marți, mai 17, 2022

Vizita papală și jurnaliștii

E o banalitate să spui că toți ochii lumii s-au îndrepat spre România în cele trei zile ale vizitei Sanctității Sale Papa Francisc. Peste 200 de televiziuni și radiouri au transmis live, multe sute de publicații au relatat vizita pas cu pas. România s-a aflat din nou, printr-un eveniment fericit din istoria sa recentă, în centrul atenției. Pentru că a fost o vizită de stat, s-au descifrat nu numai semnificațiile religioase și simbolice, ci și cele politice ale întâlnirilor dintr-un program foarte interesant, cu mesaje diverse, extrem de diplomatic transmise, grație harului pe care Papa Francisc îl are de a insufla încredere și seninătate. Au fost mesaje de frățietate către Biserica ortodoxă la București și Iași, au fost mesaje pozitive privind relațiile dintre români și unguri la Șumuleu-Ciuc, mesaje de îmbrățișare a celor marginalizați prin comuniunea cu romii din Blaj, au fost mesaje pioase pentru martirii greco-catolici și implicit de recunoaștere a crimelor comunismului, au fost mesaje de deschidere europeană, perfect adecvate votului masiv pro-Europa dat de români în 26 mai.

Sute de mii de cetățeni români au luat parte la vizita papală, iar cei care nu au putut participa au avut de ales între transmisiile în direct ale televiziunilor sau pe Facebook, din mulțime, între numeroasele relatări ale presei online, locale sau centrale, care a actualizat permanent informația, între mass-media confesională în maghiară sau română, cea oficială a Vaticanului, sau între reportajele jurnaliștilor străini prezenți în număr mare la eveniment. Pregătirea jurnaliștilor acreditați la vizita papală este cu totul specială, în mare parte diferită de vizitele de rang înalt ale personalităților politice. Jurnalistul acreditat trebuie să înțeleagă multe aspecte cu care nu vine în contact de obicei, pentru a le putea explica publicului. Vizita Papei impune cunoașterea ritualului și a aspectelor liturgice, a relațiilor dintre confesiuni, ei trebuie să fie informați asupra biografei Sanctității Sale și asupra structurii și importanței Vaticanului în lumea contemporană. Cu cât platforma culturală pe care se sprijină profesia este mai solidă, cu atât comentariul, descrierile, întrebările puse invitaților vor fi mai consistente. În această privință, trebuie spus că televiziunile care au reflectat permanent evenimentul vizitei în ediții speciale – TVR, DIGI 24, PRO TV – , ca să amintim câteva, au avut invitații cei mai adecvați, de la teologi catolici, greco-catolici și ortodocși, până la ambasadori și jurnaliști bine informați.

Sunt numeroase elemente organizatorice pe care jurnaliștii le află în avans, absolut necesare pentru a primi acreditări și pentru a putea intra în perimetrul vizitei. Totuși, pentru că locațiile au fost distanțate și parțial necunoscute publicului, documentarea asupra locurilor vizitate a fost obligatorie: de ce Șumuleu-Ciuc, de ce Blaj, de ce Iași etc., la aceste întrebări ale publicului s-a cerut răspuns. Autoritățile harghitene au organizat încă din martie o documentare la fața locului pentru a-i familiariza pe jurnaliști cu istoria locului. În unele cazuri, mass-media a prefațat vizita Papei cu povestea episcopilor greco-catolici care au fost beatificați la Blaj, sau cu amănunte din vizitele anterioare. Pentru presa tabloidă au fost de interes detaliile picante despre gesturile neașteptate ale acestui Papă special, care a renunțat la multe dintre simbolurile tradiționale ale Vaticanului, considerate prea opulente: vestmintele ceremoniale prețioase, pantofii roșii papali prea scumpi, mașinile costisitoare, apartamentele somptuoase.

Pentru televiziune, pregătirea tehnică a însemnat un efort deosebit, care înseamnă nu doar adaptarea la condițiile meteorologice capricioase – ploaie la Șumuleu și la Sibiu, caniculă la Blaj, de exemplu – ci și ampalsarea camerelor și a carului de reportaj, distribuirea sunetului și, mai mult ca oricând, aspectul artistic al transmisiei într-un eveniment unic, dominat de emoție. În această privință televiziunea publică, partener oficial al Vaticanului în această vizită, și-a dovedit profesionalismul, asigurănd transmisii curate, frumoase, pe care le-au putut prelua celelalte televiziuni. Jurnaliștii români care au luat parte la vizită – de la urcarea în avion până la capăt – s-au considerat, fără excepție, privilegiați.M-am pregătit foarte mult pentru acest eveniment, am citit și am urmărit multe materiale și documentare. Este fără îndoială cel mai important moment din cariera mea și totodată cel mai emoționant a scris pe FB cel mai tânăr jurnalist acreditat la Vatican pentru această vizită. Relatările lor, cu atât mai credibile cu cât ei au fost ochii și urechile publicului, au fost pline de miez, păstrând totodată emoția, uneori patetică, a momentului. Sanda Nicola și echipa de jurnaliști de la DIGI 24, Andreea Esca și echipa PRO TV au excelat, oferind mărturii pe cât de interesante, pe atât de emoționante: povești de viață, opinii la cald din public, fețe de copii. Este de remarcat faptul că tabloidizarea vizitei a fost minimală în toată presa din România și că s-a păstrat un nivel de decență rar întâlnit într-o epocă a deșănțării presei. Decența și buna rânduială a caracterizat conduita miilor de participanți la toate întâlnirile , în concordanță cu mass-media și cu zâmbetul bun al înaltului oaspete.

Articol apărut în revista „22”


Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. ” Relatările lor, cu atât mai credibile cu cât ei au fost ochii și urechile publicului, au fost pline de miez, păstrând totodată emoția, uneori patetică, a momentului. Sanda Nicola și echipa de jurnaliști de la DIGI 24, Andreea Esca și echipa PRO TV au excelat, oferind mărturii pe cât de interesante, pe atât de emoționante: povești de viață, opinii la cald din public, fețe de copii. Este de remarcat faptul că tabloidizarea vizitei a fost minimală în toată presa din România și că s-a păstrat un nivel de decență rar întâlnit într-o epocă a deșănțării presei. Decența și buna rânduială a caracterizat conduita miilor de participanți la toate întâlnirile (s.n.) , în concordanță cu mass-media (s.n.) și cu zâmbetul bun al înaltului oaspete (s.n.) .”

    Foarte frumoasa si optimista concluzie pentru toata lumea , dar ar trebui sa ne intrebam si cum a fost posibil sa apara aceasta stare de gratie (inclusiv comportamentul civic exemplar al cetatenilor la recentele alegeri si la referendum ) si cine sau ce a impiedicat-o sa apara pana acum.
    In comparatie cu cosmarul ultimilor doi ani si cu tragediile si cosmarurile din societatea romaneasca din ultimii 30 de ani , ea arata nu numai uriasa fractura din societatea romaneasca ci si radacinile ei.
    Aceasta concluzie este impartasita acum pe deplin si de profesorul Vintila Mihailescu :

    “ Ei bine, acum o săptămână atinsesem pragul la care „așa nu se mai poate”(s.n.). Și iată că, aparent brusc, s-a putut! Iar ceea ce s-a putut nu este atât creșterea unui partid, ci trezirea unei societăți pe care o credeam că vegetează sub tăvălugul PSD-ist(s.n.) . Ceea ce ne-au arătat în primul rând aceste alegeri este faptul că România PSD-istă este mult mai mică decât ne obișnuisem să credem(s.n.), că, dincolo de un electorat aproape inevitabil captiv, există un electorat viu – sau, ca să cităm din imnul nostru național, care poate fi trezit oricând din „somnul cel de moarte”. Cât o să dureze și ce va face acest electorat cu victoria sa, vom vedea, dar, deocamdată, vestea cea bună este că el există! (s.n.)”

    “ Așa cum s-a dovedit că electoratul nu este majoritar pesedizat (s.n.), tot astfel credincioșii ortodocși s-au dovedit a nu fi atât de conservatori și chiar fanatizați pe cât ni s-a tot dat să înțelegem ( s.n.) .”,etc.

    http://www.contributors.ro/editorial/saptamana-%e2%80%9eluminata%e2%80%9d-a-romaniei-de-la-%e2%80%9emica-revolu%c8%9bie%e2%80%9d-la-%e2%80%9eschimbarea-la-infa%c8%9bi%c8%99are%e2%80%9d/

    Tot respectul pentru onestitatea profesorului Mihailescu care recunoaste indirect cat de mult s-a inselat in aprecierile anterioare ( https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-4644457-vintila-mihailescu-spunem-suntem-tara-europeana-drept-dar-comportam-comunitate-rurala-din-fundul-dobrogei.htm ) nu putem sa nu remarcam cu cata usurinta s-au aruncat etichetari gratuite in spatiul public .

    Pe scurt , dincolo de provocari , intre comportamentul real al cetatenilor si reflectarea lui in mass-media a existat un decalaj considerabil . Altfel spus, la originea acestei fracturi sociale se afla , surpriza , exact cei care ar fi trebuit sa contribue la eliminarea ei :

    ” În fostul bloc sovietic, propaganda, in­formarea greşită și dezinformarea au produs o irealitate toxică….Publicul es­te în mare parte ţinut într-o eră post-fac­tuală.”
    Dr. Peter Gross

    Acum putem vedea cu totii cat de mare poate fi distanta dintre credintele induse de unii si realitatea neutra a altora .

  2. „…au fost mesaje de deschidere europeană, perfect adecvate votului masiv pro-Europa dat de români în 26 mai.”—> Serios? Eu personal, chiar daca am stat ore intregi la coada si am votat USR+, nu am votat acest partid pentru „calea europeana” si pentru increderea in UE, ci pentru o justitie independenta, o economie performanta si un stat de drept. Am votat pentru a scapa de coruptie si de acest guvern de incompetenti. Am votat cu speranta ca aceasta alianta USR+ va crea din Romania un stat normal, cu infrastructura buna, cu spitale la cele mai bune standarde, cu scoli performante. Faza cu UE si „calea europeana de urmat” este un alt basm in care nu prea mai cred.

Dă-i un răspuns lui Sergiu Simion Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro