vineri, martie 29, 2024

Virusul inegalității

Averile primilor 1.000 de miliardari ai lumii s-au întors la maximele dinaintea pandemiei în doar 9 luni, în timp ce avuția celor mai săraci oameni de pe glob și-ar putea reveni poate chiar într-un deceniu, este concluzia sintetică a celui mai recent raport al Oxfam International, o mișcare globală ce se luptă cu inegalitățile pentru a elimina sărăcia și nedreptatea. Problema fundamentală este că înainte de pandemie deja trăiam într-o lume caracterizată puternic de inegalitate și de decalaje de șanse între genuri sau rase umane.

La începutul acestui an, Parlamentul European adopta o Rezoluție referitoare la perspectiva de gen în perioada crizei și post-criză. Conform Rezoluției Parlamentului European din 21 ianuarie 2021 referitoare la perspectiva de gen în perioada crizei COVID-19, că pandemia afectează în mod disproporționat femeile în sfera socioeconomică, inclusiv venitul și rata lor de ocupare. PE subliniază faptul că munca la domiciliu nu este un substitut pentru îngrijirea copiilor sau pentru necesitatea de a furniza și de a avea acces la servicii de îngrijire a copiilor de calitate. PE invită statele membre să încurajeze bărbații, de exemplu prin măsuri de stimulare, să adopte formule flexibile de lucru și atrage atenția asupra situațiilor extrem de dificile cu care s-au confruntat părinții unici susținător ai familiilor monoparentale, dintre care majoritatea sunt femei (85%).

În urma raportului Oxfam, s-a ajuns la concluzia că perioada pandemică a adâncit sever inegalitatea, din multiple perspective. Riscurile de inegalitate au crescut la niveluri considerabile, luând în calcul că În ceea ce privește distribuția locurilor de muncă, în lume, femeile au cele mai multe locuri de munca afectate sever față de bărbați. Cea mai mare îngrijorare este la nivelul milioanelor de oameni, la nivel global, cu trai extrem de scăzut și care au avut preponderent locuri de muncă puternic afectate de pandemie. Ultimul aspect a crescut foametea globală ce afecta deja milioane de oameni din cauze climatice, economice și logistice.

Virusul cu care se confruntă omenirea se remarcă și din perspectiva inegalității. Contagiunea inegalității în perioada pandemică a fost în creștere cu siguranță. Din punct de vedere al activităților lucrative, inegalitatea sectorială și rasială s-a intensificat.  În sectoarele puternic afectate lucrează preponderent acele categorii de persoane vizate tocmai de inegalitate și de discriminare. Există o supra-reprezentare numerică a femeilor în sectoarele de servicii afectate de criză (turism, industria ospitalității, servicii de sănătate și sociale, evenimente culturale și artistice). Impactul semnificativ resimțit în aceste activități economice, mai ales la începutul pandemiei, a fost transpus într-o creștere a inegalității de gen, o multitudine de femei având un venit net profund în scădere. Se estimează că aproximativ 740 de milioane de femei lucrează în economia informală și că în prima lună a pandemiei au avut venituri mai mici chiar și cu 60%. Nici cifrele privind rata șomajului în rândul femeilor din sectoarele afectate nu sunt încurajatoare.

Mai mult, prezența ridicată a femeilor în sectoarele informale și în activitățile slab remunerate poate reprezenta un element de risc. Mai mult de 75% din munca de asistență socială neplătită sau două treimi din activitățile lucrative plătite la un nivel critic sunt realizate de femei. Sunt vizibile șansele de dezvoltare mult mai mici în rândul femeilor. Raportul recomandă în viitorul apropiat susținerea discriminării pozitive, încurajarea și susținerea dezvoltării tinerelor.

Tot din perspectiva economiei informale și a persoanelor ce desfășoară activități, precum comerțul ambulant, discutăm despre o situație delicată. Aceste sectoare tind să se expună la un risc sanitar mult mai ridicat, activitatea desfășurată fiind greu de realizat într-un sistem de tip “work from home” sau chiar distanțarea socială în anumite cazuri este greu de atins. Tocmai aceste grupuri de risc de persoane  din câmpul muncii se expun și la un risc sanitar suplimentare peste medie.

Banca Mondială a realizat o analiză prin care îndeamnă autoritățile să inițieze acțiuni de reducere a inegalității cât mai curând, pentru că mai târziu luarea acestor decizii ar putea să își facă efectele mult mai greu. Dacă o serie de decizii ar fi luate acum, la nivel local pe tot globul, s-ar putea reveni la nivelul de inegalitate de dinainte de pandemie în cel mult 3 ani. Dacă anumite măsuri de reducere a inegalității nu vor fi luate la timp, atunci putem spune că suntem doar la începutul unei adânciri considerabile a inegalității pe glob.

Din chestionarul Oxfam adresat economiștilor reiese că 87% dintre aceștia consideră că această pandemie va aduce o creștere semnificativă a inegalității la nivel de venituri, 78% cred că va avea loc o creștere a inegalității la nivel de avere, 56% dintre economiști cred că se va accentua inegalitatea între genuri și 66% sunt de părere că vă avea loc o creștere și a inegalității rasiale.

Rapoartele amintite susțin că avem o situație de regres, ce trebuie oprită. În perioada pandemică aspectele vitale privind egalitatea de gen sunt puse la sacrificiu. Privirea generală asupra femeii de a realiza “treburile casei” a existat din totdeauna, însă în pandemia această idee s-a potențat. Putem observa lipsa unui echilibru a responsabilităților între soț și sotie în familie pe durata pandemiei.  Își face prezența asimetria implicării în activitățile de familie a membrilor acesteia. Activitățile casnice, îngrijirea și supravegherea copiilor sunt preponderent realizate de femei. Mai mult, odată cu revenirea economică și cu relaxarea restricțiilor, în ceea ce privește responsabilitățile în cadrul familiei,  lucrurile nu se întorc la situația pre-pandemică. Deși multe femei înaintea pandemiei nu lucrau de acasă, odată cu revenirea situației la normal, în rândul femeilor există tendința de a rămâne acasă, pentru a îngriji gospodăria și a asista membrii familiei, chiar dacă înainte acest lucru nu se întâmpla.

             Ca soluții pentru estomparea inegalității raportul Oxfam recomandă creșterea calității serviciilor publice și a serviciilor de protecție socială, realizarea unor planuri, bine puse la punct, de menținere a  economiei și de protejare a populației cu venituri scăzute în situații de urgență. Calitatea serviciilor publice, implementarea unor activități și proiecte sociale sunt factori care cu siguranță pot reduce inegalitatea. Însă ce este cu adevărat cel mai important și dificil este schimbarea mentalităților și încurajarea unor noi norme sociale, în defavoarea normelor sociale tacite existente care dezavantajează femeia activă social și economic.

            În România, grupul de inițiativă în politici publice VERTIK susține necesitatea unui set de măsuri de politică publică care tind să rezolve aceste consecințe ale inegalității:

 – reglementarea mai precisă a drepturilor angajaților în regim de telemuncă ce lucrează de acasă, preponderent femei;

– alocarea de resurse bugetare, inclusiv prin PNRR pentru investiții urgente în infrastructura socială și de îngrijire (creșe, grădinițe, cămine pentru bătrâni, etc) pentru a permite angajarea cu normă întreagă și implicarea în antreprenoriat al femeilor casnice;

-stimularea integrării mai largi a femeilor pe piața muncii în sectoarele viitorului, dominate numeric de bărbați și mai bine plătite (STEM/IT/High Tech TEA/AI/R&D) pentru recalificarea unei părți din femeile ce lucrează acum în economia informală sau în sectoarele de servicii grav afectate de pandemie;

-stimularea antreprenoriatului în rândul femeilor prin finanțări și creditare dedicate.

Distribuie acest articol

71 COMENTARII

  1. Putem sa ne uitam la semnele care vin.
    Sunt știri despre săptămâna de 4 zile care culmea nu afectează productivitatea(decat pozitiv) .
    Exista o mișcare destul de serioasa în direcția venitului de baza necondiționat.
    Universal Basic Income.
    Este singura ieșire responsabila din acest dezastru din punctul meu de vedere. .
    Da: bani gratis
    Mulți dintre cei 1% primesc bani fără sa muncească efectiv.
    De fapt 30% din venituri nu sunt asociate cu munca.
    Alții primesc foarte mulți bani ca manageri de companie (nu cred ca pot munci de 1.000.000 USD pe luna) deci ca proxy la munca altora și a roboților (din ce în ce mai mult a roboților /inteligenta artificiala).
    Inca 30%.

    Natura capitalismului duce la accelerarea inegalității și nu se poate face egalizare fără un dezastru gen război mondial.
    Dar apariția primelor inteligente artificiale generale (agi) poate chiar în deceniul asta ne va rezolva mentalitatea agrara pe care o avem despre munca.

    • Toate astea arată minunat numai că au o problemă imensă sintetizată magistral de fosta prim ministră britanică Margret Thatcher: „Mare problemă a socialismului e că banii celorlați se termină până la urmă”. Și din păcate așa e. Nimeni nu prea vrea să trudească ca să vă țină în cârcă pe dumneavoastră. Știu că e o cruzime, dar asta e realitatea cruntă…

      Conform datelor ONU în fiecare minut mor de foame cam 17 persoane. Pentru ăștia, 90% din tot ceea ce posedați dumneavoastră este o acumulare inutilă de bunuri și bogăție care dacă le ar fi distribuuită le-ar salva viețile.

      Veți dona cumva 90% din ceea ce aveți și câștigați? Nici poveste! Deci dumenavoastră le refuzați cu brutalitate minimul necesar supraviețirii celor 17 oameni ce vor muri de foame în timp ce dumneavoastră citiți acest comentaiu. Dar în același timp asteptați cu seninătate ca alții să-și toace averile ca să vă gjiftuie cu de toate pe gratis pe dumneavoastră ce nu sunteți nicio clipă în percol să pierițți de foame…

      Nu vi se pare că ceva e în neregulă aici?

      • Ceea ce este neinregula este ca in Europa nu au citit despre Milton Friedman care spune exact asta plus mai recent Sowell.
        Si nici nu au auzit de obiectivism decat poate la lectiile de socialism stiintific mentionat ca si cum ar fi ceva oribil. De Ayn Rand nici vorba sa stie. De Alan Greenspan, alt fan al obiectivismului nu cred ca stiu macar la cine ma refer.
        Si sa spunem ca unii ar stii cateva ceva, in mod sigur nu au auzit de Neil Peart de la grupul canadian de rock progresiv Rush si evident nu au citit vreodata textele melodiilor lor.
        In Franta toleranta si solidara cu toti stalinistii inca nu a fost tradusa vreo carte a lui Milton Friedman.

        • @Durak
          Ce aiureli tot îndrugi acolo prietene Durak a.k.a.Harald?!? Ia de-aici câte vrei: https://www.amazon.fr/Milton-Friedman/e/B004N7M2AC%3Fref=dbs_a_mng_rwt_scns_share
          Observ că îți faci idoli din Friedman, Greenspan &co. Teoriile lor privind dereglementarea au dus la criza din 2008. Să insistăm in aplicarea lor și să așteptăm rezultate diferite?!? Nu că ăilalți (keynesianistii) ar fi mai breji.
          Pe bune, tu le-ai citit cărțile/art.?
          Mai bine zi-o pe-aia cu Merkel&DE care sunt evil dead că ne-am obișnuit.
          BTW, ai impresia că rezultatele alea pe care le reproșezi DE și pe care nu le are UK sunt din adâncul gândirii economice a unor Friedman& Greenspan??
          Frații din City&Wallstreet numai pe ăștia îi au in cap. Și când dau foc la șandrama „pac la statul minimalist” să le stingă incendiul și să-i scape de datorii. Da’ proști îi mai credeți voi pe toți?!?
          Totuși, nu se prea înțelege care ar fi relevanța culturii rock in chestiune.

          • Pentru cultura dumneavoastră generală, cauza principală a crizei din 2008 a fost tocmai suprareglementarea…

            În a doua jumătate a anilor 90 administrația plină de compaiune a lui Bill Clinton a reușit să strecoare prin Congress așa numita „Community Reinvestment Act” (ce punea pe steroizi o aberație din vremea lui Carter). În linii mari legislația asta stimula băncile să acorde credite ipotecare ieftine omenilor săraci ce în mod normal nu se calificau la ele. Statul se apuca să garanteze o mare parte din aceste credite.

            Inițial totul părea minunat. Mexicanul ce tocmai sărise gardul și lucra cu ziua putea cumpăra în rate o casă ce echivala venitul său pe vreo 2 secole. Primii 2-3 ani era scutit de orice fel de plăți și apoi când realiza că nu poate plăti ratele casa era scoaă la vânzare și se vindea în câștig. Banca reușea de regulă să o vândă cu un preț binișor mai mare ca cel de cumpărare (creditul facil a stimulat un boom al construcțiilor). Mexicanul ce stătuse 2-3 ani aproape pe gratis într-o casă nouă mai primea ceva bani, iar banca câștiga și ea din vâzare – profitul se făcea pe din două.

            Pe lângă asta au apărut de asemenea „investitorii” ce cumpărau case spre a le vinde la suprapreț. „Investment houses”. Au apărut undeva între 400 și 500 de bănci ce se ocupau doar de afaceri din astea. Toate astea au stimulat apariția creditelor cu dobânzi variabile pentru cei mai puțin solvabili și în a doua jumătate a anilor 2000 creșteri fenomenale ale prețurilor caselor. Prima casă pe care o cumpărasem în America în iarna 2004-2005 în Schaumburg Illinois aproape își dublase „valoare” pînă în vara în 2008 când ne-am mutat de acolo. Am simțit că am luat țeapă când am vândut-o la repezeală cu doar 70% mai mult ca prețul de cumpărare :)

            Prețurile creșteau așa de rapid că după ce am plecat din Illinois (zonă scumpă!) la vreo 2-3 luni nu găseam nimic la un preț rezonabil așa că am închiriat o casă pentru aproape un an. Așteptam o cădere a prețurilor. Băncile mari refuzau dekja să finan țeze case la prețurile de pe piașă. Iar în astrea nou apărute cu credite „variabile” ce continuau să ofere credite periculos de mari nu aveaam din fericire încredere – au dat oricum faliment în masă, toate 400-500 în următorul an.

            Problema era că mulți alții așteptau exact același lucru. „Investitorii” legați de perioade de grație și dobânzi variabile nu mai găseau cumprărători care să le plătească nici măcar prețurile originale. Ei nu aveau de unde plăti ratele și dobânzile deci abandonau casele pentru „investiții” băncilor ce de asemenea nu găseau cumpărători. pentru casele „foreclosed”.

            Pe de altă partă reglementările tot mai absurde ale UE de după 2000, supă adoptarea Euro, au tîăiat adânc în profiturile băncilor și fondurilor de investiții europene și au forțat o bună parte din acestea să caute câștiguri facile pe piața americană a derivatelor creditelor ipotecare ce părea atât de promițătoare. Bănci solide ca Deutsche Bank sau Societe Generale, investeau cu nesaț în niște gunoaie de se speria gândul.

            Cam aceeași chestie cu instituțiile financiare asiatice ce se zbăteau să scape de urmările crizei financiare asiatice de la sfârșitul anilor 90 în același mod ca și europeni.

            Ce aurmat la sfârșit de 2008 și început de 2009 e deja istorie….

            De asta criza a devenit „globală” în 2008. Reglementări restrictive și abusrde din Europa și Asia au forțat insituțiile financiare de acolo să investească la disperare și fără disernământ pe piața americană ce rămăsese singura „profitabilă”. Evident că sumele alea nu putea fi asorbite și prețurile creșteau artificial. Iar profitul de pe piața americană se datora în principal unei alte reglementări absurde ce stimula vânzarea de valori spre cei ce nu și le puteau permite.

            Ca un exemplu. criza dot com-urile din SUA din 1999-2000 a fost la el de distructiva pentru Amercia ca cea 2008. Dar nu a fost una globală. Motivul principal era că în 2000 expunerea finanțelor europene și americane pe piața americană era încă neglijabilă. Pe atunci eurpenii încă mai puteau face bani acasă la ei…

            Temeți-vă de ce urmează. În opinia mea 2008 e o glumă pe lângă expunerea actuală a finanțeor europene și asiatice la giganții „tehnologici” ca alde Amazon, Apple, Google, etc. ce nu prea produc profituri dar ale căror acțiuni cresc artificial pentru că sunt văzute ca investiuții profitabile :) Bușlgărele de zăpadă e mult mai mare ca0n 2000 sau 2008 iar „Senile Joe” l-a umflat artifical aruncând alte 20000 de miliarde fără acoperire pe piață – generând în Aprilile cea mai mare infație lunară din ultimii 40 de a ani. Ceasul ticăie….

            • Dacă cele inserate sunt reale, atunci criza tot ar fi venit, dar mai devreme. Numai ca nu ar fi fost una de suprareglementare, care si ea, in mod ciudat, a liberalizat in loc sa inhibe.

            • @Svejk
              Comentariul dvs.este o pledoarie ptr.”externalizarea” către UE, Asia a răspunderii ptr.criza din 2008. Pe bune, mai aveți un pic și cereți despăgubiri ptr.victimele inocente: Lehman Bros, Bear Sterns, Wachovia, Meryl Lynch, Washington Mutual, AIG, etc, etc. Și lista poate continua, dacă doriți.
              Curios cum nu vă amintiți nimic de AAA la Standard&Poors, Fitch. Nici de S.E.C.
              Nu am înțeles la ce vă referiți când imputați UE „Reglementări restrictive și absurde”. Concret, la obiect.

              In opinia mea, UE a vrut să evite haosul american al dereglementarii. Și, pe fond, a reușit destul de bine aș zice. Nu a fost „măcelul” din US, cu excepția notabilă a „fraților” din City.
              Reproșați impunerea respectării fractional reserve și a leverage?
              Ok! Atunci nu vă mirați și nu vă plângeți când, cum bine spuneți, lucrurile o să turn for worse. Care e sensul să căutați vinovați prin alte părți?!?
              Eforturile ptr. disciplină financiară, transparență ptr.investitori dvs.le numiți „Reglementări restrictive și absurde”.
              Să nu fim naivi ! Dacă US$ nu era reserve currency și „printerul” nu era in posesia FED lucrurile erau mult mai groase…..

              Merci ptr.istoricul cauzelor crizei din 2008. Reproșați băncilor europene că au investit in derivative cotate AAA pe piața US?!? Cum vine asta? Mi-e teamă că plecați de la premisa unor manopere frauduloase in finanțele americane….. Să nu-mi spuneți că S.P., Fitch, S.E.C. știau că CDO, CDS (relative la CDO și Băncile US) erau „gunoaie de se speria gândul”!?!

              Când vorbiți despre cele 2 trilioane „fără acoperire” arătați că nu știți că astăzi TOȚI banii sunt fiat currency. US a renunțat la „acoperire” înainte ca dvs.sa vă fi născut. No kidding.
              Indirect, $ are „acoperire” prin cantitatea uriașă existentă in rezervele băncilor centrale și a sist.fin.international. Nimeni nu vrea ca rezerva valutară principală să se deprecieze abrupt. Nici măcar China nu vrea asta….. deocamdată. (Dar astea sunt considerații personale.)
              Cumva, beneficiind de poziția unică de debitor care își poate „printa” singur mijloacele de plată US, in teorie, poate expanda la infinit money supply. Evident, doar in teorie.

            • @Hatzy

              Da? Și atunci când ar fi trebuit să se producă? Luna, ziua & anul, dacă nu vă cer prea mult :)

              @JB

              Între 2008 și 2019 (ultimul an de apartenență al UK ala UE) PIB-ul UE s-a învârtit în jurul cifrei de $18500 miliarde. În același interval cel al SUA a crescut de la $14700 la $21400. Adică o creștere în termeni absoluți de 45%. Cum inflația a fost în același interval de cam 15% înseamnă că SUA au crescut net cu 30% și UE s-a prăbușit cam cu 15%..

              De se prăbușeste UE? Mergeți la bursele din Frankfurt sau Paris (eu am făcut figura asta). E ca la muzeu, sau cum spune un amic polonez mai „acid” ca într-un cavou. Nu se tranzacționează NIMIC afată de „valori” ale unor fonduri controlate de stat către alte fonduri controlate de aceleași state :). Cine vrea să vadă cum mege o bursă adevărată mergela Londra, NYC, Chicago, Tokyo sau Hong Kong. Chiar și bursa comunistă din Shanghai pare un pic mai vie ca cea din Frankrurt :)

              Câți dintre cunoscuții dumneavoastră dețin direct acțiuni ale marilor comăanii europene? Vă spun eu: Nici unul… De ce? Pentru că nu prea există nimic acolo care să fi adus dividende nete peste rata inflației. Care e diferența între Frankfurt și NYC? Reglementăprile. Ați început să înțelegeți?

              Faptul că Europa e anchilozată și nu se pot face bani acolo obligă în continuare banii europeni să fugă spfe piața americană. Personal mă aștept la o calamitate mai mare ca cele din 2000 și 2008 la un loc. De aceea am trecut cam totul pe aur, platină și argint. Cred că de data asta și obligaținile o vor lua la vale. Dacă mă înșel pierd profitul pe un an sau doi, dacă nu sunt (din nou) printre puținii câștigători :)

              În privința acoperiri USD, apa pe care o beți și alimentele cu care vă ghiftuiți ajung la dumneavoastră arzând combustibili fosili plătiți în USD. Decin dintre toate monedele fără acoperire de sub soare USD e în continuare cea mai puțin descoperită. :)

          • @JB – Verificati cand au fost publicate (dupa 30-40 de ani, si DUPA criza din 2008-2009). Au fost si in librariile franceze sau doar in format Kindle?
            Exista multe feluri de cenzura mai subtile decat va inchipuiti.
            In ceea ce il priveste pe Neil Peart de la grupul de rock progresiv (NU PROGRESIST! ;) RUSH va recomand sa cititi lyrics de la albumul Hemispheres si in special The Trees.

      • Extra-ordinar ce ne faceam oare fara extra-ordinarul aport al domnului Svejk atit de omniprezent si de omniscient?!Mii de multumiri!!!!!!!!!
        Nici o grija ca nu va cere nimeni sa va dati 90% din avere;si daca da, puneti mina dom’le pe arma(ca aveti dreptul) si impuscati tot ce intra in minunatul dvs cartier!!!leghebetisti,negrii, neomarxisti…
        Apropo, de ce confesiune sinteti? ortodox cumva?aveti grija,ca v-am explicat cind v-ati facut de risu’plinsu’ acum 2-3 sapt cum e cu restrictiile sexuale la ortodocsi(se pare ca nu stiati si nici nu vroiati sa acceptati);deci bang bang, puneti de o spovedanie si tot asa!!!succesuri!!
        PS:apropo astept sa apara si Sf. Francisc de Oradea cu argumentele lui penibile sa tina o predica,ceva pe tema saracie vs bogatie ca v-ati acordat de minune sa zic asa cu argumentele lui de acum 2-3 sapt.;vad ca la sexualitate se pricepe, sper sa-si asume fisa postului si sa tina predici si pe tema asta!!!
        Have a nice day!!!!!

    • Lucrurile sunt mult mai complicate.

      Un manager bun chiar produce (prin comparatie cu lipsa lui) sume imense. In plus, e mai potrivit ca banii respectivi sa fie gestionate de un astfel de manager decat de un functionar de stat caruia nu-i pasa pentru ca nu sunt banii lui. O problema mare in Romania mi se pare lipsa de manageri buni – d-aia avem atatea firme straine.

      Problema capitalismului este monopolul – de exemplu, monopolul catorva firme mari care au castigat imens de pe urma pandemiei si restrictiilor. Insa masurile luate de guvern pot foarte usor sa inrautateasca situatiile de monopol in loc sa le amelioreze.

  2. ” alocarea de resurse bugetare, inclusiv prin PNRR pentru investiții urgente în infrastructura socială și d îngrijire (creșe, grădinițe, cămine pentru bătrâni, etc) pentru a permite angajarea cu normă întreagă și implicarea în antreprenoriat al femeilor casnice;”

    Intelegem din acest paragraf ca femeile nu mai vor sa fie mame, ci doresc sa isi dea copiii statului pentru a-i creste si educa in crese si gradinite.

    Incalificabil.

    • Asta-i calea spre izbânda definitvă a visului de au al omenirii: comunismul.

      Pe vremea „marelui salt înainte” Mao a luat copii de la familii de la vârsta de un an ca sa-i bage în creșe imense. Tot el a ordonat desființarea caselor individuale și a lansat ideea dormitoarelorcu câte 100-200 de chineji înghesuiți la un loc, respectiv al cantinelor cu sute de locuri… Din motive greu de înțeles toate astea au eșuat. Dar iată că emulii săi nu se lasă…

      • Si nazistii au facut acelasi lucru. Doar ca ei macar aveau o scuza in primii ani- starea caastrofala a economiei. Cand lucrurile au mai avansat, nazistii plateau familiile pentru copiii.

        Tot atat de adevarat insa, faimoasele Napola aveau drept scop declarat scoaterea copilului din familie pentru a deveni parte a elitei Reichului. Dar Napola aveau o acoperire restransa, pentru ca erau rezervate arienilor (!).

        ===
        Elitele progresiste au avut intotdeauna obsesia scoaterii copilului din familie. Asta era si ideea lui Dewey, cel mult laudat prin Ro.
        ===
        Romania a trecut si ea prin expereinta creselor in comunism, desigur intr-un context diferit de cel de astazi.
        Dupa umila parere a mea, originea acestei lupte cu familia sta in pierderea iubirii pentru copii. Romanii nu isi mai iubesc copiii, ei vor doar sa aiba timp sa stea la televizor si sa mearga la baruri. Nu cred o iota din ideile conform carora romanii au nevoie de timp pentru a castiga mai mult pentru a-si creste copiii. Cei mai multi au bani destui, dar nu vor sa renunte la nimic din placerile lor pentru copii. Nu le pasa de copii. De multe ori am auzit ideea abominabila ca trebuie sa faci copii pentru a avea cine sa aiba grija de tine la batranete. De dragoste, de familie – nimeni nu mai vorbeste. Bine ca ne … grija de educatie sexuala.

        • Chiar mă întrebăm dacă o băgați din nou pe asta cu Napola – Elite für den Führer. Filmul l-am văzut și eu, dar sunt necesare câteva clarificări. Școlile respective existau încă din secolul XIX, în 1933 suferind o reorientare, nu o modificare de fond. Nu erau grădinițe și creșe, ci gimnaziul și liceul, absolvirea lor fiind echivalentă cu bacalaureatul.
          Și nu, nu erau o manie progresivistă, așa cum afirmați. Dimpotrivă, erau o reminiscență a culturii conservatoare, cu școală în regim de internat, cu cazarmament și instrucție, așa cum au avut parte Eminescu, Alecsandri, Coșbuc și alți copii de viță mic-boierească.

          Creșă și grădiniță sunt alternative voluntare, în concordanță cu timpurile noastre, când se așteaptă ca și femeile să câștige și să adauge consistent la venitul familiei. Creșa sau grădinița poate funcționa și în preajma companiilor, părinții plecând la slujbă împreună cu copiii lor, luând micul dejun și prânzul împreună cu copiii lor, revenind acasă din nou împreună cu copiii lor.

          • Dewey numai conservator nu a fost.
            Daca nu va place exemplul cu Napolele (am recunoscut si eu ca erau totusi destul de putine), ce ziceti de HitlerJugend? Sau de Bund Deutscher Mädel?

            Studiul sistemului educativ nazist este foarte instructiv. Insa teama de „argumentul nazist” ne face din pacate sa ne fie teama de aceasta analiza. Dar ea trebuie facuta. Astazi nu mai putem avea camasi brune si batai pe strada, timpurile s-au schimbat dar in esenta fenomenul se poate oricand repeta. Grecia de acum un deceniu este un (trist) exemplu.

            ===
            Niciodata elitele conservatoare nu ar milita pentru scoaterea copiilor din familie.
            ===
            Complicam lucrurile inutil: copiii trebuie sa ramana in familie. Familia este cea care asigura atat cuibul afectiv cat si educatia de baza si transmiterea valorilor.

            Hai sa o vedem in mod personal: sa spunem ca Dvs aveti 3 ani. Dintr-o data vine cineva, va ia de langa mami si de langa tati si va duce intr-o cladire uriasa, unde stati impreuna cu alti copii, sunteti hranit si „invatat” pana la 14 ani. Parintii va viziteaza o data pe sapatamana sau mai rar. Au treaba – trebuie sa faca bani ca sa va tina in cladirea aia. Apoi plecati in alta cladire, unde „invatati” tot felul de lucruri, multe clar inutile, dar la care dati examen. Iarasi fara a avea de-a face cu parintii decat tot o data pe luna. Sau stati acasa doar ca sa dormiti. In restul timpului – la scoala, la invatat pe dinafara si la examene.

            Asa, in fata hartiei, suna bine sa ai crese, internate si alte asemenea. Si eu sunt de acord ca sunt necesare. Dar strict pentru cazuri sociale in care alta solutie ne exista. De aceea, propunerea de crese in PNRR trebuie insotita de un plan de masuri pentru a reduce pe cat posibil nevoia de crese. PNRR nu este un simplu program de investitii.

            • Dedalus, vă consider un comentator cinstit și infomat. Cele mai multe dintre comentariile dumneavoastră sunt corecte și le citesc cu plăcere. Cu atât mai mult nu vă înțeleg poziția în această problemă. Nici Hitlerjugend, nici DBM nu au nimic de-a face cu creșele și grădinițele. Nimeni nu obligă părinții să își ducă plozii la grădiniță. Comparația este neavenita.

              Pentru a reveni în viața profesională, soția a fost nevoită să caute o grădiniță pentru viitorul luminos al familiei. La ora 12:00 veneam în pauza de prânz să-i recuperez și stăteam până venea ea de la slujbă la 13:00, după care plecam din nou la muncă. Fără această posibilitate, nici soția n-ar fi putut merge la slujbă, nici odraslele n-ar fi avut prieteni de joacă (locuiam pe atunci într-un cartier ceva mai îmbătrânit, de foști șefi de tură ieșiți la pensie, unde nu prea mai erau copii). Nu i-a luat nimeni de mână, să îi răpească și să îi ducă în acea clădire uriașă, ci, după primele zile fără mami și tati, voiau singuri să meargă. Nu înseamnă că erau hrăniți și învățați doar acolo până la 14 ani. Nu susține nimeni despărțirea copiilor de părinți, nu ii mai dați cu stangismul în cazul ăsta, dar exigențele traiului modern impun existența unor alternative care pot fi sau nu accesate, în funcție de circumstanțe, așa cum scrisesem deja. Nu oricine locuiește lângă bunicii propriilor copii, nu oricine are posibilitatea unui job cu orar flexibil, nu oricine își permite să renunțe la un venit când are rate pentru locuința în care a investit și pentru ca odraslele să aibă un cămin.
              Înainte de a trânti acel „incalificabil”, poate reflectați și la aceste aspecte.

      • „Pe vremea „marelui salt înainte” Mao a luat copii de la familii de la vârsta de un an ca sa-i bage în creșe imense. Tot el a ordonat desființarea caselor individuale și a lansat ideea dormitoarelorcu câte 100-200 de chineji înghesuiți la un loc, respectiv al cantinelor cu sute de locuri…”

        In Israel se numeste kibutz :D Aveti grija ca alunecati in antisemitism si va taie astia ajutorul social… :)

    • @Dedalus, sa ne amintim că acei copii au și un tata. Care legal, își poate lua concediu de creștere a copilului de până la 3 ani. Fără probleme. Și are drept la concedii medicale plătite când copiii sunt bolnavi.
      Sa punctam în discuții si responsabilitatea masculina: incalificabil cum tatii își lasă fără inimă copiii în creșe și grădinițe sa fie crescuți de stat!

      • Asa este, aveti perfecta dreptate!
        Eu am comentat pasajul din articol, pe ideea ca in primii ani mama are un rol primordial in cresterea copilului, deci a-l da la cresa (cand nu sunt motive sociale puternice) este, dupa mine, un lucru nepotrivit.
        Dar, da! Se aplica si tatilor.
        ===

        Locul copilului este langa familia sa. (Rudolf Steiner).

        Sunt si multi altii care au spus acelasi lucru, dar personal consider aceasta fraza a lui Steiner ca fiind concisa si clara,

        • @Dedalus, mulțumesc.
          Nu intru in discuții despre ce înseamnă „familie”. Cred că tot pe Contributors este un articol care sublinia că 1 din 3 copii născuți în anul 2020 sunt născuti „in afara familiei”. Dar fiecare din acești copii are un tata, care trebuie responsabilizat dpdv al răspunderii și aproprierii de copilul sau.

          • De fapt, citatul riguros este „langa parintii sai”.

            Nici eu nu discut ce inseamna familie. Cert este ca orice ai intelege prin asta, e mai bine decat intr-o cresa sau decat intr-o gradinita cu program prelungit.

            Nicio institutie de pe planeta asta nu va oferi vreodata cuibul afectiv necesar celor mici.

            In acelasi timp nu neg utilitatea creselor si gradinitelor cu orar prelungut. Spun doar ca ele ar trebui sa fie o solutie de ultima instanta si temporara, nu una de electie si permanenta.

            Cum PNRR este dedicat reformelor de fapt, intentia de a construi crese si gradinite denota intentia de a scoate copilul din familie,

            Aceasta pentru ca lipseste un program de sprijinire a familiei (orice ar fi aceasta, inclusiv matusi, bunici etc.), precum si a locuintelor multi-generationale. Sa nu ne imbatam cu apa rece: alocatia o fi un ajutor, dar nu e o masura politica de sprijin, ci una de castigare a voturilor. Pe spatele copiilor.

      • ‘incalificabil cum tatii își lasă fără inimă copiii’
        Și ce fac tații cu inima pruncilor? O trafichează printr-o rețea de mame abandonate de proprii copii? Dar unde trăiesc tații ăștia? I-ați cunoscut?

        • @EuNuke, mea culpa! (Nici măcar nu pot da vina pe autocorector de data asta :D Voi fi mai atenta.)
          Sper că ați prin ideea.

    • In UK se numesc champagne socialists.
      La Guardian si BBC este plin de ei.
      Unul a ajuns Director de strategie si comunicare la PSD-ul (partidul laburist) din Anglia – Seumas Milne – prietenul lui Corbyn pro-sovieticul.
      Altul este Alaistair Campbell spin-master-ul lui Blair.

  3. Citeam zilele trecute că aproape juma’ de milion de etiopieni din provincia Tigray sunt înfometați din cauza unuia din obișnuitele masacre progresiste africane.

    Pe de altă parte știri triumfaliste ne-au asigurat că peste 20 de milioane de oameni ar fi manifestat împotriva rasismului în UE și SUA diar în 2020. Păi dacă toți ăștia s-ar apuca să decarteze câte 10 euro pe lună ar putea fi îndopați etiopienii înfometați din tigray până la obezitate… Oare de ce zbiară în public în loc să doneze niște mărunțis?

    Cam aceeași chestie și cu articolele de genul ăsta. Mustește compansiunea în ele. Numai că arareori îi vezi pe ăsltia de le scriu să-și deschidă punga și să facă ceea ce propoivăduiesc. Nu așa?

    • Ideea stangista s-ar putea rezuma la a lua de la cei care au mai mult decat mine si de a nu le da in un caz ceva celor care au mai putin decat mine. :-)

    • Pai domnule Svejk poate au donat si nu stiti dvs(oops am uitat trebuie sa va cred pe cuvint dvs sinteti omniscient) cum se face..?! ca doar trebuie sa stiti absolut totul!!!!!!!!
      Cum ramine cu organizatiile de caritate infiintate in SUA ca ciupercile dupa ploaie bazindu-se pe o anumite lege care le permite sa-i doara undeva de fisc sau ma rog IRS putind face o gramada de bani cu taxe 0 sau ma rog putine taxe?
      Toti aia or fi neomarrxisti?
      Cit despre etiopieni e de datoria dvs ca crestin sa-i ajutati, dat fiind ca si ei sint crestini…eu nu sint iudeo-crestin asa ca imi permit sa nu am mustrari de constiinta…
      Cit despre aia 20 de milioane or fi printre ei dar cind pui aceeasi placa cu repetitie….adica politizarea a tot ce misca,credibilitatea scade..drastic.

      O zi buna!!!

      • Păi dacă măcar o parte din ăștia îngrijorați de soarta negrilor ar fi donat ceva mărunțis etiopienilor atjunci n-ar mai trebuie să răguească ONU zbierând că mor ăia de foame. Nu-i așa?

        Marea majoritate a celor ce se tânguie 24/7 de soarta oropsiților sunt într-adevăr marxiști. Ce au ei în comun pe lângă vocalize, este faptul că nu donează NIMIC sau mai nimic. E o chestie consistentă cu cea a lui Marx care plângea de mila proletarilor exploatați, dar a dus o viață boierească parazitară plătită de proletarii exploatați la fabrica lui Engels. :) La fel Lenin ce era de profesie avocat și care în toată viața lui a pledat în exact două procese: În cel în care o obținut despăgubiri de la un franțuz ce-l lovise la Paris cu bicicleta și cel împotriva țăranilor ruși ale căror animale pășteau pe moșia mamei sale. Și pe ăsta l-a câștigat și au plătit mujicii de le-au sărit cușmele de pe țeste
        țeste :)

        În ce mă privește mă doare exact la bască de soarta africanilor indiferent că se pretind „creștini”, șintoiști, zoroastrieni sau scientologi. Orice cent donat ălora mi se pare o risipă distructivă. Partea amuzantă e că și dumneavoastră „progresiștilor” ce răgușiți zbierând 24/7 împotriva „rasismului” și „inegalității” vă pasă exact la fel de mult ca și mie…

    • Nu numai in Oxfam!

      Daca ati sti cate ramuri locale ale ONG-urilor internationale cu mai multe pete decat leopardul sunt finantate in Romania prin bunavointa unor fraieri sau a unor ticalosi…

      Asta, in timp ce amaratii din Ro stau ca mana intinsa pentru a face ceva pentru tineri, pentru batrani, pentru animale…

      Dar romanii cad in extaz in fata organizatiilor straine si trateaza cu dispret pe cele din Romania.

      • Aveti perfecta dreptate – faimoasa Amnesty International este o astfel de organizatie.
        A iesit cu ceva in apararea atator de multe minoritati care sunt omorate, discriminate si marginalizate?

  4. @Daniela Serban

    „Problema fundamentală este că înainte de pandemie deja trăiam într-o lume caracterizată puternic de inegalitate și de decalaje de șanse între genuri sau rase umane.”

    Va mai dau si eu aci cateva exemple de decalaje de sanse:

    – unii oameni sunt mai inteligenti decat altii
    – unii oameni apreciaza mai mult decat altii educatia, asa incat fac eforturi nemaipomenite sa-si trimita copiii la scoala si sa-i ajute cat se poate
    – unii oameni sunt mai onesti decat altii asa incat si-au creat sisteme legislative, administrative si judiciare care sunt cu mult mai stabile si de incredere decat cele create de alti oameni
    – unii oameni sunt mai muncitori decat altii
    – unii oameni apreciaza cu mult mai mult decat altii familia, asa incat investesc foarte mult timp si energie in ceea ce are de-a face cu aceasta
    – unii oameni isi iubesc mai mult copiii decat activitatile economice, asa incat prefera sa acorde primilor mai mult timp si energie, chiar daca asta rezulta in rezultate economice (venituri) mai reduse
    – unii oameni au mai mult curaj decat altii
    – unii oameni au mai multa empatie decat altii
    – unii oameni au mai mult interes decat altii pentru felurite activitati
    – unii oameni sunt mai sanatosi decat altii
    – unii oameni sunt mai puternic fizic decat altii
    – unii oameni sunt mai stabili emotional decat altii
    – unii oameni sunt mai creativi decat altii
    – unii oameni descopera anumite oportunitati inaintea altora si se folosesc de ele
    – unii oameni gandesc cu mintea lor mai mult decat altii, care preiau ideile altora

    Pe scurt, natura umana este foarte diversa, de unde rezulta inegalitatea. Lucru pe care absolut toti stangistii, inclusiv cei din care ati facut conspectul prezentat aci pe post de articol, nu sunt dispusi sa-l accepte. Ba chiar mai mult, doresc sa-l suprime, pentru a obtine o utopica „egalitate”.

    • Vaaai, dar va vor pune la stilpul infamiei pentru asemenea replica! Mai e si organizata, logica si, zau, normala! Na c-a ajuns normalitatea ceva deosebit in mareea de idei inepte sustinute de ideologii stupide.
      Da’ poate tocmai de-aia merita subliniata. Cit om mai putea. Chapeau, domnule!
      Trebuie insa si sa va multumesc si o fac cu placere: am citit articolul si amintindu-mi-le si pe celelalte (pe care le gasesc a fi cel putin iritante cind nu false de-a dreptul) ale distinsei autoare ma pregateam sa-mi pun niste smirghel pe limba.

    • Egalitatea ar trebui sa fie de sanse, nu de rezultat. Adica, cine munceste mult si respecte regulile ar trebui sa traiasca mai bine, indiferent de rasa, sex etc. Suna cunoscut? (Work hard and play by the rules).

      Stangismul insa marseaza pe confuzie, el vrea ca oamenii sa traiasca la fel de bine oricat de mult sau de putin muncesc (egalitate de rezultat). Si apoi, inventeaza tot felul de inegalitati. sau le exagereaza pe cele existente (pentru ca da, sigur ca exista rasism, dar asta e o cu totul alta poveste).

    • Și dumneavoastră credeți ca aparțineți acelor „unii oameni” care sunt mai ceva decât ceilalți, nu?
      Va înșelați, nu aceste inegalități sunt criticate, ci cele de șanse. Femeia trebuie să asigure spatele vedetelor masculine, trebuie să vadă de urmași, trebuie să accepte aceleași joburi precum bărbații, dar plătite mai prost. Ne-am obișnuit să credem că toată evoluția socială din ultimii 10 mii ani se datorează exclusiv masculilor, lideri de clan, dar de fapt soarele nu răsare pentru că a cântat cocoșul. Asta ar fi trebuit să înțelegeți: dacă bărbați și femei sunt fifty fifty, dar în funcțiile de conducere femeile sunt mai degrabă excepții, asta nu se datorează faptului că „unii sunt mai competenți decât altele”, ci pentru că ele nu primesc decât foarte rar șansa asta și mai ales doar atunci când afacerile merg sau încep deja să meargă prost.

      • Nu e deloc așa.

        Sunt profesii în care femeile se descurcă mai greu ca bărbații și invers. Mă uit în birourile companiei pentru care lucrez și probabjl că sunt mai puțin de 10% femei în proiectare, validare sau în rândurile tehnologilor. Nu a existat niciodată o politică deliberată de respingere a lor. Dimpotrivă au existat mai multe valuri de atragere a lor cu rezultate dezamăgitoare. În același timp cred că la „procurement” sunt peste 75% femei fără să fi existat vreodată o politică deliberată de atragere a lor. Majoritatea celor ce au început ca inginerese s-au mutat în final acolo.

        Aceeași chestie în domeniul medical. Băiatul mei mai mare studiază medicina. Cam jumătate din colegele sale sunt fete. Cu toate astea vreo 80% din chirurgi (cei mai bine plătiți medici) sunt bărbați. De ce? Habar nu am… Probabil femeilor nu le place preferă să profesesze într-un cabinet. Nu știu. Dumneavoastră știți de ce?

        Soția mea a stat acasă 7 ani după nașterea pimului nostru copil (al doilea venit la doi ani după primul). A început de la 0 de la ghișrul băncii în America și a ajuns în mai puțin de doi ani la nivelul ierarhic (șefă de fililală) de la care pur și simplu nu voia să meargă mai departe cu toate că era o grămadă de oferte.

        Apoi au venit gemenii – a dorit enorm de mult să mai avem copii știind foarte bine că-și va întrerupe cariera. A decis să stea acasă cu ei 3 ani. Din nou a plecat aproape de la 0 (n-a vrut să mai meargă la Wellls Fargo, unde lucrase inițial și unde ăștia au tot chemat-o) la peste 40 de ani într-un domeniu nou (asigurări) și a ajuns din nou rapid exact la nivelul la care se simte confortabil și nu vrea să mai înainteze. În branșa ei majoritatea angajaților sunt femei. Așa după ureche aș zice că peste trei sferturi. De ce oare? Probabil pentru că se simt confortabl în acea profesie. Nu poți să stabilești numerus clausus. Mă uit pe șantierele de drumuri unde merg adesea și arareori văd femei? De ce oare? E totuși o meseire bine plătită ce nu cere cine știe ce școală și care caută mereu oameni. Mult mai bine plătită ca de de chelner în resturant în care probabil din nou trei sferturi sunt femei.

        • Fie vă faceți că nu înțelegeți, fie chiar nu înțelegeți. Nu e vorba de profesii specifice unui sex sau altul, ci de poziții în etajele superioare de management. Societatea omenească are nevoie atât de temerile, dar și de precauție, de îndrăzneală dar și de luciditate. Dacă aceste însușiri sunt inegal repartizate pe sexe, așa cum susțin mulți dintre partizanii managementului preponderent masculin, atunci rezultă că implicarea ambelor sexe în management unei societăți nu e doar ideologie, ci necesitate practică. Sunt momente când e necesară mai mult o anumită calitate decât alta, iar la alte momente situația se răstoarnă. Conjunctural poți deci calitățile masculine mai de folos la un moment dat, pentru ca apoi să fie mai folositoare cele masculine. Avem exemplul UE și al Germaniei, care au managerial mult mai bine criza pandemiei decât administrațiile americană și cea britanică.
          Accederea femeilor în funcțiile de conducere este îngreunată însă tocmai de prejudecățile din societate, mai ales de cele sexiste: bărbații vor aprecia mai mult temeritatea în defavoarea precauției și, ca urmare, vor promova calitățile masculine. Cum majoritatea șefilor de partide, a celor din consiliile de administrație sau din pozițiile de decizie din societate sunt ocupate în prezent de bărbați, cei promovați vor fi tot bărbați și astfel se perpetuează inegalitatea de șanse.

          Și mai e o chestie care accentuează această inegalitate de șanse. Un bărbat își poate începe activitatea profesională simultan cu o femeie, dar o poate continua neîntrerupt, în vreme ce angajatorii se feresc de concurentele tinere ce pot deveni în curând mame. Orice întrerupere a activității se răsfrânge asupra CV-ului, iar în cazul unor reduceri de personal, cei cu 10 ani neîntrerupti au șanse mai mari să nu devină șomeri decât cele care au îngrijit cate 2 copii în această perioadă.

          • * Conjunctural, pot fi deci calitățile masculine mai de folos la un moment dat, pentru ca mai apoi să fie cele feminine mai folositoare.

          • Încă odată, vi se pare numerus clausus soluția recomandabilă?! Că altfel nu prea are sens ceea ce spuneți.

            Sunt desigur femei care aleg cariera în locul copiilor. Mă îndoiesc însă că sunt prea fericite…

            • Nu, nu susțin Numerus clausus, dar aș dori o resetare, un fel de reboot, care să egalizeze șansele la start. După aia, competiția să fie liberă și cu timpul să se obțină raportul optim. Dar când ai la start raportul de 10:1 e imposibil să nu fie și rezultatul deformat. Și în baza acestui rezultat, alegi din nou raportul de 10:1 pentru următoarea cursă. Dar motivezi ca oricum ele n-ar fi fericite, nicidecum că arbitrii sunt toți bărbați.

      • deci nu se pune problema de merit si rezultate, ci de cine e sef dpdv sexual….
        o observatie: in Romania de mai bine de 50 ani in medicina sunt circa 70% femei, pentru ca examenul de admitere este bazat pe memorizarea unor materiale (in Occident proportia e cam invers); nu am auzit nici un barbat sa se planga de discriminare, in schimb se constata ca medicina este una din profesiile cu rata cea mai mare a sinuciderilor
        propunerea mea este sa se tina seama in primul rand de merit si rezultate prin transparenta decizionala, nu de sex, rasa, etc sau orice altceva in afara de merit si rezultate, in numele unei ipotetice „egalitate de sanse” care poate sau nu fi un lucru bun (vezi regretabilul experiment Boy Scouts of America, incredibil)

    • @Domnule Pompiliu da dom’le ce frumos ati scris teoretic aveti dreptate, toate-s bune adevarate si frumoase dar praftica ne omoara.
      Tot teoretic, asa cum a scris mai sus domnul Dedalus egalitatea trebuie sa fie FATA DE LEGI care sa conduca la o egalitate de sanse;si dupa aia sa vedem si rezultatele.
      Ca in jungla financiara (statul cit mai minimalist!!!!!!!!!!!!!) legea e asa cam darwinista se speculeaza, se joaca si daca se intra in ra*at tot statul ala..cica minimalist sa plateasca oalele sparte (ca in 2008/2009) adica din buzuarul cetateanului de rind sau tiparim bani pina in pinzele albe ca de efectele inflatiei TOT aia cu venituri mai mici vor suferi mai mult, nu-i asa?
      Ca aia mari si tari din jungla financiara isi permit sa faca tot ce-i posibil pt ca maj. banilor si deci puterea sa ramina in buzunarele unei oligarhii care nu are nimic de-aface nici cu competitia onesta nici cu principiile concurentei loiale a unei economii de piata democratice, doar profittul prin orice mijloace conteaza….astia sint tot aia virtuosi si meritosi?!”scopul scuza mijloacele” aha….

      Asta are de-aface cu adevarul „unii sint mai smecheri decit altii si stiu sa se fofileze,sa evite sa eludeze legile sau sa-si faca legi in favoarea lor” CE are de-aface asta cu chestiile frumoase si adevarate enumerate mai sus?aha „unii sint mai smecheri decit altii deci au dreptul la o viata mai buna”.corect sau NU?!

      –Plus- politica dezvoltata fata de tari din lumea a treia de submina prin diverse mijloace economiile unor tari(Perkins”Confesiunile unui asasin economic”) de a le pune bete in roate astfel incit tot „baietii aia destepti”-adica smecheri-sa profite.
      Am umarit acum ceva vreme un documentar despre modul in care diverse nume sonore in SUA si-au facut..renumele si averile si am aflat prea putine chestii cu adevarat onorabile despre Rockefeller,J.P.Morgan,A Carnegie..si altii…
      „Work hard and play by the rules” domnule Dedalus? o fi stingismul marsind pe idei gresite da’ realitatea demonstreaza ca prea putini dintre aia „mari si tari” (working hard, OK da’ playing by the rules…ba) au respectat si a doua parte a dictonului jucind mai mult sau mai puti dupa regulile „celui mai tare” adica tot la legea de baza darwinista ajungem;restul sint „beautiful stories” si mituri.
      Ca legea asta e facuta pt cei mai mici, nu pt cei mari si tari;iar modul in care se straduiesc sa-si perpetueze privilegiile din tata-n fiu nu prea seamana cu legilede genul”cei mai destepti, mai intreprinzatori au rezultate mai bune decit altii” nu e o regula ca fiul poate fi la fel de destept si de intreprinzator ca tatal sau si mai si; din contra, fiul poate fi o loaza sau o beizadea, si asta nu e valabila doar la nivelul capitalismului de cumetrie made in Romania.
      Dar in fine,putem ramine la nivelul povestilor frumoase si a lumii imaginare din capul unor comentatori de aici potrivit carora capitalismul mai ales cel made in USA e perfect si infailibil, doar demonii de stinga vor sa strice armonia acestei lumi in care totul decurge dupa niste legi cica divine si drepte;si mai ales daca indraznesti sa critici ceva putred din aceste sisteme, esti automat etichetat ca stingist.
      Evident ca unii au dreptul potrivit calitatilor lor la o viata mai…sa-i zicem scumpa decit restul muritorilor de rind, dar si muritorii de rind care muncesc cinstit, sint corecti (si atit au putut in viata) merita o viata decenta, si asta evident NU este o concluzie stingista.
      Nu cred ca e corect ca o familie mai modesta care se incadreaza in aceste norme si limite sa nu-si poate trimite odrasla sau odraslele(daca sint talentate si le place scoala) la o scoala de top (nu toti au acces la burse) doar datorita taxelor enorme;sau sa inteleg-daca a fi sa dau crezare uor comentatori conservatori de aici f activi si de 2 bani ca si oameni si caracter ca astea sint prostii stingiste sau odraslele unora mai saraci si fara pre multe posibilitati (in „raiul” corectitudinii din marea USA)nu pot fi la fel de destepte, de creative si de competitive ca cele ale bogatilor sau super bogatilor?
      Apropo ca idee/realitate de viata: nici Gates nu a fost cu adevarat un geniu, fostul lui asociat a demolat de mult-pt cei care nu stiu inca- mitul fondatorului Microsoft;un speculant si un profitor ca a fost unul mai cu staif,mai inteligent si mai cult decit nea Jiji oierul de la noi asta-i alta poveste.
      Evident ca vor sari baietii destepti de aici-si care le stiu pe toate-„astea sint exceptii care intaresc regula” asa sa fie dar cel putin in lumea financiara regulile din pacate sint altele si nu prea tin cont de frumusetea de adevaruri enumerate mai sus;tin din pacate de regula nr 1″aia smecheri conduc stiind cum sa se foloseasca de legi,etc”.
      Aparuse o carte despre modul in care cei puternici si bogati s-au folosit si se folosesc in SUA de legea privind organizatiile de caritate pt a eluda legea fiscului si a obtine beneficii sporite cu 0 sau cit mai putine taxe platite;dar evident astea sint doar nascociri stingiste fiindca toata lumea mai ales in USA,joaca dupe reguli…..bazate pe egalitatea in sanse;si daca le ceri prea multe taxe se supara asa cum scria cineva mai sus”sa-ti ia 90% din profit” nici asa,dom’le dar nici sa platesti o nimica toata pt.profituri uriase comparativ cu altii care (chestie de procentaj) platesc mai multe taxe cind cistiga mult mai putin….sau si asta-i o chestie stingista?!?he he he, vai de voi cu obsesiile voastre…

      Tot asa banuiesc ca filmul „There will be blood”(halucinanta prestatia lui D. Day-Lewis) e doar o nascocire a stingii americane propagada stingista pt „fraieri”;sau o infama exceptie.stau si ma gindesc oare nepotii si stranepotii lui Rockerfeller au fost la fel de talentati, de capabili si de intreprinzatori (sau si mai si decit) ca fondatorul dinastiei;deh chestie genetica asa cum unii sint nenorociti pt se nasc gay(dar asta nu se mai accepta de catre geniile conservatoare de aici si de aiurea),

      Ca despre mafia din Big Pharma ce sa mai vorbim;s-a difuzat pe HBO un mega documentar despre mizeriile si tunurile date pe spinarea unor amariti, medicamente periculoase pe baza carora s-au facut averi da’ ma rog o fi si asta o exceptie, toate-s bune si drepte in minunata lume a conservatorilor care aplica din greu SELECTIA OBSERVATIONALA adica observa doar acele adevaruri sau teorii care sa le sprijine concluziile 100% drepte si infailibile;cind apare ceva neconvenabil care sa-i contrazica… SUB PRES ignor!!!! nu corespunde cu „adevarurile” noastre.
      Da’ ma rog si documentarul ala a fost facut de stingisti care abia asteapta sa demoleze tot ce e frumos si drept in America.
      E oare o minciuna faptul ca dupa ce s-a demonstrat ca medicamentele concepute pe baza de petrol pot cauza cancer si alte boli, Rockefeller a contrinuit sistematic la interzicerea in bibliotecile medicale din SUA a oricaror lucrari despre tratamentele naturiste, pe baza de plante si e doar o nascocire?astept altii mai informati sa ma lamureasca.
      „Unii oameni sint mai sanatosi decit altii” :da’ evident dar ce se intimpla cind altii TE IMBOLNAVESC INTENTIONAT pt ati oferi tratamentul cica, si pe bani grei?

      Da’ ma rog pt conservatorii conservati in borcane „nu ma intereseaza atit timp cit nu ma atinge pe mine personal” unii cu un cod moral „impecabil”de aici sau de aiurea-n tramvai sint mai preocupati de evitarea cuplurilor gay, de culoare in cartierele lor minunate reducid totul la doar doua clisee alb negru;de unde denota ca si acest sistem are parte de idiotii lui utili, nu numai Lenin;in fond-pt cei care nu si-au dat seama, comunismul(utopie) mai bine zis marxism-leninismul aplicat a fost cea mai mare escrocherie a sec. XX.(vezi Antony Sutton).
      Si o forma de control mult mai primitiva decit ceea ce ni se pregateste acum si pe baza legii veche de cind lumea „divide et impera”; de exemplu se arunca in lupta niste extremisti idealisti naivi(alti idioti utili) neomarxisti belefemisti sau antifa,niste grupuri marginale dar f active si f vizuale si radicalizate pt ai radicaliza la rindul lor pe cei din taberele adverse, lumea „buna” se oripileaza de aberatiile identitatii de gen, a leghebeistilor si altor probleme marginale, in timp ce „baietii destepti si smecheri” manipuleaza genele-s-a ajuns in domeniul ingineriei genetice la un nivel incredibil(manipulari de nivelul celor descrise de literatura si filmele SF,acum devenite realitate)-,sau experimenteaza pe noi un virus destul de slab dar cica cu n variante pt a ne obisnui cu suprimarea drepturilor de baza si a ne certa mai mult si cu mai mult succes-dusmanii poporului, conspirationistii vs aia docili- dar conservatorii cred ca e vorba numai cica de neomarxism….destepti astia care stiu cum sa se foloseasca de ideologii de 2 bani si de false probleme ca educatia sexuala.;pt a diviza, radicaliza si conduce (ca doar nu-s prosti sa-i lase pe neomarxisti sa-si duca la indeplinire planurile utopice;au ei alte planuri, mult mai elaborate si mai bine gindite;pandemi a fost un exercitiu practic, s-a atacat si demolat si mai mult clasa de mijloc-adevarata garantie a stabilitatii unei adevarate economii de piata cit de cit democratice- si astia vorbesc de leghebete..naivilor;usor de manipulat!!!)
      Vorba aia „prost nu e cel care te pacaleste,prost e cel care se lasa pacalit”baietii astia in ce categorie se incadreaza domnule Pompiliu?in a celor drepti si virtuosi?

      • Domnule cine omoară liumea a III-a?!

        Cine-i obligă să-și aleagă mereu în mod democratic tot soiul de pungași care se îmbogățesc pe seama lor.

        Hai să ne uităm la Africa. Un continent plin de resurse, fertil și cu o climă cât se poate de blândă. Normal ar trebui să poată hrăni toți locuitorii făr ă prea mult efort. Li cu toate astea mor acolo de foame cu milioanele. La 60 de ani de la dispraiția colonialismului Africa e mult mai săracă și mai distrusă de conflicte interne ca oricând pe vremea coloniilor. Nu pot uita un documentar despre decolonizarea Africii ecuatoriale. De Gaulle ținând un discurs înfocat la Dakkar în sprijinul „marii comunități franco-africane”, Striga patetic „să fim cu toții cetățeni prosperiși egali ai Franței” și alte celea. Iar ăia din piață zbierau isterizați „Independence aujourd’hui!” (independența azi/acum!). Azi 99.999% din africanii ce-și doreau independența și-ar tăia o mână sau și-ar scoate un ochi ca să fie cetățeni francezi :) De ce oare?!

        Vedem la porțile Americii milioane de oameni de la cei fără nicio calificare la cei cu doctorate ce încearcă cu disperare să intre. De ce oare daă sistemul e crud, exploatator și nemilos?! Ore de ce nu năcălesc în Cuvba unde domnește „echitatea”?! În timpul celor 45 de ani de comunism european de ce nu s-or fi îmbulzit masele de șomeri și proletari năpăstuiți de capitalul cel inuman să trăiască în paradisul comunist?! Azi ce ce nu vedem pe nimeni interesat să se bucure de miracolul chinez sau de cel nord coreean?!

        • Si Vietnam care a pasit pe calea capitalismului, dupa ce a reusit sa scape de francezi si sa ii goneasca pe americani si sa ii infrunte militar si pe chinezi.
          Dar asta este exceptia de la regula as spune.
          Iar in Africa as mai face o distinctie – intre tarile francofone si cele anglofone.
          Nici raliul Paris-Dakar nu se mai tine pe ruta asta.

          • Vietmanul e unul din cazurile cele mai amuzante… Avea șansa să fie o a doua Coree de Sud. A preferat calea socialismului. După milioane de oameni pieriți și chinuiți și după aproape 5 decenii pierdute a ajuns la un capitalism de secol XIX, țara low-cost a Chinei…

  5. groaznic!
    sa sustinem discriminarea… pozitiva !! pe de alta parte, e prima data cand e scrisa in clar aceasta doctrina. e de apreciat!
    ai egalitate de sanse cam peste tot in europa, in limitele dezvoltarii fiecarei tari. lucrez in domeniul „STEM” si putin peste jumatate din angajatii unde sunt eu sunt femei. dar, in mod realist, o parte nu au aproape deloc inclinatie spre anumite activitati pe care (trebuie sa) le facem noi aici, asa ca-s dirijate spre altele. e o realitate!

    nu te forteaza nimeni sa ramai casnica.
    esti antreprenor (alt cuvant la moda) sau nu ! cine, dar cine te opreste ??? eu nu mi-am batut capul, si sunt multumit ca angajat! ca mine multi.

    in romania, cel putin, avem printre cele mai lungi concedii maternale! pe alte meleaguri – ghinion! dar poti reveni la serviciu, daca vrei. o singura colega de serviciu a revenit mai devreme. restul – pana in ultima secunda, dar au fost activitati la care era nevoie de ele. au fost amuzante ciondanelile de dupa revenirea uneia ori alteia, fiindca a mai fost angajat(a) cate o alta persoana in acest timp (fiindca era nevoie de cineva specializat!)

    probleme legate de telemunca exista pentru toti, desi au fost facute ceva modificari legislative recent. daca nu ai loc de munca „scalabil”, ci esti dependent de a lucra cu alti oameni – este consecinta unei alegeri!

    ceea ce citesc aici e deja ideologia de peste ocean.

    faptul ca nu avem crese, gradinite – alta problema veche.

    dar imi pare ca se sugereaza sa lasi copiii in mana unor alte entitati (nu neaparat stat). interesant. cat despre felul in care sunt tratati batranii in azilurile existente.. mai are rost sa discutam? fiindca fara personal calificat si zdravan dpdv psihologic nu ai cum sa faci ceva, cladirile in plus nu sunt suficiente. ah! si, ce sa vezi, cei mai multi angajati in astfel de domenii sunt tot femeile. asta la nivel global, nu sunt discutii, intepretari, misoginism, patriarhat, discriminare, ci date efective.

    dezastrul din mediul rural (la noi) afecteaza absolut tot, nu doar conditia femeii. ala e doar un efect secundar. as zice ca e o cu totul alta clasa de probleme (grave).

    cum ajungi sa deviezi de la faptul ca bogatii s-au imbogatit fiindca sunt bogati oricum si sa ajungi la discriminare dintr-o perspectiva atat de „ingusta”?

    • raspund aici pentru ca sunteti singurul care a mentionat „dezastrul din mediul rural”, continuu bagat sub pres (inclusiv de cei care se pretind reprezentanti ai maselor oropsite) si care pare ca este complet ignorat si pierde o imensa sansa in PNRR (forma actuala)
      in primul rand o propunere pentru autoare: incercati sa dezvoltati ideea unui castigator de Nobel pe economie si sa acordati micro-imprumuturi femeilor din mediul rural pentru dezvoltare personala si familiala.
      si o propunere pentru o modificare in PNRR, unde nu sunt deloc reprezentate interesele a 45% din populatie (cea din mediul rural), unde dupa pandemie creste interesul si au inceput sa apara investitii individuale:
      – construiti „greenfield” sau de la zero comune noi, cu minim 1000 familii (probabil peste 5000 e un numar sustenabil), canalizare si apa curenta, electricitate si gaz, si locuinte noi, eficiente energetic, la preturi de circa 400 euro/mp finisate „la cheie” (adica 25-50.000 euro) pe lot personal de 500 mp, cu imprumut garantat de stat si platibil in 30 ani de familia respectiva, inclusiv celor care vor sa se mute de la alte sate prin vanzarea/echivalarea terenului agricol si rezidential detinut
      – adaugati infrastructura de educatie (scoala 0-8), sanitara (clinica medicala, ambulanta, farmacie) si in mod esential o oportunitate industriala sau macar comerciala (productie energie din biomasa, abator, fabrica conserve, siloz, parc auto cu combine, tractoare pt servicii, colectare produse lactate, plante tehnice/farmaceutice, productie branzeturi specializate, etc)
      Ar fi bine sa existe aceste „comune-pilot” in regiunile cele mai sarace, in care nu exista nici o perspectiva de progres in baza activitatilor economice actuale

  6. Virusul inegalității produce o boală cu un singur simptom fizic, vizibil -înverzirea pielii- și numeroase efecte psihice și poartă numele de sociolioză. Pacientul este cuprins de o manie egalizatoare a averilor celorlalți -in mod bizar el nu este niciodată dispus să cedeze direct din veniturile sale in beneficiul săracilor anonimi întâlniți pe stradă- fiind convins că modificarea realității economice pentru a o conforma viziunii nivelatoare este singurul tratatament posibil pentru afecțiunea sa.

    In mod normal, la o formă ușoară a bolii, starea pacientului se poate ameliora prin ingerarea regulată a unor decocturi de Saccharomyces cerevisae. Există și diverse tratamente homeopate dar sunt prea frivole și lipsite de bază științifică pentru a le menționa. In mod cert textele lungi și implicit cronofage nu ajută nicidecum, din contră sărăcesc partenerii de conversație care vor avea tendința de a ignora pacientul (pentru a nu se molipsi și pentru a evita pierderea de timp și bani) care se alienează treptat și se adâncește in depresie.

    • Ivan se intreba ce este comunism. Tovarasu’ ii explica. Uite, Misha are o vila, 3 masini si pamanturi. Le luam si le impartim cu totii. Si cu mine? Si cu tine. Wooow, ce bine. Ce mai este comunismul, intreaba Ivan. Pai uite, Sasha are o casa si o masina. Le luam si le impartim cu totii. Iti place? Imi place, tovarase’. Ce mai este comunismul? Pai uite, tu ai Moskvitchiul asta. Il luam si il impartim cu totii. Iti place Ivan? Nu, as anu imi place…eu em prea putin ca sa-mi luati.
      In categoria asta se incadreaza comentatorii de pe aici. Pana la ei se pot imparti toate. Dar limita e averea lor. De aici in sus se poate merge, in jos nikagda.

  7. Articol /
    Nu-si pune problema cat din probleme sunt cauzate de pandemie si cat de reactia nepotrivita a guvernelor.

    Nu cauta decat acele date care sunt „pe linie” cu ideologia ca femeile si minoritatile sunt oprimate. Asa ca ignora cu nonsalanta ca covid-ul a afectat (medical) mai mult barbatii decat femeile, sau ca repartizarea somajului e mai complicata (de exemplu, depinde mult de la o tara la alta).

    Nu-si pune macar problema ca diferentele dintre femei si barbati sunt complicate, in mare parte fiind rezultatul a milioane de ani de evolutie, asa ca a astepta sau a forta egalitate de rezultate e o prostie (nu zic ca nu exista discriminare sau alte probleme, dar necesita o analiza mult mai detaliata).

    Si, in final, propune o interventie mai ampla a statului, din nou, fara sa-si puna problema daca nu creaza probleme mai mari pe termen lung.

  8. Discriminarea pozitiva este o neghiobie. Un principiu de baza este la munca egala beneficii egale.
    Din păcate societatea nu poate sau nu vrea să cuantifice corect munca. In orice tara femeile muncesc mai mult decât bărbații si la sfârșitul perioadei active (60-67 de ani) au pensii mai mici. Asta pentru ca pierd ani din viată născând si crescând copii si îndeplinind o groaza de munci domestice pentru care nu sunt remunerate.
    In facultate un prieten acum aflat in Israel, mi-a spus ca într-o căsătorie nu pot exista doi soți care sa facă o cariera strălucita, unul trebuie sa facă un pas înapoi. Cu mintea de tânăr idealist l-am trata de cinic. Avea însa dreptate, chiar si într-o familie fără copii trebuie sa existe compromisuri pe care de cele mai multe ori le fac soțiile.
    Majoritatea tarile investesc o groaza de bani in bugete de înarmare si nu remunerează suficient pe cele care asigura prima linie de apărare a unei tari: menținerea echilibrului demografic. Acesta este motivul pentru care avem îmbătrânirea populației, cu creșterea cheltuielilor de sănătate, recurgerea la emigranți, etc.
    Am văzut recent pe France 2 un documentar despre experimentele din Suedia in care soții iau concediu de paternitate si mamele muncesc. Este un pas înainte dar nu cred ca este suficient. Sotii nu pot alăpta (inca!)

    • „Sotii nu pot alăpta (inca!)”
      Imi aminteste de bancul cu B**a care fiind intrebat de ce are vocea groasa raspunde ca a fost alaptat de tatal lui!
      :)

  9. Cine mai citește din când in când cate un studiu de economie care folosește data statistice si nu doar propaganda ieftina ar trebuie sa știe ca in ultimele 4 decenii procentul din profitul unei companii alocat salariilor a scăzut continuu. Sunt mai multe cauze pentru asta: automatizarea, îndatorarea companiilor (o pare mare din profit merge pe dobânzi către instituțiile financiare, fenomen care n-a existat anterior) si remunerarea excesiva a managementului.
    Ultimul fenomen a fost remarcat de foarte timpuriu de economistul american JK Galbraith (cunoscut pentru duelurile sale cu M Friedman) care a inventat termenul de Technostructura, grupul de șefi care controlează o companie spre beneficiul propriu si mai puțin al acționarilor. Fenomenul s-a accentuat in ultimii 10-15 ani ajungându-se la paradoxul in care o companie face pierderi, dar salariul CEO creste, sau cand in final i se da un șut in fund pleaca cu o despăgubire de 10-20 milioane de $.
    Un fost redactor la Forbes, Fortune si Newsweek, Daniel Lyons, a scris o carte plina de umor in care analizează la rece noua gig economy venita din California. Cine are încă mintea deschisa ar fi bine s-o citească: Lab Rats: How Silicon Valley Made Work Miserable for the Rest of Us.

  10. Interesant articol Daniela. Este foarte tare ce face VERTIK si ar trebui sa primeasca mai multa sustinere. Acuma problema asta cu accesul femeilor in domenii mai bine platite e si datorita mentalitatii din sistemele de invatamant, chiar si universitare. Mai e de lucru dar poate in 2-3 ani tinerele de atunci sa beneficieze de echitate.

    • Accesul oricui oriunde se face pe baza d emerite si nu de altele. Stiu zeci de femei directrori, sefe, managere, tot ce vrei. Au ajuns acolo in vremea cand politicile astea nici macar nu se discutau. Nu inteleg de unde inversunarea asta matriarhala.

  11. In vartejul lecturii si al comentariilor, as vrea sa adaug ideea profitului din captura statului, fenomen exacerbat de pandemie. Acest fenomen releva o imbogatire injusta, dupa orice standarde ideologice.

    Asta inseamna ca bgatii devin si mai bogati, in afara regulilor jocului.

    ===

    Discuta despre egalitatea sanselor dintre femei si barbati se poarta dupa mine pe un teritoriu care nu ii aprtine, anume domeniul economic. Avem de-a face cu disolutie morala, cu destramarea tesutului social si alte asemenea procese distructive care conduc la marginalizarea femeilor, fie ca rezultat al unei societati dezagregate, fie ca rezultat al unui belsug dezumanizant.

    Legatura dintre barbati si femei este una afectiva, nu una economica, nu suntem furnici :-). Negarea acestei legaturi, ca parte a unui fenomen complex, ce cuprinde atenuarea moralei, incapacitatea bisericii ca institutie de a se adapta noilor provocari, superficialitatea politica- toate concura la aceasta distrugere a legaturii afective.

    Altfel spus nu vad niciun motiv pentru a presupune ca o masura de tip economic, politica sau oricare alta ne-am imagina, are sanse de a reda acestei legaturi forta necesara pentru a se manifesta in plan social.

  12. Viorica Dăncilă a fost plantată în Parlamentul european, apoi în fruntea Guvernului României şi, în cele din urmă, parcată în curtea Băncii Naţionale a României. În toate aceste locuri a împins vântul şi a tăiat/taie frunze la câini, însă este … neconflictuală. În plus, nu poţi să o atingi nici cu o floare deoarece este femeie, nu-i aşa?
    Să menţionez şi despre alte caricaturi politice: Elena Băsescu, Elena Udrea, Elena Ceauşescu (Trei Elene şi toate trei!), Ursula van der Leyen sau Annalena Baerbock? Ultimele două au fost acuzate de plagiat chiar în Germania. Aceasta este egalitatea de şanse dorită de autoarea articolului de mai sus.

    • Ha, h, ha…

      Ați uitat-o pe cea mai Elenă dintre toate Elenele! Pe Elena Lupescu a lui Carol al II-lea…

      Coana Vaselica Veorica, cea iscusită la sarmale & murături, va rămâne în istorie nu doar ca aia de l-a bătut la prezidențiale pe Barna de i-a sunat ăluia apa-n cap, dar mai ales ca cea dintâi primministresă a României. O mai avem pă cucoana lui Pandele ca prima primăreasă a Bükreşului. Tot așa cum Ana Pauker rămâne în istorie ca prima femeie din lume ajunsă ministru de externe…

      http://img.timeinc.net/time/magazine/archive/covers/1948/1101480920_400.jpg

      După acestă scurtă înșiruire, încep să mă gândesc nu fără oarecare neliniște ce alte „persoane care nasc copii” (conform definiției politic corecte) se vor mai ridica din rândurile națiunii noastre spre a puncta alte recorduri și mai dihai… :)

  13. „Cercul vicios al inegalitatii economice”

    Sa vedem ce spunea Mark Zuckerberg intr-un discurs la Harvard, in anul 2017:

    Astazi, ne confruntam cu un nivel mare de inegalitate, de distributie a averii, care face rau tuturor … Sa fim sinceri. Ceva este in neregula cu sistemul nostru daca pot sa plec de aici si sa fac miliarde de dolari in 10 ani in timp ce milioane de studenti nu isi permit sa isi plateasca imprumuturile, cu atat mai putin sa isi deschida o afacere.

    https://tinyurl.com/y8o7m2am

    Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook) este in top 5 cei mai bogati oameni ai planetei, cu o avere de 126 MILIARDE DE DOLARI (in anul 2021).

    https://www.forbes.com/profile/mark-zuckerberg/

    Sa vedem acum ce spunea economistul american Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Stiinte Economice (2001), intr-un articol din 2012 intitulat „Cercul vicios al inegalitatii economice”:

    Cercul vicios al inegalitatii economice

    Inegalitatea crescanda a Americii este probabil sa joace un rol important in aceste alegeri – si pe buna dreptate. Americanii vad ca se intampla ceva cu societatea noastra: am devenit tot mai divizati. Putem fi cu totii in aceeasi barca – dar unii calatoresc la clasa a treia iar altii la clasa intai.

    Inegalitatea este acum mult mai mare decat era in urma cu 30 de ani. Unui procent de 1% din populatie ii revine aproximativ 20% din venitul natiunii – de doua ori mai mult decat acum doua decenii. Cota celor 0,1% din varf s-a triplat. Disparitatile in bogatie sunt si mai mari (n.m. „83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie”).

    Unii din dreapta sustin ca aceasta este politica invidiei. Ei spun ca ceea ce conteaza nu este cota-parte din placinta (procentul) – ci dimensiunea feliei. Dar inegalitatea, in special cea de tipul celei din SUA, este rea pentru crestere. Tara a crescut mai repede in deceniile de dupa al doilea razboi mondial – cand a existat o crestere concomitenta, toate grupurile inregistrand cresteri ale veniturilor. Dar cele din partea de jos au crescut cel mai mult.

    Prin comparatie, cresterea din 1980 a fost mai lenta, concomitent cu diminuarea cotelor pentru cei din clasele de jos si de mijloc. Asta inseamna ca cei din clasa de mijloc, americanii obisnuiti care lucreaza pentru a isi asigura traiul, ca sa nu mai vorbim de cei din clasa de jos, primesc o felie mai mica de placinta, mai mica decat daca continuam sa crestem asa cum am facut-o dupa razboi. Rezultatul net este deprimant: majoritatea americanilor traiesc mai rau astazi decat acum 15 ani.

    Unii din dreapta sustin, de asemenea, ca cei de sus merita veniturile lor mai mari. Au castigat pe merit, spun conservatorii. Bogatiile lor se datoreaza contributiei lor mai mari la societate, cu beneficii pentru toti.

    As fi vrut sa fie adevarat – dar nu este. Cei cu veniturile cele mai mari nu sunt adevaratii inovatori – oameni care au oferit, de exemplu, fundamentele intelectuale ale calculatorului sau Internetul. Sau cei care au inventat tranzistorul sau laserul; sau, ca James Watson si Francis Crick, care au descoperit structura codului genetic care pune bazele unei mari parti a medicinii moderne.

    In schimb, majoritatea celor mai mari averi sunt rezultatul „eforturilor pentru obtinerea de rente” („RENT SEEKING”). Economistii folosesc termenul „renta” pentru veniturile provenite din detinerea unui bun („asset”), mai degraba decat din efort. „Cautarea de renta” se refera la incercarile de a acapara o parte mai mare din placinta economica, mai degraba decat a face placinta mai mare.

    Cei care au un monopol, de exemplu, isi castiga bogatia prin restrangerea productiei – ceea ce face dimensiunea placintei mai mica. Cand ne uitam la societatile divizate din strainatate, ca de exemplu multele tari disfunctionale bogate in petrol, le diagnosticam problemele ca fiind cauzate de „cautarea de renta” excesiva – prea multe din resursele societatii merg in incercarile de a insfaca o cota mai mare din averea provenita din petrol, prea putine pentru extinderea economiei. Ceea ce nu ne dam seama este masura in care Statele Unite au devenit, de asemenea, o societate care „CAUTA RENTE”.

    https://tinyurl.com/yb2j75h2

    „Joseph Stiglitz este un economist american, analist de politici publice și profesor la Universitatea Columbia. Este laureat al Premiului Nobel pentru Științe Economice (2001) și al Medaliei John Bates Clark. Este fost vicepreședinte și economist-șef al Băncii Mondiale și este fost membru și președinte al Consiliului Consilierilor Economici (al președintelui SUA). Este cunoscut pentru … viziunea sa critică față de gestionarea globalizării, față de economiștii laissez-faire (pe care îi numește „fundamentaliști ai pieței libere”) și față de instituții internaționale precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

    Stiglitz a primit mai mult de 40 de diplome de onoare, inclusiv de la Cambridge și Harvard …

    În 2011, Stiglitz a fost desemnat de revista Time ca fiind unul dintre cei mai influenți 100 de oameni din lume.”

    https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Stiglitz

    Acum sa vedem niste statistici aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” (articol aparut pe „Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe „Business Insider”):

    61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
    – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
    – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
    – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
    – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
    Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc sub limita saraciei!
    – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (nu au pensii de stat).
    – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

    http://tinyurl.com/muydca8

    Atunci cand un sistem politico-economic produce inechitati uriase, de genul: 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii si 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie – redistribuirea se face, de fapt, in sens invers decat cel impus in mentalul colectiv de catre ideologii „vanatorilor-de-rente” (profitorii unei „rent-seeking society” – JOSEPH STIGLITZ). Voi da doar un EXEMPLU (sugestiv):

    Averea lui Bill Gates nu a fost produsa de Bill Gates ci de oamenii care au lucrat pentru Bill Gates. Bill Gates, de unul singur, ar fi trait dintr-un salariu si astfel ar fi fost in situatia angajatilor lui, care pierd prin redistribuire (initiala) catre Bill Gates o buna parte din valoarea contributiei lor la producerea bogatiei acestuia. Deci, redistribuirea are DE FAPT sensul de la angajati catre Bill Gates – si nu invers. Ceea ce ideologii „rentierilor” numesc „redistribuire” reprezinta DOAR O MICA CORECTIE A NEDREPTATII care se face prin ADEVARATA REDISTRIBUIRE: CEA INITIALA. Ceea ce ideologii „rentierilor” numesc „redistribuire” reprezinta DOAR O REDUCERE NESEMNIFICATIVA A „RENTEI” de care Bill Gates BENEFICIAZA LEGAL, DAR IMORAL.

    Demonstratie LOGICA a afirmatiei de mai sus:

    Windows XP contine 40 de milioane de linii de cod, Windows 8 intre 50 si 60 de milioane iar Windows 10 aproximativ 80 de milioane. Ca sa nu mai vorbim despre suita de programe de birou „Office”, care a adus si ea mult profit firmei Microsoft. Daca Bill Gates ar fi scris cod singur 24 de ore din 24 (scriind 4 linii de cod pe minut) ar fi avut nevoie de 38 de ani ca sa scrie tot codul doar pentru Windows 10, asta fara sa tinem cont de munca creativa necesara si de anii de studiu necesari pentru a excela in profesie.

    Sa vedem acum cum a pornit Bill Gates afacerea Microsoft:

    „MS-DOS (acronim pentru Microsoft Disk Operating System, cunoscut și sub numele de Microsoft DOS) este un sistem de operare pentru calculatoare personale bazate pe x86, dezvoltat în principal de Microsoft. MS-DOS a fost principalul sistem de operare pentru computerele personale compatibile IBM PC în anii 1980, de la care a fost înlocuit treptat de sisteme de operare care oferă o interfață grafică cu utilizatorul (GUI), în diferite generații ale sistemului de operare grafic Microsoft Windows.”

    https://en.wikipedia.org/wiki/MS-DOS

    Interesant este ca nici macar acest cod MS-DOS de inceput nu este scris de Bill Gates ci de Tim Paterson:

    „MS-DOS a fost o forma redenumita de 86-DOS – detinuta de Seattle Computer Products, scrisa de Tim Paterson. Dezvoltarea 86-DOS a durat doar sase saptamani, deoarece a fost practic o clona a CP/M de la Digital Research (pentru procesoarele 8080/Z80) … Aceasta prima versiune a fost livrata in august 1980. Microsoft, care avea nevoie de un sistem de operare pentru computerul personal IBM, l-a angajat pe Tim Paterson in mai 1981 si a cumparat 86-DOS 1.10 pentru 75.000 USD in iulie acelasi an. Microsoft a pastrat numarul versiunii, dar a redenumit-o MS-DOS. De asemenea, Microsoft a dat licenta MS-DOS 1.10/1.14 si catre IBM … In decurs de un an, Microsoft a autorizat licenta MS-DOS la peste 70 de companii.”

    https://en.wikipedia.org/wiki/MS-DOS#History

    „Tim Paterson este creatorul original al sistemului de operare MS-DOS.

    După ce a absolvit magna cum laude în informatică în iunie 1978 la Universitatea din Washington, a proiectat o schemă a Microsoft Z-80 SoftCard, care avea un procesor Z80 și care rula sistemul de operare CP/M pe un Apple II.

    O lună mai târziu, odată cu lansarea procesorului 8086, Paterson a proiectat placa S-100 8086, care nu putea rula decât o versiune autonomă a Microsoft BASIC, așa că, pentru a compensa, a proiectat QDOS (Quick And Dirty Operating System), care era o portare aproximativă a codului CP/API, numit în cele din urmă 86-DOS.

    Microsoft și-a asigurat drepturile de comercializare pentru 86-DOS în decembrie 1980.

    A lucrat în mod activ pentru Microsoft mai 1981-1982 ca programator, a plecat pentru a firma Falcon Technology (cumpărată de Microsoft în 1986), apoi a mai lucrat încă două perioade ca angajat la Microsoft Corporation, între 1986-1988 și, respectiv, 1990-1998, scriind codul pentru Visual Basic în timpul acestui ultim contract de angajare.”

    https://microsoft.fandom.com/wiki/Tim_Paterson

    „În 2018, Microsoft a publicat codul sursă pentru MS-DOS 1.25 și 2.0 pe GitHub. Scopul acestei acțiuni, potrivit Microsoft, este în principal pentru educație și experimentare cu sistemele de operare istorice și pentru ca noii programatori să înțeleagă cum funcționează software-ul „low-level”, atât cel istoric, cât și cel actual. Potrivit managerului de program Rich Turner, celelalte versiuni nu au putut fi publicate („open-sourced”) din cauza restricțiilor de licențiere ale terților.”

    https://en.wikipedia.org/wiki/MS-DOS#End-of-life

    https://github.com/microsoft/MS-DOS/tree/master/v1.25/source

    https://github.com/microsoft/MS-DOS/blob/master/v1.25/source/MSDOS.ASM

    AVIZ AMATORILOR DE MANIPULARE: exemplul de mai sus (in care DEMONSTREZ LOGIC faptul ca redistribuirea are sensul de la angajati catre Bill Gates si nu invers) nu are nimic de-a face cu ideologia comunista (marxista) ci cu IMPERATIVUL MORAL de a avea o DISTRIBUTIE ECHITABILA (nu egala !!!) A BOGATIEI. Dupa cum spunea si Joseph Stiglitz (vezi mai sus): „Cei cu veniturile cele mai mari nu sunt adevaratii inovatori – oameni care au oferit, de exemplu, fundamentele intelectuale ale calculatorului sau Internetul. Sau cei care au inventat tranzistorul sau laserul; sau, ca James Watson si Francis Crick, care au descoperit structura codului genetic care pune bazele unei mari parti a medicinii moderne.

    In concluzie, REGULILE „JOCULUI” ECONOMIC SI SOCIAL NU SUNT CORECTE. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta URIASA dintre cei putini si bogati (pe de o parte) si restul societatii (pe de alta parte) nu se poate justifica cu argumentul diferentei de valoare, de efort sau de inspiratie dintre aceste grupuri, ci este rezultatul acestor REGULI IMORALE. Cei bogati si puternici fac tot posibilul pentru a mentine acest status-quo („lobby” politic agresiv), recurgand INCLUSIV la manipulari in media (apeland la ideologi „dezinteresati”, a caror mesaje sunt ulterior „viralizate” de „idiotii utili”) – manipulari prin care reusesc sa determine o mare parte a cetatenilor ignoranti sa voteze impotriva propriilor interese.

    • M-am plictisit înainte de a apuca să citesc toată poliloghia searbădă de mai sus.

      Acum vreo 16 ani angajatorul meu de atunci mi-a plătit un master la University of Chicago Booth School of Business. Nu mi-a folosit niciodată la nimic dar a fost o experiență cu adevărat interesantă. Am cunoscut oameni inteligenți și amuzanți cu care mai țin legătura și azi. Afară de asta au fost o serie de profesori itineranți pitorești precum Lee Iacocca, Joe Stiglitz, Don Western de la Caterpiilar, sau remarcabilul Bob Lutz în a cărui divizie lucrasem pe vremea când eram la GM.

      Sitglitz mi-a rămas în memorie ca un individ penibil. Un soi de Victor Ponta ajuns al bătrânțe. Un munte de frustrare și ură. În felul său un ratat de excepție. A vituperat în mijlocul veseliei generale împotriva a tot ce era în jur. Prima „lecture” a început-o cu o voce patetică spunând că, el diati laureat al Nobelului în Economie, e probabil cel mai prost plătit om din amfiteatru. Ceea ce cred cî era adevărat. Coborâsem din avion cu vreo 4 ani jumate înainte la terminalul 5 din O’Hare cu o soție speriată ce vorbea o engleză ce doar ea o înțelegea :), un copil smiorcăindu-se mereu de nici un an și 4 valize. În momentul când am călcat în amfiteatru aveam deja câștigul anual mai mare ca al unui profesor „emeritus” de la University of Chicago. A continuat cu o voce tunătoare și bătând ritmic cu pumnul în masă și strigând că nu numai că noi suntem mai bine plătiți ca el, dar chiar și unii chelneri sau barmani de pe Michigan Avenue fac mai mult ca el – ceea ce probabil că era din nou adevărat. După care a postulat cu o voicr triumfătoare că o asemenea societate e sorită negreșit pieirii… S-a râs copios – ceea ce apărut să-l irite.

      Ce n-a înțeles Siglitz la cei peste 60 de ani pe care-i avea atunci, că el e principalul vinovat pentru faptul că face mai puțin ca unii chelneri de pe Michigan Avenue. Sunt profesori universitari specializați în îmbinări filetate, sudate sau tribologie ce n-au luat niciun Nobel dar care nu deschid gura pentru consultanță pe mai puțin de $1000/oră. Și vă rog să mă credeți că merită fiecare cent. Stiglitz nu avea decât să ofere consultanță în domeniul lui, dacă chiar era așa de bun, sau să facă investiții strălucite pe cont propriu. Însă mă îndoiesc că cineva i-ar fi dat lui mare lucru pe ora de tânguială. Cât despre investiții…

      L-am mai văzut văicărindu-se amarnic și bletemând capitalismul la TV câțiva ani mai târziu pe marginea marilor sale pierderi cu ocaia crizei din 2008. N-am nici cea mai vagă șansă să iau vreodată vreun premiu în economie, dar 2008-2009 a fost din punct de vedere financiar cea mai fastă peiroadă pentru mine și pentru mulți alți oameni cu mai puține patalamale, ce am găsit atunci șansa de a face cele mai profitabile investiții imaginabile…

      Oricum revenind la 2005, râdeam cu lacrimi cu colegii de școală la o cârciumă pe tema lui Stiglitz. Cineva a spus că dacă moșul ar avea o fărâmă de creier pentru afaceri, păi ar lăsa naibii profesoria și s-ar face chelner. S-ar sfâșia între ei propietarii de restaurante scumpe să-l angajeze pe o oră cât profesoria itinerantă pe o lună. Iar clienții ar face liste de așteptare ca să-i dea bacșisuri grase unui chelner cu Nobel în economie. Vorba aia: „Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă în traistă” :)

      • @Josef Svejk

        1. Din experienta trecuta a conversatiilor avute cu tine, in care ai folosit frecvent manipularea pe post de argument, nu ma mira faptul ca nu ai niciun pic de rusine sa folosesi „argumentum ad hominem” (atacul la persoana) atunci cand nu ai contraargumente credibile care sa combata argumentele prezentate de acea persoana.

        „Joseph Stiglitz este un economist american, analist de politici publice și profesor la Universitatea Columbia. Este laureat al Premiului Nobel pentru Științe Economice (2001) și al Medaliei John Bates Clark. Este fost vicepreședinte și economist-șef al Băncii Mondiale și este fost membru și președinte al Consiliului Consilierilor Economici (al președintelui SUA). Este cunoscut pentru … viziunea sa critică față de gestionarea globalizării, față de economiștii laissez-faire (pe care îi numește „fundamentaliști ai pieței libere”) și față de instituții internaționale precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

        Stiglitz a primit mai mult de 40 de diplome de onoare, inclusiv de la Cambridge și Harvard …

        În 2011, Stiglitz a fost desemnat de revista Time ca fiind unul dintre cei mai influenți 100 de oameni din lume.

        https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Stiglitz

        Apropo, tu cate DIPLOME DE ONOARE ai primit de la Cambridge si de la Harvard? Cand preconizezi ca vei fi nominalizat pentru un Premiu Nobel? Pe ce loc te plaseaza revista Time in clasamentul celor mai influenti oameni din lume? :-) – ATENTIE!!! NU in clasamentul celor mai activi manipulatori de pe Contributors :-)

        *******

        2. Sa facem acum un calcul al „RENTEI” pe care Bill Gates a obtinut-o de la Microsoft in timpul pandemiei, in doar 3 luni (intre 18 martie 2020 si 17 iunie 2020):

        A. Sa vedem mai intai implicarea pe care Bill Gates a avut-o in conducerea Microsoft in acea perioada (caci de munca prestata de catre Bill Gates in calitate de programator nici nu poate fi vorba :-) ):

        „13 martie 2020: Bill Gates se retrage din consiliul de administrație al Microsoft.

        În ultimii ani, domnul Gates s-a retras încet din Microsoft. El a renunțat la rolul său cotidian în conducerea companiei în 2008 și la funcția de președinte al consiliului de administrație în 2014.”

        https://www.nytimes.com/2020/03/13/technology/bill-gates-microsoft-board.html

        B. Acum sa vedem cresterea averii lui Bill Gates intre 18 martie 2020 si 17 iunie 2020:

        • Averea lui Bill Gates la 18 martie 2020 = 98 MILIARDE DE DOLARI
        • Averea lui Bill Gates la 17 iunie 2020 = 109,5 MILIARDE DE DOLARI

        • Cresterea averii lui Bill Gates in 3 luni = 11,5 MILIARDE DE DOLARI

        https://inequality.org/great-divide/updates-billionaire-pandemic/

        In continuare, sa calculam cat s-a gonflat averea lui „Superman Bill Gates” IN FIECARE zi, ora, minut si secunda din acea perioada:

        Cresterea averii lui Bill Gates intr-o zi lucratoare (5 zile pe saptamana) = 11.500.000.000 : 65 = 176.923.077 (adica aproximativ 177 MILIOANE DE DOLARI pe ZI)

        Cresterea averii lui Bill Gates intr-o ora dintr-o zi lucratoare (8 ore pe zi) = 22.115.385 (adica aproximativ 22 MILIOANE DE DOLARI pe ORA)

        Cresterea averii lui Bill Gates intr-un minut dintr-o zi lucratoare (8 ore pe zi) = 368.590 DOLARI pe MINUT

        Cresterea averii lui Bill Gates intr-o secunda dintr-o zi lucratoare = 6.143 DOLARI pe SECUNDA

        Fara indoiala, avem de-a face cu un Superman ! :-)

        FOARTE IMPORTANT! Averea lui Bill Gates NU este una virtuala, cum se straduiesc din rasputeri sa ne convinga (a se citi: sa ne manipuleze) indivizi precum @Josef Svejk. Daca averea miliardarilor era doar una virtuala, Bill Gates (de exemplu) nu ar fi putut sa faca donatii de miliarde de dolari:

        „Gates este un filantrop renumit … El a donat peste 50 de miliarde de dolari în scopuri caritabile din 1994. Cu toate acestea, averea sa a crescut chiar mai repede decât a donat bani. În iunie 2020, valoarea netă a averii lui Gates era estimată la aproximativ 110 miliarde de dolari, potrivit Forbes.”

        https://eu.usatoday.com/story/news/factcheck/2020/06/11/fact-check-bill-gates-has-given-over-50-billion-charitable-causes/3169864001/

        ***

        PRECIZARE: Actele filantropice INDIVIDUALE sunt laudabile, INSA nu prin substituirea politicilor economico-sociale cu acte filantropice se poate rezolva problema inechitatilor uriase, de genul:

        • 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
        • Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
        • 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
        • 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
        • ETC.

        http://tinyurl.com/muydca8

        Actele filantropice INDIVIDUALE sunt laudabile CHIAR DACA sunt facute cu scopul de a lupta cu mustrarile de constiinta induse de constientizarea faptului ca: „ceva este in neregula cu sistemul nostru daca pot sa plec de aici si sa fac miliarde de dolari in 10 ani in timp ce milioane de studenti nu isi permit sa isi plateasca imprumuturile, cu atat mai putin sa isi deschida o afacere” (citat din Mark Zuckerberg). ;-)

        https://tinyurl.com/y8o7m2am

        Nu este acceptabil ca viata unui procent mare din populatia unei tari sa depinda de acte de caritate. Actele filantropice sunt punctuale, discriminatorii (aleatorii), insuficiente, si de multe ori nu au continuitate. Acestea trebuie sa aiba un caracter izolat, acoperind scaparile inevitabile ale oricaror politici economico-sociale implementate de catre stat – politici care ar trebui sa duca la o DISTRIBUIRE ECHITABILA a bogatiei produse (ATENTIE: NU REDISTRIBUIRE – vezi argumentatia din primul meu comentariu). Intr-o societate UMANA (deci nu una degenerata) din secolul XXI, cresterea fenomenului filantropic nu reprezinta un motiv de mandrie – dimpotriva – acest fenoment reprezinta de fapt o masura a esecului acelei societati (a „statului”) de a implementa un sistem economico-social echitabil.

        Pentru a contracara eventualele manipulari referitoare la performanta unui sistem economic ce promoveaza o distribuire echitabila a bogatiei, voi repeta constatarea (STATISTICA) pe care a facut-o economistul american Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Stiinte Economice (2001):

        (In SUA) inegalitatea este acum mult mai mare decat era in urma cu 30 de ani. Unui procent de 1% din populatie ii revine aproximativ 20% din venitul natiunii – de doua ori mai mult decat acum doua decenii. Cota celor 0,1% din varf s-a triplat. Disparitatile in bogatie sunt si mai mari (n.m. „83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie”).

        Unii din dreapta sustin ca aceasta este politica invidiei. Ei spun ca ceea ce conteaza nu este cota-parte din placinta (procentul) – ci dimensiunea feliei. Dar INEGALITATEA, IN SPECIAL CEA DE TIPUL CELEI DIN SUA, ESTE REA PENTRU CRESTERE. Tara a crescut mai repede in deceniile de dupa al doilea razboi mondial – cand a existat o crestere concomitenta, toate grupurile inregistrand cresteri ale veniturilor. Dar cele din partea de jos au crescut cel mai mult.

        Prin comparatie, cresterea din 1980 a fost mai lenta, concomitent cu diminuarea cotelor pentru cei din clasele de jos si de mijloc. Asta inseamna ca cei din clasa de mijloc, americanii obisnuiti care lucreaza pentru a isi asigura traiul, ca sa nu mai vorbim de cei din clasa de jos, primesc o felie mai mica de placinta, mai mica decat daca continuam sa crestem asa cum am facut-o dupa razboi. Rezultatul net este deprimant: majoritatea americanilor traiesc mai rau astazi decat acum 15 ani.

        https://tinyurl.com/yb2j75h2

        • Domnule,

          Nu contesc căruța de premii, patalamale și alte briz-brizuri ale lui Stiglitz. Ce nu am reușit să înțeleg niciodată de ce el marele ieconomist of fi fost atât de invidios pe veniturile chelenrilor de pe Michigan Avenue? După cum spuneam mai sus, dacă Stiglitz ar fi lăsat-o mai moale cu profesoreala și se apuca să o facă pe chelnerul le-ar fi dat clasă tuturor chelnerilor pe care era atât de invidios :)

    • @Cetatean abia acum am revenit si am vazut comentaiile dvs.RESPECT!!!!!!

      Prea multe argumente bine dezvoltate si expuse intr-u mod elocvent.Dar degeaba incerci o dezbatere cu soldatul Svejk el tot..soldat ramine (it’s like peeing against the wind).
      O fi Stieglitz un looser dar asta nu inseamna ca nu are deloc dreptate.
      Ca si cum daca Stieglitz ar fi un looser..tot ce sustine (perfect demonstrabil) ar fi 0;adica tot un sofism vicios si amarit ad hominem.
      Dar daca atit poate omul ce sa-i faci?!
      Numai bine!!!!

  14. „Averile primilor 1.000 de miliardari ai lumii s-au întors la maximele dinaintea pandemiei în doar 9 luni, în timp ce avuția celor mai săraci oameni de pe glob și-ar putea reveni poate chiar într-un deceniu”

    pai lamuriti-ma si pe mine in ce fel a fost afectata avuția celor mai săraci oameni de pe glob :))
    ca daca te numeri printre cei mai saraci oameni de pe glob nu prea ai ce pierde, ca nu poti fi sarac cu actiuni care se prabusesc la bursa sau cu afaceri care intra in faliment; iar daca de bine de rau ai o proprietate imobiliara in folosinta, ea valoreaza exact tot atat cat valora si cu un deceniu in urma, ca valoarea ei nu se exprima in valoarea virtuala de la cursul zilei pe piata imobiliara, ci reprezinta exact satisfacerea necesitatii pentru care o ai in folosinta;
    un om obisnuit doar consuma, pe cand un miliardar investeste, ca nu umbla cu miliardul in portofel; la doar $1mld. o dobanda sau un profit de 1% din plasamente, aduce anual $10mil., suficient pentru cheltuielile curente + vila + masina; dar vila si masina deja le are, ca nu e miliardar de ieri-alaltaieri; daca totusi ii scade averea, e de rau, inseamna ca investitiile pe care le sustine sau nu le mai sustine au de suferit; si vai si-amar de acei saraci care isi castigau painea datorita acelor investitii; fara miliardari ne-am intoarce in evul mediu, sau ma rog, in evul socialist multilaral falimentar (a nu se confunda cu „socialismul” multimiliardarilor chinezi)

    • Capra vecinului ne e nici pe departe un animal românesc. Ea e un animal eminamente socialist. Nu contează faptul dacă cei săraci o duc mult mai bine ca părinții sauu bunicii lor. Ceea ce-i sfârtecă mațele socialistului și-i înăcrește fierea e faptul că și bogații o duc mai bine.

      Am văzut un documentar despre Venezuela. Mizeria e mai cruntă ca cea a lui Ceaușescu, iar săracii sunt mai săraci ca niciodată. Și cu toate astea sărăcimea de pe dealurile din jurul Caracasului nu se revoltă și îl sprijină sincer pe camionagiul Maduro care i-a adus la sapă de lemn. Marea lor împlinire e că oamenii bogați „din vale” stau lși ei la cozi.

    • @prototipescu sinteti cam paralel.
      Un miliardar investeste.da’ dom’le dar daca pierde e ceva nomal ca el sa nu sufere deloc sau prea putin in urma pierderilor in timp ce altii amariti sa piarda totul…ma rog da’ asta inseamna ca tot darwinist ramine capitalismul asta.

      Pe de alta parte s-a ajuns ca mari banci sa investeasca bani in… bani ca sa cistige cit mai mult;e asta corect oare?nu cumva mai demult existau alte reguli mai corecte care nu permiteau bancilor sa joace ca la cazinou…
      Oricum nu stiu ce fel de investitii sint astea( bani multiplicati electronic) adica de genul ca sa cistige cit mai multa lume, adica sa beneficieze cit mai multi de aceste investii…Tot specula se numeste si de astfel de miliardari putem fi scutiti fara nici o paguba…

      Da’ ma rog cind nu vezi si reversul medaliei…..prost nu e cel care te fraiereste, prost e cel care se lasa fraierit…
      Numai bine!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniela Șerban
Daniela Șerban
De profesie economist, Daniela Șerban aproape 15 ani experienţă în piaţa de capital, la Bursa de Valori Bucureşti, în media, la The Money Channel, şi consultanţă. A construit o comunitate de companii listate la bursă de la zero. A iniţiat şi conduce Asociaţia pentru Relaţiicu Investitorii la Bursă din România (ARIR), la care sunt membre unele dintre cele mai mari companii listate la bursă din România. Este doctorand în Finanțe la Academia de Studii Economice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro