miercuri, noiembrie 29, 2023

Vivacitatea și actualitatea teatrului de artă

N-aș putea spune că primim chiar foarte multe vești despre ceea ce se întâmplă la  Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc, în schimb e de domeniul evidenței că mai totdeauna știrile ce ne parvin de acolo sunt bune. Pesemne, nu vorbăria, nu lauda de sine îi caracterizează pe tinerii actorii care lucrează acolo, ci faptele artistice care, din câte s-a putut constata în anii din urmă, sunt cel puțin notabile. Desigur nu întâmplător artiștii din Odorheiu Secuiesc au fost invitați la cele mai recente ediții cu public în sală ale FNT. I-am văzut și in Migraaanți, și în Orașul nostru, această din urmă montare fiind, pe bună dreptate, nominalizată la  premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala UNITER, ediția aferentă anului 2019, neclar rămânându-mi totuși motivul pentru care juriului i-a scăpat atunci evoluția de excepție a actorului Barabás Árpád. Pe unii dintre acești artiști îi văzusem și mai demult în spectacole precum Măsură pentru măsură sau Viața e mai frumoasă după ce mori. Și iată că acum avem parte de o nouă surpriză, una nu doar plăcută, ci aș îndrăzni să spun chiar de proporții grație spectacolul prilejuit de un scenariu dramatic scris de Réka Dunkler și Florin Vidamski după piesa Hoții de Schiller. E vorba despre un spectacol modern, organic, dinamic, coerent, de o admirabilă teatralitate și nu în cele din urmă curajos. Care are, între altele, și calitatea de a demonstra imensa eroare în care se află acei critici purtători de flori deșarte care, în chip de ciocli și de mari experți în a profeți schimbări de paradigme, ne tot anunță iminența sfârșitului teatrului de artă.  

Or, montarea Hoților lui Schiller pe scena Teatrului Tomcsa Sándor nu face decât să demonstreze vivacitatea acestui gen de teatru, înțeles, vorba lui George Banu, ca o tradiție modernă.

Atunci când a decis să pună în scenă piesa de debut a lui Schiller regizorul Florin Vidamski a fost conștient că își asumă riscuri. De aici curajul pe care îl invocam în rândurile anterioare. Schiller nu mai este de multă vreme un favorizat al repertoriilor românești, teatrokrația noastră socotindu-l mai degrabă ca un autor de bibliotecă. Eu însumi în urmă cu niscaiva ani am mers cu destulă prudență la un spectacol cu Intrigă și iubire invitat la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Spectacol montat de marele Lev Dodin. Spectacol ce s-a dovedit a fi o capodoperă. O mare bucurie. Un răsfăț teatral. Sigur mi s-ar putea spune că Dodin e Dodin și că Hoții nu e chiar o creație de mâna întâi. E piesa de debut a lui Schiller, a fost scrisă în 1781, a fost reprezentată un an mai târziu la Mannheim pe cheltuiala autorului. Nu cred că Alexandru Phllippide a greșit prea mult atunci când a apreciat că “drama Hoții pare desigur cititorului și spectatorului de azi cam umflată și cam exagerată atât în ceea ce privește stilul cât și în ceea ce privește situațiile”.

Réka Dunkler și Florin Vidamski au eliminate atât cât s-a putut exagerările în cauză, așa făcânu-se că nu auzim pe scenă obositoare tirade romantice. În chip de regizor, Florin Vidamski a avut grijă să evite instrumentalizarea  politică a piesei, așa cum se întâmpla foarte adesea în perioada comunistă. Nu Hoții nu este nici pe departe o poveste cu haiduci. Ci o poveste despre greșeli din tinerețe, regrete, răscumpărare, iubire, devotement filial, frați ce nu seamănă defel unul cu altul și despre ceea ce se ascunde dincolo de mască.

Spectacolul este, așa cum spuneam, unul de teatru de artă, aceasta neînsemnând defel că am vedea pe scenă o scenografie clasică, masivă, impozantă care ar intenționa  să reprezinte și castelul familiei Moor, și codrii Boemiei.  Inscripții avertizoare, sugestii vizuale,  platforme, cadre în mișcare, grija în folosirea și alternanța planurilor, jocul pe scenă, dar și în sală, un ecleraj cu totul admirabil sunt instrumentele fundamentale de care se folosește exemplara scenografie datorată lui Matej Sykora.  E vorba despre o scenografie care nu numai că permite, ci și stimulează mișcarea scenică gândită de Edith Buttingsrud Pedersen și care, în plus, pune în valoare minunatele, luxoasele costume create de Cristina Milea.

În primele minute ale reprezentației îi vedem pe actori în veșminte de repetiție, rezumând premisele poveștii. Greșeala lui Carl, întoarcerea acasă, buna primire de care fiul rătăcitor are parte de la un tată înțelept și iertător, reacția de adversitate a fratelui Franz. În secvența finală, atunci când pare că lucrurile au revenit în matca lor firească, componenții corului, adică actorii Orsolya Albert, Zenkö Bekö Fori, Andrea Fincziski, Tamás Jakab, Kata László, Attila Pál, Melinda Sepsi,Gellért Szücs-Olcsváry, Arpád Tóth, Árpad Wagner citesc ultimele replici ale celor doi îndrăgostiți. Karl Moor și Amalia  von Edelreicht. Interpretați de Árpád Barabás și Xénia –Abigel Nagy.  Pe care îi vedem mână în mână în fața noastră. Totul după ce fiul și-a regăsit în fine tatăl, fie și numai dincolo de moarte, după ce răzbunătorul Franz și-a primit pedeapsa, după ce binele, cinstea, iubirea, credința, fidelitatea au triumfat.

Nu,binele, cinstea, iubirea, credința, fidelitatea nu sunt în spectacolul regizat de Florin Vidamski niște valori clamate ori abstracte. Ele au o carnație autentică. Au substanță și umanitate Le-o conferă interpreții Dunkler Róbert (Maximilian Moor), Xénia-Abigel Nagy, o foarte bună interpretă a sensibilei Amalia (actrița se remarcă și prin felul în care interpretează muzica creată de Bocsárdi Magór), Gellert Szücs-Olcsváry (Spiegelberg), Arpád Tóth (Hermann) și Andrea Fincziski, interpretându-l în travesti pe Daniel.Norbert Esti găsește tonuri și nuanțe potrivite spre a marca ticăloșia în creștere a lui Franz în vreme ce Árpád Barabás semnează (și îmi măsor bine cuvintele) o veritabilă lecție de actorie prin felul riguros, omenesc, defel grandilocvent ori marcat de desuetudini retorici în care îl joacă pe Carl. 

Teatrul TOMCSA SÁNDOR din Odorheiu Secuiesc

HOȚII 

Scenariu dramatic după piesa lui FRIEDRICH SCHILLER de RÉKA DUNKLER și FLORIN VIDAMSKI

Regia: FLORIN VIDAMSKI

Dramaturgie:RÉKA DUNKLER

Scenografia:MATEJ SYKORA

Costume:CRISTINA MILEA

Mişcarea scenică: EDITH BUTTINGSRUD PEDERSEN

Muzica de scenă: BOCSÁRDI MAGOR

Maximilian Moor: RÓBERT DUNKLER

Karl Moor: ÁRPÁD BARABÁS

Franz Moor: NORBERT ESTI

Amalia von Edelreich: XÉNIA-ABIGÉL NAGY

Spiegelberg: GELLÉRT SZŰCS-OLCSVÁRY

Hermann: ÁRPÁD TÓTH

Daniel: ANDREA FINCZISKI

Cor/ Hoţii: ORSOLYA ALBERT, ZENKŐ BEKŐ FÓRI, ANDREA FINCZISKI, TAMÁS JAKAB, KATA LÁSZLÓ, ATTILA PÁL, MELINDA SEPSI,  GELLÉRT SZŰCS-OLCSVÁRY,  ÁRPÁD TÓTH, ÁRON WAGNER

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro