei i-au aplaudat pe minerii care au luat cu asalt capitala, au devenit apoi pe față mercenarii unor mafioți, i-au relansat în spațiul public pe vechii securiști aducându-i pe platourile televiziunilor și transformându-i în patrioți ai neamului, i-au maculat pe cei care puteau deveni repere de conduită socială și intelectuală, au inoculat limbajul urii în mentalul colectiv și au introdus linșajul mediatic în societate.
Efectul mediilor asupra românilor, statistic calculat, a fost devastator. Manipularea, vulgaritatea, arondarea majoritară a presei pe găști politice și mafii ne-au făcut hipofreni în proporție de masă. Combinată cu distrugerea învățământului, instrumentarea presei a fost cea mai teribilă bombă pusă la temelia societății românești. Ea avut timp să explodeze în acești 26 de ani, lăsând în urma ei o societate ruinată mintal.

***

M-am întrebat în toți acești ani dacă ce s-a întâmplat cu cartea, cultura și educația în genere la noi a fost făcut din nepăsarea celor aflați la putere sau, pur și simplu, din incompetența lor. Cum s-a ajuns ca, dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, România să aibă cea mai săracă piață de carte, dar nu numai raportat la mărimea populației, ci în chip absolut? Iată câteva cifre dureros de grăitoare.

Mai întâi numărul de cititori din România – considerându-se „cititor” cel care cumpără între 6 și 12 cărți pe an – este de 1,2 milioane de persoane. Dintre acestea, jumătate (600. 000 de persoane) sunt din București.

Cifra de afaceri anuală a pieții de carte în România este, la o populație de 20 de milioane de locuitori, de 60 de milioane de euro. Comparați acum această cifră cu cifra de afaceri a pieții de carte în câteva țări mai mici decât țara noastră:

Bulgaria: 60 de milioane euro

Slovacia: 140 de milioane euro

Ungaria: 230 de milioane euro

Cehia: 430 milioane euro

Danemarca: 350 milioane euro

Suedia: 450 de milioane euro

Olanda: 1 miliard euro

Și-acum cifra de afaceri la cele mai mari țări europene:

Polonia: 1,2 miliarde euro

Italia: 2,5 miliarde euro

Franța: 4 miliarde euro

Marea Britanie: 4 miliarde euro

Germania: 9, 8 miliarde euro

***

Cum de am ajuns aici? Fiecare dintre noi își poate răspunde rememorându-și traseul celor 26 de ani de „tranziție” și moștenirea istorică cu care am intrat în ea. S-a cultivat oare anume teama de carte și de un intelect cultivat ? Greu de crezut. Asta ar fi presupus că cei ajunși la putere aveau cultura cărții, conștiința funcțiilor ei în dieta noastră mentală. Or, n-o aveau. A existat oare un dispreț al clasei politice pentru educație, vizibil în primul rând din salariile de batjocură date profesorilor de-a lungul anilor  ? A apărut oare, într-o lume mafiotizată, care exhiba spectacolul averilor făcute peste noapte, credința că mintea cultivată nu slujește la nimic? A venit oare răul din transformarea învățământului în afacere, prin apariția fabricilor de diplome botezate insidios „universități private”? Sau a licitațiilor trucate la manuale? (N-am uitat cum editura care a asigurat tipărirea „materialelor electorale” pentru PDSR în anul 2000 a câștigat licitația la toate manualele pentru clasele I-IV pe un număr nelimitat de ani).

***

Au fost toate astea, desigur. Dar lor li s-a adăugat acum răul cel mai mare: lehamitea de bon ton. Nu puțini dintre compatrioții mei își declară, pe unde apucă, blazarea. Ei nu vor mai vota. Vor sta acasă. Le e de-ajuns ce-au trăit 26 de ani! S-au săturat de comedia democrației românești!

Simt nevoia să le răspund, scoțând la suprafață, dintr-un text pe care l-am publicat cu câteva luni în urmă (Primejdia care ne paște. Despre lehamite), două fragmente. Unul este un citat din Alexis de Tocqueville:

„Când totalitatea cetățenilor nu vrea să se ocupe decât de treburile particulare, partidele au toate șansele să devină stăpânele treburilor politice. Putem vedea atunci adesea pe scena mare a lumii o mulțime reprezentată de câțiva oameni. Aceștia vorbesc singuri în numele unei majorități absente sau neatente; numai ei acționează în mijlocul unei nemișcări generale; ei hotărăsc în toate, după capriciul lor; ei schimbă legile și tiranizează după plac moravurile; și rămânem uluiți văzând în ce număr mic de mâini nevolnice și ticăloase poate cădea un popor mare.” (Despre democrație în America, volumul II, capitolul XIV)

Celălat text e al meu. L-am socotit și pe el actual:

„Nouă ne-a fost greu să schimbăm paradigma societății totalitare cu una democratică și să înțelegem că cei aleși au să ne dea socoteală pentru tot ce fac. Că puterea cu care au fost investiți trebuie să se consume numai pentru binele nostru.

Întorcând spatele celor chemați să ne slujească, i-am lăsat să-și facă de cap. Obișnuindu-i cu lenea noastră cetățenească, ei au ocupat spațiul rămas gol, s-au destrăbălat în el, și-au creat mecanismele de autogenerare a puterii sub masca jocului democratic. Au făcut ce-au vrut cu forța de decizie care le-a fost pusă în brațe, simțind că nimeni nu-i controlează și nimeni nu le va cere vreodată socoteală. Au furat cu nemiluita banii publici, au sărăcit țara, ne-au lăsat fără spitale și medici, cu școala și mințile vraiște, ne-au distrus patrimoniul, au închis drumurile vieții pentru cei mai buni dintre noi și i-au făcut să plece. Nepăsându-ne de felul în care se iau hotărârile în numele nostru, am ajuns la bunul plac al intereselor și capriciilor lor. Lenea socială, acesta e «păcatul cetățenesc» în care trăim de un sfert de secol.”

La întâlnirea care a avut loc ieri cu prim-ministrul Cioloș la sediul Grupului de Dialog Social, acesta s-a despărțit de noi rugându-ne să vorbim cu familiile și prietenii să meargă la vot. Era ceva înduioșător și disperat în vorbele lui. Nu știa cum să ne roage să ne facem binele.

Distribuie acest articol

103 COMENTARII

  1. Cărămizile unei țări sunt caracterele, educați sunt creații, frunze în vânt. (știu știu am plagiat piu de uno). Dar mai știu și că mica localitate minieră ardeleană unde m-am născut eu are maxim 1% din caracterele pe care le avea in ani 60-70-85. ,,educați” are 100!% mai mulți dar din păcate inginerii, masterii si doctorii puși împreună nu au jumătate din valoarea intelectuală a vecinului baciu Ghiorghi. În ce privește caracterul numi pot permite comparați, caracterul e ori nu e baci Ghiorghi îl avea.

    • autorul asta vrea sa si vinda cartili ! face publicitate la carti !
      pai de ce inainte cind or inceput aia 26 ani( ha ha) nu o facut el greva foamei ptr ca compatrioti lui sa citeasca ? el s o apucat sa se privatizeze si amu da in bobor
      da ptr ca informatia autorului sa fie mai completa,nu doar ca Slovenia ii inaintea romanicai,da Slovenia ii intre primele cinci,alaturi de Coreea de Sud; asa ca romanica nu doar ca i coada,da ii la o coada lunga ca in timpul Marelui Conducator al rominilor
      ati distrus Ardealul regatenilor ! v ati luat un nume nou ,da naravu educat in sute de ani nu se sterge

      • intr-adevar esti dus !
        Daca acorzi un minim de atentie unor cifre din articol ( imi place sa cred ca ele sint reale) observi ca jumatate din cumparatorii de „adevarati” de carte sint domiciliati in Bucuresti.
        Explica-mi si mie care dintre naravurile ragatenilor au dus la atenuarea apetitului pentru carte in populatia din Transilvanie ?

        • daca sint „dus” mai conteaza parerea mea ?
          domnule grobu ; fiinta umana ii un animal intii, are nevoie de mincare ! apoi bata ne sa ne bata avem insusiri care ne indeamna intii sa ne distram,sa ne educam ii mai la urma
          da sa nu va iau din timp ! : dvs ati spus ! : bucuresteni ! ii drept ii ca is regateni, dar sint regateni cu cel mai mare venit din romanica ! nu ? si acolo se fura cel mai usor si mai mult ! ha ha
          si amu Transilvania ; pai apetitul ptr carte aci o scazut cite o tzira cu fiecare vinzare,fuga si mai nou emigrare; poate nu stiti da amu cam tate orasele care azi pot fi si ele numite ctitori is conduse de romini fosti iobagi, iar la universitate predau moldoveni veniti de piste munti; is conferentiari ! si aci tat vad unu tare productiv !si are multe… comentari. io zic ca mai bine i ar sta sa scrie la revista Tzandarica, da acolo i telectuali n or sh i atitia !?

  2. Mult adevar graiti, dle Liiceanu.
    (Trebuie sa spun ca am auzit si un politician, ratacit, unul singur, vorbind, evident bolovanos, exact despre ceea ce scrieti in articol; el mai adauga si abandonul scolar, de 19%.)
    Altceva ma nedumereste, afirmatia „s-a despărțit de noi rugându-ne să vorbim cu familiile și prietenii să meargă la vot”.
    Eu nu inteleg pentru ce se mai tin alegeri daca se vrea prim ministru tehnocxrat si ,dupa PNL si USR, chiar ministri tehnocrati in guvernul de dupa alegeri.
    Ce rost au alegerile?
    Il consider un ipocrit pe dl Ciolos, altfel se inscria intr-un partid si lua taurul de coarne. Taurul politic, evident. Caci pentru asta se tin alegeri.

      • Sincer, nu imi vine sa cred ca ai putut emite asemenea vorbe ;)
        Tu ai citit Constitutia?
        Cunosti cum functioneaza un stat democratic?

        • @victor L – Depinde. Dacă acel stat democratic e Germania, facem o mare coaliție din primele două partide și nu prea contează pe cine punem în guvern, ne înțelegem noi. Prin urmare, alegerile sunt pentru parlament, nu pentru guvern, exact cum spune vocea poporului :)

          Mai avea Reagan niște idei din astea de-i lăsa pe toți mască. La prima vedere păreau inepții, dar erau vecine cu geniul.

  3. Nu-ti trebuie multa carte ca se devii chelner sau tinichigiu iar cui nu-i convine e liber sa plece afara. Nu asta a fost programul declarat al Presedintelui Romaniei timp de 8 ani ? Nu va citeam articolele pe vremea aceea , aveti un link ?

    • @Trepe Dusu, vai cata dreptate ai !! :)) A atentat la „scoala doctorala romaneasca” a Anetei Spornic…pardon, a Ecaterinei Andronescu. Cum care Andronescu ? Aia care voia sa-i bage pe absolventii de liceu mai intai in facultate, sa-i faca deci studenti, pt ca abia apoi sa-si ia si bacul aia de-i voia Basescu chelneri sau tinichigii.

  4. Anul asta am cumparat 6 carti de pe piata locala, cea de limba rumana. Si vreo 20 de pe piata globala, de limba engleza [in principal Amazon]. Abia de ma incadrez la categoria „cititor” care tine in viata editurile neaose. Acu vreo 25 de ani – in studentie- achizitionam tot vreo 20-25 de carti pe an, toate tiparite, jumatate de specialitate, jumatate de literatura. Dupa un varf personal de vreo 50-60 de carti/an prin 2005-2010, a urmat o cadere lenta datorita deciziei de a elimina cartile de hartie din peisaj [noroc cu moldovenii ca m’au scapat de vreo 2000 de volume, nici n’a fost nevoie sa le car eu]. Cele 6 carti de anu’ asta au fost cadouri pentru babaci care’s in varsta si nu mai pot face trecerea catre noua tehnologie. Probabil la anul o sa ies de tot din categoria ‘elita cititoare’ pentru ca editurile rumanesti, ca si poporu’, ca si elitele, nu reusesc sa iasa din balta de lacrimi in care se scalda si ca atare is incapabile sa se adapteze la cerintele actuale ale pietii si nu reusesc sa treaca pe digital. Asta e. Nicio pierdere. nu e ca si cand am avea cine stie ce edituri grozave.

    La fel si cu politicienii si sustinatorii lor mai mult sau mai putin notorii si vocali in plan cultural. Le fug musterii peste hotare. In masa. Dupa ce au strigat „Lupul!” ca sa votam „mielul neprihanit” vreme de 25 de ani acum se mira ca’i tratam cu maxima circumspectie cand iarasi ii vedem cum ne indeamna sa mergem obligatoriu la vot ca altfel o sa fie prapad. In loc sa’si invete admiratorii sa fie exigenti si sa ceara mult mai mult si mai exact de la politicieni, varfurile culturii continua sa impinga poporul de cititori la satisfactii marunte, catre personaje si politici amorfe, catre caldicel si inodor. Hai sa ne multumim iarasi cu putin, ca uite putinul asta e proaspat si onest. De ce? Ca asa garantez Io, intelectualul de prestigiu. Nu conteaza ca v’ati ars deja cu animalul politic pe care l’ati sustinut public pana acu cateva saptamani, si ca prestigiul in materie de discernamant politic va e prin urmare ciobit, conteaza sa mimam in continuare democratia ca sa dam bine la Bruxelles.

    Acum, pe bune, cum as putea sa votez la parlamentare daca nu exista niciun partid care sa aiba o minima tangenta cu dreapta politica? Macar un partid conservator daca am fi avut, asa ca polonezii sau britanicii, si tot ar fi fost acceptabil pentru un libertarian moderat de dreapta [precizez asta pentru ca exista destui libertarieni de stanga]. Iar votam figuri in loc de programe? Pai programul lui Ciolos -oricum nesustinut de vreun partid- e aceeasi zeama de centru-stanga pe care toate partidele postdecembriste o vantura la guvernare. USR? pai astia sunt si mai la stanga decat Ciolos [poate d’aia nici nu a intrat in hora lor]. E grav ca piata de carte se evapora in Romania? Dar cum o fi faptul ca Romania e singura tara europeana care nu are niciun partid de dreapta parlamentar [si nici altcumva, caci M10 practic e o fantoma]? In Romania stanga mafiotizata a ajuns mai liberala decat dreapta imaginara: pesedeul taie din taxe si peneleul le mareste la loc. Noi astia, cititorii de dreapta, ar trebui sa votam noua stanga doar pentru ca e mai europeana si mai spalata? Da’…nu mai bine plecam in loc sa continuam sa platim pomenile si jafurile statului asistential?

    • „Noile tehnologii”, dacă sunt copiate pe vapoare sau cine știe pe unde, devin invazive (strică ochii). A nu se exclude de aici nici cărțile tipărite cine știe pe unde, cu vopseluri toxice pe hârtie radioactivă.

      Așa că e vorba de precauție.

      N-am văzut pe nicio carte un „disclaimer” in acest sens.

    • Off topic: sunt o mulţime de cărţi digitale în România: Humanitas, Polirom, Trei, Curtea Veche etc toate au majoritatea cărţilor şi în format digital. Nu ai experienţa de citit de pe Kindle (încă?) dar e rezonabil. Citesc de pe telefon că mi-e cel mai comod zeci de cărţi pe an şi cumpăr de la edituri româneşti.

      Mai on topic dar tot off topic: cred că multă lume confundă dreapta cu anti-PSD sau cu progresismul. Nu arunc cu piatra, nu ştiu dacă e cazul la tine dar cred că majoritatea celor care se declară ferm de dreapta nu înţeleg decât anti-PSD, anti-sărăcie, pro-muncă. Dar aşa e, nu avem dreapta dar nu avem nici stânga. PSD, partid de stânga, presupus progresist, pro drepturi pentru minorităţi de orice fel (teoretic) duse înspre absurd (dpdv al celor mai dinspre centru şi dreapta) sprijină modificarea constituţiei pentru a se specifica că numai un bărbat şi o femeie se pot căsători. Pe de altă parte, partidul liberal, deci după orice definiţie din orice altă ţară, de centru stânga, la noi se declară de dreapta dar este văzut mai degrabă decât PSD ca apărător al drepturilor minorităţilor (sexuale în exemplul meu). Trebuia să fie pe dos! Şi colac peste pupăză apare USR fără ideologie (sau mă rog, cu oameni în interior pe poziţii antagonice). Bietul Nicuşor Dan, în locul lui n-aş putea dormi noaptea pentru că mulţi oameni care se consideră intelectuali îşi pun speranţe imense în el iar el nu are capacitatea şi puţin probabil să fi putut oricum aduna un partid coerent în jurul lui. Praful se va alege de USR după alegeri exact din cauza punctului lor forte: au oameni (în majoritate) integri. Nu-i leagă complicităţi, interese meschine. Fiecare va trage în partea lui, nu vor face compromisuri (personale nu de grup). Dar decât penali mai bine încercăm şi nişte romantici integri, după cum Lucian Boia propovăduieşte (deja e aproape o ideologie la el), istoria e imprevizibilă şi noi avem nevoie de ceva necunoscut acum pentru că am văzut unde duce drumul cu PSD şi PNL şi nu ne duce în direcţia bună.

    • Dumneavoastra, „cititorii de dreapta”, ca oameni de dreapta ce sunteti, cu initiativa si cu simtul pietii, in loc sa va lamentati si sa amenintati cu plecarea din tara, luati taurul de coarne si asamblati un partid autentic de dreapta, care sa va reprezinte si pe care sa-l votati cu inima impacata! Sau lasati initiativa sa doarma si asteptati „sa se faca” singur acest partid, in timp ce cartiti impotriva statului care nu incurajeaza initiativa privata?… :)
      Mie imi pare ca, pe scena politica a lumii, exceptand regimurile autocratice, in „stanga” si in „dreapta” vor ramane doar extremele, iar „centru” va deveni o notiune atotcuprinzatoare. Dar poate ma insel eu, ramane de vazut.

      Fiecare isi gaseste scuzele proprii pentru absenteismul de la vot, dar, oricat de bune ar fi acele scuze, absenteismul nu va insemna niciodata implicare. Si nici superioritate intelectuala.
      Pana la urma, votul e universal si un om inseamna un vot, indiferent de calitatea acelui om. Cineva tot hotaraste prin vot, pana la urma, care sa fie drumul, iar cei ce nu se duc la vot nu conteaza. Chiar nu conteaza.

      • @Decebal, domnule, de unde stiti ca nu am pus deja umarul la constructia unui partid de dreapta? Dumneavoastra ati aflat de grupari precum URR, Noua Republica, M10? Nu? Pai asta inseamna ca nu s’a incercat sau ca din diverse motive imputabile sau nu* initiatorilor proiectele au esuat?

        *motive:
        1. slaba organizare
        2. sindromul tatucului suprem care afecteaza liderii rumani imediat ce ajung undeva la varf. da, se aplica si dreptei [a se remarca de pilda ascensiunea si prabusirea fulgeratoare a doamnei M10M]
        3. embargoul din massmedia si ong-uri [majoritare de stanga, inclusiv cei pretinsi de dreapta precum Hotnews]. asta a insemnat in cel mai bun caz o primire neprietenoasa a novicilor dreptei
        4. individualismul natural al oamenilor cu convingeri de dreapta.
        5. mentalitatea asistentialista a majoritatii populatiei. Si pe zi ce trece procentul de etatisti si socialisti creste pentru ca cei intrepizi si autonomi ales sa emigreze.

        A parasi tara nu este o amenintare. Ca sa fie amenintare presupune existenta unei cereri exprimate prealabil. Vi se pare ca eu sunt cersetorul in ecuatia asta? ce i’am cerut eu domnului Liiceanu? A pleca este doar o optiune politica/economica, asa cum este si votul. Este iesirea fireasca din lehamite si intrarea intr’un proiect personal in contextul in care proiectele de tara falimentare risca sa’mi ameninte bunastarea, ba chiar si libertatea [asa cum am fost amenintat aici, pe forumul contributors].

        @ceilalti, cei preocupati de lecturile si dispozitivele mele electronice: primul meu e-reader a fost un kindle achizitionat in urma cu 6 ani. modelul actual are cateva sute de carti in continuu [le sterg pe masura ce le citesc]. Recomand aceasta jucarie oricarei persoane dependente de citit dar si ingrijorate de sanatatea sa, asta pentru ca m’a scapat de o gramada de migrene si alergii. Este cel mai curat, igienic si performant instrument de lectura [am incercat si altele, nu se compara insa la calitatea ‘hartiei electronice’].

        O alta chestiune este abundenta cartilor electronice gratuite, asemanatoare invaziei formatelor digitale pentru muzica; daca sunteti cu adevarat preocupati de supravietuirea culturii occidentale, sfatul meu este sa si cumparati astfel de carti, nu numai sa le preluati gratuit din sutele de surse disponibile. Spre deosebire de domnul Liiceanu, pe drept cuvant disperat de dimensiunea pietii de carte locale, redusa si de expansiunea acestor instrumente gratuite, eu vad o mare oportunitate si cred ca in cele din urma chiar si rumanii cei saraci se pot ‘converti’ la capitalism si intelege necesitatea conservarii drepturilor de autor. Nu este nevoie de lege aici, ci de constiinta: nu poti fura la nesfarsit [carti, muzica, tevi si alte consumabile de prin intreprinderi] fara sa fi afectat in cele din urma. Oferta trebuie insa adaptata cererii si profilului cititorului ruman: sarac, lacom si chilipirgiu. Cartile, din pacate, trebuie vandute ca sosetele aici: cate 4-6 la pachet, in oferte speciale. Ca atare, atunci cand am cautat anumite titluri -literatura, eseistica, filozofie de mai bine de 50 de ani- in format digital intai pe piata locala am constatat subtirimea ofertei si m’am orientat catre magazinele virtuale occidentale. Deci, daca eu si multi cunoscuti ne’am achizitionat cartile de pe piata externa e de presupus ca in statistica prezentata de domnul Liiceanu nu mai suntem prezenti si ca exodul fizic a fost urmat de un exod digital. Nu pot sa evaluez dimensiunea transferului ilicit de carte digitala, dar am fost uimit de cat de mare e oferta unor ‘binevoitori’ care pun la dispozitie online publicului mii de volume din toate domeniile. Deci, se citeste in Romania. Mult. Dar de pe piata neagra/gri. Iar pietele astea nu apar in statistici. Prin urmare nu m’as lasa cuprins de deznadejde la vederea unor cifre seci care in cele din urma nu spun nimic despre apetitul pentru cultura al rumanilor.

        • Prefer sa cumpar carte in format ,,hard copy”pentru ca o pot imprumuta si altora ,o pot citi oricand fara sa fiu conectat la internet .
          Am cumparat si in format electronic dar nu se pot citi decat avand conexiune la internet sau cracuindu-le (ceaa ce pentru editori e o forma de piraterie).
          Cumpar in jur de 30 de carti in format clasic pe an si vreo 40 in format electronic(cele pe care le considr literatura de consum si pe care ,daca nu imi plac le sterg).
          Multa lume nu citeste in Romania si din cauza timpului liber limitat.Fiica mea studiaza medicina .Cand era in liceu citea 4-5 carti pe luna .Acum cred ca citeste 1 sau 2 pe luna.Cine lucreaza 12 ore pe zi sase zile pe saptamana cat timp mai poate aloca lecturii?

          • @Dinu Marcel – e plin Internetul de formate .pdf și .epub care se pot download-a cu sutele, aveți ce citi toată viața fără conexiune la Internet. Și dacă țineți neapărat, le puteți tipări și pe hârtie și le împrumutați cui vreți.

            Circulația asigurată cărților de formatul electronic e uriașă, indiferent de domeniu. Și nu e vorba numai de cărți, mai sunt și altele. De exemplu, hărți ale diverselor zone din Transilvania, din diverse epoci de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Câți oameni ar fi avut așa ceva acasă, în lipsa formatelor electronice? Și orice imprimantă decentă din zilele noastre știe să tipărească în format poster, asamblați harta din 16 foi A4 și o puteți atârna pe perete.

    • „Acum, pe bune, cum as putea sa votez la parlamentare daca nu exista niciun partid care sa aiba o minima tangenta cu dreapta politica?”

      Iata de asta baltim de atatia ani. Ca „ne pute”! Sa nu fie întinat votul meu prea pur de jegoasele partide romanesti…

      Daca ati vota, votul s-ar duce, imi inchipui, la PNL sau USR, care sunt variante mult mai bune decat PSD. Si asa peste 4 ani ati avea probabil sansa sa votati „un partid cu o minima tangenta cu dreapta politica”. Dar d-voastra preferati sa fiti sigur ca nu veti avea acesta sansa… Pai va meritati soarta!

  5. Tot ce se intampla in Romania este profund democratic !

    Daca stai bine sa te gandesti, in Constiutie scrie ca ai dreptul la invatatura, nu scrie ca esti obligat sa inveti. Or, daca-i pe-asa, inseamna ca ai si dreptul sa fi lenes. Este exact ceea ce se intampla din 90 incoace cu noi. Invatam tot mai putin si mai prost, pt ca e democratie si este democratic sa poti fi lenes.

    In 2050 daca lucrurile vor curge in continuare in aceiasi matca in care curg astazi sunt toate sansele sa fim cca 16 milioane de romani lenesi (analfabeti + analfabeti functionali) traitori, in mod logic, intr-o COLONIE !!

    PS. Procesul nostru de transformare lenta si ireversibila intr-o colonie este insa PROFUND DEMOCRATIC.

    PPS. Demonstrati-mi ca nu este asa !

    • Pana la demonstratia pe care o cereti, o mica, insa necesara corectura: aceeasi matca, nu „aceiasi matca”. Multumesc.

    • Vorbiti de „colonie”. este marota preferata a TV-ghita&ponta&latrina3.
      Am fost „colonie” sovietica, acum suntem parte din alta lume. Ca va place sau nu, suntem parteneri cu drepturi egale intr-o uniune de economica si politica si intr-o alianta militara.
      Pina una alta, cu defectele si punctele lor criticabile, cele doua sisteme din care face parte ne ofera o lume si un trai mult mai decent si mai suportabil decit fostul sistem din care am facut parte si din care am scapat semibolnavi si cu tare ce se intind peste generatii.
      Ati provocat cititorii sa va demonstreze ca „nu suntem colonie”. Ei bine, intr-o colonie adevarata (ce implica si un regim de mina forte /totalitar intru gestionare si mentinerea coliniei ca atare) NU aveati cum posta o asemenea declaratie, de frica (justificata) a arestarii.
      In „colonia” ce credeti eronat ca suntem, aveti voie sa o spuneti, si nu va bate nici o politie politica la usa.
      Puteti sa fiti in eroare, sa criticati nejustificat si sa imprastiati chiar mesaje si /sau declaratii venite din zona crepusculara TV-ghita-ponta-latrina3….si tot nu va penalizeaza nimeni dpv al statului si aparatului sau coercitiv.
      Intr-o colonie adevarata- NU AVETI NICI MACAR ACEST DREPT – de a critica sau dezinforma, indiferent de justetea sau injustetea argumentelor aduse.
      Si acum spuneti-mi cum strainii…soros…ungurii…evreii…….

      • @alex: Termenul „colonie” se poate referi si la:

        – un teritoriu dependent de un stat colonial (nu e cazul);
        – o provincie sau teritoriu de graniță militar (ar putea fi);
        – teritoriu de emigrare a unei părți din populație în afara granițelor țării de baștină (nu e cazul inca);
        – o grupare de indivizi din aceeași specie care duc viață în comun (definitie perfecta pentru situatia prezenta)

        Keep cool alex, tu esti cetatean european si ai drepturi. Sweet dreams!

        • da, chiar stau cool si chiar am drepturi.
          am dreptul sa nu stau la coada pt piine, cartele, benzina si oua.
          am dreptul sa devin bogat pe cai cinstite
          am dreptul sa ma urc miine intr-un avion si cu pretul a 30 de euro sa ajung cam aproape oriunde in europa. cu ceva dolari in plus la bilet ajung mai oriunde in lume
          am dreptul sa detin valuta si un pasaport
          am dreptul sa citesc orice
          am dreptul sa critic orice
          am dreptul sa votez
          am dreptul sa lucrez sau sa refuz sa lucrez, suportind doar consecinte economice
          am dreptul sa ma asociez cu oricine
          am dreptul sa dau drumul la calculator si sa ma informez cu orice idee geniala sau orice idee de kkt venita din orice colt al lumii
          am dreptul sa imi deschid o afacere
          am dreptul sa nu fiu de acord cu statul sau partidul aflat la putere
          am multe drepturi si am multe cai de a-mi trai viata…cai ce imi erau inchise acu 26 de ani.
          citind mesaje de genul romania = „colonie” imi dau seama ca somhl ratiunii intr-adevar a nascut monstrii.
          da, suntem intr-o faza istorica in care suntem dependenti de investitiile si de know-how-ul extern.
          da, multinationalele au „descalecat” pt mina de lucru ieftina si pt resurse
          avem de invatat multe – cum se invata, cum se munceste, cum se produce si cum se cheltuie ca sa fii eficient si sa obtii profit
          nu aveam de unde stii chestiile astea, fiindca am fost blocati 50 de ani intr-un limb al istoriei, intr-un dead-end criminal prin utopismul lui anti-uman si destructiv
          da, avem de cladit o tara , o natiune si de recuperat decenii daca nu secole de inapoiere
          suntem prea pesimisti si prea obtuzi si prea innegurati ca privind de unde am plecat sa nu mai putem recunoaste unde am ajuns
          ne pierdem timpul cu nemultumirea si neincrederea in noi, distrugind in fasa orice semn de vremuri mai bune sau aruncind cu noroi in orice ne parea mai ieri de neatins.
          cit internet credeati ca pupa „poporul” daca ar fi continuat epoca ceausescu dupa care suspina atitia??
          ce mai avem de invatat – nu se poate trai „ca in vest” dar munci si exista uman „ca in socialism”. Lectia asta dura – la fel de dura ca 2+2=4 (oriunde, pe orice plantea si continent) mai avem s-o invatam…iar pina atunci, din simpla lasitate umana, slabiciune si monstruozitate intelectuala mai bine glosam pe marginea temei „suntem o colonie, o vaaaai…strainii….firmele multinationale…….masonii…….alea alea le stiti voi, sau luati de la TV ghita ca da cu polonicul.
          Comentariu valabil si pt @Harald :) – dar produ tu rominul verde piesele alea ce nu ti le vinde Bosch in conditiile care iti plac tie…si incearca sa le faci la fel de bune, ieftine si destepte sa le cumparam toti de la tine, sa nu ne mai caciulim la capitalistii care ne-au distrus tara :) :) daca nu poti…stinge pls internetul ca si asta e gunoi capitalist, ia-ti frustrarile si emigreaza in corea de nord, aia nu is „colonie”

          • @alex – am emigrat în UK, care nu e colonia nimănui și tocmai i-a dat cu flit și Uniunii Europene. Te-ai gândit vreodată că s-ar putea să am o perspectivă mai largă decât a ta?

            • :))
              una din putinele glume de pe contributors .
              Mersi !
              :))
              „Mindru ca sint brexit !” :))

            • deci sa inteleg ca aveam „demnitate” cind stateam la coada pt cartofi furajeri?
              aveam demnitate cind ma imbracam in pionier si soim al patriei?
              aveam demnitate cind vedeam 2 ore la tv realizarili tovarasului si apoi urma pauza de curent?
              aveam demnitate cind stateam in apartament la bloc in ianuarie cu costum de ski?
              aveam demnitate cind vedeam banane o data pe an si auzisem de coca – cola?
              bine ca acum ma invata demnitate toti frustratii si pseudo-gica – contra.
              @ Harald – degeaba ai emigrat in UK , nu stiu cit ai stat acolo si cit ai cunoscut bazele si fundamentele pe care e construita acea societate , dincolo de anecdoticul cotidian (uite maica cum sunt negrii in metrou…).
              Din pacate, sunteti mult mai buni sa va plingeti si sa aruncati in noroi decit sa vedeti ceva bun in jurul vostru. Fie ca sunteti in UK sau la Vaslui.
              Se zice ca zeii cind vor sa distruga pe cineva intii ii iau mintile – o metafora veche de vreo 2000 de ani cu maxima aplicabilitate astazi.
              Prefer non – demnitatea (dupa criteriile voastre) optimismului rational si realist, decit „demnitatea” innegririi a tot ce ma inconjoara. Treziti-va…daca se mai poate

            • @alex – OK, hai să-ți spun de ce am emigrat în UK: pentru că în România ești tratat mult mai bine ca investitor străin. Ca simplu cetățean român, nu poți avea o firmă din România care să fie tratată de la egal la egal cu cele ale investitorilor străini. La tine, antreprenorul român, vor veni funcționarii publici după șpăgi și amenzi, nu la cei străini. Asta ți se pare ție demnitate?

      • @Alex, nu am afirmat niciunde in comentariul meu ca SUNTEM o colonie. Pe de alta parte, tocmai pt ca detest Antena 3 si Romania TV, nu le urmaresc. Imi faceti in mod nemeritat procese de intentie. Asertiunea mea a fost extrem de clara : ne imputinam ca numar, gradul de cultura si de scolarizare scade vertiginos (analfabetism, abandon scolar, analfabetism functional, profesionalizare precara,), putinii cu scoala serioasa si cu pregatire temeinica vor prefera strainatatea mai ofertanta, astfel incat cei ramasi in Romania vor fi usor de manipulat, mult mai usor ca acum. Nu vom deveni colonia cutarei tari sau Uniuni (daca va mai exista Uniune in 2050 !) ci pur si simplu ne vom simti ca si colonizati , ne vom simti captivi in propria tara. Cine vor fi colonistii ? Pai nepotii lui Andrei Nastase, nepotul lui.., nepotul lui… si tot asa

      • @alex – este vorba de colonialism economic: vine firma germană de componente auto, își face fabrica în RO, dar în multe cazuri acea fabrică nu funcționează normal după regulile pieței, producția ei nu e destinată și pieței românești.

        Modelul din industria alimentară, unde produsul fabricii din RO a firmei străine e prezent pe raft în supermarket ar trebui să fie valabil și în celelalte domenii, dar nu e. Asta face ca România să fie o colonie economică. De exemplu, ar trebui ca un service auto să-și poată cumpăra direct de la Takata volanele, centurile sau airbag-urile pentru mașinile pe care le repară. Poate face asta? Nu poate. Trebuie să le cumpere de la reprezentanțele firmelor respective, nu de la producătorul real, care e Takata și care le face în România.

        Contraexemplu din State (care nu e colonia economică a nimănui): dacă te duci la Knowles să cumperi niște microfoane sau niște receptoare pentru aparate auditive, Knowles îți vinde tot ce vrei, deși habar n-are ce microfon folosește Siemens în aparatul auditiv X sau ce microfon folosește Phonak în aparatul auditiv Y. Toată lumea cumpără fără restricții de la Knowles: și Siemens și Phonak și tu. Exact așa ar trebui să stea lucrurile și cu Takata sau cu Bosch, să-ți vândă și ție la fel cum vinde lui Ford sau lui Volkswagen, dacă România nu ar fi doar o colonie cu forță de muncă ieftină.

        • @Harald Nu intrati acolo. Veti ajunge la BCE. Banca Centrala Europeana. Bancile private imprumuta bani de la BCE, persoanele fizice si juridice care produc banii aflati la BCE nu au voie sa imprumute de la BCE ci numai de la Bancile private. Poveste similara cu intermediarii inutili mentionati de dvs si cu efect pur extractiv deci parazitar in economie.
          Daca imi explicati de ce exista un intermediar intre BCE si consumatorii de credit, va explic si eu de ce fabrica de volane vinde doar la intermediari , si de ce Arabia Saudita vinde petrolul doar in dolari .

          • Fabrica de volane poate foarte bine să vândă doar la intermediari, problema e că ea vinde doar firmei-mamă din Germania. Atât timp cât marfa care pleacă în Germania are un preț la poarta fabricii, același preț la poarta fabricii ar trebui să fie disponibil pentru orice intermediar, la cantități similare. Adică nu ”comanda minimă 10 TIR-uri”, că volanele alea nu vin ambalate în pachete de câte 10 TIR-uri.

            Așa cum un palet de volane este încărcat în TIR-ul pentru Germania cu motostivuitorul, tot așa acel palet trebuie să fie disponibil pentru a fi încărcat în duba intermediarului român. Asta ar face ca fabrica să fie realmente integrată în economia locală și ar trebui să fie obligatoriu prin lege. OK, ai făcut o investiție în România, dar asta nu înseamnă ca produsul tău obținut în România să fie disponibil pentru consumatorul român la un preț de 3 ori mai mare decât prețul la care îl exporți tu către firma-mamă.

            • @Harald corect si logic. Asta demonstreaza ca UE functioneaza altfel decat a fost intelegerea. Mi se pare legitima optiunea UK de a se retrage dintr-o combinatie necisntita. Ramane sa decida si daca ii este convenabil. Anglo-saxonii raman un pol, rusii altul , chinezii altul iar statele europene nu stiu ce se va alege de ele , nu par in stare sa se coalizeze continental. Apoi avem noile relatii ruso-turce si evenimentele din Orientul Mijlociu si din Africa. Avem si noua administratie USA . Din perspectivele astea nu vad nici o miza in alegerile din Romania.

  6. Incredibile cifrele arătate ! … Este probabil cea mai bună măsură a adevăratei valori a poporului român.
    Un neam de mocirloși cu fițe europene.

    Sunteți liber să nu-mi postați comentariul. Nu mă supăr dar a trebuit să-l scriu.
    Îmi este rușine că sunt român.

    • Lol . Pai asta o simteam de multisor . Stramosii au fost ok dar ce am facut din 50 incoace e jale .
      Cateva exceptii ( + eu , buricul universului :) , valabil pentru toti pamantenii ) nu indreapta situatia .

  7. Din pacate, editurile au si ele o mare parte de vina in ceea ce priveste piata de carte; marketingul tinde catre zero, se traduc doar autori ale caror opere au fost ecranizate, sau care au murit, si la care drepturile de autor sunt neglijabile, foarte rar vezi autori invitati la sesiuni de autografe.

    Aceasta piata, ca si orice alta piata, se fomeaza, se educa. Atat timp cat nu se fac investitii, nu se va face nici profit.

    • Nu sunt de acord cu blamarea editurilor. Mie mi se pare că au cărţi foarte variate şi de calitate în cea mai mare parte. Investeşte tu într-o editură care să scoată cărţi de cea mai bună calitate. Editura e o afacere nu o cheltuială. Câtă vreme românii nu citesc, editurile o vor duce prost şi vor scoate cu predilecţie best-seller internaţionale care au potenţialul de a-şi scoate cheltuiala.

    • Campanii de marketing pentru carti exista. O multime de oameni muncesc, incercand sa aduca infomatiile despre noile aparitii editoriale la urechile potentialilor cititori, insa asta se intampla, se pate spune, in conditii de „guerrilla”, pentru ca nu prea mai exista o presa culturala (cu exceptia catorva reviste care supravietuiesc cu greu), presa mainstream este dezinteresata complet de carti, preturile pentru afisarile outdor sunt prohibitive pentru niste produse deja „de nisa” asa cum sunt cartile, iar online este un zgomot informational care face ca aparitia unei carti sa treaca neobservata.

      Altfel, de exemplu, doar in libraria Humanitas de la Cismigiu – la fel se intampla si in librariile Carturesti, Bizantina – sunt in jur de 30 de evenimente in fiecare luna: lansari de carti, dezbateri pe marginea noilor aparitii, sesiuni de autografe, lecturi publice s.a.m.d.

  8. … Ne puteti da 1 exemplu de tara bananiera (lumea a 3-a) care a devenit o tara civilizata (din lumea 1), prin eforturi democratice ?

    • Doar dupa ce dai tu un exemplu de :

      1. tara care se autodefineste drept „bananiera”
      2. tara care autodefineste drept „lumea a 3a”
      3. tara care prezinta in exterior drept „necivilizata”

      • Scuze, dar Singapore nu poate fi considerata o democratie. Samuel L. Huntington il da chiar de exemplu de stat autoritar care a avut un mare succes economic tocmai datorita lipsei democratiei („Democracy Third Wave”).

        • Singapore ESTE un stat democratic, pentru ca raspunde la TOATE exigentele conceptului!
          Principala cauza a reusitei unei democratii, este ca legile votate de alesii poporului (!!!) sa fie clare, aplicate riguros si fara exceptii, deci respectate cu strictete!
          Daca in Singapore s-a putut realiza un miracol socio-economic si cultural (locul 1 in lume, la multe categorii PISA) in <50 ani, se poate si in România!
          O ocazie unica de a face un prim pas in buna directie este duminica, cand se aleg TOCMAI cei care sunt responsabili de legile si de guvernarea viitoare a tarii noastre!

          • Singapore e pratic un singur oraș, 5 sau 6 milioane de oameni pe o suprafață de 3 – 4 ori cât Bucureștiul. Nici o țară normală nu poate asigura controlul asupra populației în maniera în care o face Singapore. Nici măcar Germania sau Olanda.

  9. Cifrele prezentate sunt descurajatoare, dar, pentru corectitudine, ar trebui intrat un pic in detalii, fiidca „piatza de carte” nu este, in totalitate, „hrana” de calitate pentru „caramida umana”. De exemplu, in multe tari, este foarte dezvoltat segmentul albumelor cu putin text si multe imagini, iar acestea pot trata si teme non-culturale. Daca am biblioteca plina de albume cu Formula 1, fotbal si Jeff Koons in „perioada Cicciolina”, nu inseamna ca sunt o „caramida umana” de calitate…

    Dar, din pacate, e adevarat ca situatia e trista si ne lovim de ea zilnic. In metrou, din zece calatori singuri, 7-8 sunt cu ochii in telefon si poate doar unul din 20 citeste o carte…

    Dragostea pentru carte se cultiva din copilarie. Parintii, invatatorii, profesorii au o mare responsabilitate in acest sens si au adversari redutabili: smartphone -ul, tableta, calculatorul…

    Si da, din educatie si din citit se deschid orizonturi, se lumineaza mintea, se intareste sistemul imunitar impotriva ticalosilor, se contureaza pareri si judecati proprii, se naste spiritul civic. Si se constientizeaza importanta participarii la vot intr-un sistem democratic.

    • @Decebal: „Si se constientizeaza importanta participarii la vot intr-un sistem democratic.”
      Un sistem democratic nu e acela in care cel care ma reprezinta nu poate fi tras la raspundere decat dupa 4 ani… Iar „sanctiunea” pentru el nu inseamna raspunderea cu averea sau cu libertatea ci… ne-votarea!

      • @ Tau

        Probabil ca ati inteles, din comentariul meu, ca votul ar fi singurul mod in care ne putem manifesta, democratic, optiunile. Departe de mine acest gand! Votul este necesar, dar nu suficient.
        Daca ne dorim sa ne implicam in ceea ce se intampla natiunii romane, votul este o modalitate (intre multe altele) de a face asta. Participarea la vot nu exclude alte modalitati de exprimare democratica si nicio alta modalitate de exprimare democratica nu poate inlocui votul.
        Consider ca un alegator cu 4 clase, care voteaza (indiferent ce l-a manat la vot), este mai important decat orice intelectual rasat care absenteaza de la vot (indiferent ce scuze savante isi gaseste acesta pentru neimplicare).
        Asa ca eu cred ca este o datorie morala sa nu lasam nefolosit acel „glont pasnic al democratiei” (despre care tot domnul Liiceanu scria, pe-aici, odata).

    • Decebal, eu cred şi cărţile cu multe imagini, puţin text fac parte din cultura populară. Manga un segment de benzi desenate în japoneză sunt preferate copilului meu, clasa a doua. Nu-mi fac nici o problemă că mai târziu va putea citi celelalte 1000 de cărţi pe care le am în bibliotecă, o antilibrary în sensul noţiunii lui Ecco.
      Primul rând, dezvoltă pasiunea de a citi, de a fi interesat de un subiect, de a sta concentrat cu o carte şi nu a se juca la computer.
      Însă problema e alta.

      Copiii mei au o jumătate de zi (ca şi totţi copiii) la şcoala publică, alocată vizitei la biblioteca locală,unde împrumută cărţile pe săptămâna viitoare.Şi care la nivelul unei biblioteci de municipalitate mică, e mai modernă şi dotată , actualizată decât fosta biblotecă judeţeană din judeţul pe care l-am părăsit.
      Salonul de carte unde

      Eu ca adult pot avea acces la orice carte, pe orice subiect http://www.worldcat.org

      Eu cred că toate acestea sunt rezultatul introucerii agresive a religiei în spaţiul educaţional românesc, religie care a ucis curiozitatea copiilor dar şi a adulţior în România.

      Fondurile cu care se puteau construi biblioteci, care sunt consumatoare regulate de carte în Occident ca şi serviciu public accesibil şi ar fi o soluţie rapidă spre reclădirea relaţiei de dragoste între copii şi carte în România, au fost deturnate spre clădiri care stau majoritatea timpului goale, fără viaţă, accesibile a 2-3 persoane care deţin cheile acelei clădiri.
      Vs bibliotecă accesibilă tuturor cetăţenilor din cartier, oraş etc. Da mă refer la miile de biserici răsărite.

      Un popor spiritual a cărui singură spiritualitate e să să spună monoton, repetat o rugăciune, Doamne ajută??

      La nivel de înţelegere. La ce bun a citi cărţi, când *toate răspunsurile* sunt deja scrise într-o carte? Recte Biblia, Coran, Talmud…
      La ce bun a citi cărţi când *predicatorul* *preotul* are răspunsuri mură-n gură şi orice întrebare, subiect ridicat de un copil evine ca şi autenticitate de răspuns la autoritatea acestuia.
      Dar cel mai mult mă şochează fapte cotidiene anodine.

      Într-o ţară care a investit via religie masiv în ceea ei numesc, educaţia morală a naţiunii, valori milenare, patriotism, cetăţenie..cum se face că ştiri de genul(3 decembrie)…un bărbat care a suferit un accident era să moară de frig blocat în maşină( şi nu de răni) din cauză că a stat timp îndelungat fără ca şi conducătorii de automobile de pe un drum europeean să fi oprit pentru a oferi primul ajutor sau să măcar să fi apelat 112…Desigur, avem din fericire întotdeauna un bun samaritean rătăcit printre noi…de data asta a fost un conducător al unui tir din Harghita…Omul acela garantez, ar fi fost decorat şi omagiat într-o altă ţară pentru gestul lui. La noi a rămas subiect într-o pagină uitată de întâmplări bizare.

      Hors-sujet.

      Ieri am avut ocazia nesperată, de a cumpăra o mică bijuterie, un Webster International Dictionnary din 1906 la jumătate preţul unei cărţi actuale.

      Şi privindu-l , răsfoindu-i paginile mi-am pus întrebarea , oare nu din cauza că acest index al cunoaşterii umane la momentul respectiv (doar definim realitatea în cuvinte, iar bogăţia unei limbi denotă şi complexitatea realităţii)era accesibil populaţiilor sub imperiu pe mapamond …astăzi vorbim de o cultură majoritar anglofonă în ştiinţă şi tehnologie….Tehnologii noi, sensuri noi…

      În plus în acel mic loc preferat, un anticariat ascuns pe o străduţă şi servit de voluntari la pensie, cu preţuri imbatabile chiar şi pentru noile cărţi consumate cu titlul de best-seller şi abandonate uneori fără a fi citite, am avut plăcerea să fiu martorul unei discuţii extrem de relevante pentru spiritul englezesc, subiectul traducerilor care se depărtează de sensul original al cărţilor n diferite contexte, astfel că realitatea Coranului actual cu consecinţe enorme în modul de a reacţiona a credincioşilor …e diferită de realitatea Coranului din secolele trecute..

      Cât de grijulii ar trebui să fim cu cuvintele…

      • @ blackice

        Eu nu blamam toate cartile ilustrate si putem gasi exemple convenabile si pentru dumneavoastra si pentru mine. Consider ca articolul domnului Liiceanu are un talc legat (si) de participarea la vot si n-as amesteca „Manga” aici. Nici religia.

  10. Am fost la vot in iunie, cel mai recent. De atunci urbea este condusa tot de la televizor, in acest caz, de tanti de la televizor. Vecinatatea mea este la fel de nesigura si mizerabila, masini pe trotoar, dejectii de toate felurile etc etc. Aberatia cotidiana, cu diferenta notabilla ca politia locala sufera ca nu poate defila pe sub Arcul de Triumf … Cat despre lege si legiferare, la fel se poate guverna prin ordonanta de urgenta spre linistea tuturor premierilor. De procente electorale are nevoie aceasta cacealma comunistoida spre legitimare? Hmm, predica de pe munte este totusi buna, e chiar foarte buna predica. Asa cum e ea.

  11. Adevarul e ca n-ai cu cine.
    In plus, noi pe net – cati? 10-15-20%..!? Restul, cu pomeni electorale. Si la final, majoritatea decide.

  12. Vorbiți Domnule Liiceanu de ”cărămida umană” etc. Ar trebui vorbit și analizat sistematic, într-un bombardament de articole, eventual și de către specialiști internaționali, cum se întîmplă că, de 26 de ani, la putere acced numai persoane de calitate morală și intelectuală cumplită și mai ales, despre cum se explică faptul că artiștii, intelectualii, nu au o voce în propria lor țară și sunt marginalizați sistematic. Desigur, este un segment, cel al intelectualilor, extrem de divizat și divizabil, unde nu se poate încropi prea ușor o solidaritate, un front comun în fața tsunami-ului de lăcomie ignară, distructivă și feroce care a pustiit și pustiește tot ce se poate în țara asta, și nu numai economic. Dar nu e suficient.
    Am întâlnit la acești tovarăși post-revoluționari aceeași intransigență față de cultură pe care o aveau activiștii de partid. Sistematic. Și încă, o perioadă, au mai avut nevoie de intelectuali spălători de cadavre gen Răzvan Theodorescu, intelectuali ”de serviciu”, ca să aibă acces la voturile semidocților, psd-ișitilor mai cu ștaif (foștii membri PCR probabil). Acum, nici de ăștia nu mai e nevoie, eventual cât să mai semneze câte o scrisoare la Bruxelles, în favoarea unei încercări de lovitură de stat.
    Doresc să vorbesc de faptul că artiștii nu au o voce. Actorii profesioniști, oameni de mare talent, adesea și de cultură și sensibilitate, nu au acces în emisiunile de televiziune (mostre de mahalagism, unde relațiile extraconjugale ale suburbanilor de diverse nații sunt oferite pe post de divertisment), de dimineața până seara numai stridență. Serialele de înjosire morală a românilor – pornind de la ”Vacanța mare” până la ”Las Fierbinți” – aduc persoane cu aspect și comportament de aurolaci pe care le amestecă cu actori, ca să arate că ele, televiziunile, au putere și pot să impună și să formeze ”gustul ” publicului. Actorii tineri nu au loc nici în emisiuni de radio (la Europa FM ni se propune aceeași seacă Andreea Esca), în teatre, să fi venit vreun ministru care să creeze un program obligatoriu de angajare și a tinerilor (scenografi etc. care nu prind în zece ani un lucru de făcut într-un teatru), Uniter-ul există întru gloria prezidentului său.
    Artiștii plastici, arhitecții, nu au o voce. Nici în fața politicienilor, nici pentru cea mai needucată mass media din Europa. Middle class, care să mai cumpere artă, care să aibă și gust, nu există în România (eventual câte un securist cu bani), iar această absență a educației gustului are un efect prost asupra creației artiștilor care trebuie uneori să se plieze pe ”cerere”. Cercetare de artă nu există în România, decât morgă, dar vrem ca piața de artă să trepideze.
    Profesorii, în sistemul bolnav care e învățământul românesc, sunt grav loviți în stima de sine – cum să le predai copiilor că a învăța are vreo valoare, când ei văd cu ochii lor că numai cei mai feroce și mai agresivi au ”succes” în Țara Românească ? Am auzit cu urechile mele un copil de 12 ani care spunea că ”vreau să mă fac mafiot”, un lucru extrem de dureros de auzit și de perceput, care dă măsura eșecului și răului făcut în țara asta de carnasierele prădătoare și nepedepsite. Există o pornire, o prejudecată din start contra profesorilor, țapi ispășitori pentru multe din relele sistemului, există sălbăticie în școli, și abuzuri de ambele părți, care s-ar putea opri prin camere de luat vederi în clasele de curs.
    Am luat legătura în octombrie cu un personaj din Ardeal, semi -”cocoană” semi-activist de partid, deputat la București, lector pe la ASE și i-am spus ”ajutați-ne, acum înainte de alegeri, să redăm o voce artiștilor”. Mi-a propus să invităm câțiva tineri absolvenți la dumneaei la birou, să facem poze de grup, și ce bine va ieși dumneai în poză, bătându-i părintește pe creștet pe artiști, mult superiori ei, dar neajutorați în sistemul mafiot care este România.

  13. Cei care au trait anii 90 vor spune ca aceste texte sunt tardive pentru ca, nu-i asa, intelectualii s-au retras deliberat din politica in acele zile. Cei mai radicali vor spune ca a urmat un razboi intra-generational insuportabil in lipsa lui de miza reala. Prostii vor striga ca suntem la dispozitia marilor puteri si orice altceva e inutil. Problema raspunderii (semnalata de Mihai Sora in 1990) e din ce in ce mai actuala, dar a durat ceva sa o intelegem.

  14. Frumos text, dar, ca cititor avid, nu pot să aduc în discuție, în legătură cu subiectul pieței de carte, problema prețului cărților. Îmi cumpă cărți din străinătate, pentru că sunt mai ieftine acolo. Copii au cărți în engleză, germană, maghiară, pentru că sunt mai ieftine, mult mai ieftine în alte țări (aceeași carte în România este 120 de lei, iar la Munchen este 12.99 Euro. Ultima carte (Sapiens, de Y.N. Harari, Harvill Secker, 2015) pe care am cumpărat-o (la Viena) m-a costat 14.99 Euro (este ediția princeps a cărții, în Engleză). Prețul unei cărți similare în România (deși nu neapărat actuală, ci traducerea uneia mai vechi) începe la 60-70 de lei. Costurile absolute ale celor două volume sunt aproximativ egale, dar dacă le raportăm la puterea de cumpărare din Austria și România (hm, oare întâmplător jumătate din „cititorii” din România sunt din București?) înțelegem unul din motivele pentru care avem o piață de carte săracă la noi.
    Dacă vrem să avem o populație educată, trebuie să-i oferim hrană pe măsura nevoilor și a posibilităților acesteia. Nu le poți vinde oamenilor pâine la preț de spumă de trufe și să te lamentezi de aspectul costeliv al acestora. Oferiți cărți la preț accesibil și poate va crește numărul de cititori. Faceți un partenriat cu Praktiker, de ex., și în loc de un flacon de bere oferiți-le o carte „meseriașilor” care cumpără parchet.

  15. Am și eu o întrebare:

    Ce relație există între cifra de afaceri anuală a pieții de carte dintr-o țară și cultură?

    Sau:

    Cum se exprimă nivelul cifrei de afaceri anuale al pieții de carte dintr-o țară oarecare ca un indicator pentru dezvoltarea culturală a țării respective?

    • Se vede in PIB. Ai pibu mare, ai armata mare. Ai armata mare, ai gura mare. Ai gura mare , stabilesti tu care e cultura, cati bani face valoarea , ce e fericirea,de cate carti depinde spiritualitatea, care-i scopul omului pe pamant s.a.m.d. O arzi cucu ltura. Daca ai si o editura si prestezi la licuriciul cu PIB-ul mare, ai pus-o.

    • Dacă și-ar fi pus cineva o asemenea întrebare de bun-simț, n-ar mai fi avut sens articolul :)

      Are @euNuke niște comentarii excelente mai sus. Problema reală e că nu se mai pot scoate bani din cultură în maniera în care se scoteau altădată, azi au dispărut vânzările demențiale de carte din anii ’90. ”Aceste realități ne doare”, de fapt :P

      • Să scoți bani din cultură prin activități comerciale (spectacole, editare de cărți, turism etc.) este altceva decât cultura propriu-zisă. E ca diferența dintre exploatarea lemnului și silvicultură.
        Exploatarea lemnului, până la un punct, poate fi un lucru bun: ajută la regenerarea pădurilor, le aduce și oamenilor niște venituri… Dar practicată excesiv, distruge rezervele forestiere.
        Tot așa și cu scoaterea de bani din cultură. Când te pui vârtos pe scos bani din cultură, după o vreme începe să se vadă la cifra de afaceri…

  16. Calitatea umana vine si din nivelul de trai.
    O populatie mentinuta voit in saracie (intr-o tara care se dovedeste bogata pentru ca presa informeaza de spagile uriase care circula in diverse situatii deci exista acei bani)nu se poate ridica dincolo de satisfacerea la limita a unor nevoi primare :hrana ,imbracaminte ,adapost si din aceasta cauza nu se mai poate gandi la comunitate,la cum sa facem ca relatiile dintre stat si cetateni sa fie simple si corecte, ca orasele sa arate frumos.etc adica aceasta populatie nu se ridica la nivelul de „cetateni”.

    Pe de alta parte exista (probabil ca si afara ) cel putin un dispret daca nu o ura a celor care au situatii materiale mai bune fata de cei mai de jos.Mila crestina este doar de fatada si practic nu se manifesta( pe undeva si din cauza aceluiasi dispret fata de cei saraci manifestat de biserica ortodoxa majoritara).Oamenii in nevoi trebuie ajutati si nu judecati.
    Deabia cand vor depasi nivelul minim de trai vor putea deveni „cetateni” responsabil care pot sa decida soarta cetatii pentru ca vor avea timp si disponibilitatea sa gandeasca la asta.

    Pe de alta parte pozitia geopolitica poate , puterea unor institutii perene cu filiatie directa dinainte de ’89, au facut sa existe grupuri care sa considere ca detin adevarul absolut privind viitorul acestei tari si chiar sa materializeze aceste idei , pas cu pas, institutii impermeabile la orice control public sau viziune.
    De ce cred ei ca au aceasta legitimitate si cine le-a dat-o nimeni nu poate sa stie.
    Pe de alta parte nimeni nu contesta ca trebuie sa existe institutii care sa asigure integritatea si siguranta tarii.

    Dupa relativizarea puterii si a increderii in puterea parlamentului pe deplin reusita de fostul presedinte iata ca cele mai multe sperante se indreapta catre presedinte .
    Dar..uite ca si aici sunt probleme.
    Dupa ani in care ati fost si sunteti nucleul tare al unei elite sau cel putin al intelectualitatii, dupa atatea experimente esuate ,ar trebui sa intrati in arena .
    Ca ultima speranta a noastra a tuturor.

    EU CRED CA ANDREI PLESU AR FI UN BUN PRESEDINTE.

  17. Si nici la hora nu prea se mai merge cum se mergea prin 1957 cand eram eu flacau.
    La cate carti se citeau prin ’90 te si miri ca a castigat Iliescu.
    De USA ce sa mai zic , sau de Brexit.
    Da, e o legatura foarte tare intre carte si cu cine votezi. Daca legi cartea cu ceva tare. De fapt legatura dintre invatatura si votare este invers proportionala. Cu cat ai mai multa carte iti dai seama ca e gresit sa votezi. Adevaratele alegeri in viata se fac cu fapta, nu cu votul. Votul este un cec in alb acordat unor necunoscuti pusi pe niste liste de cei pe care vrem sa-i schimbam.

  18. … „…. Tot așa, poți să spui cu siguranță ce se va întâmpla cu România dacă în clipa de față 51% din populație nu citește nici o carte, iar 42% dintre adolescenți sunt analfabeți funcțional. Unde ne situăm noi când e vorba de măsurarea nivelului elevilor de 15-16 ani la matematică, știință și citire (testul Pisa)? „Dintre țările din Europa… „….

    Elevii și studenţii de azi sunt conectaţi digital cu o lume întreagă. Nu sunt dependenţi de hîrtie, ziare, cărţi, TV (puţin din cercetare, știinţa avansată, medicină, tehnică, literatură, e tradus …. e nevoie de mulţi traducători de excelenţă…). Generaţia Google- Smartfone caută contactul cu cei din generaţia lor. Ei nu mai sunt exclusiv parte din lumea hîrtiilor. Cea ce s-a globalizat în ultimii 15 ani 2001-2016 în internet e decisiv pentru învăţămînt, pentru depășirea decalajului „istoric”. Prefer sa văd staţii TV digitale de stat (nu trebuie emisie terestră sau prin satelit- cablul de sticlă e baza în lumea conectată digital – un cablu de telefon de cupru e de ajuns în apartament pentru a avea parte de patrimoniul universal) cel puţin pentru învăţămîntul de bază în limba română. Am văzut emisiuni la TV ARD alfa Bildungskanal-Teleakademie cu experimente în laboratorul de chimie și m-am convins: astfel copii din localitati mici și din familii fără cărţi pot avea mai ușor acces la cunostiinţe, ca și copii din gimnaziile private cele mai dotate.

    … „… Fiecare dintre noi își poate răspunde rememorându-și traseul celor 26 de ani de „tranziție” și moștenirea istorică cu care am intrat în ea. S-a cultivat oare anume teama de carte și de un intelect cultivat ? Greu de crezut. Asta ar fi presupus că cei ajunși la putere aveau cultura cărții, conștiința funcțiilor ei în dieta noastră mentală. Or, n-o aveau. A existat oare un dispreț al clasei politice pentru educație, vizibil în primul rând din salariile de batjocură date profesorilor de-a lungul anilor ? A apărut oare, într-o lume mafiotizată, care exhiba spectacolul averilor făcute peste noapte, credința că mintea cultivată nu slujește la nimic? A venit oare răul din transformarea învățământului în afacere, prin apariția fabricilor de diplome botezate insidios „universități private”? Sau a licitațiilor trucate la manuale? (N-am uitat cum editura care a asigurat tipărirea „materialelor electorale” pentru PDSR în anul 2000 a câștigat licitația la toate manualele pentru clasele I-IV pe un număr nelimitat de ani)…. „…

    Am văzut standurile românești la Buchmesse Frankfurt după 1989. Domnul Liiceanu a fost în primii ani după 1990 la Buchmesse si a prezentat din an in an mai multe titluri de cărţi. M-a bucurat… .. K.R. Popper, Hannah Arendt, Herta Müller, în editura Humanitas. Succese 1991-2007- 2016 pe piaţa internă de cărţi?

    Invăţămîntul de azi decide viitorul elevilor și studenţilor, e viitorul României. După un secol se pot recapitula succesele și esecurile în învăţămîntul românesc, în cercetare, inovaţii, știinţă și cultură. Mă refer aici la politica de confruntare și eliminare în acei 50 de ani de dictatură autohtonă (unii mai visează /așteaptă o mînă puternică românească…) 1939- 1989 care au deformat din temelii societatea civică românească. Un eșec e acea parte nerespectată din Declaraţia de la Alba Iulia 1918 care prevede autonomie în învăţămînt, cultură și administraţie/justiţie în limba maternă (1919 în România Mare au fost aproximativ 30 % din citoyeni cu limba materna: maghiară, sîrbă, bulgară, germană, rusă, etc). Eliminarea unei limbi literare e documentată în cartea: Oglinda deformatoare, securitatea ( ….. …. Vexierspiegel Securitate: Rumäniendeutsche Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes -Veröffentlichungen des Instituts für deutsche Kultur … der Ludwig-Maximilians-Universität München – Taschenbuch– 30. März 2015 von Gerhardt Csejka/ Herausgeber, Stefan Sienerth/ Herausgeber. Der ehemalige Geheimdienst „Securitate“ hat während der kommunistischen Herrschaft in Rumänien zahlreiche Materialien über deutsche Literatur- und Kulturschaffende im Land gesammelt. Dieser Band ist der Aufarbeitung gewidmet: Er beinhaltet Beiträge der internationalen Tagung „Deutsche Literatur in Rumänien im Spiegel und Zerrspiegel der Securitate- Akten“ 2009 am IKGS. Nach Einblicken in ihre Beobachtungsakten berichten nun bekannte deutsche Autoren aus Rumänien – Helmut Frauendorfer, Anton Sterbling, Richard Wagner, Franz Hodjak, Joachim Wittstock, Gerhardt Csejka, Johann Lippet, William Totok, Stefan Sienerth, Horst Samson u. a. …./ …. Scriitori germani din România în ghearele securităţii…. …. … ).
    Documentaţia pe baza actelor de securitate, accesibile la CNSAS, a fost realizată de generaţia eliminată de naţionalcomuniști. Cartea e publicată cu ajutorul IKGS ( …. ….. Das Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas e. V. (IKGS) an der Ludwig-Maximilians-Universität München (LMU) erforscht Geschichte, Literatur und Sprache der ostmittel- und südosteuropäischen deutschen Siedlungs- und Herkunftsgebiete in ihren unterschiedlichen historischen und regionalen Kontexten. In Kooperation mit Partnern aus deutschen, österreichischen, ostmittel- und südosteuropäischen Universitäten / Ungarn, Rumänien, Slowakei, Slowenien, Kroatien, Serbien, Republik Moldau und westliche Ukraine / fördert das IKGS durch Initiierung von Forschungsprojekten und Durchführung von Fachveranstaltungen sowie Herausgabe von Publikationen den nationalen und internationalen wissenschaftlichen Diskurs….. ). Conectarea in UE 2016 pe baza publicaţiilor, cărţilor în mai multe limbi cum se poate realiza azi la Bucuresti, după acest brain drain 1939-1941-1989 impus de naţionalisti „autohtoni” de stînga și de dreapta? „Rezistenţa prin cultură” e răspunsul la dialogul din Ateneu București 2010 cu doamna Herta Müller?

    Patria mea a fost un sîmbure de măr….. Pe treptele vîntului…..
    Mai sunt întrebări 2016?

    ….. „…. Au furat cu nemiluita banii publici, au sărăcit țara, ne-au lăsat fără spitale și medici, cu școala și mințile vraiște, ne-au distrus patrimoniul, au închis drumurile vieții pentru cei mai buni dintre noi și i-au făcut să plece. Nepăsându-ne de felul în care se iau hotărârile în numele nostru, am ajuns la bunul plac al intereselor și capriciilor lor. Lenea socială, acesta e «păcatul cetățenesc» în care trăim de un sfert de secol.”… „…..

    După 26 de ani de democraţie originală au rămas întrebări. România 2016 caută o cale solidară spre bunăstare, belșug și prosperitate, pentru cei mulţi în ţară. Brain drain pîna cînd? România are de ales 2016.

    Buchmesse Leipzig în primăvara 2018 e un prilej bine venit pentru a prezenta cărţile, literatura, cultura… în cîte/care limbi? Pun problema comparînd Declaraţia de la Alba Iulia 1918 cu constituţia 1923-pînă azi : stat naţional UNITAR (etnic?) centralizat…..
    încercare și eroare, K.R. Popper, teoria falsificării. Ce se poate face azi mai bine în învăţămînt?

    TM2021 e un prilej de a prezenta partenerilor în UE și în lumea întreagă un oraș de 300 de ani și locuitorii lui de ieri, de azi și de mîine. Predarea de literatură universală începînd în licee cun clasa a 9 poate contribui la formarea citoyenilor cu un orizont literar, cultural, artistic mai adecvat într-o lume conectată digital, decît cea ce se poate vedea/citi în România literatură a lui N.M. (istoria literară a României e mai mult / e altceva decît literatura română…. clarificarea noţiunilor în patrimoniul cultural al României a rămas un defict moștenit în cei 50 de ani de dictatură 1919-1989 autohtonă). Să începem alfabetizarea cu clarificarea unor noţiuni din spaţiul public.

    TM2021 luminează, prin locuitorii acestui oraș multicultural, multilinguistic, multietnic.
    TM2021 are prilejul de a căuta, de a încerca noul. La mulţi ani!

  19. Nu neaparat cifra de afaceri din industria cartilor spune ceva privind calitatea „caramizii” umane. Cineva mai pedant ar analiza si din ce e compusa acea cifra si va avea mari suprize vazand ca in anumite tari vanzarea de albume si literatura de clasa B e partea cea mai consistenta. Acum in epoca publicatiei electronice e destul de greu de cuantificat ce surse de informatii se utilizeaza. Exemplul meu personal: cumpar aproximativ 15-20 de carti pe an (pe care unele nici nu apuc sa le citesc dar a fost un impuls la cumparare) dar citesc 60-80 de carti anual din care 40% sunt pentru dezvoltare profesionala, 40% dezvoltare personala si 20 % placere (albume/poezie/proza scurta) poate arata ca statisticile trebuie mai atent studiate. Sunt de acord ca proasta calitate a „caramizilor” se traduce in o la fel de proasta calitate a institutiilor, a politicienilor. Dar cu un sistem de invatamant ramas cu 50 de ani in urma si in care actorii principali (profesorii) sunt frana principala nu avem mari asteptari in a se schimba ceva. Cateva idignari pe forumuri, ceva luari de pozitie a unor personalitati (cum este domnul Liiceanu) nu sunt decat furtuni intr-un pahar de apa. Totul ramane incremenit in proiectul supravietuirii animalice. Poate parea ciudat in context dar un citat din Mussolini se cuvine „Si Michelangelo a avut nevoie de marmora cea mai pura pentru a crea capodopere, eu nu am decat un popor de lut cu care nu se poate face nimic”. Probabil caramida Romaneasca e doar chirpici. Zadarnic efortul de a incerca sa construiesti zgarie nori….

  20. stie cineva daca M10 este pe listele de vot?
    sau vreun politician care macar declarativ sustine implementarea referendumului din 2009?
    daca nu (constatand ultimele decizii ICCJ), speranta cea mai buna ramane Codruta Kovesi.

    educatia in lipsa justitiei devine o forma fara fond (fabrica de diplome)
    caracterele se schimba greu; regulile societale si justitia fac diferenta intre jungla si civilizatie

    Sarbatori fericite pentru Dumneavoastra, Gabriel!

    • Poti sa dai anunturi pe net: pierdut partid din/de buzunar, Gasitorul sa-l pastreze.
      Si da, exista un politician care aminteste frecvent de referendumul pentru 300 de parlamentari; dar cautind disperat M10, pierzi din vedere :P

  21. Piata de carte cu continut socio-uman este bine dezvoltata.
    Segmentul de carte dedicat stiintelor exacte este socant. Nu poti gasi o carte decenta cu continut introductiv de matematica sau de fizica nici daca o cauti cu lupa.

    Problema este veche si dateaza dinainte de 1989. S-a scris destul de mult pe tema asta chiar si aici pe Contributors. Problema de baza este subfinantarea cronica a educatiei ce a avut drept scop subordonarea politica a corpului profesoral; la fel sta treaba si la medici dar sa nu divagam. Problemele sunt binecunoscute. Avem acum aceasta maligna industrie a meditatiilor care corupe profund actul didactic. Si da, exista o superficialitate a editurilor de profil. Sa nu ne miram. Sa intelegem si sa luam masuri. Eu am facut-o.

    Hai Romania, hai ca se poate!

    • „Segmentul de carte dedicat stiintelor exacte”, cum ii spuneti dumneavoastra, este totusi reprezentat si gasiti in librarii multe titluri care acopera o arie larga: fizica, matematica, biologie, medicina. De exemplu, in colectia Stiinta a editurii Humanitas, puteti gasi volume semnate Richard Dawkins, Freeman Dyson, Richard P. Feynman, Jim Baggott, Stephen Hawking, Brian Greene, Niels Bohr, Albert Einstein, Cédric Villani sau Oliver Sacks.

      Va recomand „Fizica povestita”, o minunata introducere in lumea fizicii semnata de Cristian Presura, un autor pe care il puteti citi si aici, pe platforma contributors.ro, carte care n-ar trebui sa lipseasca din nici o bliblioteca.

      • Am cumparat Fizica povestita – adevarat, asteptand pana cand elefant ro a avut o campanie de reduceri – tocmai pentru ca era laudata ca accesibila, interesanta, atractiva si pentru cei din afara domeniului.

        Am primit un volum imens – si foarte greu – cu foarte multa informatie inghesuita in scris marunt, cu trimiteri spre matematici mai simple sau mai putin simple, cu imagini putine si culori destul de sterse, greu de deschis fara a forta cotorul (asta, ca estetica a prezentarii.)
        Poate ca e vina mea, sa ma astept la o carte de popularizare sau macar explicare mai simplista a fenomenelor fizice, ca pentru mintea unui nespecialist. Dar descrierea spune ca volumul se adreseaza in egala masura celor care au nevoie de demonstratii pentru ipoteze, cei care cunosc formalismul matematic, cat si neavizatilor.
        Neavizatilor nu li se adreseaza, cu siguranta.

        Pentru cei care deplang scaderea numarului de vanzare de carte, aceasta este un exemplu destul de graitor: 99 lei pret intreg (desi, sincera sa fiu, il merita, avand in vedere volumul de informatii, marimea cartii, prezentarea in format tiparit – nu stiu daca este disponibila in format electronic); in perioada BF am cumparat-o cu aproximativ 50 lei, iar in prezent este la 75 lei, pe elefant. Nu stiu ce alte preturi au alte site-uri sau librarii reale.

        Am colege care cumpara revistele Libertatea pentru ca saptamanal vin cu o carte „de dragoste”. Fac schimb de carti, discuta despre personaje, etc. Pentru mine, cartile respective sunt ceea ce numeam in tinerete „maculatura”. Dar este carte consumata. Pretul revistei – cu carte – este de cam 10 lei. Sunt si astea carti din piata romaneasca.

        Cartile asa-zis „grele” – cu subiecte legate de filosofie, metafizica, istorie, stiinte exacte, etc – au in medie preturi sesizabil mai mari decat „maculatura”, in Romania, avand autori romani (tot pe elefant gasesc o carte de eseuri ale lui Einstein, in traducere, la doar 15 lei, e drept, cu reducere). Dupa experimentul Fizicii povestite, am sa ma intorc la cartea straina, netradusa – in limba engleza oferta este mult mai larga, si potrivita oricarui scop. (Iar pentru formatul electronic, gutenberg org este cea mai buna sursa.)

        Piata romana de carte ma pierde de client, din doua motive – prezentare defectuoasa sau eronata a unei carti pe care m-a convins s-o cumpar, respectiv preturile mari practicate pentru cartile din domeniile care ma intereseaza pe mine, personal. Probabil Libertatea nu va da faliment cu cartile de dragoste.

        Nici nu vreau sa aduc vorba despre cartile pentru copii – cu cat sunt mai mici copiii, cu atat mai mari preturile cartilor care li se adreseaza! – care tot in piata romaneasca de carte sunt vandute si cumparate.

        Mai ieftine sunt cartile clasicilor romani… dar pe acelea le cam au majoritatea acasa, cumparate de bunici acum 40 de ani, ori in biblioteca scolii/orasului, daca ar mai interesa pe cineva sa le imprumute.

        Tot ce am povestit mai sus tine de cerere-oferta, nu de nevoia romanilor de a citi… nevoie care vine de-abia dupa nevoia de a manca, dormi sub un acoperis si de a purta haine.

  22. Nu stiu cum se face ca tot timpul trebuie sa ne comparam cu altii si, nu numai ca ne pun altii la coada vacii tot timpul, dar ne punem si noi singuri, parca ne place autoflagelarea.

  23. Mult adevar spuneti. Dar ca proprietar de editura cred ca aveti intrumentele sa reparati situatia existenta. Dna Macovei, pe care ati sustinut-o public, ne spunea ca totul trebuie privatizat, inclusiv cultura si educatia. Dl. Boc, alt domn serios pe care l-ati sustinut, a inchis cu osardie scoli si spitale din aceleasi motive. Statul este un prost administrator, numai sistemul concurential din piata libera poate rezolva aceste probleme. Ce va impiedica sa treceti la treaba?
    Ca veni vorba de educatie solida si material de calitate: Dl. Nicusor Dan, olimpic, doctor in matematica la Paris, poate candida la aceste alegeri ori tot Dl. Catalin Predoiu trebuie sprijinit neconditionat?

  24. E o stare deplorabila ca romanii nu citesc, dar nici un editor n-ar trebui sa se plinga de asta, pentru ca, in linii mari, ei nu ridica un deget pentru a-si promova produsele. Practic, editurile din Romania nu sint nimic mai mult decit facilitati de tiparire. Scriitorul comite un manuscris, editura il accepta, cineva il dactilografiaza si-l pune in pagina, este aleasa o coperta, de cele mai multe ori prost inspirata, eventual un literat este chemat sa astearna citeva cuvinte pe ultima coperta, marfa este trimisa la tipografie si apoi distribuita prin librarii. Cam asta e tot. Mai exista un soi de promovare de tip caravana cartii, cind un alai compus din autor si citiva asociati este plimbat ca moastele Sfintei Parascheva prin catune si parcuri, schimbind in regim de troc autografe contra volum cumparat. Nimic mai mult, uneori mult mai putin. Imi amintesc de un scandal iscat acum vreo zece ani, cind Cimpoiesu, pe atunci autor Humanitas, a trecut cu surle si tobe la Polirom, acuzind apatia editurii conduse de dl Liiceanu, care nu se zbatuse o clipa ca sa-i promoveze lucrarile, A te plinge, in aceste conditii e o forma de ipocrizie si simt al culpabilitatii mascate. Si abia mai apoi vin conditiile de piata extinsa: concurenta televiziunii, preturile prohibitive, internetul, delasarea, incultura, lipsa de valoare sau incompetenta cronica a spiritului romanesc.

  25. Noica a incercat sa fie o personalitate enciclopedica dar din ce zicea despre caramizi reiese ca nu prea se pricepea la zidarie.Nimeni nu e perfect.Nimeni nu poate sa se priceapa la toate.
    Trainicia unei case sau a zidurilor unei case nu tine in ultima instanta de cat de tari sunt caramizile din care e construita.
    Trainicia tine de cea mai slaba componenta a unui zid, de calitatea liantului dintre caramizi.De mortarul cu care sunt lipite caramizile intre ele.
    Poate nu aveti toti la indemana niste caramizi, niste lut, nisip, ciment sau var.Nu-i nimic.
    Faceti un Gedankenexperiment, un experiment cu gandul.
    Alegeti cele mai tari caramizi disponibile gandului.Alegeti-le sa fie din otel Krupp, din diamant sau din Indisponibium, cel mai dur aliaj din Universul necunoscut.
    Asezati caramizile una peste alta, fara sa le solidarizati intre ele cu un liant.
    Construiti astfel un perete al unei case virtuale.Un perete daca se poate cat mai inalt, din zidarie formata din caramizi asezate una peste alta.
    Apoi dati-i zidului un branci, usor.
    Caramizile nefiind solidarizate intre ele cu vre-un liant, zidul din caramizi perfecte se va prabusi intr-un morman de moloz.
    Sigur, poate fi un morman de moloz cu totul estetic, format din cele mai dure si mai stralucitoare caramizi din Univers.
    De aia zic, daca vreti sa faceti o casa, puneti liant intre caramizi.
    Daca nu le solidarizati intre ele, intrebati orice zidar, vi se prabuseste casa pe voi.

    • „Daca nu le solidarizati intre ele, intrebati orice zidar, vi se prabuseste casa pe voi.”
      Asta a fost si este in continuare scopul. Declarativ demolezi ca sa reconstruiesti mai bine. In realitate stii ca nu ai liant , ca nu ai cu ce inlocui nationalismul, patriotismul, Statul. Ca ideea de uniune continentala nu a solidarizat pe nimeni niciodata . Ca pina si USA au avut nevoie un razboi civil pentru a se uni sudul cu nordul sub o conducere nici aceea deplina si unica ci doar federala. Si atunci, pentru ce te apuci sa demolezi ?

  26. TRAINICIE. Opiniile D-lui Liiceanu sunt interesante, insa asistam la o transformare periculoasa a comportamentului actual a unei parti importante a populatiei. Influienta puternica a fel de fel de mijloace electronice, a creat dependenta in special in randul tinerilor ,in dauna apropierii de cultura dezvoltata prin carte, iar efectele sunt vizibile in viata de zi cu zi. A aparut o indiferenta deosebit de nociva fata de evolutiile periculoase prin care trece societatea , in mod normal sunt necesare luari de pozitie pentru apararea unei vieti civilizate si sigure, pentru apararea valorilor culturale, ale mediului, a opririi jafului din economie, a comportamentului in societate si altele bine cunoscute. Exodul unei parti importante de valori autohtone are si el un impact negativ in viata din Romania.

  27. Maestrul Boia greseste cand afirma ca istoria este imprevizibila.
    Nu istoria ca trecut este imprevizibila.Ceea ce s-a petrecut nu mai poate fi schimbat.
    Imprevizibila este istoriografia, modul in care se scrie despre trecut.
    Cu totul de inteles afirmatia relativ la elitele culturale romanesti.Au experimentat cu succes mai multe cicluri in care si-au schimbat diametral nu numai discursul sau raportarea la prezent dar si discursul si raportarea la trecut.
    Sentimentul de imprevizibilitate al elitei culturale vine din aceea ca dupa ce au trecut prin cateva cicluri in care acul busolei interioare s-a invartit de la un Nord la altul, experienta traita le spune ca oricand poate veni un alt ciclu in care se vor gasi in situatia de a sustine din nou cu toata convingerea ca White is the new Black si Black is the new White.
    Valabil atat pentru trecutul recent cat si pentru trecutul indepartat.
    Despre viitor, Romania a avut un sigur profet recent care a proorocit ce se va intampla iar numele lui este H.R. Patapievici.
    In anii 90 a scris „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau trebuie să o folosim numai pentru înjurături”.
    Ceea ce a scris a devenit o realitate in plina evolutie.Injuratura s-a latit gros pe ecranele televizoarelor si moniotoarelor, in 50 de ani romana va fi vorbita de mult mai putini umanoizi, in 100 de ani va disparea.
    Peste 100 de ani, scrierile elitei culturale romanesti vor fi ramas ingropate in niste rafturi prafuite si nu va mai fi nimeni sa le citeasca pentru ca nimeni nu va mai intelege limba in care au fost scrise.
    Parca Zeletin remarca despre elita romaneasca ca nu isi gaseste corespondent in modul in care isi dispretuieste stratul din care rasare si care o nutreste.
    Daca peste 100 de ani scrierile in limba aborigena ale fostelor elite romanesti nu vor mai avea cetitori care sa inteleaga romana, va insemna ca nicio elita culturala de-a lungul timpului nu a reusit cu atata succes sa-si tranzactioneze prezentul, castigandu-l pe seama pierderii propriei sale posteritati.

  28. Piramidele s-au facut cu bolovani.
    Pentru popoarele sedentare cel mai mult conteaza proiectul , fundatia si liantul care solidarizeaza caramizile de diverse materiale, forme si dimensiuni. Pentru ratacitori e deajuns cortul. Parazitii n-au nevoie decat de o gazda .

  29. Sunt un roman din Belgia. Nu sunt inregistrat in tara asta din varii motive pe care nu le pot explica aici – e prea lung. Au facut legea din 2015 in asa fel incat sa nu putem vota toti cei fara acte in tarile de resedinta. Si suntem ff multi in situatia asta. Apoi: daca vrei sa votezi din diaspora, trebuie sa trimiti acte de resedinta doveditoare statului roman: sunt ff multi romani care nu sunt de acord sa trimita de buna-voie aceste date (din ratiuni care ii priveste pe fiecare in parte). Dupa parerea mea, ceea ce au facut cu „Legea votului prin corespondenta”, cu necesitatea de a te inscrie pe liste din timp si trimis hartzogarii samd, dupa parerea mea asta e o lovitora de geniu-malefic pt votul celor din strainatate. Deci tineti cont si de chestia asta cand vorbiti de „pacatul cetatenesc”.

  30. V-as ramane indatorat domnule Liiceanu, daca veti completa articolul (excelent, de altfel) cu o mica chestiune tehnica : de cate feluri este inteligenta (sau cate inteligente se cunosc) si cate altele mai sunt puse in discutie .
    Va multumesc anticipat.

  31. Trainicia unei case e data in primul rand de proiect. Poti sa ai cele mai bune materiale(aici e o discutie lunga, fiecare material are partile lui bune si rele) daca fundatia sau structura de rezistenta nu este bine gandita, calculata, casa nu numai ca nu e trainica, se poate darama de-a binelea.
    O casa se poate confectiona si din baloti de paie…ar spune cineva ca paiele sunt un material bun? Putini, ptr ca paiele au doar cateva (putine) caracteristici „bune” in rest este un material cat se poate da „rau”. Dupa cum cele mai performante caramizi pot sa duca la o constructie hidoasa sau la una care sa se fisureze in scurt timp.
    Bun, atunci la oameni cum e? Avem nevoie musai de caramizi bune? As spune ca nu, proiectul in care sunt incorporati trebuie sa fie unul bun, care sa tina cont de calitatea materialului. Asta presupunand ca acele caramizi bune sunt musai cele care citesc carti cumparate. Daca citesti carti descaracte gratis, sa zicem, esti o caramida rea? (piata de carte elecrtonica e sub 5% din total, asa ca vorbim in mod explicit de aia free :P)

    Pe cifre, sa nu uitam ca PIB/capita la noi e un sfert din media europeana, ca 24% din populatia ocupata lucreaza in agricultura (in UE e de vreo 6 ori mai mic procentul)unde avem si 70% din saracii Romaniei.
    Pe de alta parte daca analizam cosul (minim) de consum (un fel de medie (minim) a consumului care sta la baza calcularii inflatiei, a salariuiui minim pe economie-teoretic, practic e cam altceva :P) pondera cheltuielilor alimentare s-a oprit undeva la 37%, nemairespectand legea lui Engel, aia care ne spune ca la cresterea veniturilor pondera alimentelor scade cu un factor de elasticitate de 0,6.
    Daca in 200 ponderea alimentelor era 44,7% in 2006 a scazut la 37,5..iar in 2015 aveam 37,48%. Acum e 36%. In UE vorbim de cca 15%.
    Pentru cei saraci ponderea ajunge si peste 60%!
    Una peste alta suntem in coada PIB-ului/capita, suntem si in coada cumpararii de carte/capita. Ar putea fi altfel? Nu cred…
    Acestea sunt caramizile cu care lucram si doar un proiectant care tine seama de calitatea materialului „disponibil”, care stie ca poti sa faci o constructie trainica si din materiale „proaste” , dar cu un alt tip de proiect, diferit de cel in care folosesti materiale bune, doar acel proiectant va reusi sa faca ceva de calitate , durabil.
    Aici e buba, ne lipseste proiectantul, nu caramizile sunt proaste! Nu ca n-ar fi… :P dar „chichirezul” e la proiect. Pana la urma solutia poate fi si alta, nu numai in a imbunatati calitatea materialului.

    • Foarte deacord cu comentariul!
      As adauga ca nu e corect sa bagi de vina „caramizilor” needucate si care citesc putin(sau cumpara carti putine) ca nu aleg „proiectanti” buni. Nici tarile cu „caramizi” de calitate si cu recordmeni in cumparat de carti nu stau prea bine cu desemnarea „proiectantilor”(vezi: Holande, Merkel, Junker sau Shultze).
      Problema este cu elitele, cu profesionalismul acestora, cu moralitatea acestora, cu modul cum se face selectia in randul acestora, cu oferta pe care acestea o fac societatii, etc….

    • Fara sa va citit comentariul am scris si eu mai jos ceva similar. As aduga ca materialul din care a fost cladita Romania de dupa 1859 si plan pe la 1930 nu era mai bun dcat cel de zi. Gradul de alfabetizare din timpul lui Carol I era mult mai redus iar de citit nu citea decat o foarte subtire elita urbana. Si totusi progresul a fost foarte semnificativ pentru ca arhitectii si zidarii stiau ce vor sa faca. In plus ei voiau sa construiasca o casa pentru Romania nu o casa care apartine unor instituitii de aiurea.
      De asemenea comparatia domnului Liiceanu dintre piata de carte a Romaniei si cele din alte tari nu resista unei analize serioase, mai putin poate cea cu Bulgaria.
      Ceea ce conteaza la asemenea comparatii este venitul disponibil pe cap de locuitor, ceea ce noii bonjuristi numesc per capita disposable income, unde Romania sta la coada liste alaturi de Bulgaria.
      Cifrele citate de domnull Liiceanu au si alte probleme. Pietele de carte din UK si Franta o o componente externa masiva. In Canada, Australia sau New Zraland o carte publicata in UK este mai ieftina decat aceisi carte publicat de o editura locala si asta influenteaza mult vanzarile britanice de carte.
      Si un punct final. Cititul cartilor este in scadere in mai toate tarile. Ceea ce se intampla in Romania este un fenomen imprumutat din chiar tarile pe care le da domnul Liiceanu ca exemple bune.
      http://www.lsa-conso.fr/pourquoi-les-francais-lisent-de-moins-en-moins-de-livres,204625
      https://www.theguardian.com/books/2015/jan/09/decline-children-reading-pleasure-survey
      https://www.washingtonpost.com/news/wonk/wp/2016/09/07/the-long-steady-decline-of-literary-reading/?utm_term=.7b13798af8da

  32. Domnule Liceanu , statistica asta bat-o vina , romanii nu mai sunt de mult 20 de milioane , poate vreo 15 . Ce procent dintr-un salar minim sau pensie reprezinta controvaloarea unei carti , cum s-a prabusit vanzarea de carte dupa 89 sau vreti sa spuneti cumva ca a scazut nivelul cultural al maselor asa peste noapte . Atunci hai sa intoarcem statistica pe dos si sa spunem ca tot romanul are un PS si e racordat la internet de unde citeste pe Emile Zola in original , vizioneaza filme documentare in engleza si asculta Richard Wagner pe Youtube de ii baga in buzunar pe toti europenii .

  33. Articol deosebit de interesant si important pentru starea nostra.
    Dar in al noulea ceas desi nu mai repet aici nefiind prea in topic, spun ca am postat ceva cu referire la ce putem face Duminica, (daca desigur venim la vot, ca macar sa avem dreptul in viitor sa criticam) la articolele cu referire la votul de Duminica ale dlui Dumitru Sandu si dlui George Jiglau.

    • Ref la doctoratul dnei K. : Desigur ca la romanica merge adica daca fur putin conformsi opinie avizate in astfel de probleme de furaciuni a dlui A.Severin nu s-ar pune si in plus daca teza este proasta nici asta nu conteaza daca sub titlu scrie „Teza de doctorat”
      Dar vad ca sunt iarasi discutii multe si savante despre aceasta teza care confirma intelepciunea zicerii: „Soarele si o…l , intareste organismul! ” :)

  34. „Noica nu obosea să ne spună că trăinicia unei case ține de calitatea materialului din care e făcută. Care e calitatea cărămizilor din care înalți o casă? Dar a celor din care înalți un edificiu social? Cum sunt cărămizile umane fabricate pentru ca rezultatul final să fie unul bun? Cât de bine sunt „preparați” românii în fabricile noastre de preparat oameni, ca să poată face ceva în viață, pentru ei și pentru cei în mijlocul cărora trăiesc? Dacă s-ar putea evalua calitatea cărămizii umane, ce loc am ocupa noi pe treptele actuale ale civilizației? Și cu asta ajungem la problema capitală: cea a educației la români.”

    Dl MirceaM a adus o completare la această dezbatere: contribuţia proiectului. Alt comentator spunea ceva legat de caracter. Da, proiectul e important, dar şi caracterul „cărămizii” contează. În special pentru cărămizile ce compun „pilonii” casei, adică structurile de susţinere. Pilonii ar fi partidele politice şi instituţiile sistemului. Cărămizile de umplutură pot fi şi de calitate mai modestă, casa va rezista. Dar dacă cele ce formează pilonii migrează dintr-o parte în alta, se micşorează un pilon şi se înalţă altul, toată construcţia devine fragilă şi gata să se prăbuşească. Sau dacă acele cărămizi sunt permeabile la „igrasie”, atunci rezistenţa casei devine tot mai slabă. Dar pe lângă cele două, proiectul contrucţiei şi caracterul cărămizilor din piloni, mai este un element la fel de important: baza sau fundaţia. Pe ce construim casa? Pe nisip sau pe stâncă? Adică ce valori punem la bază? … „Și cu asta ajungem la problema capitală: cea a educației la români.”

  35. CARTEA… Doamne D-zeule cate se mai pot spune despre carti ! Se spune, s-au spus, se vor spune… Dl Liiceanu abordeaza problema cartii din perspectiva materialului de constructie umana, cat si din aceea a comertului de carte care spune ceva (si spune !)tot despre …constructia umana. Bine, OK. Dar ce facem atunci cu muzica, cu pictura ,cu arhitectura ? Ele nu sunt tot ”caramizi ” necesare pentru edificarea… CASEI OMULUI ? Ele nu merita sa fie cuprinse in statisticile calitatii umane necesare ? ”Statistic ” nu sunt si ele relevente ? Mai mult: liantu/liantii (cum zice cineva aici), proiectul/proiectiile ,” Casa omului” are si pereti si uși si ferestre si pardosele …și,și.și… ? Pai , are
    In fine, sa ramanem la carte/carti. Atunci e justificat si logic si rational sa ne referim nu doar la cartea ca marfa , ci si la aceea de carte pentru lectura. Ei, acum i-acum ! Una peste alta , fara s-o mai lungim nu putem sa nu aducem in discutie BIBLIOTECA(pesonala, de grup, publice ,specializate,de documentare etc etc etc )Cate biblioteci sunt in RO? Cu cate volume sunt inzestrate?! fondul de carti) cine si cati le citesc? Toate astea se gasesc si pot fi luate din statisticile de biblioteca. S-au luat, se iau si se vor lua. De aceea si vorbim de sociologia cartii, a lecturii, de indice de lectura, de indice de înzestrare, de categorii socio-profesionale ale cititorilor, de carti citite pe…” cap de cititor ”(pe o biblioteca, pe un oras, pe o comuna …) Apoi: LIBRARIILE . Nu au drept obiect principal de activitate CARTEA? AU ! si inca foarte numerosi si ei .Si tot atat de semnficativi Intr-un cuvant (introductiv !) exista chia si o stiinta anume care se ocupa cu cartea – BIBLIOTECONOMIA. Si facultați unde se pot sustine doctorate, exista cataloage afabetice si sistematice,biblografii tematice etc etc etc.
    Bun, ok. Sa le lasam si pe astea de o parte. Sa ajungem la …suportul material ,financiar, bugetar(personal de familie , de biblioteca, de comunitate …)Mai pe surt- BANII alocati pentru carte ! Ajunsi aici ,,, am ajuns de fapt la fundamentul fundametelor cartii. , ale existentei, raspandirii, necesitatii si efectului ei social. Da . SLOVACIA, UNGARIA; CROATIA;BULGARIA ,LETONIA;LITUANIA șamd ne intrec de departe. Sigur? Pai, nu suntem chiar siguri, dar … ma rog , punctele din care privim lucrurile cam spre asa ceva ne duc. Ca sa ramanem le esenta : BANII sau… altceva? Bani de unde , daca sunt atatia cati sunt, daca sunt administrati cum sunt administrati si toate celelalte ce decur de aici ?? NU CUMVA TOT PIB-ul e de vina? Nu PIN -ul ? …ALTCEVA ??? ALTCEVA, CE ?

  36. Iarasi nu pot sa accept tot ce scrie magistrul Liiceanu. Calitatea caramizilor este mult mai putin importanta decat cea a zidarilor ca sa nu mai vorbesc de cea a proiectantilor si conducatorilor lucrarii. Poti face o casa foarte proasta cu caramizi importate din UK sau Germania.
    Toate civilizatiile au plecat de la lemn si chirpici, unele au avut conducatori luminati care sa-i impinga inainte, altii doar copie modele de organizare care sa-i tina la chirpici.
    Cine a avut curiozitatea sa citesca clasamentul rezultatelor la matematica, citire si stiinte de care vorbeste domanul Liiceanu va fi observat ca pe primele 5 locuri sunt in mare majoritate tari din Asia, iar pe primul loc este, la toate categoriile, Singapore, o tara nu tocmai un model de civilizatie liberala. Singura tara din europa care intra in primele locuri este Finlanda.
    Singapore este o tara care a devenita independenta in 1965, expulzata din Federatia Malayesiei, un fost un port de pescari locuit de chinezi indieni si malaiezieni, mai toti analfabeti. A avut un lider luminat care stat la putere cateva decenii si a impus masuri dure de pedesire a nerespectarii a legii, de control al statului asupra economiei, de investitie in educatie si in sectoare cheie ale economiei.
    Dupa ce am scris acest comentariu am vazut ca mai sus cineva a precizat ca Singapore nu este o democratie. Un lider chinez spunea ca nu conteaza cum numim o pisica daca nu prinde soareci. Democratia romaneasca de azi nu prinde soare si n-a prins nici in laudata perioada interbelica.

  37. Bun si din pacate adevarat articol, in stilul generos si lucid al dlui Liiceanu pe care il admir de multi ani.
    Am insa alta nedumerire: am citit ca dl Ciolos, un naiv total in politica, a facut o vizita la sediul GDS unde o ceata de „intelectuali de fotoliu” preocupati de puritatea morala a Romaniei, l-au ametit de cap pe bietul Ciolos si l-au convins sa se duca seara la Antena 3 sa fie intervievat, adica in haznaua condusa de M. Gadea ca sa se expuna veninului acestui personaj mai mult decat penal, angajat la randul sau la firma puscariasului D. Voiculescu in fond… Toate acestea cica pentru a „da satisfactiei audientei postului A3” ?!?
    Stau si ma intreb cata minta poate sa aiba D. Ciolos si mai ales „intelectualii” care l-au convinsa sa faca asta??? Erati si dvs printre acesti „intelectuali” ai GDS care au facut asta, dle Liiceanu? Daca da, acum, post-festum, credeti ca ati facut bine profitand de naivitatea politica a bietului Ciolos?

  38. „Caramida umana”, lamentatiile intelectualilor publici si drobul de sare al societatii civile (1)

    „Toti romanii ar trebui sa se intrebe care este scopul educarii”

    Alfred Kohn
    scriitor şi psiholog pe probleme de educaţie

    „Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de norma­li­tate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex.”

    „Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare mă­sură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recu­noaşte?”
    Aurel Romila
    prof.dr. psihiatru
    http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769

    Contextul politic si social

    Rezultatul recentelor alegeri , o adevarata catastrofa pentru societatea romaneasca , a aruncat pur si simplu in aer si scena politica, si societatea civila. Interesant este ca exact inainte de aceste alegeri a fost scris acest articol ( Gabriel Liiceanu – Vin alegerile! Ceva despre „cărămida umană” din care e făcută România ) care acum ar putea parea unora premonitoriu. Surprinzatoarele sale teze pot fi discutate acum la rece si dupa ce a trecut furtuna.
    Discutia incepe cu invocarea unei teze clasice a lui Alexis de Toqueville pe care in principiu nu o poate contesta nimeni :

    „Când totalitatea cetățenilor nu vrea să se ocupe decât de treburile particulare, partidele au toate șansele să devină stăpânele treburilor politice. Putem vedea atunci adesea pe scena mare a lumii o mulțime reprezentată de câțiva oameni. Aceștia vorbesc singuri în numele unei majorități absente sau neatente; numai ei acționează în mijlocul unei nemișcări generale; ei hotărăsc în toate, după capriciul lor; ei schimbă legile și tiranizează după plac moravurile; și rămânem uluiți văzând în ce număr mic de mâini nevolnice și ticăloase poate cădea un popor mare.”

    Problema

    Pasul urmator este definirea problemei respectiv „educatia la romani ” , aceasta fiind masurata prin alfabetizarea functionala / nefunctionala si numarul de cititori ( nu sunt puse in discutie tipul de carti citite si valorile asimilate ) .

    ” Cât de bine sunt „preparați” românii în fabricile noastre de preparat oameni, ca să poată face ceva în viață, pentru ei și pentru cei în mijlocul cărora trăiesc? Dacă s-ar putea evalua calitatea cărămizii umane, ce loc am ocupa noi pe treptele actuale ale civilizației? Și cu asta ajungem la problema capitală: cea a educației la români.Mai întâi numărul de cititori din România – considerându-se „cititor” cel care cumpără între 6 și 12 cărți pe an – este de 1,2 milioane de persoane. Dintre acestea, jumătate (600. 000 de persoane) sunt din București.”
    ” Tot așa, poți să spui cu siguranță ce se va întâmpla cu România dacă în clipa de față 51% din populație nu citește nici o carte, iar 42% dintre adolescenți sunt analfabeți funcțional. ”

    Daca luam in discutie doar gradul de alfabetizare si numarul de cititori, in comunism stateam mai bine decat acum deoarece scoala si invatamantul politico-ideologic erau obligatorii pentru toti cetatenii iar acum stam chiar mai rau deoarece , in cifre absolute , numarul de 600.000 de cititori nu reuseste decat sa egaleze numarul dosarelor penale cu autor necunoscut din Romania ! (http://adevarul.ro/locale/sibiu/campanie-adevarul-romania-infractorilor-necunoscuti-600000-dosare-crime-violuri-furturi-ascunse-sertarele-sistemului-1_57d584d95ab6550cb8927d4b/index.html

    Dar daca tot am descris cartoful fierbinte , sa vedem si cine sunt cei care au dat foc cuptorului . Dupa Aristotel ar trebui sa judecam fiecare lucru in raport cu natura lui si cu materia data ( sau cum ar spune hâtrul Ion Creanga: ” daca-i copil, sa se joace ; daca-i cal , sa traga ; daca-i popa sa ceteasca „). In cazul de fata este mult mai interesant sa facem altfel eventual „sa ne adresam dudului injurand salcamul” cum spune un vechi proverb chinez.
    O asemenea abordare inedita ne ofera autorul care identifica drept principala cauza a starii unor domenii esentiale pentru profilul unei societati (cartea , cultura, educatia ) nepasarea sau incompetenta celor aflati la putere :

    ” M-am întrebat în toți acești ani dacă ce s-a întâmplat cu cartea, cultura și educația în genere la noi a fost făcut din nepăsarea celor aflați la putere sau, pur și simplu, din incompetența lor. Cum s-a ajuns ca, dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, România să aibă cea mai săracă piață de carte, dar nu numai raportat la mărimea populației, ci în chip absolut?”

    Programul National de Imbecilizare

    Cu toate ca da vina doar pe politicieni , autorul identifica unii actori si agenti sociali si cateva din mijloacele folosite in aceasta mega-operatiune de control psihosocial :

    ” Pe de altă parte, educatorii noștri de două decenii încoace n-au mai fost școala și profesorii, ci ziariștii de televiziune, radio și presă scrisă care, la adăpostul „libertății de expresie”, au practicat cu sistem calomnia și minciuna. Cu excepția câtorva care au rezistat eroic și și-au făcut exemplar meseria, ei i-au aplaudat pe minerii care au luat cu asalt capitala, au devenit apoi pe față mercenarii unor mafioți, i-au relansat în spațiul public pe vechii securiști aducându-i pe platourile televiziunilor și transformându-i în patrioți ai neamului, i-au maculat pe cei care puteau deveni repere de conduită socială și intelectuală, au inoculat limbajul urii în mentalul colectiv și au introdus linșajul mediatic în societate.”

    Rezultatul final este un fel de Program National de Imbecilizare a populatiei pus in practica cu ajutorul mass-media si al actorilor si agentilor sociali implicati:

    ” Efectul mediilor asupra românilor, statistic calculat, a fost devastator. Manipularea, vulgaritatea, arondarea majoritară a presei pe găști politice și mafii ne-au făcut hipofreni în proporție de masă. Combinată cu distrugerea învățământului, instrumentarea presei a fost cea mai teribilă bombă pusă la temelia societății românești. Ea avut timp să explodeze în acești 26 de ani, lăsând în urma ei o societate ruinată mintal. ”

    Admirabil spus , dar ce a atitudine au avut in tot acest rastimp societatea civila , formidabilii ei lideri , personalitatile culturale si intelectualii publici ? Ca sa ajungem la aceasta trebuie mai intai sa golim pana la fund paharul retoricii si diluarii responsabilitatii sociale , institutionale si personale aruncand pisica de la un actor social la altul.
    Dupa ce a identificat principalele metode si mijloace folosite in aceasta opera de deconstructie sociala practicata sistematic exact dupa castigarea libertatii si prin deformarea ideii de democratie, autorul decreteaza politicienii „straini de cultura cartii” drept principalii vinovati pentru starea cartii, culturii si educatiei, dar prin cultivarea impersonalului „se” , identitatea actorilor si agentilor sociali implicati ramane de fapt incerta pentru ca apar mai multe intrebari decat raspunsuri :

    „ S-a cultivat oare anume teama de carte și de un intelect cultivat ? Greu de crezut. Asta ar fi presupus că cei ajunși la putere aveau cultura cărții, conștiința funcțiilor ei în dieta noastră mentală. Or, n-o aveau. A existat oare un dispreț al clasei politice pentru educație, vizibil în primul rând din salariile de batjocură date profesorilor de-a lungul anilor ? A apărut oare, într-o lume mafiotizată, care exhiba spectacolul averilor făcute peste noapte, credința că mintea cultivată nu slujește la nimic? A venit oare răul din transformarea învățământului în afacere, prin apariția fabricilor de diplome botezate insidios „universități private”? Sau a licitațiilor trucate la manuale?”

    Diversiunea

    Mai exact , atunci cand este vorba de o asumare a actiunilor si faptelor sociale care au condus la rasturnarea si inversarea sistemului de valori, degradarea spatiului public si involutia societatii , se invoca impersonalul „se” si se aplica doar metoda curatirii pestelui de la coada, respectiv aplicand principiul autoreferintei se trece in mod foarte abil si elegant la „noi”.
    Problema este ca daca atunci cand este vorba despre responsabilitate sociala , institutionala si individuala se arunca pisica asupra tuturor , din ” noi ” nu mai ramane decat celebrul acar Paun respectiv cetateanul si votantul anonim vinovat saracul de tot si de toate :

    ” Cum de am ajuns aici? Fiecare dintre noi ( care „noi” ?! – s.n.) își poate răspunde rememorându-și traseul celor 26 de ani de „tranziție” și moștenirea istorică cu care am intrat în ea.”
    „Nouă ( care „noua „? -s.n.) ne-a fost greu să schimbăm paradigma societății totalitare cu una democratică și să înțelegem că cei aleși au să ne dea socoteală pentru tot ce fac. Că puterea cu care au fost investiți trebuie să se consume numai pentru binele nostru.
    Întorcând spatele celor chemați să ne slujească, i-am lăsat să-și facă de cap. Obișnuindu-i cu lenea noastră cetățenească, ei au ocupat spațiul rămas gol, s-au destrăbălat în el, și-au creat mecanismele de autogenerare a puterii sub masca jocului democratic. Au făcut ce-au vrut cu forța de decizie care le-a fost pusă în brațe, simțind că nimeni nu-i controlează și nimeni nu le va cere vreodată socoteală. Au furat cu nemiluita banii publici, au sărăcit țara, ne-au lăsat fără spitale și medici, cu școala și mințile vraiște, ne-au distrus patrimoniul, au închis drumurile vieții pentru cei mai buni dintre noi și i-au făcut să plece. Nepăsându-ne de felul în care se iau hotărârile în numele nostru, am ajuns la bunul plac al intereselor și capriciilor lor. Lenea socială (s.n.), acesta e «păcatul cetățenesc» în care trăim de un sfert de secol.”

    Finalul este unul apodictic si apoteotic in acelasi timp. De vina pentru tot ceea ce se intampla in aceasta nefericita ţara este , bineinteles, „caramida umana” si „calitatea” ei , in ultima instanta lenea sociala , lehamitea de bon ton si blazarea cetateanului , votant „turmentat” si acar Paun in acelasi timp.
    Direct sau indirect , acest acar Paun este facut responsabil pentru toate pacatele statului ( care valideaza existenta unor penali in Parlament si injumatateste pedepsele unor infractori prinsi in flagrant asupra unei infractiuni , dar care au catadicsit sa recunoasca in mod nesperat ca au si comis-o ) , societatii civile ( care asista pasiv de 26 de ani si dupa principiul „ni vu, ni connu ” la toata aceasta degradare sociala ) , si ale societatii in general care ii ofera cetateanului doar o balta plina de miasme iar dupa aceea ii reproseaza ca nu vrea sa se balaceasca in ea :

    „Au fost toate astea, desigur. Dar lor li s-a adăugat acum răul cel mai mare: lehamitea de bon ton. Nu puțini dintre compatrioții mei își declară, pe unde apucă, blazarea. Ei nu vor mai vota. Vor sta acasă. Le e de-ajuns ce-au trăit 26 de ani! S-au săturat de comedia democrației românești! ”

    Normal ca s-au saturat ! Asa cum nu poti scoate apa din piatra seaca si nu poti alege lebede dintre rațe , nu poti alege nici politicieni democrati si europeni dintre atat de numeroasele lichele reşapate si vopsite care sar ca puricii dintr-un partid intr-altul si dintr-o doctrina in alta schimbandu-si mastile si discursurile in functie de context , dupa cum bate vantul, si mai abitir decat isi schimba femeile lenjeria intima.
    Ca sa spunem lucrurilor pe nume , la cate au trait numai intr-un sfert de secol si in uluitorul „laborator social” romanesc, compatriotii autorului ar fi trebui de fapt sa primeasca in masa medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca . Impuscati la Revolutie , vânati ca vitele si cu bâtele la Mineriade , furati cu Caritas-urile, FNI-iurile si pseudo-bancile tranzitiei , umiliti de stat, furati si mintiti de politicieni , manipulati de ziaristi, insultati de intelectualii publici ,etc. , ei nu au avut alternativa rationala aici pentru ca ei exista pentru societate doar ca sa voteze si sa plateasca taxe .

    Cei onesti si care au reusit totusi sa scape din penitenciarul social romanesc si din furtuna tranzitiei , au facut deja pârtie in Occident . Avem una din cele mai mari diaspore din lume care ar fi trebuit sa fie motorul Romaniei dar care , culmea cinismului politic si social , este reprezentata doar prin 6 deputati in Parlament (!) . De fapt , diaspora nici nu se mai pune la socoteala pentru ca membrii ei exista pentru statul roman doar daca pot fi buzunariti prin taxe.

    Altfel spus , realitatea sociala este perceputa diferit in raport cu perspectiva folosita deoarece ceea ce au trait simplii cetateni nu este identic cu ceea ce au trait politicienii , societatea civila si reprezentantii ei care au avut cu totul alte prioritati ( intr-o celebra formulare, pentru un ciocan toate lucrurile din jur par cuie… ) si exact dupa principiul vechiului proverb chinezesc conform caruia : „cel care merge pe cal nu crede celui care merge pe jos ca-l dor dintii”. Cum spunea cu cinism o jurnalista : „ONG-urile se reprezinta ( doar -s.n.) pe ele insele si convingerile proprii ale oamenilor care le-au infiintat ” , deci nu interesele cetatenilor si ale societatii in general.
    Din toate aceste considerente , incercarile intelectualilor publici si a ale jurnalistilor de a arunca pisica doar in spatele alegatorului, lamentatiile despre „caramida umana” si calitatea ei (http://www.contributors.ro/cultura/vin-alegerile-ceva-despre-%E2%80%9Ecaramida-umana%E2%80%9D-din-care-e-facuta-romania/) , elucubratiile marca Silviu Brucan despre „prosti” si/sau „idioti” ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ba-alegatorule/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/militianule-ramane-cum-ne-am-inteles/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/idiotilor/ ) nu sunt decat o diversiune ordinara.

    Oricate pacate au politicienii romani, si oricat de nepasatori si incompetenti ar fi , ei nu sunt singurii vinovati de starea cartii, culturii si educatiei din Romania pentru simplul motiv ca au avut cu totul alte prioritati ( martor este D.N.A.-ul care de multa vreme da semne de suprasolicitare pentru ca nu le mai poate face față la câte conturi trebuie sa investigheze prin paradisurile fiscale ).
    Daca vrem sa ne reamintim, in primele parlamente ale anilor `90 , potlogarii erau tot potlogari si faceau tot ce fac acum , dar de ochii lumii si pentru mentinerea aparentelor vorbeau civilizat . Intre timp, la nivel de societate am ajuns acolo unde am ajuns , pentru ca tonul face muzica iar intrebarea este cine sau ce a dat tonul.
    ( continuare )

  39. „Caramida umana”, lamentatiile intelectualilor publici si drobul de sare al societatii civile (2)

    Cauze si consecinte

    Este mult mai eficient sa cautam cauzele decaderii cartii, culturii si educatiei nu in exteriorul acestor domenii, ci chiar in interiorul lor.
    Citim in presa modul in care au fost selectati „pe baza gandirii logice” si in mod oficial de catre Ministerul Educatiei si Invatamantului directorii de scoli care sunt responsabili de acest proces :

    29. Măgarul întotdeauna are …?
    A) grajd
    B) potcoave
    C) harnașament
    D) copite
    E) coamă ?
    Sursa : http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-10-12-21348722-0-concurs-directori-scoli-test-varianta-1-general-12-oct.pdf

    Lasand gluma la o parte , daca asa isi selecteaza statul educatorii , sa vedem cum isi selecteaza societatea civila scriitorii de carti iar intrebarea esentiala este cum a ajuns Romania de la cei 120 de scriitori interbelici la cei peste 2500 (!) de autori post-belici . Raspunsul este uluitor de simplu. In primul rand, prin statutul breslei si in al doilea rand cu acordul conducerii ei :

    „Condiţiile pentru a deveni stagiar în Uniunea Scriitorilor – Două cărţi publicate – Trei scrisori de recomandare din partea unor membri ai Uniunii Scriitorilor mai vechi de cinci ani – Dosar de presă cu referinţe critice – CV şi cerere de primire Cu acest dosar, pretendenţii se pot prezenta la filialele Uniunii Scriitorilor, iar dosarele lor intră în dezbatere. Membrii stagiari devin membri titulari după trei ani.”
    Sursa : http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

    Deci la intrebarea cum au ajuns impostorii …scriitori , raspunsul nu se afla la baza Uniunii Scriitorilor Romani, ci chiar la varf acolo unde presedintele Nicolae Manolescu , numai de incompetenta nu poate fi acuzat.
    Declaratiile sale punctuale ne explica didactic intregul proces de validare oficiala si legala a imposturii ( !) :

    „USR nu e o elită, ci o organizaţie de breaslă(s.n.). Ea apără drepturile scriitorilor , fără a-i împărţi pe căprării(s.n.), cum văd că procedaţi dumneavoastră”
    Nicolae Manolescu
    Preşedintele USR

    Mai mult decat atat, si exact dupa metoda lui Pilat din Pont , atunci cand autorul este nu numai impostor , ci pur si simplu un poluator al spatiului public , literar si artistic atunci , atentie, explicatia „faptului social” devine una absolut halucinanta , mai exact un fel de „partidul nu greseste niciodata, gresesc numai membrii lui ” :

    „Prejudiciul nu e al USR, ci al autorului însuşi”.( sic! )
    Nicolae Manolescu
    Preşedintele USR

    Prejudiciul o fi al autorului , dar intreaga societate pierde prin degradarea si manelizarea spatiului public si aici avem o mare problema.
    Mai intai, cultura romana a ajuns sa fie reprezentata in exterior , si fara nici o reactie din interior , inclusiv de catre cei care o injura sub orice forma . Pe 18 februarie 2016, ora 15 la Bruxelles , in sediul Parlamentului European , si pe post de reclama facuta Romaniei si culturii romane ( http://www.freedomsmile.org/despre_noi ), era lansata o celebra carte ( Dan Alexe – Dacopatia si alte rataciri romanesti ) a unui scriitor celebru prin afirmatii „savante” de genul : „Calusarul este un dans specific unei societati homosexuale initiatice ” sau pentru reclama facuta …” importurilor lexicale tiganesti” (https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/05/11/dacopatia-si-alte-rataciri-romanesti/).

    Maraton literar la Ambasada României de la stânga la dreapta: Cornel George Popa, Irina Pavlovici, Radu Aldulescu, Cristina Hermeziu, Dan Alexe, Dan Lungu, Ioan T. Morar si Ambasadorul Luca Niculescu.
    (http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2016/02/25/56ceee325ab6550cb83214fd/646×404.jpg )
    Sursa : http://adevarul.ro/news/eveniment/chapeau-cristi-corobana–unit-ist-diaspora-duce-pescriitorii-romani-europa-1_56cec0455ab6550cb8308e37/index.html

    Daca asa ceva le recomandam diasporei romanesti si strainilor drept „valori culturale” , ce le recomandam celor din tara ? Sa deschidem o revista saptamanala de cultura cum este „Dilema Veche”(https://ro.wikipedia.org/wiki/Dilema_veche ) si sa vedem ce le recomanda aceasta romanilor.
    Aici avem o mare surpriza respectiv gasim o apologie facuta unui serial submediocru cum este celebrul „Las Fierbinti” caruia i s-a facut o reclama deșănțată pe toate caile si de catre toti agentii posibili incepand cu intelectuali publici si terminand cu unii actori foarte cunoscuti.
    In acest sens, un articol al filozofului si scriitorului Andrei Plesu …ii urecheaza zdravan inca din luna august anul curent pe cei care nu agreeaza serialul si „valorile” promovate de acesta :

    „Cum?“ – sare cîte un snob, care mă socotește „om serios“, abonat pe viață numai la Noica sau Kant. „Te uiți la așa ceva?!“ Am văzut, de alt­fel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni ­„fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shake­speare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc.”

    Urmeaza o pledoarie pro domo :

    ” De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac”
    ” Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“.
    „Esențial este aportul de admirabilă profesionalitate al întregii echipe. O profesionalitate fără „fițe“, fără obsesia de a se pune în valoare.”
    „Scenariul este, mai întotdeauna, bine scris și ingenios (Mimi Brănescu, Bogdan Mirică), regia – ireproșabilă (pentru că e de o abilă discreție): Dragoș Buliga, Constantin Popescu. Aferim! Mă simt bine să știu că avem o asemenea „rezervă de cadre“, pe lîngă ceea ce strălucește, în chip legitim, desigur, pe podiumul marilor premii și distincții naționale și internaționale (s.n.).”
    „Rîd sănătos, mă înduioșez de candorile și mizeria satului contemporan, contaminat vag și de confuze zvonuri „capitaliste“, dar și de „moșteniri“ seculare (s.n.). Totul e amuzant și trist, vital și deșucheat, șarmant și bezmetic. O excelentă reflecție despre cum arată „modernitatea“, transplantată în pămîntul reavăn al provinciei regățene.”

    „Toți actorii mi se par desăvîrșiți (s.n.) și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu). Las special la urmă, emoționat, fetele. Ce farmec, ce adecvare, ce simț al firescului! Nonșalanța provocatoare a Aspirinei (Mirela Oprișor), echivocurile cochete ale Dalidei (Ecaterina Țugulea), perplexitățile nubile ale Gianinei (Anca Dumitra) .Nu mai vorbesc de episoadele în care percepem călcătura grea a unor meseriași prestigioși, ca Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele, intrînd în joc, fără vedetisme, mereu „în personaj“, inegalabili.”
    Sursa : http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/da-ma-uit-la-las-fierbinti

    In esenta, ceea ce valideaza aici Andrei Plesu intr-o revista de cultura si in aplauzele frenetice ale psihologului Mihai Copaceanu (http://adevarul.ro/cultura/carti/andrei-plesu-nevoia-repere–1_57be8b2d5ab6550cb81300bd/index.html ) nu este nici traditia, nici universul rural, nici mostenirea seculara de la noi , nici universul comic si genial al lui Caragiale , ci kitsch-ul, sordidul, si „brutalitatea neaosa” generate de mahalaua (post)comunista si (post)tranzitie respectiv una dupa chipul si asemanarea laitmotivului acestui vestit serial TV , laitmotiv numai bun de premiat la nivel national si international :
    ” Zarita Zanga, mi se rupe ranga!
    Mi se-ntrerupe la misto!
    Mi se-ntrerupe, mi se-ntredoaie,
    Mi se-ntreface, Cade-n gheoaie!”
    Sursa : http://www.versuri.ro/versuri/gellmm_margineanu-zarita-zanga.html
    Este vorba de o lume intoarsa pe dos in care umorul visceral si oligofren de tip Axinte de la „Vacanța Mare”, kitsch-ul , grotescul si chiar trivialul devin regula, iar bunul-gust, educatia, civilizatia, cultura , umorul inteligent si normalitatea sociala devin exceptia ( este suficient de exemplu sa comparam oribilitatile din aceste „seriale cu umorul de buna calitate , inteligent si inofensiv al regretatului Ioan Gyuri Pascu ).
    In acest caz intrebarea dureroasa este de ce televiziunile comerciale , intr-o forma sau alta , vor neaparat sa inghesuie romanii in mahalaua fictiva „Las Fierbinti” sarbatorind ziua nationala a Romaniei chiar in mijlocul ei (https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/12/nostalgia-mahalalei-sau-degradarea.html ) , de ce personalitatile culturale de la noi lauda si incurajeaza pe fata exact acest proces si de ce au ajuns strainii sa militeze ….in locul romanilor si pentru promovarea tarii lor (http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ) ?

    Concluzii

    Societatea romaneasca bate pasul pe loc si se invarteste in cerc iar cel mai bun exemplu este modul in care abordeaza problema educatiei cetatenilor ei. Din acest punct de vedere starea actuala de degradre a societatii romanesti nu este numai rezultatul activitatii politicienilor , statului si institutiiilor sale ,ci si al inactiunii si ineficienţei liderilor societatii civile , personalitatilor culturale si intelectualilor publici din Romania din ultimul sfert de secol. Aici avem problema cruciala identificata de un specialist care a studiat evolutia ” laboratorului romanesc ” in ultimul sfert de secol :

    „ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți (s.n.). Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
    Peter Gross – Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, Bucuresti, 2015 ).

    Dincolo de lamentatiile retorice despre calitatea „caramizii umane” si de linsajul public al cetatenilor si votantilor anonimi, ar fi mult mai util societatii un raspuns la intrebarile despre „caramidarii” care o fac asa cum este, pentru ca o simpla comparatie a starii societatii romanesti din anii `90 cu cea de acum, arata ca aceasta societate a fost supusa unui proces intens de decivilizare si dezumanizare prin stimularea reactiilor viscerale , bulversarea , resetarea si inversarea intregului sistem de valori culturale si morale.
    Rezultatul a fost intrarea intr-o stare de parabioza si crearea unei societati-horror in care normalul a devenit anormal si invers, respectiv o patologie sociala fara precedent in care crimele revolutiei si furturile tranzitiei nu au mai fost practic pedepsite , dosarele Revolutiei si Mineriadelor au ramas nesolutionate vreme de 26 de ani , iar indivizi cu dosare penale care au devalizat Romania intr-un mod inspaimantator au ajuns in Parlament si lupta de acolo pe viata si pe moarte cu statul de drept si cu intreaga societate romaneasca pentru „dreptul lor democratic” de a fi alesi, a reprezenta si de a conduce cetatenii onesti. Mai exact , inainte ca nebunia ruseasca sa concepa un reality-show horror in care crima furtul si violul sunt permise (https://www.theguardian.com/tv-and-radio/2016/dec/15/russian-reality-tv-show-allow-rape-murder-game2-winter)) grupurile de interese si gastile mafiote care au capturat statul si societatea romaneasca au generat o lume intoarsa pe dos fara trecut , fara memorie si fara viitor , un adevarat penitenciar social fara reguli morale in care penalii au dreptul legal sa conduc cetatenii onesti.

    Pe cale de consecinta nu politicienii care au ajuns la putere prin frauda morala si exploatarea cetatenilor prinsi in mecanismele diabolice ale santajului social si dependentelor economice au inceput sa se transforme „dupa chipul si asemanarea cetatenilor” si dupa principiul „aveti conducatorii pe care-i meritati „( parologisme cinice ) , ci cetatenii au inceput sa fie forjati dupa chipul si asemenea politicienilor care vor sa construiasca , cu ajutorul uneltelor si cozilor lor de topor , o lume „fara morala si fara prinţipuri” in care „toti fura, toti mint, toti injura” si in care nimeni nu are incredere in nimeni si nu mai crede in nimic . Adica una dupa chipul si asemanarea lor.

  40. Articolul acesta ar trebui republicat periodic! Domnule Liiceanu va multumesc pentru tot suportul acestor zile. Dumneavoastra si domnul Cartarescu ati devenit ad-hoc stegarii oamenilor din fata Guvernului!

    Sper sa continuati sa scrieti la fel de des precum in ultimile saptamani despre cadrul socio-politic din tara noastra!

    Tot respectul nostru!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro