duminică, octombrie 24, 2021

Vitala urgență a memoriei Răului (Recomandare de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu)

Salutăm prezența grupajului (complex, informat, animat de compasiune) despre problematica genocidului armean la o sută de ani de la debutul ororii, în revista online LaPunkt. Am putut citi în această săptămână texte fascinante și absolut necesare care servesc cauzei memoriei universale a Răului în secolul XX. Excepțional articolul lui Mihai Chioveanu, specialist în fascisme și în totalitarisme în genere, despre genocid ca act fondator al statului turc, o analiză sintetică obiectivă și admirabil informată despre cum anume a fost posibil acel masacru organizat statal și în numele căror principii sau justificări politico-ideologice.

De asemenea, LaPunkt a dat voce și unor intelectuali mai puțin cunoscuți în România, de pildă doamnei Joanna Kornas-Warwas, traducătoarea oficială a lui Mircea Cărtărescu din română în limba polonă. În plus, iată acum, și a „Cărții șoaptelor”, romanul armeano-român al lui Varujan Vosganian care a stârnit atâtea reacții elogioase în ultimul timp și care, cu prilejul acestui centenar al genocidului, va beneficia de pasaje întregi citite în mai toate limbile pământului, la ora oficială a comemorării. Interviurile directe (cu Ara Sarafian) și indirecte (cu Gabriela Santighian) adaugă acea calitate aparte a martorului generațional și personalizează izbutit o discuție care nu este nici ușoară, nici confortabilă. Europarlamentarul Cristian Preda, cunoscut profesor și intelectual public, aduce în discuție dimensiunea politică militantă prin intervenția sa din Parlamentul European și amintește curajoasa și salutara declarație a Papei Francisc pe subiect (apoi invită la reconciliere între popoare prin asumarea directă din partea Ankarei a episodului genocidar).

Calde felicitări Oanei Suciu și lui Pietro Shakarian, precum și administratorilor platformei pentru acest exercițiu de memorie extrem de bine articulat și emoționant. Cititorii mai mult sau mai puțin familiarizați cu subiectul vor avea ocazia unică a unei incursiuni de înaltă calitate analitică (inclusiv comparativă) printr-un episod crucial din istoria genocidară a veacului trecut.

Recomandări:
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/genocidul-ca-act-fondator/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/mirosul-omenesc-al-cartilor/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/interviu-in-exclusivitate-cu-ara-sarafian/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/pseudo-interviu-armeano-romanesc-cu-gabriela-santighian-cum-o-dam-tot-diaspora-suntem/
http://www.lapunkt.ro/2015/04/19/sa-indraznim-sa-speram/

De asemenea:

https://www.contributors.ro/global-europa/genocidul-armean-o-crima-absoluta-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

https://www.contributors.ro/global-europa/nemesis-ca-impara%C8%9Bie-morala-genocidul-armean-un-eseu-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

http://www.revista22.ro/genocidul-armenilor-dupa-100-de-ani-55196.html

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Am citit articolul domnului Chioveanu, ca urmare a recomandării dumneavoastră și cred că, fără a impieta în vreun fel asupra memoriei victimelor sau semnificației actului în sine, ar putea suferi niște completări, dacă îl tratăm strict din punct de vedere istoric. Consider că actul fondator al statului turc modern, or faptul că mai există încă un stat turc modern, se datorează războiului greco-otoman (1919-1922). Nu am evident acces la resorturile psihologice ale conducerii de la Ankara sau ale turcului de rând, în ce privește refuzul de a-și recunoaște responsabilitatea pentru acest masacru. Avansez însă o presupunere (fără intenție disculpatorie), și anume perpetrarea masacrelor și purificării etnice în Asia Minor de către turci în acest război (1919-1922), care au vizat în primul rând pe greci și armeni, s-a făcut concomitent cu abuzuri și atrocități venite din celalată parte (e vorba de greci) și intenția evidentă de a șterge orice urmă turcească din Europa, Anatolia și litoralul de sud-est al Mării Negre. Prin urmare, cred că memoria colectivă turcească, alipește genocidul din 1915 acestui război de indepedență și reîntregire și găsește o scuză construind o falsă punte între două evenimente unde poziția Turciei și a victimelor, erau radical diferite la distanță de 5 ani.

  2. Foarte interesant și nr. 767-768 al revistei „Observator cultural”, din 10 aprilie 2015, prin paginile consacrate genocidului armenilor: Salutul Papei Francisc către credincioşii armeni; Genocidul armean (dosar); Dosar 1915, de Bedros HORASANGIAN; Memoria fotografiilor, de Adina KENEREŞ; Genocidul armenilor: fapte, recunoaştere, negare, sancţionarea negării, de Gabriel ANDREESCU; Un secol de doliu armean, de Paul CERNAT; Michael Hesemann despre genocidul comis asupra armenilor, de Alexandru Al. ŞAHIGHIAN; Existenţă redusă la inexistenţă, de Taner AKÇAM (prefaţă la volumul „Turcia şi fantoma armenească. Pe urmele genocidului”, în curs de apariţie în limba română la Editura Corint.)

  3. De acord, memoria raului trebuie tinuta vie, sa nu uitam, chiar daca iertam. In fond nici nu putem ierta daca nu stim ce…
    Mi-a placut interviul cu Ara… reconcilierea fara recunoastere este imposibila. Indiferent ca e vorba de armeni sau kurzi sau…si aici as fi foarte interesat ce parere aveti despere genocidul populatiei native din cele doua Americi.
    A fost recunoscut? Se rememoreaza? Cum se poate face asa ceva, la concret, daca se face? Vorbim de cea mai mare democratie, ma rog, poate e , poate nu, dar cert este ca „visul american” a schimbat lumea…cerem unor state mai mici, mai subrede la capitolul democratie sa faca si sa dreaga, corect, pe buna dreptate, dar avem oare vreun model de cum se poate face acest lucru? (de asta mi-a placut interviul cu Ara, pare un tip realist, ca sa zic asa, unele lucruri se pot face, altele ar duce la mai rau, e nevoie de timp si fara patima)
    Traiti in SUA, puteti sa ne spuneti daca cetateanul american este constient de genocidul comis de inaintasii sai? Daca statul insusi a recunoscut cumva acest genocid? Il rememoreaza? Este cumva SUA un exemplu de asumare si recunoastre, un model de urmat in reconciliere si reparare?
    Am urmarit recent un documetar din 2006 „Efectul canar – exterminarea amerindienilor”…
    http://www.filmedocumentare.com/efectul-canar-exterminarea-amerindienilor/
    Nu mi se para ca SUA ar fi un model, dar poate ma insel…poate ne explicati intr-un articol cum vedeti dvs. chestiunea. In fond tot despre un genocid vorbim…sau nu?

    • Un american mai şugubăţ v-ar raspunde cu un sfat: pina la a sari peste Balta, ce parerea aveti despre comportamentul Statului Roman fata de evrei si tigani in timpuri mai putin indepartate si intr-un areal familiar?
      Da, nu se compara ca marime, dar se aseamana al naibii de bine.
      Daca tot vreti sa deturnati discutia cu filozoficul „da, dar…”

    • Nu se vorbeste despre curatirea etnica practicata de guvernul federal al Statelor Unite in ce priveste populatia native ca despre un genocid, din urmatoarele motive:

      1. Triburile indiene au intrat in conflict armat declarat cu trupe federale. Aceste conflicte s-au incheiat cu tratate de pace care au oferit drepturi si obligatii ambelor parti. Acest aspect nu a existat in Turcia in 1915 sau in Germania (si teritoriile ocupate sau natiunile aliate) intre 1938-1945.

      2. Toti amerindienii au avut dreptul sa obtina cetatenia Americana si toate drepturile care decurg din acest fapt. In contrast, in Germania si Romania, cetatenia a fost retrasa multor sute de mii de evrei.

      3. Toate administratiile federale (incepand cu George Washington) au urmarit asimilarea populatiei native. In Germania si Romania, efortul assimilationist al evreilor a constitui o justificare pentru discriminarea si exterminarea lor.

      • Domnule Manu, sa fim seriosi!
        „Toate administratiile federale…au urmarit asimilarea populatie native”
        Nu, au urnarit sa puna gheara pe pamanturile lor. Cel mai celebru caz de „asimilare” este Trial of tears, nu? (nu pun niciun link, sunt sigur ca stiti cum a fost argumentata „treaba”,, ca fiind voluntara, un act de milostenie care evita extinctia…ups, a zburat porumbelul!)
        Cat priveste presedintii USA, Roosvelt, de exemplu, ca e mai incoace, era de parere ca „extermination of American Indians and the „appropiation” of their lands was not only inevitable bat beneficial.” Curat benefic, coane Roosevelt!
        „i don`t go so far as to think that only good Indians are dead Indians, but I belive nine out of ten are, and I shouldn`t like to inquire too closely into the case of tenth”
        Desigur se gasete o scuza legala pentru orice, mai ales daca legea o face „lupul”
        „In the 1823 case of Johnson v. M’Intosh, the United States Supreme Court handed down a decision which stated that Indians could occupy lands within the United States, but could not hold title to those lands”. Mda…
        Mintenas vine 28 mai, oare comemoram ceva?

        • intr-adevar, „sa fim seriosi,
          caci daca „Desigur se gasete o scuza legala pentru orice”, atunci chiar ca se poate spune „orice”, asa cum o faceti.
          Ura antiamericana iasa la iveala in democratul roman, gata sa dea lectii.
          Usor-usure veti pune pe acelasi plan si genocidul nazist cu „genocidul populatiei native din cele doua Americi.”
          Ca se poate spune orice.
          Ca sa ocolesti tema articolului, ori amintirile din apropierea imediata.
          Sa nu uitati si de bombele americanilor aruncate in Japonia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

România refuză vaccinarea etnicilor români

Paradoxul vaccinării sau mai bine zis culmea vaccinarii mioritice, să refuzi să vaccinezi persoane din categorii de risc deoarece deși sunt etnici...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.