joi, martie 28, 2024

Calaul Visinescu si genocidul

La simulacrul de proces din 25 decembrie 1989, Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte si executati sub acuzatia de genocid. Cei doi se facusera vinovati de crime impotriva umanitatii, ele puteau si trebuiau sa fie minutios si persuasiv formulate. Fiind insa vorba de o actiune propagandistica, menita sa-i lichideze rapid si sa genereze o satisfactie imediata intr-un public traumatizat si derutat, formularea “genocid” urmarea sa socheze si sa supra-dramatizeze ororile de care se facusera, neindoios, vinovati. Am citit anuntul privind deshiderea actiunii impotriva lui Alexandru Visinescu sub acuzatia de genocid. Utilizarea termenului genocid, cu conotatii precise ce decurg din conventii internationale, risca sa duca la confuzii si contestatii. O stiu din experienta Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste.

Atat genocidul cat si crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibile. Apoi, cred ca nu trebuie limitata sesizarea justiei la fostii sefi si functionari de inchisori. Traiesc inca fosti ofiteri ai Securitatii, fost anchetatori specializati in torturarea fizica si psihica a celor desemnati drept “dusmani ai poporului”. Istoricul Dumitru Lacatusu a scris aici, pe „Contributors” despre ultiimul sef al Securitatii din Bucuresti, colonelul in rezerva Gheorghe Goran. Traieste generalul de securitate Iulian Vlad, ultimul sef al Departamentului Securitatii Statului. Nu stiu daca mai traieste fostul ministru de interne Tudor Postelnicu. Banuiesc ca traieste generalul de securitate Aristotel Stamatoiu. Nu stiu sa fi murit colonelul Vasile Gheorghe. Un proces penal al lui Visinescu nu poate evita un proces simbolic al institutiilor in care a actionat acesta. Visinescu n-ar fi putut sa-si aplice instinctele sadice daca detinutii nu ar fi fost trimisi acolo in urma inscenarilor organizate de Securitate. A existat un lant al responsabilitatilor si acest lant trebuie dezvaluit fara nicio reticenta. Este ceea ce-am incercat sa demonstrez cand am scris despre tortionarul Gheorghe Enoiu, in 2010: „Procesul lui Gheorghe Enoiu se poate transforma in cel al Securitatii, institutia care a terorizat Romania vreme de peste patru decenii. Tanara generatie nu a trait acele orori, este asadar important ca amintirea sa nu dispara, sa fie transmisa prin cuvinte, imagini, marturii”.

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/08/25/noi-probe-despre-tortionarul-enoiu/

“Este o decizie istorica pentru IICCMER, dar mai ales pentru societatea romaneasca. Este pentru prima data cand un fost lucrator al sistemului carceral comunist este pus sub acuzare pentru infractiunea de genocid pentru crimele si abuzurile politice comise in timpul regimului comunist. Punerea sub acuzare a fostului comandant de la Penitenciarul Ramnicu Sarat, Alexandru Visinescu, reprezinta un moment de cotitura in investigarea si sanctionarea crimelor comunismului”, arata presedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, Andrei Muraru, intr-un comunicat citat de Mediafax. Vreau sa sper ca dl Muraru stie ce implica acest termen. Una este sa scrii carti pe subiectul terorii comuniste, alta sa obtii un verdict in justitie. Cat priveste inflatia de decizii istorice, proprie limbii de lemn a nomenclaturii, passons

Mi-e teama ca graba poate sa strice treaba. Este vorba de o formulare improprie si riscanta, in sensul conventiei actuale. Chiar daca ar fi condamnat in Romania, Visinescu poate sa se adreseze forurilor internationale si sa invoce litera Conventiei ONU pentru Prevenirea si Pedepsirea Genocidului, adoptata la New York pe data de 9 decembrie 1948:

The Convention defines genocide as any of a number of acts committed with the intent to destroy, in whole or in part, a national, ethnic, racial or religious group: killing members of the group; causing serious bodily or mental harm to members of the group; deliberately inflicting on the group conditions of life calculated to bring about its physical destruction in whole or in part; imposing measures intended to prevent births within the group, and forcibly transferring children of the group to another group.

http://www.un.org/millennium/law/iv-1.htm

Nu e vorba de despicarea firului in patru. Crimele impotrva umanitatii comise de dictatura lui Pinochet sunt si astazi judecate in Chile (pe 11 septembrie se implinesc 40 de ani de la lovitura de stat din acea tara). Cred ca Visinescu si alti calai ai epocii comuniste, indivizii care au actionat bestial pentru distrugerea fizica si psihica a detinutilor politici, trebuie sa plateasca, indiferent de varsta, pentru faradelegile comise. Ceea ce presupune acuratete conceptuala, o rigoare impecabila in alcatuirea actului de acuzare si in documentarea crimelor comise.

Despre geneza conceptului de genocid si semnificatiile sale originare in viziunea lui Raphael Lemkin, cel care a propus termenul:

http://yalepress.yale.edu/book.asp?isbn=9780300186963

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Atunci cind s-a mers pe acuzatii specifice , procuratura a invocat prescriptia (v. Enoiu). Singura posibilitate de incepere a urmaririi penale este incadrarea unor presupuse fapte in categoriile imprescriptibile (genocid si crime impotriva umanitatii) . Dar in acest caz e f. greu , daca nu chiar imposibil , de lucrat exclusiv in cazul Visinescu –trebuie grup. Deci e un cerc vicios iar toata actiunea IICCMER este PR pentru executivul actual.. Inceperea urmaririi penale nu inseamna „deschiderea actiunii „–pina acolo mai e . Daca procurorii s-au inspirat din cazul Demianiuk atunci vor avea dificultate in a inchega dosarul –acolo faptele erau deja bine documentate si exista precedentul din anii 40-50. Personal nu cred ca dosarul , chiar daca ajunge in fata instantelor , se va finaliza in verdict definitiv. Dar este educativ , din pdv istoric .

    • Asa e! „toata actiunea IICCMER este PR pentru executivul actual”.
      Dar, daca intr-adevar ar exista bune intentii, trebuie inceput cu decidentii politici, apoi trecut la anchetatorii care au folosit tortura pentru a obtine declaratiile necesare, apoi la judecatorii care nu au luat in seama plangerile acuzatilor ca au dat declaratii sub tortura si abia in ultimul rand la executantii din randul personalului inchisorilor, in masura in care au excedat regulamentelor respective.

  2. Avand in vedere hahalerele ce populeaza si conduc in prezent IICMER, Guvernul si Parlamentul, cred ma degraba ca se va aplica o tactica mai veche a regimului Iliescu si anume de a instrumenta defectuos dosarul iar instanta il va declara nevinovat. Si in acest fel toti securistii pe tip vechi si nou, deci tot USL-ul, va avea castig de imagine si o noua unealta de propaganda in tonul lui Ilie Ceausescu. Nu am nici o speranta, si spun asta cu tristete si revolta in acelasi timp, ca se va face justitie in cazul Visinescu si in nici un alt eventual caz.

      • Nu cred acest lucru. Daca Visinescu va fi condamnat se va crea un precedent extraordinar de periculos pentru toti fosti corifei comunisti dar si pentru Iliescu ce a participat activ la inabusirea manifestatiilor studentesti din ’68. Cu 70% in Parlament si guvernul propriu plus administratiile locale si consiliile judetene, USL-ul nu va risca nimic si va face orice sa nu-l condamne pe Visinescu. Este dealtfel dubios ca aceasta campanie a inceput in Gandul cu stindardu-i CTP, un individ abject (vezi comentariile si articolele acestuia despre „golanii” din martie-iunie ’90).

    • comentariile hector,bine informate,deshi persoana se prezinta traitor in USA,trebuie sa le accept ca fiind realiste si probabile.
      sint ale celor care shtiu ca au cishtigat, chiar daca s au folosit de crime si ca nimeni si nimic nu i mai poate trage la raspundere.
      ramine poate ca comunistii sa fie cunoscuti doar prin intermediul istoriei,bineintzeles si ea trucata de o parte si alta.au cistigat !

    • Din elocinta si acribia de ieri, cand vorbeati despre Heidegger, n-a mai ramas nici o urma. Va inteleg revolta si tristetea, pe care le impartasesc, insa ele nu pot constitui suplinitoare pentru argumente. Cred ca etichetarea la gramada a majoritatii demnitarilor alesi sau numiti ai statului roman drept „hahalere” e aventuroasa, in conditiile in care nu aduceti nici un argument in acest sens.
      Ba dimpotriva: cei care au atributii in instrumentarea dosarelor sunt procurorii statului roman, acestia nefiind subordonati (inca) Parlamentului, conform Constitutiei actuale, in interpretarile trecute ale CCR. Ori statutul procurorilor a fost substantial ameliorat in ministeriatul doamnei Macovei, ceea ce a dus la afirmatia ca justitia ar fi independenta, iar statul roman ar deveni unul de drept. Cum atunci ar putea atunci „hahalerele” sa influenteze activitatea procurorilor, mai ales ca sefii Parchetelor sunt numiti de Presedintele Romaniei, demnitar pe care nu l-ati enumerat in randul „hahalelelor”? Intr-un stat de drept, asta nu e posibil, ia acest stat de drept a fost salvat in vara lui 2012 numai prin atitudinea hotarata a majoritatii alegatorilor, aceeasi care i-au trimis pe candidati „sa populeze parlamentul” si, implicit, Guvernul si Institutiile statului.
      Ori asta nu ar aduce nici un avantaj USL, intrucat un esec juridic ar putea fi speculat tocmai de adversarii politici, in Cv-ul carora s-au adaugat recent unele condamnari rasunatoare.

      PS. cat despre „toti securistii pe tip vechi si nou, deci tot USL-ul” nu prea inteleg ce vreti sa spuneti. Din cate stiu, cei de tip vechi au satelizat PRM, iar cei de tip nou sunt oblojiti de presedintele CSAT, care a solicitat adesea, in mandatele sale, privilegii pentru respectivii angajati ai satului roman. Nu doriti sa clarificati unde bateti de fapt?

  3. E foarte posibil ca odata ce acest procest se pune pe rol sa metastiseze in largirea anchetei si a investigatiilor aducind in prices date noi si parteneti in crima organizata. Daca anchetatorii sunt niste oameni mai zelosi si fdaca au la dispozitie resurse orce e posibil. Cit de sus poate implica acest inculpate e greu de spus dar e posibil ca odata ce va fi pus in situatia de a alege intre o micsorare a pedespei in shimbul colaborari cu siguranta ca va cinta ca o privighetoare. Partea negative e ca nu poate incrimina si pe cei ce au ajutat sistemul communist criminal cu condeiul.

    • „Partea negative e ca nu poate incrimina si pe cei ce au ajutat sistemul communist criminal cu condeiul.”

      De ce credeti asta ? Sint convins ca va explica felul in care a fost motivat in actele sale de editorialele lui Sorin Toma , redactor sef la „Scanteia” in acei ani. Ori , Sorin Toma e in Israel bine mersi , are doar 99 de ani si nu cred ca va fi o problema sa fie extradat si alaturat grupului de inculpati. Poate a fost stimulat de versurile inflacarate ale poetului Nina Cassian , aflat acum in USA , si care are doar 89 de ani Si asa se poate construi un dosar de grup si se ajunge mai usor la „crime impotriva umanitatii” – poate asta e chiar strategia intentionata de procurori, who knows ….. :lol:

  4. Ma tem ca iar se mimeaza justitie. Acuzatia de genocid a fost facuta spre a se evita prescriptia. Un avocat bun o spulbera, initiatorii procesului o stiu dar … da bine la popor.
    Aveti dreptate, e absurd sa acuzi pe tortionar si sa-l exonerezi pe anchetator, cel care a torturat si, in final, i-a livrat acestuia „marfa”.

    Cred caprocesele acestea trebuie sa aiba loc dar se pot se pot face mai bine, de catre niste juristi mai priceputi

  5. In cazul lui Ceausescu nu a fost vorba de un simulacru. Procesul a fost perfect alcatuit in conformitate cu sistemul pe care Ceausescu si Dej s-au straduit ani de zile sa-l construiasca.

  6. Nu sunt de acord cu afirmatia „Punerea sub acuzare a fostului comandant….reprezinta un moment de cotitura…”. Momentul acesta ar fi fost reprezentat de punerea sub acuzare a institutiilor si organizatiilor statului „de democrarie populara” instaurat : PCR(PMR), Securitate, militie, procuratura, tribunale, sindicate, organizatii de femei „democrate”, ale scriitorilor/artistilor/oamenilor de stiinta, etc. Fara „sprijinul nemijlocit” al acestora poate lucrurile in Romania ar fi evoluat altfel. Visinescu si inca cativa vor fi poate judecati si condamnati, dar ei sunt doar „copacii” si nu „padurea”.

  7. Domnule Tismaneanu,

    In ce fel ar trebui sa functioneze punerea sub acuzare? Cine ar trebui sa faca asta? Cine ar trebui sa se sesizeze?

    Care sunt coarnele de care trebuie luat taurul?

    Sa nu cumva sa imi spuneti ca domnul „Voinea” (a se citi Procuratura Militara) ar trebui sa se sesizeze, ca asta ar insemna ingroparea pentru totdeauna a subiectului in discutie.

    Astept cateva sugestii.

    • IICCMER are in mandatul de functionare dreptul de a sesiza Parchetul (justitia). A facut-o incepand din 2006, neintrerupt. Deci nu e nimic nou in practica sesizarii. Ceea cee ste nou tine de schimbarea pozitiei procurorilor. Pana acum au fost zeci, poate sute de NUP-uri. Acelasi domn Nitzu care in 2010 nu a gasit sufiecinte ratiuni sa porneasca o actiune impotriva unuia dintre cei mai abjecti anchetatori, Gheorghe Enoiu, a declansat acum prima faza a unei puneri sub acuzare. Articolul profesorului Ioan Stanomir examineaza implicatiile juridice ale recursului la acuzatia de genocid (termen care, desi apropiat de cel de crime impotriva umanitatii, are o definitie specifica, stipulata in Conventia din 1948 si, tehnic, nu include crimele impotriva unor grupuri identificate politic). Nu stiu daca dl Muraru s-a consultat cu dl Voinea (care lucreaza in cadrul unui proiect la IICCMER). Omorul deosebit de grav si crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibile.

    • Cronologic si documentabil, societatea civila i-a cerut lui Traian Basescu sa condamne dictatura comunista, in numele statului roman, ca ilegitima si criminala. Acesta era mesajul transmis printr-un Apel semnat de sute de oameni, intre care personalitati marcante ale vietii intelectuale romanesti. A facut-o pe baza unui raport scris de o comisie care a beneficiat de spirjinul unor experti de recunoscuta valoare. Acestea sunt fapte, nu interpretari.

  8. Subiectul articolului este centrat pe încadrarea juridică a cazului Vişinescu, din câte am putut să înţeleg. Deja a devenit tradiţie ca justiţia din această ţară să fie specializată în protejarea marilor infracţiuni economice în tandem cu politicienii sau chiar la comanda acestora din urmă, aşa că există reale semne de îngrijorare. Infracţiuni comise de cei mai înflăcăraţi patrioţi-comuniştii şi securiştii. Un demers corect ar trebui să ducă atât la cei care erau la conducerea instituţiilor care erau uneltele opresive ale partidului dar mai ales la cei care erau la conducerea partidului. Nici unii, nici alţii nu sunt nişte categorii abstracte, ci persoane cât se poate de reale, ca să-i numesc doar pe Ion Iliescu şi Iulian Vlad. Oameni ale căror decizii au dus la distrugeri de destine şi chiar de vieţi, atât inainte de ’89, cât şi după. Destine şi vieţi la fel de reale.

    • De acord cu Dvs. Institutiile au functionat prin oameni, oamenii au decis ce si cum sa faca. In 1968, de pilda, Alexandru Barladeanu, membru al conducerii supreme de partid, a cerut pensionarea. Ion Iliescu putea cere sa lucreze intr-un institut de proiectari. N-a facut-o, a participat cu zel la represiunile impotriva studentilor, la fel cum participase si la cele din perioada 1958-1960. Chestiunea incadrarii juridice este esentiala.

  9. Bună seara, domnule profesor! Nu cred că se poate aplica grila de bun simţ pe care o folosiţi în cazul acesta. Ion Iliescu e parte a patologiei sistemului în care s-a format. La dumnealui această boală a luat forme paroxistice. Nu dumnealui s-a integrat în sistem ci sistemul s-a integrat (în felul în care l-a formatat) în personalitatea sa. E un fel de metastază. Omul acesta nu poate înţelege lumea decât aşa. Sunt convins că dacă i se iau jucăriile va sucomba. Cu stimă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro