joi, aprilie 18, 2024

Violenta in scoli. Culegem ce semanam.

Agresiunea de joi, de la Craiova, careia i-a cazut victima un tanar elev de 17 ani, ne obliga sa evaluam fenomenul violentei in scoli, pe strada, pe stadioane, etc., sa-i cautam cauze si solutii.

O viata nu are pret, cu atat mai mult o viata tanara. Nu ne putem consola cu gandul ca astfel de evenimente se intampla peste tot, ca poate la noi procentele sunt mai mici decat la altii, ca s-au intamplat si in trecut dar nu erau mediatizate.

Traim intr-o amosfera ce usor poate fi caracterizata prin violenta de tot felul: violenta de limbaj in media si la nivelul politic, violenta in trafic, politisti atacati si agresati, filme care propaga violenta, parinti care-si bat si agreseaza copiii, traficul de carne vie, industria cersitului si prostitutiei si multe altele. Le stim dar ne aducem aminte de amploarea lor doar in situatii limita.

Violatori si criminali care sunt pusi in libertate de catre judecatori si recidiveaza la prima ocazie,  justitia condamna un batran care a furat doi stiuleti sa manance dar pune in libertate persoane ce constiutie un evident pericol public, iata spectacolul zilnic la care asistam siderati.

In cazul concret de la Craiova, culegem ce semanam in fiecare zi. Agresorul era cunoscut cu antecedente de violenta, avea probleme psihice, a fost exmatriculat sau mutat disciplinar. Societatea, organismele de stat specializate (si platite) din bani publici  ar fi trebuit sa-l puna sub un control medical sever, sa-l interneze, daca era cazul, sub supraveghere stricta. Doar asa s-ar fi preintampinat tragedia de astazi.

In loc de aceasta ce-au facut? L-au aruncat in strada, la intamplare, prin exmatriculare. In strada, anturajul  infractional si-a desavarsit opera. L-a impins la crima.

Scoala nu prea are ce face in astfel de cazuri patologice. Nu are specialisti si nici conditii de supraveghere si tratament. Faptul ca si-a ferit elevii de un posibil asasin nu e de condamnat. Dupa istoricul infractional al agresorului nu era de presupus ca scoala il putea ajuta sa revina pe calea cea buna.

Dar scoala si profesorii sai ar trebui sa faca mai mult cu tinerii inclinati spre violenta, sa faca si o educatie pentru societate, pentru asumarea valorilor ei. Prin discutii si exemple concrete. Alaturi de politie si jandarmerie ar trebui prelucrate saptamanal, la orele de dirigentie, cazurile cele mai dificile in care s-au gasit politia si jandarmeria.

In multe unitati scolare se produc astfel de evenimente educationale, dar sporadic si, mai ales,  cand se intampla cazuri de felul celui de la Liceul Arghezi de la Craiova.

Media, ONG-urile, alte institutii ale statului pot face mult mai multe pentru identificarea, diagnosticarea, tratarea si vindecarea situatiilor patologice limita in care se afla la un moment dat oamenii, in particular tinerii. In ciuda unor eforturi sporadice, statul, care dispune de bani si institutii specializate, nu se achita nici pe departe de aceasta sarcina de maxima importanta.

O viata nu are pret.

Nu ne ramane decat sa plangem  copilul care n-a apucat sa vada minunile vietii, familia care a fost aruncata in haul deznadejdei si sa ne promitem, cu totii, sa facem mai mult pentru ca astfel de evenimente sa nu se mai produca.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. totusi, cred ca violenta de la craiova nu are legatura cu scoala, ci mai mult cu violenta din orasul craiova. toata lumea stie ca orasul craiova a devenit in ultimii ani un oras condus de lumea interlopa, in care politia nu are nici un cuvant de spus. ba mai mult, sunt toti implicati si manjiti pana peste urechi. daca nu se face ceva, repede, craiova poate deveni primul oras ‘autonom’ din romania. autoritatile statului ar trebui sa isi faca simtita prezenta in craiova, si asta urgent, prin arestari si reprimarea miscarilor interlope din oras.
    am prieteni care au trait in orasul asta si toti sunt fericiti ca au scapat de acolo. povestile lor sunt halucinante, ascultandu-le am avut impresia ca ei au fost in alta tara, una in plin haos, scapata total de sub control.

    • Violenta in general, cresterea numarului faptelor antisociale are legatura cu scoala. Cu abandonul scolar, care la 14-15 ani a ajuns la 20%. Si stati sa se intoarca rromii, care acum sunt prin alte tari. Inclusiv in Craiova.

      • Ei, asta este, l-am omorât! Iau zece ani pentru un prost! Declaraţia i-a şocat până şi pe procurori.

        Asta are legatura cu scoala. Ar trebui aflat cati a stat in scoala care n-a reusit sa-i insufle nici macar respect pentru viata. Nici atat!

        • Nu sunt sigur ca acest eveniment are legatura cu scoala! Are legatura directa cu educatia, in ansamblul ei, dar cu scoala ca institutie doar in mod indirect!

          Exista un intreg climat de violenta in societate, care se insinueaza in mintea si sufletul fiecaruia dintre noi, dar cu efecte mult mai dramatice in cazul copiilor. Multi devin adolescenti sau tineri predispusi la violenta, care cad prada usor unor tentatii de tipul drogului, tutunului, alcoolului, etc. Problemele provin de la acest climat de violenta propagat prin mass-media, de la lipsa valorilor morale in societate, de la exemplele negative date de diferite personalitati, fie politice (pana si Presedintele Basescu a mai avut scapari, gen episodul cu „tiganca imputita” sau cand s-a urcat baut la volan), fie din alte domenii (cazul Mutu este notoriu, dar este departe de a fi izolat!), etc. Scoala poate sa ajute, dar nu este un panaceu universal! Iar ca sa ajute trebuie ca societatea sa impuna in primul rand respect pentru meseria de dascal. Pe langa aceasta, trebuie gasite forme, inclusiv legislative, de asanare a societatii si a climatului educational general (un control mai riguros al emisiunilor TV, inclusiv de desene animate, si al orelor de difuzare a informatiilor cu risc, un control mai riguros al magazinelor si localurilor din apropierea scolilor), mergand pana la gasirea puntilor care sa tempereze climatul politic (ce discursuri au unii politicieni …), etc. Ceea ce trebuie sa-si propuna scoala, este sa construiasca o scara corecta a valorilor, doar ca ea singura nu poate face asta fara sprijin din partea intregii societati!

          Dle Vlaston, stiu ca tema abandonului scolar va este draga, dar de multe ori abandonul scolar este un efect si nu o cauza! Sigur, el acentueaza promiscuitatea in care pot cadea cei care abandoneaza scoala, dar simpla diminuare a acestui fenomen nu rezolva lucrurile!

          Din pacate coercitia trebuie sa existe in cazul unor astfel de fapte si pedeapsa sa fie exemplara, ca sa nu mai apara reactii de tipul comentariului incalificabil al ucigasului!

          • Apropo de respect: se castiga, nu se impune. Abandonul scolar: este un efect, iar una din cauze, poate nu cea mai importanta, este mediul de invatare neatractiv pe care il ofera scoala. Prin comportamentul unor profesori, curricula fara legatura cu viata si piata muncii. Spuneam in alt comentariu: daca nici respectul pentru viata nu-l poate inocula scoala, atunci ce face? Coercitie, da. Chiar ma intreb daca nu ar trebui reinfiintate scolile de corectie.

          • Evident ca respectul trebuie castigat si nu impus! Sunt profesori care isi castiga respectul elevilor, altii mai putini! Dar acesta este respecul fata de profesor! Respectul fata de scoala, ca ansamblu, nu se castiga numai de profesori, exclusiv! Trebuie sa fie castigat si de societate, in ansamblul ei, macar prin institutiile ei reprezentative, care au sarcini concrete in raport cu scoala: autoritatile locale (inspectoratele scolare, primarii si consilii locale), autoritatile centrale (in primul rand Ministerul Educatiei si Guvernul).

            Deocamdata scoala mai are de asteptat ca sa-si castige respectul ca institutie. Si acest lucru are mai multe cauze: faptul ca nu se reuseste sa se genereze competitie reala intre profesori (pentru ca nu sunt resurse pentru salarii diferentiate, chiar daca unele mecanisme au existat), profesorii in ansamblul lor au fost adusi la un stadiu de cenusareasa a societatii (parintii nu-i incurajeaza pe proprii copii sa imbratiseze cariera didactica pentru ca „vor ajunge muritori de foame”), de unde scaderea continua a calitatii corpului profesoral, etc. Sigur, curricula este si ea o chestiune importanta, dar nu sunt deloc convins ca actualele incercari de reforma merg pe o directie buna in privinta acesteia. Dar poate ca problema cea mai mare pe care o are scoala este ca in ansamblu valorile bazate pe numarul banilor par sa prevaleze in ansamblul societatii, de unde si impresia ca valori morale, intelectuale, etc nu sunt deloc apreciate (a se vedea starea materiala a majoritatii profesorilor, care, daca vor sa traiasca decent, trebuie sa „activeze” in industria meditatiilor). Este evident ca in aceste conditii scoala nu are cum sa se impuna in ochii unora dintre acesti tineri, care vor deveni elemente antisociale si vor esua ca acel tanar ucigas de la Craiova!

            Coercitia nu are ce cauta in scoala. Personal, cand m-am referit la asa ceva m-am gandit la alte institutii care trebuie sa o aplice: politia, justitia, sistemul penitenciarelor, etc., dar nu scoala ca entitate de baza a sistemului institutionalizat de educatie. Scoli de corectie ar trebui sa existe pentru anumiti minori, dar nu exclusiv in sistemul scolar, ci intr-o dubla coordonare cu sistemul penitenciar, sub controlul justitiei.

  2. nu a fost nici o violenta in scoala. un dement a dat cu cutitul in niste elevi, in afara scolii…asta a fost….daca dementul lovea niste medici pe strada ati fi scris violenta in spitale?

    ce avem si se tot intensifica este aparitia unei clase de indivizi care indivizi, din diverse motive, nu-si gasesc locul in societate si care se intorc contra societatii in diverse moduri, de la furt la crima….

    ce e de facut? pai la inceput trebuie identificati si pe urma se pot cauta solutii….

    • Am scris si in articol ca scoala nu e de vina. Stiu din experienta ca in momentul in care exmatriculezi sau transferi disciplinar un elev, nu exista o regula sau macar o cutuma ca elevul transferat sa fie dat in supravegeherea politiei, daca are manifestari antisociale. Stiindu-se urmarit si observat, poate isi infraneaza pornirile. la o adica sa fie internat intr-un stabiliment special. Apropo, mai exista scolile de „corectie” de pe vremuri?

  3. Eu nu vad Romania de multi ani dar citesc mereu ca orasul Craiova detine niste primaturi in criminalitate organizata , interlopi si justitie aservita grupurilor de putere . ( fie si criminala )
    Cumva in acest oras dispare statul prin ceea ce ar trebui sa reprezinte ? Devine orasul varianta moderna a modelului Al Capone din Chicago ?

  4. Pacat ca asemenea texte apar doar cand se intampla nenorociri precum cea de azi. Ceea ce s-a intamplat este rezultatul cumulat al mai multor factori: faptul ca in ultimii ani, democratia in Romania inseamna ca poti sa faci ce vrei, esti „liber” (bataile, luptele cu cutite, pumni cu tinte, bate, etc. sunt un fenomen frecvent de multi ani si doar cu ocazia unor evenimente foarte grave, cum ar fi omorarea acestui baiat, sunt scoase la lumina). Dispretuirea celor „7 ani de acasa” care, la nivel subconstient, te opresc, cat de cat, sa te comporti la oras ca in jungla, dispretuirea dascalilor si a scolii, lucruri ce duc la absenta de la scoala si la petrecerea cat mai multor ore la „liber”, timp in care, se poate ajunge, din plictiseala, nevoia de bani nemunciti, la multe acte, mai mult sau mai putin agresive.
    Alt exemplu elocvent a fost al unui alt tanar injunghiat in Bucuresti, in statia RATB, langa fostul cinema Cultural, pentru simpla vina ca s-ar fi luat la cearta cu cel care i-a infipt cutitul in piept.
    Asemenea acte se vor inmulti, in conditiile in care generatiile recente si cele care vin din urma se „salbaticesc” din ce in ce mai mult, uita de niste norme elementare de trai printre oameni, prefera distractia, obtinerea cat mai usoara a banilor, lipsa bunului simt, si imbratiseaza agresivitatea ca o modalitate de manifestare intr-un grup, ca si de „impunere a respectului”.
    Nu pot spune ca suntem abia la inceputul acestui val, pentru ca am 31 de ani si de cand eram la liceu (unul central, cu pretentii din Bucuresti – Mihai Eminescu) am tot fost martor la asemenea acte de agresiune.
    Educatie, bun simt, respect pentru cei din jur, control, protectie din partea autoritatilor – niste lucruri elementare intr-o democratie clasica, dar aruncate la gunoi in capitalismul de Vest salbatic din Romanica.

    Faptul ca tot mai multi oameni maturi, intelectuali, educati si care vor sa faca ceva pentru comunitatea in care traiesc, incep sa simta pur si simplu o sila pentru cei din jur arata stadiul in care a ajuns aceasta tara, ca rezultat al involutiei, de-a lungul timpului. Nu e vina lui Basescu, a lui Constantinescu sau Iliescu. E vina tuturor celor care au avut o autoritate asupra societatii romanesti si s-au facut ca ploua, au ignorat aplicarea unor reguli de bun simt asupra reglementarii relatiilor intre oameni.

  5. Stimate Dle Vlaston,

    M-as bucura ca acest caz foarte nefericit sa va deschida orizontul privind posibilitatile educarii copiilor.

    Vrem sa recunoastem sau nu, educarea acasa (homeschooling) ne fereste de o multime de situatii dramatice precum cazul de fata!

    Dvs. incercati sa identificati vinovatul dar si sa sensibilizati opinia publica si ONG-urile asupra violentei. Imi doresc din toata inima ca acest demers sa fie un succes dar pana la a vedea schimbarea, imi pastrez o doza de scepticism si merg cu toata puterea inainte in alegerea HOMESCHOOLING-ului!

    Sanatate!

  6. Nu este vorba de Craiova,
    Nu este vorba despre scoala,

    Este vorba despre un sistem si despre o societate.
    Acum ceva timp eram foarte mirat cand am vazut in America masinile mergand cu 15 mile (aprox 20 si de Km/ora) pe toate cele 5 benzi in zona scolii,desi strada era pustie. Mi-am zis americanii astia chiar sunt tampiti.
    Mi s-a explicat ca de 3 ani de cand s-au introdus aceste reguli(de cand colectivitatea locala le-a votat) nu a mai murit nici un copil in accidente rutiere.
    Nimanui nu-i convine sa-i moara copilul, iar comunitatea e multumita, chiar daca regula pare la prima vedere abstracta si exagarata.
    Revenind, azi, un adolescent, copil bun la invatatura, baiatul unui inginer renumit in Craiova, a murit sarind in ajutorul unui coleg atacat de o paria a societatii. Nu pot sa ma intreb cine este de vina criminalul, sau noi societatea care nu reusim sa cream cadrul legal si regulile care sa ne pazeasca de manifestarile tot mai frecvente, de lumea a 3-a.
    De aceea consider ca in Romania trebuiesc aplicate legi mult mai dure, inclusiv pedeapsa cu moartea, altfel, vorba criminalului:
    E SI CE, FAC 10 ANI DE PUSCARIE PENTRU PROSTUL ASTA !!!!
    Paria societatii ramane in viata si se si reproduce,iar un tanar deosebit cu un viitor frumos in viata, un posibil ajutor petru societate si pentru tara zace in pamant.
    Daca astea sunt regulile acestei societatii pregatiti-va cutitele si mormintele !
    Odihneasca-se in pace.
    Codoleante Fam. Goreci

  7. Violenta este peste tot . Problema este ce fac autoritatile in privinta asta. SI se vede cu ochiul liber ca in Romania POLITIA exista doar ca sa- iprotejeze pe infractori ( vezi cazul nenorocitului care a intrat in multimea prezenta la un eveniment automobilistic si pe care Politia l-a scapat de furia multimii si nu e singurul caz) , iar in cazurile in care intervine si aresteaza cu chiu , cu vai pe careva , are grija Justitia sa-l faca scapat. Asa ca ramine doar Dumnezeu sa ne protejeze de nenorociti! Sa ne rugam sa nu dam, fiecare din noi, peste nemernici din astia , ca nu ne apara nimeni!

  8. Multe „modelele de succes” folosesc violenta in diferite feluri Becali, Mazare, galeriile de fotal. Televiziunile sunt pline de violenta (as evidentia Antena3, tv de sport).

    Nu ar fi momentul ca CNA sa ia atittudine pentru limitarea tipului de „stiri de la ora 5” – si-a ucis vecinul cu toporul, batranica violata si talharita, bataie cu sabii inre doua clanuri rivale ?

  9. Culegem ce semanam. Just. Nu doar in scoli ci peste tot. Traim intr-un sistem de interdependente, unde scoala, familia, justitia, politia, politicienii, economia, presa, prietenii, posibilitatile de agrement, ‘vedetele’, modele, obiceiurile – toate au o influenta. Nu exista o singura cauza, nu exista o singura solutie. Cateva idei:

    0. Violenta nu e justificata in nici un aspect al societatii. Folosirea fortei trebuie evitata in afara de cazul in care ea protejeaza viata, fara sa ameninte integritatea nici unui individ. ‘Alfabetizarea’ tuturor in ceea ce priveste conflictele (cauze, tipuri, stadii de evolutie, posibile solutii, transformare, nonviolenta, dinamici si tipare, modalitati de cartare si complexitate).
    1. Reforma justitiei si a politiei. Penitenciarele si pedepsele nu sunt eficiente, nu schimba caracterele, atitudinile, comportamentul in bine. Indivizii trebuie tratati in parte, sprijiniti, cu accent pe vindecare, reparatie, reconciliere/impacare.
    2. Reforma scolii. Sistemul trebuie sa respecte elevii si profesorii, sa creeze spatii pentru un schimb armonios. Salile de clasa sa fie circulare, schimbul sa fie reciproc. Educatie mulata pe personalitatea fiecarui individ si nu pe replicarea de sabloane. Incurajarea creativitatii si a semnului de intrebare, nu a memorarii automatizate.
    3. Reforma familiei. Roluri echilibrate si echitabile ale parintilor in educatie, eliminarea violentei si a agresivitatii.
    4. Reforma presei. Eliminarea agresivitatii si violentei in presa. Promovarea valorilor morale. Incurajarea dialogului.
    5. Reforma politicii. Mult de lucru. Reforma totala. Nici unul din sistemele politice actuale nu poate raspunde singur la problemele complexe actuale. Eliminarea catzei, certurilor, mistourilor, agresivitatii, antagonismului, dualitatii. Incurajarea practicii adevarului, onestitatii, dialogului, responsabilitatii.
    6. Reforma relatiilor dintre noi. Include totul de mai sus + o ancorare in valori spirituale de baza. Inlocuirea separarii si a dihotomiei cu interdependenta si unitatea in diversitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro