Vivacitatea și actualitatea teatrului de artă

N-aș putea spune că primim chiar foarte multe vești despre ceea ce se întâmplă la  Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc, în schimb e de domeniul evidenței că mai totdeauna știrile ce ne parvin de acolo sunt bune. Pesemne, nu vorbăria, nu lauda de sine îi caracterizează pe tinerii actorii care lucrează acolo, ci faptele artistice care, din câte s-a putut constata în anii din urmă, sunt cel puțin notabile. Desigur nu întâmplător artiștii din Odorheiu Secuiesc au fost invitați la cele mai recente ediții cu public în sală ale FNT. I-am văzut și in Migraaanți, și în Orașul nostru, această din urmă montare fiind, pe bună dreptate, nominalizată la  premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala UNITER, ediția aferentă anului 2019, neclar rămânându-mi totuși motivul pentru care juriului i-a scăpat atunci evoluția de excepție a actorului Barabás Árpád. Pe unii dintre acești artiști îi văzusem și mai demult în spectacole precum Măsură pentru măsură sau Viața e mai frumoasă după ce mori. Și iată că acum avem parte de o nouă surpriză, una nu doar plăcută, ci aș îndrăzni să spun chiar de proporții grație spectacolul prilejuit de un scenariu dramatic scris de Réka Dunkler și Florin Vidamski după piesa Hoții de Schiller. E vorba despre un spectacol modern, organic, dinamic, coerent, de o admirabilă teatralitate și nu în cele din urmă curajos. Care are, între altele, și calitatea de a demonstra imensa eroare în care se află acei critici purtători de flori deșarte care, în chip de ciocli și de mari experți în a profeți schimbări de paradigme, ne tot anunță iminența sfârșitului teatrului de artă.  

Or, montarea Hoților lui Schiller pe scena Teatrului Tomcsa Sándor nu face decât să demonstreze vivacitatea acestui gen de teatru, înțeles, vorba lui George Banu, ca o tradiție modernă.

Atunci când a decis să pună în scenă piesa de debut a lui Schiller regizorul Florin Vidamski a fost conștient că își asumă riscuri. De aici curajul pe care îl invocam în rândurile anterioare. Schiller nu mai este de multă vreme un favorizat al repertoriilor românești, teatrokrația noastră socotindu-l mai degrabă ca un autor de bibliotecă. Eu însumi în urmă cu niscaiva ani am mers cu destulă prudență la un spectacol cu Intrigă și iubire invitat la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Spectacol montat de marele Lev Dodin. Spectacol ce s-a dovedit a fi o capodoperă. O mare bucurie. Un răsfăț teatral. Sigur mi s-ar putea spune că Dodin e Dodin și că Hoții nu e chiar o creație de mâna întâi. E piesa de debut a lui Schiller, a fost scrisă în 1781, a fost reprezentată un an mai târziu la Mannheim pe cheltuiala autorului. Nu cred că Alexandru Phllippide a greșit prea mult atunci când a apreciat că “drama Hoții pare desigur cititorului și spectatorului de azi cam umflată și cam exagerată atât în ceea ce privește stilul cât și în ceea ce privește situațiile”.

Réka Dunkler și Florin Vidamski au eliminate atât cât s-a putut exagerările în cauză, așa făcânu-se că nu auzim pe scenă obositoare tirade romantice. În chip de regizor, Florin Vidamski a avut grijă să evite instrumentalizarea  politică a piesei, așa cum se întâmpla foarte adesea în perioada comunistă. Nu Hoții nu este nici pe departe o poveste cu haiduci. Ci o poveste despre greșeli din tinerețe, regrete, răscumpărare, iubire, devotement filial, frați ce nu seamănă defel unul cu altul și despre ceea ce se ascunde dincolo de mască.

Spectacolul este, așa cum spuneam, unul de teatru de artă, aceasta neînsemnând defel că am vedea pe scenă o scenografie clasică, masivă, impozantă care ar intenționa  să reprezinte și castelul familiei Moor, și codrii Boemiei.  Inscripții avertizoare, sugestii vizuale,  platforme, cadre în mișcare, grija în folosirea și alternanța planurilor, jocul pe scenă, dar și în sală, un ecleraj cu totul admirabil sunt instrumentele fundamentale de care se folosește exemplara scenografie datorată lui Matej Sykora.  E vorba despre o scenografie care nu numai că permite, ci și stimulează mișcarea scenică gândită de Edith Buttingsrud Pedersen și care, în plus, pune în valoare minunatele, luxoasele costume create de Cristina Milea.

În primele minute ale reprezentației îi vedem pe actori în veșminte de repetiție, rezumând premisele poveștii. Greșeala lui Carl, întoarcerea acasă, buna primire de care fiul rătăcitor are parte de la un tată înțelept și iertător, reacția de adversitate a fratelui Franz. În secvența finală, atunci când pare că lucrurile au revenit în matca lor firească, componenții corului, adică actorii Orsolya Albert, Zenkö Bekö Fori, Andrea Fincziski, Tamás Jakab, Kata László, Attila Pál, Melinda Sepsi,Gellért Szücs-Olcsváry, Arpád Tóth, Árpad Wagner citesc ultimele replici ale celor doi îndrăgostiți. Karl Moor și Amalia  von Edelreicht. Interpretați de Árpád Barabás și Xénia –Abigel Nagy.  Pe care îi vedem mână în mână în fața noastră. Totul după ce fiul și-a regăsit în fine tatăl, fie și numai dincolo de moarte, după ce răzbunătorul Franz și-a primit pedeapsa, după ce binele, cinstea, iubirea, credința, fidelitatea au triumfat.

Nu,binele, cinstea, iubirea, credința, fidelitatea nu sunt în spectacolul regizat de Florin Vidamski niște valori clamate ori abstracte. Ele au o carnație autentică. Au substanță și umanitate Le-o conferă interpreții Dunkler Róbert (Maximilian Moor), Xénia-Abigel Nagy, o foarte bună interpretă a sensibilei Amalia (actrița se remarcă și prin felul în care interpretează muzica creată de Bocsárdi Magór), Gellert Szücs-Olcsváry (Spiegelberg), Arpád Tóth (Hermann) și Andrea Fincziski, interpretându-l în travesti pe Daniel.Norbert Esti găsește tonuri și nuanțe potrivite spre a marca ticăloșia în creștere a lui Franz în vreme ce Árpád Barabás semnează (și îmi măsor bine cuvintele) o veritabilă lecție de actorie prin felul riguros, omenesc, defel grandilocvent ori marcat de desuetudini retorici în care îl joacă pe Carl. 

Teatrul TOMCSA SÁNDOR din Odorheiu Secuiesc

HOȚII 

Scenariu dramatic după piesa lui FRIEDRICH SCHILLER de RÉKA DUNKLER și FLORIN VIDAMSKI

Regia: FLORIN VIDAMSKI

Dramaturgie:RÉKA DUNKLER

Scenografia:MATEJ SYKORA

Costume:CRISTINA MILEA

Mişcarea scenică: EDITH BUTTINGSRUD PEDERSEN

Muzica de scenă: BOCSÁRDI MAGOR

Maximilian Moor: RÓBERT DUNKLER

Karl Moor: ÁRPÁD BARABÁS

Franz Moor: NORBERT ESTI

Amalia von Edelreich: XÉNIA-ABIGÉL NAGY

Spiegelberg: GELLÉRT SZŰCS-OLCSVÁRY

Hermann: ÁRPÁD TÓTH

Daniel: ANDREA FINCZISKI

Cor/ Hoţii: ORSOLYA ALBERT, ZENKŐ BEKŐ FÓRI, ANDREA FINCZISKI, TAMÁS JAKAB, KATA LÁSZLÓ, ATTILA PÁL, MELINDA SEPSI,  GELLÉRT SZŰCS-OLCSVÁRY,  ÁRPÁD TÓTH, ÁRON WAGNER