vineri, martie 29, 2024

Vizita în SUA între rachetele Patriot, opțiunea pro-americană a României și garanțiile de securitate americane

Puncte cheie:

  • Pe 20 aprilie a.c., șeful Statului Major anunţa, în conferinţă de presă, că România intenţionează să cumpere rachete americane Patriot[1], procedurile şi termenii contractuali nefiind încă definitivaţi. Anunțul a produs, se pare, nemulţumirea liderului PSD Liviu Dragnea, contrariat de anunțul public (prea timpuriu, din câte înțelegem) al înaltului oficial militar guvernamental. Cel puţin aşa a relatat presa zilei, așa cum se vede în articolul citat. Ulterior, s-a aşternut tăcerea asupra acestui subiect;
  • Nu doresc să leg această informație de vizita prezidenţială în Statele Unite, dar nici nu pot să fac abstracţie de ea, în definirea contextului politic bilateral mai larg al vizitei. Observ însă că, înainte chiar de a vizita Europa pentru prima dată în calitate oficială, președintele Donald Trump a vizitat Arabia Saudită, pe care a lăudat-o îndelung, și unde a anunțat contracte de sute de miliarde de dolari pentru vânzări de armament american, repetând formulele “jobs, jobs, jobs” și „thank you, thank you, thank you”. Să ne înțelegem, nu e nimic condamnabil într-un asemenea interes al președintelui Statelor Unite, de a alimenta cu contracte industria de armament americană, deși uneori trebuie să te mai și gândești, ca superputere cu responsabilităţi globale, pe mâinile cui dai armele și dacă nu cumva acestea vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, să fie folosite, mai ales într-o regiune tensionată ca Orientul Mijlociu;
  • Pornind de la lucrurile simple, elementare, spre cele mai sofisticate, să spunem de la început și fără rezerve că vizita prezidențială în Statele Unite este, incontestabil, un moment important și pozitiv în relațiile bilaterale româno-americane;
  • Aspectele esențiale ale vizitei, dincolo de orice speculaţii, mai mult sau mai puţin evidente în contextul actual, sunt cele legate de importanța fundamentală pentru România a parteneriatului strategic cu Statele Unite (simplu spus, “opțiunea pro-americană” a României, nepusă la îndoială în viața politică și în societatea civilă, în ultimii 20 de ani) și totodată de garanțiile de securitate americane pentru România, formalizate prin art. 5 al Tratatului NATO dar reiterate prin formele strânse de colaborare pe linie de securitate între Statele Unite și România;
  • Cea mai mare greșeală ar fi acum legarea acestei vizite de o ipotetică alegere între Statele Unite și Germania (UE), greșeală pe care văd că o face chiar și un fost premier al României, intenționat sau nu, provocator sau nu;
  • România va trebui să rămână sau, după caz, să devină profund apropiată și de Statele Unite, și de Germania, întrucât cele două opțiuni strategice esențiale ale statului român, cea pro-atlantistă (NATO, SUA) și cea pro-europeană (UE, Germania) sunt inseparabile și complementare, indiferent de momentul actual slab al relației președintelui Donald Trump cu liderii Uniunii Europene;
  • America este categoric mai mult decât Donald Trump. Este și va rămâne prima mare putere a lumii, pe orice plan al discuției, precum şi o națiune incredibil de creativă și de energică, iar aceste virtuţi vor persista dincolo de orizontul de timp al președinției actuale. Cu riscul de a-i deranja pe cei care încă mai compară (inutil) valențele opțiunii pro-atlantiste cu cele ale opțiunii pro-europene, voi spune că pentru România, și poate pentru întreaga regiune a Europei Centrale, garanțiile de securitate americane sunt vitale și sunt oricând preferabile oricărei ipotetice alternative europene. În secolul XX, Statele Unite s-au dovedit singura mare putere a lumii dispusă şi capabilă să respecte garanţiile de securitate acordate aliaţilor săi (toate celelalte „garanţii” au eşuat în perioade de crize);
  • Revizionismul european, în sensul pe care îl înțeleg țări precum Rusia sau Ungaria, cu toate riscurile regionale care decurg din contestarea ordinii europene actuale, este un alt proces coroziv pe care trebuie să îl avem serios în vedere, față de care alianța cu Statele Unite este probabil cea mai bună măsură de protecție, în prezent și în viitor;
  • România este una din foarte puţinele ţări europene care respectă, la limită, cei 2% acordaţi Apărării, chiar dacă înţelegem că nu e vorba de alocarea directă, ci de bugetul consolidat (incluzând şi creditele care se vor lua pentru achiziţii);
  • Din toate aceste perspective, enunțate mai sus, ca și din altele, nerostite aici, vizita prezidențială în Statele Unite este cu adevărat importantă și ar putea da curând (mai precis vineri, 9 iunie), prin vocea președintelui american, reasigurarea privind respectarea garanțiilor de securitate acordate României de Statele Unite. Un obiectiv mai important decât acesta, în contextul fluid și primejdios în care ne aflăm, nu poate exista. Pentru confirmarea unui asemenea obiectiv fundamental al politicii externe a oricărui stat, este limpede că orice altă speculație contractuală devine secundară ca miză și, desigur, acceptabilă;
  • Poate că, tactic și diplomatic vorbind, șeful Statului Major a cam stricat, fără să vrea, ordinea pașilor în pregătirea vizitei (presupunem că achiziționarea rachetelor Patriot nu trebuia anunțată public atunci), devoalând prematur perspectiva unui important contract de apărare al României, dar, dacă totul se termină cu bine, haideți să fim pregătiți să salutăm cum se cuvine, la sfârșitul săptămânii, un posibil succes major al politicii externe și de securitate a României. Cu sau fără rachetele Patriot.

*

Riscul deloc neglijabil, în contextul internațional binecunoscut, dar mai ales greșeala “otrăvită” care pândește acum, și pe care unii s-au grăbit deja să o facă, afirmând recent că Președintele Iohannis va trebui să aleagă între Statele Unite și Germania, este să se contrapună opțiunea pro-atlantistă a României (NATO, SUA) cu cea pro-europeană (UE, Germania). Nimic mai eronat și mai periculos decât o asemenea alegație. Ambele opțiuni sunt esențiale pentru viitorul României iar lipsirea de oricare dintre cele două dimensiuni strategice ne-ar putea aduce prejudicii semnificative. Din fericire, nu este cazul unei asemenea alegeri.

În primul rând, este greșit și futil pentru că nici cele două mari puteri nu iau în calcul, de fapt, o asemenea ipotetică alegere, adică scenariul radical, ruptura completă și definitivă. De ce ar lua-o România sau orice alt stat din Europa? Dincolo de relațiile la vârf dintre Washington și Berlin, foarte schimbătoare după cum vom vedea în anii următori, în ambele sensuri, legăturile între cele două economii și societăți sunt atât de adânci și de substanțiale încât vor face imposibilă ruptura alianței SUA-Uniunea Europeană, oricât s-ar bucura unii de la Răsărit să vadă încrederea reciprocă știrbită, pe cele două maluri ale Atlanticului.

Faptul că Președintele Trump are deocamdată o receptare proastă în Europa (și chiar în Statele Unite, unde cota lui de suport public este puțin peste 41%, cu 5 puncte procentuale sub votul popular pe care l-a primit pe 8 noiembrie 2016, de 46,1%) e una, iar opțiunea strategică de păstrare a relației transatlantice e cu totul altceva. Da, Donald Trump este lipsit de cultură istorică și politică, neînţelegând NATO dincolo de considerentele contabile ale unei afaceri, așa cum am afirmat săptămâna trecută, opinie pe care mi-o mențin integral, dar securitatea europeană este de neconceput în absența Statelor Unite. Da, Donald Trump a afectat profund încrederea europenilor în NATO prin viziunea sa limitată, așa cum a constatat ulterior și analistul Edward Lucas[2], dar America este mult mai mult decât Donald Trump și va rămâne prima mare putere a lumii, singura pe care, realist vorbind, o țară cum este România s-ar putea baza în domeniul securității militare propriu-zise.

Vizita președintelui Iohannis în Statele Unite este aşadar binevenită din cel puțin trei perspective ale relațiilor internaționale și geopolitice: bilaterală, europeană și regională.

Pe plan bilateral, România avea mare nevoie acum de o reconfirmare a „parteneriatului strategic consolidat” (pentru secolul XXI), așa cum se numește oficial din 2011, în relația noastră cu Statele Unite, practic cu noua administrație de la Washington. Este momentul potrivit să ne facem cunoscute argumentele în Biroul Oval, într-un context destul de confuz al scenei internaționale. Măcar prin viu grai dacă nu prin lecturi și prin înţelegere istorică şi culturală aprofundată, Președintelui Trump trebuie să i se explice, scurt și concis, valențele relației americano-române și deschiderea geostrategică valoroasă pe care Statele Unite o pot menține, de la Marea Neagră, spre Orientul Mijlociu, în condițiile în care, așa cum ne-a informat zilele trecute consilierul prezidențial de securitate națională de la București, ar exista o „axă Rusia-Turcia-Iran”[3] care complică lucrurile în vecinătatea sudică. Deci, minutele pe care Klaus Iohannis le va avea la dispoziție pentru a pleda cauza României în fața lui Donald Trump sunt extrem de prețioase și trebuie fructificate la maxim.

Pe plan european, invitarea Președintelui României între primii patru lideri naționali din Uniunea Europeană care merg la Casa Albă, după inaugurarea noii administrații, este o binevenită recunoaștere, chiar dacă simbolică, a statutului țării noastre în ansamblul relațiilor de politică externă ale Americii pe continentul european. Lucrul acesta va conta inclusiv în Uniunea Europeană, indirect, în contextul discuțiilor privind nucleul și periferia integrării europene. O țară în care Statele Unite au un picior de pod important în Europa, iar lucrul acesta este vizibil, nu va putea lipsi din nucleul Uniunii reformate care se prefigurează. Influența americană este importantă, prin numeroasele ei extensii şi ramificaţii, și are un impact inclusiv asupra relațiilor României cu marile puteri vest-europene, indiferent că ne referim la Marea Britanie, Germania sau Franța. „Cota” României ar avea astfel de câștigat.

În fine, pe plan regional, reconfirmarea garanțiilor americane și a parteneriatului strategic ar descuraja sau cel puțin ar face inutilă orice tentativă politico-diplomatică a Ungariei de a redeschide subiecte istorice, în preajma Centenarului. Circula în presa maghiară, imediat după alegerile americane din 8 noiembrie, ideea că Viktor Orbán va încerca să fie primul lider din regiune la Casa Albă, pe motivul că l-a susținut public pe Donald Trump în campania electorală, și că, mai în glumă, mai în serios, se va vehicula mesajul „Make Hungary Great Again”. Bravo așadar tuturor celor din instituțiile românești care au lucrat pentru promptitudinea acestei vizite! După cum am văzut recent, există în guvernarea de la Budapesta tentația de a cere „reparații morale, dacă nu materiale, pentru cea mai mare nedreptate din istoria lumii”[4], cu referire la Trianon, iar poziția solidă a marilor puteri occidentale pe acest subiect ar fi absolut reconfortantă. Căci de a Rusiei nu putem fi siguri. Nu știu cum se vede de la București acest posibil impact regional (pozitiv), dar de la Cluj importanța temei începe să se vadă din ce în ce mai pregnant. Un punct de vedere clarificator al Americii și al marilor puteri din Vest asupra subiectului ordinii europene de după Primul Război Mondial, mai ales în contextul apropierii lui 2018, ar fi de asemenea binevenit.

Peste câteva zile, vom vedea câte din așteptările noastre se vor confirma. Probabil, se va pune din nou chestiunea ridicării vizelor, chiar dacă nu mă  aştept la anunţuri spectaculoase pe termen scurt. Statele Unite au nu numai o nouă conducere politică, dar și, se pare, o nouă paradigmă, o nouă viziune asupra relațiilor cu lumea și cu Europa. Nu e o simplă alternanță la guvernare, între democrați și republicani. Uniunea Europeană, la rândul ei, se va reforma. Rusia pândește orice fisură, pentru a o specula în favoarea ei, destabilizând ordinea europeană și globală liberală. China este departe, la propriu și la figurat, în principiu o susținătoare direct interesată a viziunii globaliste și a stabilității statelor suverane, dar totuși neangajată în politica de pe continent. Vecinătăţile estică şi sudică ale Uniunii Europene nu arată deloc bine. Statele Unite și Germania vor rămâne în aceste condiţii nesigure reperele majore de ancorare a României în sistemul relațiilor internaționale. De calitatea relațiilor bilaterale cu Washingtonul și Berlinul va depinde mult din viitorul generației noastre și a celei care va urma.

Oricum am lua lucrurile, că ne place sau nu stilistica (și nu numai) Președintelui Trump, relația cu Statele Unite rămâne pentru noi esențială și vom continua să o privim cu aceiași ochi, dându-i importanța cuvenită, la 20 de ani de când Bill Clinton oferea României, cu ocazia vizitei sale din iulie 1997, proiectul Parteneriatului Strategic SUA-România. Multe s-au întâmplat de atunci, dar ar fi corect, cred, să recunoaștem că opțiunea pro-americană (mai târziu, “pro-atlantistă”) a rămas și astăzi, alături de opțiunea pro-europeană, piatra de temelie a consensului politic național al României, atât cât mai putem vorbi de consens şi de valori larg acceptate în politica noastră.

Liberali sau iliberali, progresiști sau conservatori, globaliști sau protecționiști, sper să putem rămâne suficient de înțelepți politic și de solidari ca națiune și ca societate încât să înțelegem că avem nevoie de ambele componente ale binomului euro-atlantic, de ambii piloni ai Occidentului, iar pierderea oricăreia dintre ele ar afecta grav perspectivele de securitate și dezvoltare ale regiunii în care ne aflăm.

NOTE ________________________


[1] http://adevarul.ro/news/eveniment/Seful-statului-major-romania-cumpara-rachete-americane-patriot-1_58f883a55ab6550cb868966e/index.html

[2] https://www.contributors.ro/editorial/nato-mariajul-nu-s-a-destramat-dar-tentatiile-abunda/

[3] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21791263-iohannis-axa-rusia-turcia-iran-complica-tabloul-securitate-din-marea-neagra.htm

[4] http://www.hotnews.ro/stiri-international-21803579-janos-lazar-seful-cabinet-premierului-ungar-viktor-orban-mesaj-catre-bruxelles-comemorarea-trianonului-nu-vom-tolera-incalcarile-repetate-ale-sensibilitatilor-noastre-nationale-pentru-inca-100-ani.htm

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Nu prea realizez cum se impaca incultul de Trump cu articolul de fata.
    Citeva afirmatii ma tin in aceiasi deruta:
    – „America este categoric mai mult decât Donald Trump. ”
    Contrazice afirmatiile trecute de genul alegerea lui Trump va aduce Apocalipsa.
    Desigut ca America e mai mult decit Trump, dar presedintele Iohannis merge in vizita la Trump, incultul, apocalipticul, nu la America (unde a mai fost „in vizite private”)
    – „România va trebui să rămână sau, după caz, să devină profund apropiată și de Statele Unite, și de Germania”.
    Cum se prezinta acum situatia, Romania trebuie sa opteze ferm pentru SUA, pe plan militar si, daca e posibil, in cadrul UE, relatii bune cu Germania.
    Pentru cei care nu au uitat Istoria, Romania nu a avut momente placute cu colosul german. Prea amical acum cu Rusia.
    NB,
    oscilatia intre Washington și Berlin ne poate fi iarasi fatala.
    Dar poate ca, glumind, ar fi bine sa ne incredem in vorbele lui PP Carp: dupa cit noroc are Romania, nici nu are nevoie de politicieni.
    Asa ca daca nu vrem un nou diktat a la Viena, apropierea trebuie ferma fata de America lui Trump, nu de Germania lui Merkel.

    • De acord! Asa cum am comentat si eu la acest articol si la altele ale autorului si asa cum spun si imensa majoritate a comentatorilor.
      De fapt, am vaga senzatia ca articolele d-lui Naumescu isi au rolul, prin continutul lor (cand prea, prea, cand foarte, foarte, cand impciuitoriste ca asta, daca il citesti cu atentie) de a testa pulsul boborului. Senzatia nu creste in intensitate, existand posibilitatea ca dansul sa fie chiar un germanofil si europenist convins, caci altfel nu-mi explic insistenta de a publica pe contributors, unde e clar cine, cum si nu incearca marea cu degetul pe la criticatac, dcnews, samd.

    • Va recomand sa nu va informati exclusiv de la CNN, Washington Post, NY Times, MSNBC, ABC. Romanii ar trebui sa recunoasca fara probleme propaganda, azi in America se practica o propaganda bolshevika .. din pacate.

      • Din comentariul meu nu inteleg de unde si dece ati dedus ca eu ma informez „exclusiv de la CNN, Washington Post, NY Times, MSNBC, ABC.”

  2. Articolul incepe cu o informatie gresita (data de aproape toata presa ce e drept, dar de la Valentin Naumescu am pretentii).

    Cel care s-a grabit cu anuntul prind achizitia rachetelor Patriot a fost Florin Lazar Vladica, un personaj dubios, numit secretar de stat si sef al Departamentului pentru armamente din cadrul Ministerului Apararii pe 30 martie 2017 de catre Sorin Grindeanu.

    Dragnea sarit degeaba la gatul generalului Nicolae Ciucă (şeful Statului Major), fiind fie prost informat fie de rea credinta. Ciucă doar a raspuns la cateva intrebari pe tema asta dupaia ca nu mai scapa de reporteri dupa ce il luase gura pe dinainte pe Florin Lazar Vladica.

    • Ce mult imi place mie convingerea multora dintre cei care cred ca ei stiu mult mai bine decat guvernantii ce trebuie facut, guvernanti care sunt si corupti si atat de prosti incat tot scapa porumbelul din gura, cel putin unul pe zi (acum fu ala prostu’, numit de Grindeanu intr-un post si nu-i asa?, stie toata lumea ca de capul guvernantilor nostrii, de orice culoare or fi fost ei, nu-i mare lucru, Toti, dar toti, e prosti nene!
      Mai ca ajungeti sa credeti teoria lansata de ardeiul umplut al presei romanesti, ca astia nu e de fapt corupti si oricum, nu coruptia e problema Romaniei, ci lucrurile nu se fac si/sau nu se fac bine pe motiv ca zburda prostia. Cu alte cuvinte, strategia de tara trebuie sa fie: Da-ne Doamne corupti destepti, ca astia prosti nu ne fac autostrazi si aia geniali vor fura tot atat dar ne vor face si autostrazi. Rugamintea mea este cam asa: Fereste-ne Doamne de aia care chiar cred ca sunt Mesia pentru tara asta si nu o publica/spun doar in campanii electorale si in programe de guvernare electorale, sa nu ajunga astia sa-si puna vreodata in practica ideile idioate, pardon geniale!

  3. Daca presedintele pune Romania pe primu loc atunci Americanii sunt multumiti. Daca o scalda cu consens european si alte abureli atunci Romania pierde o sansa destul de rara pe care o are acuma.

  4. Desi as fi preferat sa citesc la inceputul acestui Articol scuze catre cititori pentru derapajul subiectiv din Articolul anterior, nu pot sa nu ma bucur de revenirea in limitele obiective ale analizei cu care ii sta asa de bine dlui Profesor Naumescu.

    Pe scurt, un articol serios, obiectiv.

    Romania poate face o buna impresie in domeniul diplomatiei, ca de obicei. Mai trebuie sa se curete de coruptie care este elementul cheie in castigarea suportului Euro-Atlantic, total si necesar, la incercarile la care va fi supusa de Ungaria, sigur, sprijinita din plin de Rusia.

  5. Cateva pareri

    – Ma tem ca autorul se imbata cu apa rece. Exista toate premisele necesare pentru o falie majora intre Germania si SUA. Am fost surprins de oricaror comentarii in Europa vis a vis de inceputul renegiocierii NAFTA. NAFTA via Mexic este principala cale de intrare a exporturilor UE (Germania) in SUA. Mai mult ca sigur ca Trump va forta inchiderea ei. Brexit-ul va duce de asemenea la pierderea celei de-a doua piete de export majore unde UE (adica tot Germania) are excedent comercial, dupa SUA. Trump s-a aratat de asemenea foarte interesat in a bate palma cu britanicii cat mai repede si poate chiar in cooptarea lor intr-o NAFTA complet regandita. Ceea ce insemna mai precis inlocuirea exporturilor germane spre UK cu cele americane. Nervozitatea e vizibila. Presedintele Germaniei si ministrul de externea german si-au permis vis a vis de Trump niste obraznicii cum n-a mai indraznit nici un demnitar german de la Adolf Hitler incoace fata de un sef de stat american. Trump la randul sau e razbunator, nu uita si nu iarta, iar la fazele astaea nici nu are dreptuil sa o faca. Deci toate ingredientele sunt pregatite.

    – Chestia cu banii NATO nu e doar reactia negustoreasca a „incultului” (cica ar avea IQ de peste 150; oare aia ce fac misto de el cat il au ?! :P) ) ci exprima o frustrare tot mai adanca americanului de pe strada, care vede ca America angajeaza mai multe pentru apararea fruntariilor UE, decat pentru apararea proprieri frontiere cu Mexicul. In acelasi timp americanul obisnuit intelege tot mai putin de ce trebuie aparata o Europa degenerata, ostila, zgarcita si suicidala. Circula tot mai insistent exemplul Vietnamului de Sud: Nu poti nicidecum sa salvezi o tara ce insista sa piara. Nu vreau sa zic ca NATO e in pragul rupturii, insa nici nu trebuie sa ne imaginam ca e indestructibil. Iar o dezangajare majora a SUA din NATO e foarte posibila atata vreme cat Europa insasi nu e deloc interesata de propria securitate si mai e si mandra de asta :P in acest sens principala preocupare a Romaniei trebuie sa fie imbunatatirea cu orice pret si cat mai rapid a propriei aparari. Altfel risca sa repete anul 1940. Intrebarea nu e daca SUA sau Germania vor apara Romania (Germania de azi oricum n-are cu ce) ci cat se poate apara Romania insasi.

    -Romania nu cheltuie nici pe departe 2% din PIB pe aparare si cu atat mai putin 20% din bugetul aprarii sa mearga pe achizitionarea de armament si echipamente, asa cum cere declaratia de la Cardiff din 2014. Peste jumatate din bugetul apararii e de fapt consumat de pensiile speciale ale fostilor APV-isti si securisti ai lui Ceausescu. Pentru aparare si mai ales pentru imbunatatirea echiparii armatei ramane mai nimic. Romania mai are vreo 500 de tancuri „operationale” cu varste cuprinse intre 25 si 60 de ani. Mai are poate sub o duzina de MiG-uri 21 MF modernizate din care cel mai nou a fost produs in 1974 si o alta duzina de F-16A la mana a 3-a cumparate cu mari sacrificii din Portugalia, ce le-a primit gratis din stocurile USAF. SUA s-au oferit intre 2007-2012 sa furnizeze intre 24 si 48 de F-16 A si chiar C din stocurile USAF cu conditia ca Romania sa plateasca scoaterea lor din conservare si pregatirea personalului. Atunci guvernantii de azi tipau ca vrea sa-si traga Basescu avioane, asa ca ofertei nu i s-a dat niciodta curs

    – Chestia cu rachetele Patriot e ca povestea nebunului cu tichie de margaritar. Probabil ca Romania si-ar trage o baterie de rachete Patriot sa o plimbe pe la parazi si care va efect 0 asupra apararii tarii. Asta e o nebunie in conditiile in care costurile de intretinere si achizitie a lor sunt imense iar Romaniei ii lipsesc in mod acut echipamentele militare de baza. Din pacate genul asta de ticneala se potriveste perfect pe gaunosenia guvernatntilor tarii asa ca ne putem astepta la achizitia lor.

    • Aveti dreptate, in mare parte si va apreciez intotdeauna comentariile.
      In mare, asta e ce face Trump! Gresiti, in opinia mea, cand afirmati ca Trump va dezangaja USA din NATO. Eu cred ca, pentru a-i reusi treaba, are nevoie nu de dejangajare, ci de dezangajare intr-o parte si supraangajare in alta. Per total, aveti dreptate! Va iesi mai ieftin!
      Bateriile alea de Patrioturi pot sa fie si de carton, rolul lor este tocmai de parada. Dar, pentru a ne arata solidaritatea angajamentului, banuiesc ca vor fi reale, ele si altele, asa incat sa aratam ca rezistam la ceva durere, nu exagerata, cam cat a sindicalistilor bugetari cand isi va da obstescul sfarsit legea salarizarii (nu de alta, dar zanatecii astia sunt in stare sa sufere mai mult pentru pierderea a ceva ce n-au avut niciodata, dar despre care si-au facut vise umede, decat au suferit atunc cand Basescu le-a scos un sfert din banii din tescherea.
      Banuiesc ca urmarile asupra economiei Germaniei nu vor fi atat de grave pe cat le antcipati, dar asta va depinde doar de Trump si de rapiditatea cu care va accepta cererea nemtilor pentru un nou plan Marshall. Se pare insa, ca dvs, l cunoasteti mai bine, asa ca n-as accepta un ramasag.

    • Nu cred ca falia creata intre Trump si diverse tari Europene, cu precadere Germania, are vreo importanta in ceea ce priveste subiectul de azi. Parerea mea este ca Romania are nevoie de SUA si de UE in masura egala, iar in general, are nevoie de tot sprijinul pe care-l poate obtine.

      Revenind la problema ridicata de dvs., cred ca, interesul economic al Europei in a mentine piata Statelor Unite deschisa va determina si o apropiere politica, reala, nu meschinaria practicata in special pe timpul lui Obama.

      O economie puternica si o legislatie sanatoasa este pentru inceput ceea ce ar trebui sa-l preocupe pe Presedintele Trump. restul va veni de la sine.

      • Exact aici e buba. O economie puternică și sănătoasă înseamnă exact tăierea risipei si a acordurilor economice asimetrice, fără de care 75%-80% din actualii exportatori spre SUA ai UE n-ar putea supraviețui pe piața americană.

        Nu am nici o îndoială că Trump va închide aceste fisuri de unde se ghiftuie azi atâția. E negustor, și spre deosebire de ultimii 3 predecesori ai săi înțelege foarte bine cum merge banul Apoi America de azi e în situația fericită în care își poate produce ușor și ieftin toată energia de care are nevoie. Și își poate produce de asemenea orice lucru de care are nevoie. Tentația autarhiei e imensă și ideea în sine foarte populară. Dacă se întâmplă asta conflictul va fi inevitabil. Căpeteniile UE nu guiță la Trump pentur că nu le place mecla lui, ci pentru că știu că se va strnge lațul până la sufocare. Din nou sper să greșesc și treaba să se oprească undeva pe parcurs. Dar asta ar însemna pentru UE punerea la dietă a statului social de dragul relansării unui capitalism vifuros și lipsit de prea muștă compasiune. Iar asta chiar nu cred că se va întâmpla. Europa mai bine intră în colaps decât să ajungă acolo…

        • Aveti dreptate insa, punerea la dieta a Europei nu este o solutie deoarece in Europa pacea si linistea sunt date de „bunastarea” economica a fiecaruia (ex: somaj pe viata in unele tari UE, alocatii de sute de euro pentru fiecare copil, indemnizatii si sporuri, scutirea de orice taxe si impozite pentru familiile cu peste 3 copii, vacante si concedii de minim 23 de zile lucratoare, etc…). Acest sistem socialist se potriveste ca o manusa pentru Europa, altfel ar fi haos si ar aparea conflicte. In USA, daca ti-ai pierdut job-ul ajungi in drum si nici dracu’ nu-ti ofera somaj mai mult de 6 luni si esti nevoit sa lucrezi temporar pe unde apuci ca sa supravietuiesti. Dar de, sunt diferente de mentalitate intre cele doua continente. Pana la urma, ideea de uniune economica europeana (Breton-Woods) si aparare comuna (NATO) vine tot de la americani.

          • Singura problema e ca socialismul de orice fel e pana la urma condamnat sa intre in colaps, in lipsa unei surse de energie externe. Socialsimul nu a putut genera niciunde si nicicand o reactie capabila sa se autointretina. E nevoie fie de resurse naturale imense pentru finantarea statului social prin exportul lor, fie de o alta sursa de venit. UE nu are suficiente resurse naturale pentru ea insasi, iar unicele surse externe de venit sunt turismul (insuficient) + cele doua piete pe care mai are inca excedent comercial UK si SUA. Numai ca astea se vor inchide relativ rapid. Now what? :P

            Modelul Breton Woods a fost rentabil pentru SUA cat timp economia americana producea mai mult de 60% din bunurile vandute in lume si PIB-ul american era tot peste jumatate din cel mondial. Azi PIB-ul american e doar ~ 24% din cel al lumii, si doar 22%-23% din productia mondiala se realizeaza in SUA (cu China suflandu-ne deja in ceafa de mult timp :P ). SUA au devenit din primul exportator al lumii cel mai mare importator, in conditiile in care azi sunt practic indepdendente energetic si isi pot produce cam tot ce e necesar in tara. Din acest motiv SUA nu mai au nici un interes sa mai subventioneze sub nici o forma restul lumii. Piata americana se va inchide tot mai tare. Nu prin protectionism ci prin impunerea unor taxe de import egale cu diferenta de taxare a produselor americane pe pietele externe. Inclusiv interesul pentru pastrarea cailor comericale libere se indreapta spre 0. Iesirea din acordul de la Paris e doar primul past modest. More to come.

        • Convingerea mea este ca Statele Unite au intrat deja intr-o noua revolutie tehnologica, ceea ce va mari departajarea tehnico-stiintifica, si implicit nivelul de trai, intre cele doua maluri ale Atlanticului.

          Europa deja a inceput sa constientizeze aceasta stare de fapt iar liderii europeni sunt debusolati avand reactii care de care mai stranii, ca aceasta reactie de ostilitate fata de orice este american.

          Alta chestiune se va intampla, insa, cand popoarele europene vor constientiza decalajul fantastic care se creaza. Iar acel moment va fi aparitia noilor lideri Trumpi in Europa.

          • Pe mine ma mai sperie si faptul ca acum se vorbeste de un „nucleu dur militar european”, ce ar presupune crearea unei armate UE intre tarile care doresc acest lucru si care, evident vor investi in asa ceva. Iar aceste tari cred ca e limpede cine sunt: Germania, Benelux, Franta, Spania, Italia, asadar acelasi „nucleu dur european economic” .
            In acest moment cred ca Romania ar trebui sa urmeze clar calea NATO/USA. Nu cred ca exista loc de indoieli iar o armata germana nu cred ca este de dorit :)

            • Ramane de vazut efectiv ce intentioneaza UE sa faca in domeniul militar si daca isi vor duce la bun sfarsit planul cu desfiintarea NATO. Personal, nimic din ceea ce se afirma acum nu cred ca se va traduce in fapte. Declaratii pentru speriat copii. Europa fara State Unite/NATO este ca un batran in scaun pe rotile, o prada cat se poate de usoara pentru Putin pe de o parte, iar, pe de alta, nu poti renunta la un aliat, o piata economica cu putere de cumparare mare, cea mai avansata tehnologie din lume, asa, peste noapte, ca ti s-a nazarit o antipatie pentru Presedintele Trump.
              O astfel de atitudine este total ilogica si neserioasa.

    • @Josef Swejk

      Re: NATO (Wales Summit Declaration)
      2% din PIB (din care 20% pentru achizitii si cercetare) este o tinta de atins pana in anul 2024
      „Allies whose current proportion of GDP spent on defence is below this level will:
      halt any decline in defence expenditure;
      aim to increase defence expenditure in real terms as GDP grows;
      aim to move towards the 2% guideline within a decade with a view to meeting their NATO Capability Targets and filling NATO’s capability shortfalls.
      Allies who currently spend less than 20% of their annual defence spending on major new equipment, including related Research & Development, will aim, within a decade, to increase their annual investments to 20% or more of total defence expenditures.”
      Mai multe aici http://www.nato.int/cps/ic/natohq/official_texts_112964.htm

      Re. NAFTA
      NAFTA este un concept asemanator EEA – o piata comuna (pentru produse si servicii). https://en.wikipedia.org/wiki/European_Economic_Area
      Majorarea numarului de consumatori (de la 320 la 480 milioane) ar fi iun castig pentru toti participantii, respectiv pentru toti vanzatorii de servicii financiare, asigurari, inginerie, healtcare, produse in sectorul energetic, cercetare & inovare, etc. pe aceasta piata. In ultimile doua decenii am fost martorii unei cresteri dramatice in legaturile comerciale si fluxurile transfrontaliere de capital, precum si ai unor schimbari radicale in forma, structura si locatia productiei – i.e. tendinta dezindustrializarii tarilor dezvoltate si transferul unor ramuri industriale traditionale (de regula mai
      costisitoare, fiind mari consumatoare de energie, valoare adaugata mica si puternic poluante) catre tarile mai slab dezvoltate unde legea este mai permisiva ;) In fine, inertia procesului globalizarii se amplifica (datorita technologiilor informationale, etc) aflandu-ne cu un picior in urmatoarea faza, anume cea a transferurului technologiilor avansate, a descentralizarii puterii si a dezvoltarii economice in toate colturile lumii (ceea ce aduce cu sine o tendinta crescanda spre o omogenizare universala a ideilor, a valorilor si chiar a stilului de viata). Spre deosebire de ultimile doua decenii, paradigma dominanta astazi insista asupra unor parametri calitativi ai notiunii dezvoltarii sutenabile la nivel global (de aici: dezvoltarea durabila si echitabila, protejarea mediului ambiant, etc)
      P.S.
      Ziua de ieri (1950-1990 /finele razboiului rece) s-a dus, iar acum ne adaptam si ne pregatim pentru a trai in ziua de maine – o lume a comunitatilor nationale interdependente dominata de dezvoltare durabila, reducerea decalajelor, reducerea numarului de conflicte si a migratiei, reducerea poluarii, etc). Pana si Arnold a inteles ca nimeni nu poate intoarce ceasul inapoi, si nici trecutul nu il putem schimba… in schimb putem construi altfel viitorul. https://twitter.com/attn/status/870446506477670400

      https://www.youtube.com/watch?v=_IaZ5kgv8GU

      https://www.youtube.com/watch?v=2dJewkJZ4PU

      https://www.youtube.com/watch?v=sqCbYd8O8MU

      https://www.youtube.com/watch?v=ccB6e18VwsQ

      https://www.youtube.com/watch?v=xqFv3FRrMl0

  6. Observ ca autorul a mai indulcit putin tonul fata de articolul precedent, pe care un comentator l-a numit „criza de isterie”.
    Incerc ca postarea mea sa aiba structura articolului, ridicand cateva intrebari la care, din pacate, sunt convins ca autorul nu va raspunde (nici ale mele si nici ale altor autori), spre deosebire de un alt autor domnul profesor Cranganu care isi rapeste constant din timp, probabil la fel de mult ca si la scrierea unui articol, avand in vedere complexitatea si indicarea si in raspunsuri a surselor bibliografice care sa le sustina. Probabil, fiind mai departe, in America, nu se teme de a fi considerat „nebunul” care arunca un articol si desteptii sar sa-l scoata.
    1) „Da, Donald Trump este lipsit de cultură istorică și politică, neînţelegând NATO dincolo de considerentele contabile ale unei afaceri, așa cum am afirmat săptămâna trecută, opinie pe care mi-o mențin integral”
    a) cam cat credeti dvs. ca succesul in afaceri, mai ales imobiliare, extrem de riscante, (sigur mai riscante decat investitiile bursiere, dar care macar lasa ceva fizic in urma ta si, nu-i asa fiecare om e dator sa faca un copil, sa planteze un pom si sa construiasca o casa, pe care sa-ti pui numele) tine de „viziune contabiliceasca” (stiu, alaturarea acestor cuvinte ii face pe cunoscatori cel putin sa zambeasca) si cat de viziune strategica, de relatii de putere si de capacitatea de a controla o actiune care are o gramada de variabile?
    b) ce tip de cultura ii lipseste presedintelui Trump ca sa inteleaga situatia geo-economico-strategica cu care se confrunta astazi SUA si NATO? Muzicala, arte plastice, filozofica, istorica, fizico-matematica, etc? V-as ruga sa ne explicati, pentru ca, in opinia mea, nici macar nu trebuie sa aiba habar de cum a fost si pentru ce a fost infiintat NATO si cu ce alte situatii de criza s-a confruntat (desi sunt sigur ca le stie foarte exact) ca sa vada cum arata astazi piesele pe tabla de sah. Banuiesc ca pentru a vedea realitatea de astazi si a actiona nu-i obligatoriu sa stie nici scurta si celebra declaratie a primului secretar NATO. Daca nu o stie si actioneaza de capul lui, cu atat mai bine pentru Trump, ca face ce face exact in acel sens.
    2.”Riscul deloc neglijabil, în contextul internațional binecunoscut, dar mai ales greșeala “otrăvită” care pândește acum, …. că Președintele Iohannis va trebui să aleagă între Statele Unite și Germania, este să se contrapună opțiunea pro-atlantistă a României (NATO, SUA) cu cea pro-europeană (UE, Germania)….Din fericire, nu este cazul unei asemenea alegeri.”
    a) Dar daca va fi, nu acum…ce facem? Marsam pe ideea ca o sa ne iasa iarasi jongleria cu un singur fund si doua barci?
    b) Ultima fraza este adevarata 100% doar daca adaugati la sfarsit cuvantul PUBLICE, evident Romania neaflandu-se in postura lui Trump, care i-a transmis premierului israelian ca daca are nevoie si de confirmarea publica, el va muta ambasada la Ierusalim. Dar ce sa raspunda presedintele nostru la intrebarea nepublica pe care evident Trump i-o va pune, mai mult sau mai putin diplomatic (miza mea e pe mai putin) intre patru ochi despre ce va face Romania daca se pune vreodata problema acestei optiuni? Cat de cotita s-o dea cu importanta relatiei cu UE si motorul sau pentru Romania si bla, bla , bla?
    c) Mai grav, ce propuneti sa facem, in sitautia ipotetica in care se pune cu adevarat problema optiunii:
    i) sa facem exact ce trebuie, adica ce-am facut si inainte si in timpul WWI, adica ce-am facut si inainte si in timpul WWII, cu exceptia ca acum, reusim sa ne abtinem si sa nu facem cu 6 luni mai repede ceea ce am facut in WWII? Pana la urma in 30 de ani, intre 1916-1945 ne-am ales cu Basarabia. Nu credeti ca acum, tot cam in 30 de ani, e cazul sa ne alegem cu mai mult? Adica, zic eu, cu doua state romanesti, ambele democratice, ambele in NATO, una in UE, una in afara (ca, nu-i asa nu cred sa dispara vreodata tratate bilaterale, adica SUE se vor realiza asa, un pic inainte de Pastele Cailor), ambele cu aceeasi moneda leul (da, da ati citit bine, leul, nu euroiu, chiar daca asta supravietuieste)
    ii) incercam a treia cale descoperita singur singurel, de capul lui, de puberul francez?
    Pana la urma, care e scopul articolului si ce reprezinta el:
    A) Sa-l convinga pe presedintele nostru sa nu arate prea radios cand iese la declaratii dupa intalnirea cu Trump?
    B) Este pozitia unui germanofil care simte, stie deja ca partida e pierduta?
    In ce priveste A, stati linistit: il vedeti pe presedintele nostru topaind ca Geoana in noaptea alegerilor (Carmen, dragostea mea, i-am ciuruit!), dupa ce iese din biroul oval (poate putin, pe culoar, inainte de intalnirea cu jurnalistii)?
    In ce priveste declaratiile publice, eu zic ca pe la anul, prin martie, dupa ce castiga Merkel in toamna si se va dovedi ca armata europeana, mai multa UE, din ce in ce mai multa, e un fel de legea salarizarii unitare a lui Dragnea, putem risca o declaratie de genul: Da, da, facem totul pentru integrarea in acea mai multa UE, ne chinuim a dracu’ sa indeplinim conditiile de convergenta pentru adoptarea euro (cat de greu de fapt de indeplinit astea ne-a arata Polonia care a trecut ca gasca prin apa prin criza creditelor suverane din 2010 si Basescu, care le-a indeplinit prin taierea timp de 1 an jumate cu 25% a salariilor bugetare) si tragem cat putem in sensul asta, incat sa fim capabili de a adopta euro simultan cu Polonia si un pic dupa ce UK adopta si ea euro. Nu tin musai sa fie si ultima parte, avand in vedere ca declaratia e publica, dar, prin 2022 cred ca ne-o putem permite.
    Daca e B), stati tot asa, linistit. N-aveti ce-i face. Problema nu e decat de dura va fi cazatura si asta va depinde aproape in totalitate tot de incultul de Trump si nu de cat de frumos va face Merkel dupa ce se realege la al paispelea congres. Daca nu va face suficient de frumos, prin vara lui 2017, voi fi gata sa pariez ca inainte de a mai adopta euro vreo tara, vom asista la iesirea din eurozona a inca cel putin unei tari, care va declara lacrimos ca n-are alta solutie, va ramane in UE si se va da in continuare cu fundul de pamant pana roseste ca al maimutelor pentru a respecta din nou conditiile si a participa si ea la frumosul joc: UE, UE, vrem soldati!
    Sa auzim numai de bine!

  7. A, uitasem:
    4. ” O țară în care Statele Unite au un picior de pod important în Europa, iar lucrul acesta este vizibil, nu va putea lipsi din nucleul Uniunii reformate care se prefigurează. Influența americană este importantă, prin numeroasele ei extensii şi ramificaţii, și are un impact inclusiv asupra relațiilor României cu marile puteri vest-europene, indiferent că ne referim la Marea Britanie, Germania sau Franța. „Cota” României ar avea astfel de câștigat.” – cota României va avea de câştigat, dar nu atât de mult încât să ajungem în nucleul UE!
    România are probleme grave, economice, politice, legate de justiţie etc.

  8. Să observăm mai întîi că dl Naumescu renunţă la termenii grosieri atribuiţi lui Trump în precedentul articol afirmând cu graţie cum că :”…voi spune că pentru România, și poate pentru întreaga regiune a Europei Centrale, garanțiile de securitate americane sunt vitale și sunt oricând preferabile oricărei ipotetice alternative europene.”
    Să revenim totuşi la intempestiva vizită a domnului K.W.Iohannis în SUA.Ca părere,pentru partea americană vizita este mai întîi una cu obiective politice.Iar obiectivele politice sunt în primul rând găsirea unei soluţii diplomatice pe Frontul de Est european,respectiv în arealul Ucraina-Rusia-Turcia.Mai precis,se doreşte o normalizare a relaţiilor cu Rusia pentru a găsi împreună o soluţie pentru Ucraina(dar şi pentru Moldova….).Probabil că Administraţia SUA a considerat că România este cel mai de încredere partener al SUA din această zona,mai ales că România are mari interese în Est(Moldova scl…).Apoi,România are o diplomaţie mai constructivă pentru ţările din zonă(spre deosebire de Polonia…),inclusiv pentru Rusia şi Turcia.Deci,la o adică,România poate colabora cuSUA şi Rusia pentru găsirea unei formule de compromis pentru Europa de Est.Din acest punct de vedere,România chiar poate contribui la o soluţie de stabilitate între SUA(NATO) şi Rusia.
    Apropo,ce aţi zice dacă următoarea vizită a lui KWI va fi la Moscova?

    • Perfect posibil. De altfel, Ro a mai jucat rolul de ” pacificator ” si de „curier” intre state care nu aveau relatii” la vedere”.

  9. Dle Valentin Naumescu ,

    Doi termeni importanti, esentiali chiar si de mare ajutor pentru dl Trump in aceste momente nu tocmai comode ptr dlui, spuse de dl Iohannis:
    a) …am avut o intrevedere foarte buna datorita stilului dvs de conducere
    b)…Sunt foarte multumit ca caltatilor dvs de lider NATO a decis sa lupte impotriva terorismului….

    Desigur va veti exprima pe larg despre aceasta vizita si cred ca veti tine seama de cele de mai sus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro