vineri, martie 29, 2024

Vladimir Putin are dreptate

”Putin, pe de altă parte, nu avea niciun inamic european. Politica externă rusească a ales să vadă în Uniunea Europeană un adversar, din motive care rămân un mister” (Timothy Snyder, în articolul ”Când Stalin și Hitler erau aliați”, publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung, în data de 15.12.2014, reprodus în Dilema Veche, nr. 589 din 3 iunie 2015). Cred că profesorul Snyder se înșală.

”[…] ciclul civilizației bizantine este trunchiat la cele două extremități: faza larvară este oarecum ”subterană”, iar faza imperială lipsește”. (Neagu Djuvara, Civilizații și tipare istorice, pag. 94, în ediția a III-a revăzută și adăugită, 2006, editura Humanitas, ISBN 978-973-50-1581-7). Cred că domnul profesor Djuvara se înșală.

În finalul1 discursului său de la a noua reuniune a Clubului Valdai2, Vladimir Putin a spus (presupun că traducerea nu este necesară): ” Russia does not need any kind of special, exclusive place in the world – I want to emphasise this. While respecting the interests of others, we simply want for our own interests to be taken into account and for our position to be respected.” Cred că, din punctul lui de vedere, Vladimir Putin are dreptate. Dificultatea constă în înțelegerea acestui punct de vedere.

Revin la ideea exprimată de Timothy Snyder (anume, că planează un mister asupra motivelor pentru care Rusia vede UE ca pe un adversar): evident, când Putin se bucură de încrederea a 86% dintre ruși, nu mai e nimic de discutat. Putin nu este erou național deși a atacat Ucraina (când s-a apropiat de UE), ci pentru că a atacat-o. Cel mai probabil, acesta este misterul la care se referă profesorul Snyder. Dar, dacă citim cu atenție teoria lui Neagu Djuvara, constatăm că nu este vorba de niciun mister.

În anul 1975 a apărut, la editura pariziană Mouton, lucrarea ”Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilizations”, distinsă, un an mai târziu, cu premiul de istorie al Academiei Franceze. Cartea lui Neagu Djuvara (tradusă în românește abia în 1999) lansează teoria ”ciclurilor civilizaționale”, cea care ne interesează aici; simplu spus, autorul estimează durata de existență a unei  civilizații la circa 2000 – 2400 de ani și îi definește ciclurile de creștere și descreștere (pe care le numește ”faze”), astfel: faza larvară, faza de formare, faza de înflorire, faza regatelor combatante (”faza luptei pentru hegemonie”), faza imperială. După aceasta nu mai urmează decât scleroza și ”moartea”, adică absorbția respectivei civilizații de către următoarea (proces pe care îl putem aproxima cu ”aculturarea” descrisă de autor). Din cele zece civilizații descrise, Neagu Djuvara crede că toate respectă același tipar, cu excepția uneia: civilizația bizantină. Pe aceasta, autorul o vede ca fiind mult mai scurtă (395 d.C. – 1700 d.C.) și lipsită de faza imperială, datorită absorbției sale în mult mai dinamica civilizație occidentală3, datorită reformelor lui Petru cel Mare. Poate că eroarea e de-nțeles: acum 40 de ani, nu era deloc evident ceea ce, azi, a devenit orbitor de clar: Rusia lui Putin este chiar civilizația bizantină în faza ei imperială. Dacă acest lucru este adevărat, atunci sunt câteva concluzii care se impun de la sine. Dar este adevărat?

Iată argumentele: (1) civilizația bizantină a fost, din punct de vedere structural, o teocrație ortodoxă; (2) dintre toate popoarele ortodoxe, numai patru (grecii, bulgarii, sârbii, rușii) au luptat pentru supremație în cadrul fazei ”regatelor combatante” și numai unul (rușii) a întemeiat un imperiu ortodox de dimensiuni planetare; (3) dimensiunea sa religioasă a fost mascată de-a lungul perioadei sale de ”experiment comunist”, dar cel mai mare cuceritor ”bizantin” din istorie (Stalin) nu a ezitat să se folosească de toate prerogativele imperiale moștenite de la Bizanț și învățate în seminarul ortodox din Tbilisi; (4) civilizația bizantină a avut multe particularități, dar o singură unicitate: a fost singura civilizație care, deși n-a inventat nimic, în niciunul din domeniile cunoașterii, a copiat și inovat cu uimitor talent în majoritatea domeniilor, nu de puține ori depășindu-și maeștrii; privind cu atenție istoria culturală a Rusiei, din 1700 în 2015, se observă că exact asta este enigmaticul russkaia dușa (sufletul rus): neofob, dar talentat și mimetic. În mai mică măsură, se poate spune același lucru și despre etosul național al bizantinilor rămași mici (care n-au ajuns în faza imperială): români, georgieni, ucrainieni, bulgari, sârbi, belaruși, greci.

Dacă argumentele sunt corecte, atunci Rusia este, într-adevăr, o civilizație în pericol de-a fi cucerită de o altă civilizație, mai tânără și mai energică. Ergo, Neagu Djuvara greșește, iar Vladimir Putin are dreptate: Rusia nu face parte din civilizația occidentală, ci se consideră atacată de aceasta și deci în deplin drept de a se apăra (”While respecting the interests of others, we simply want for our own interests to be taken into account and for our position to be respected”); cu alte cuvinte, ”Noi nu ne băgăm peste voi, dar voi vă băgați peste noi! Asta nu poate continua așa”. Dacă înțelegem că Putin se referă prin ”noi” la toți bizantinii (așa cum îi vede el), nu numai la ruși, atunci e clar de ce nu vrea și nu poate lăsa din mână Ucraina sau Republica Moldova (azi), dar și Cipru, Macedonia sau Estonia (mâine). Paranteză: e adevărat că majoritatea estonienilor sunt atei, dar 25% sunt credincioși: 13% luterani, 12% ortodocși. Suficient pentru un om hotărât!

Înainte de a trece la concluzii, să observăm trei posibile confirmări empirice a celor de mai sus: (1) în sondajele de opinie din 2015, Vladimir Putin are o cotă de încredere de 86%, când le promite rușilor c-o să-i apere de ”occident”; la alegerile din 20 mai 1990, Ion Iliescu obținea 85,07% din voturi, promițându-le românilor c-o să-i apere de ”capitalism”. (2) în Europa geografică, popularitatea lui Putin este direct proporțională cu gradul de alienare socială al grupului-țintă: pensionari în Europa de Est, șomeri ”profesioniști” în Europa de Vest, adică categoriile neproductive (”asistații”) civilizației occidentale. Aceste categorii nu sunt utile societăților orientate spre ”progres” (indiferent ce înseamnă asta), dar sunt foarte utile societăților orientate spre stabilitate (zastoia), ca în cazul civiliației bizantine (complet refractară la invenție și experiment, după cum am văzut). (3) în Rusia, opoziția nu este considerată ”creierul de rezervă” al statului, ca la europeni și nord-americani; membrii opoziției sunt percepuți ca ”trădători”, asasinarea lor nu provoacă stupoare, ci jubilație, iar înfrângerile lor devastatoare în alegeri nu sunt văzute ca un semn al dezechilibrului social, ci ca un semnal al stabilității, al normalității. Dacă ne amintim că fiecare împărat bizantin (și țar rus) își percepea domnia ca pe o autocrație4, filiația este evidentă.

Concluzii. În măsura în care ipoteza este corectă, rezultă că: (1) Vladimir Putin are dreptate să nu se considere agresor, ci agresat. (2) Nu a făcut până acum destul de mult pentru a se ridica la înălțimea așteptărilor populare: Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Crimeea, Donbas… fleacuri. Nu cu astfel de găinării se apără o civilizație. Ceea ce este cu adevărat important urmează de acum încolo. (3) Dacă ”data de naștere” a civilizației bizantine este corectă (395 d.C.), iar durata de viață a unei civilizații este de circa 2000 de ani, înseamnă ca Rusia mai are la dispoziție vreo patru secole înainte de a deveni parte a civilizației occidentale (de a dispărea, cu alte cuvinte). Nu este cazul să ne facem speranțe că după sfârșitul ”crizei ucrainiene”, oricare va fi acesta, Europa va avea parte de pace. Nu va avea. Rusia are altă agendă.

Dar poate că așa cum profesorul Djuvara a greșit o dată (”iar faza imperială lipsește”), poate c-a greșit și-a doua oară, când a estimat vârsta medie a unei civilizații, pe baza exemplelor din trecutul pre-tehnologic. E tot ce pot să sper.

Note:

  1. The allegations and statements that Russia is trying to establish some sort of empire, encroaching on the sovereignty of its neighbours, are groundless. Russia does not need any kind of special, exclusive place in the world – I want to emphasise this. While respecting the interests of others, we simply want for our own interests to be taken into account and for our position to be respected.
    We are well aware that the world has entered an era of changes and global transformations, when we all need a particular degree of caution, the ability to avoid thoughtless steps. In the years after the Cold War, participants in global politics lost these qualities somewhat. Now, we need to remember them. Otherwise, hopes for a peaceful, stable development will be a dangerous illusion, while today’s turmoil will simply serve as a prelude to the collapse of world order.
    Yes, of course, I have already said that building a more stable world order is a difficult task. We are talking about long and hard work. We were able to develop rules for interaction after World War II, and we were able to reach an agreement in Helsinki in the 1970s. Our common duty is to resolve this fundamental challenge at this new stage of development.
    Thank you very much for your attention.
  2. http://valdaiclub.com/valdai_club/73300.html
  3. Prin ”civilizație occidentală”, Neagu Djuvara înțelege o elită globală, extrem de redusă numeric, precum și trei mari ansambluri supra-statale: Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, Federația Canadiană.
  4. An autocracy is a system of government in which a supreme power is concentrated in the hands of one person, whose decisions are subject to neither external legal restraints nor regularized mechanisms of popular control. (http://en.wikipedia.org/wiki/Autocracy)

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Fabulatii pseudo-istorice.

    In plus, din cate imi aduc aminte, in carte dl.Djuvara analizeaza cazul URSS si il plaseaza ferm in civilizatia occidentala, doar cu adoptarea occidentalismului intr-o forma perversa, scurt-circuitata. Apai daca URSS era parte din civilizatia occidentala, ce sa mai spunem de Rusia de azi…

    • Exact asta spunea Neagu Djuvara in 1975: ca URSS face parte din civilizatia occidentala si ca este ultimul stat competitor (contending state) care se mai opune Statelor Unite pentru suprematia in aceasta „civilizatie occidentala”. Ideea articolului (pe scurt) e ca nici URSS, nici Rusia nu fac si n-au facut parte vreodata din civilizatia occidentala, ci din cea bizantina. Pe care Vladimir Putin, in calitate de ultim (pentru moment) imparat bizantin, o „apara”.

  2. Discursul asta s-a mai auzit in timpul Primului Razboi Rece: „Sovieticii vor ataca, vor sa cucereasca toata Europa si toata lumea, nu se mai pot abtine”.
    Si uite ca nu au atacat. Esentiala pentru descurajare a fost forta NATO. Si de atunci, orice cred unii, raportul de forte intre Occident si Rusia s-a schimbat in favoarea Occidentului. Rusia tocmai a pierdut Ucraina, care a iesit din sfera sa de influenta si s-a orientat catre Occident.
    Rusia duce o lupta DEFENSIVA, incercand sa impiedice aderarea Ucrainei, Moldovei si Georgiei la UE si NATO.
    Daca Rusia va ataca, vom lupta. Pentru asta exista aliantele. Dar frica nu e un sfetnic bun. Daca ne temem prea mult de Rusia vom lua acele decizii care pun Rusia cu spatele la zid si ii lasa doar solutia atacului. Cea mai inteleapta vorba romanesca e aceasta: „de ce ti-a frica nu scapi”. Adica, daca ti-e frica, vei lua exact acele decizii care te duc la rezultatul de care te temi. Caz in care facem ca ala care s-a sinucis de frica mortii.

    • Perfect de acord. Rusia duce o lupta defensiva, pe toate fronturile (militar, tehnologic, cultural, economic, demografic etc). Cred ca de aici vine si actuala disperare ruseasca in privinta Ucrainei, pe principiul „Cea mai buna aparare e atacul”.

    • NATO a fost înființată de SUA în 1949 pentru a se asigura că, în Europa devastatată de război, sărăcită, dezorganizată, lipsită de autoritățile politice antebelice, URSS nu va depăși înțelegerile de pe ”bilețelul cu procente”. Forța militară a URSS era considerabilă și nu se retrăsese între hotarele ei ci devenise armată de ocupație și nu dădea semne că este dispusă a renunța la pradă. Probabil că echilibrul acesta precar nu ar fi putut fi menținut dacă URSS ar fi știut că SUA nu mai are nicio armă atomică. În fața unității statelor Europene și legată încă de calitatea de aliat Stalin s-a abținut să comită greșeala fatală.
      Chiar dacă nu apare explicit chestiunea ”bilețelul cu procente” în fraza lui Putin asta nu înseamnă că ea nu există: ”While respecting the interests of others, we simply want for our own interests to be taken into account and for our position to be respected.”
      Deci ”our own interests to be taken into account ” în România era de 90%.

      • Romania 90%, Grecia 10%. Dar eu cred ca, din punct de vedere bizantin, intreaga Ucraina si intreaga peninsula balcanica (minus Croatia) sunt „proprietate” ruseasca, si deci trebuie „aparate” in egala masura (indiferent de procentele de pe biletel) de „agresiunea” civilizatiei occidentale, reprezentate momentan de UE si NATO.
        Ceea ce vreau sa spun este ca spatiul ortodox are alta pondere in mentalul colectiv rusesc fata de restul Estului. Balticii si polonezii, de pilda, NE sunt „dusmani” si trebuie cuceriti, ca de atatea ori in trecut. Dar ucrainienii, georgienii si balcanicii NE sunt, de fapt, prieteni si trebuie „eliberati”. Desigur ca prioritatile militar-politice ale momentului sunt una, iar obsesiile religios-imperiale ale Rusiei sunt alta. In text am incercat sa ma concentrez doar pe acestea din urma. Intr-adevar, ar fi trebuit sa precizez cu claritate acest lucru… regret ca n-am facut-o. Imi dau seama ca trebuie sa va multumesc pentru ca mi-ati atras atentia!

  3. Djuvara nu lanseaza absolut nimic nou iar teoria ciclurilor civilizationale e veche si nu-i apartine. Inainte de el au enuntat-o Spengler si Toynbee iar si mai inainte Vico.

    • Nici Spengler, nici Vico si nici Toynbee nu au considerat civilizatia bizantina ca o civilizatie aparte, de sine-statatoare, probabil ca partial din ignoranta, partial din dispret. In analiza civilizatiei bizantine consta contributia si originalitatea lui Neagu Djuvara la teoria ciclurilor civilizationale. Ma rog, SI in asta.

  4. Dar daca ati face o simulare a ciclului evolutiv al civiliatiei bizamtine, sau, mai pe scurt, al Imperiului rus, in cheia lui Arnold J. Toynbee?

  5. Sau poate durata de viata a unei civilizatii se micsoreaza datorita globalizarii si a mijloacelor moderne prin care se poate comunica.

  6. Rusia se comporta ca un stat semi-primitiv. Rusia e un stat fascist si probabil ca ar fi interesant de analizat aceasta afirmatie gasita pe mai toate canalele media vestice si chiar neutre.

    • Cand citim „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826” de Dinicu Golescu, ne dam seama bizantinii erau, intr-adevar, niste semi-primitivi. Acum, in 2015, au asimilat tehnologia occidentala, dar nu si mentalitatea. Rusii sunt cei mai reprezentativi bizantini din prezent, dar nici romanii nu sunt departe. Filmul „Dupa dealuri” explica multe…

  7. ” Poate că eroarea e de-nțeles: acum 40 de ani, nu era deloc evident ceea ce, azi, a devenit orbitor de clar: Rusia lui Putin este chiar civilizația bizantină în faza ei imperială. Dacă acest lucru este adevărat, atunci sunt câteva concluzii care se impun de la sine. Dar este adevărat?”
    „Poate” – ” daca acest lucru este adevarat” – „dar este adevarat?”
    Cu „poate, daca, dar” poti afirma tare „Putin are dreptate”.
    Intarit prin repetare.
    Admiratie fata de Putin?

    • Nu admiratie, mai degraba mila. Duce o lupta deja pierduta, ceea ce probabil ca stie. Totusi, cel mai bine e sa fie judecat de cei care vor trai peste 50 sau 100 de ani, nu de noi, cei de-acum.

  8. Foarte interesanta abordarea, cumva Rusia si SUA sa nu fie ultimele regate combatante care se lupta pentru hegemonia civilizatiei occidentale, ci, de fapt, forma imperiala a doua civilizatii care se ciocnesc ? Sincer sa fiu, da, ar explica oarecum de ce Putin considera indreptatit sa faca ceea ce face acum, dupa modelul bizantin, la fel cum SUA se considera indreptatita sa se erijeze ca aparator al democratiei si modelului occidental oriunde in lume, inclusiv prin prezenta armata.
    As crede totusi ca in civilizatia occidentala inca mai exista sanse pentru ridicarea unor altor pretendenti la titlul imperial, candidatii pe care i-as vedea ar fi Brazilia, Africa de Sud si Australia, sunt cei mai excentrici geografic, recent intrati in cercul occidental, si cu un amestec de populatii foarte puternic; parca as paria pe Africa de Sud. Vorbim despre urmatoarele 2-3 secole, totusi.

    • Habar n-am cine va fi urmatorul „contending state” din interiorul civilizatiei occidentale, cel care va provoca suprematia americana, candva. In clipa de fata, cred ca numai cinci civilizatii mai sunt „vii”: cea occidentala (hegemonul) si civilizatiile bizantina, extrem-orientala, islamica si indiana, care duc lupte de supravietuire, pentru a nu fi absorbite (aculturate).

  9. Ramin de fiecare data uimit cind vad trimiteri la cota de popularitate a lui Vladimir Putin (cifra mentionata aici este 86%). O fac curent o multime de jurnalisti occidentali. Doar o mina de analisti, precum Edward Lucas – care a fost seful biroului „The Economist” de la Moscova, fac o observatie de bun simt: nu poti lua in serios sondaje de opinie de acest gen facute intr-o tara in care oponentii politici sunt agresati fizic, chiar omoriti (Boris Nemtsov, Anna Politkovskaya) sau sunt expusi public drept dusmani ai Rusiei pe mash-uri uriase asezate pe cladirti din Moscova. Cam cit de confortabil si de senin se poate simti cineva sa declare ca nu il place pe Putin? Spunind asta sunt convins ca Vladimir Putin este popular. Propaganda agresiva derulata pe toate televiziunile importante contribuie din plin la asta. Insa este ridicol sa citezi cifre exacte care masoara popularitatea lui Putin, ca si cind ar fi vorba de un sondaj de opinie realizat in Olanda sau Franta. In alta ordince de idei e greu de spus daca filiera ideologica promovata de regimul Putin si demonizarea Vestului au la baza convingeri autentice sau e vorba doar de ingredinetele necesare securizarii puterii de catre o elita conducatoare (in astfel de situatii e intotdeauna nevoie sa „construiesti” inamici).

    • Asa este, domnule Alexandru Lazescu, nu pot fi luate „de bune” niste sondaje de opinie facute in Rusia. De acord. Dar se poate discuta cu oameni din Rusia, direct sau prin intermediul internetului, iar parerile coincid uluitor de exact cu ceea ce sugereaza sondajele, asa „manarite” cum sunt ele. Putin este popular, mai mult, este iubit! „El ne apara” si „El ne-a redat mandria” – astea sunt cele mai frecvente raspunsuri pe care le-am primit. De aici am simtit si nevoia de a scrie acest text, pentru ca mintea mea de european nu putea sa priceapa de cine anume ii „apara” Putin pe rusi si cine le terfelise aceasta „mandrie” pe care Putin le-a „redat-o”. E foarte frustrant sa incerci sa discuti cu rusi, intelectuali sau nu – ai senzatia ca dai cu capul intr-un zid de beton armat.
      Nu e nevoie sa ma credeti pe cuvant. Intrebati-l pe Vasile Ernu, sa zicem. E persoana publica, dumneavoastra la fel, putin probabil sa refuze o discutie pe o tema pe care o cunoaste foarte bine… poate mai bine decat oricine din Romania.

  10. de acord cu dl Lazescu cu privire la sondaje, in rest insa nu pot sa nu iau in considerare argumentele destul de documentate ale d-lui Buzea, adica posibilitatea ca Putin sa se creada intr-adevar un fel de Mesia al civilizatiei Ruse;

    pe de alta parte poate fi si doar un fel de basescu ingrijorat ca se-mpute treaba cu cit a furat, si ca mai bine ataca Vestul sa-si acopere crimele, bine macar in cazul nostru ca n-aveam cu ce s-atace basescu, stiu si eiu, insula serpilor, d-astea, ca probabil c-a furat pina si motorina din tab-uri

  11. Sunt motive la fel de puternice sa vedem Rusia ca pe o civilizatie a stepei, cu influente bizantine si occidentale, dar si orientale. Daca Rusia ar fi un centru de civilizatie ar fi fost mult mai increzatoare in propriile forte. De fapt majoritatea rusilor sunt fie occidentali in aspiratii fie incuiati la minte din lipsa de educatie si sunt simple mase de manevra. Si daca tot e sa o luam istoric, asa au fost rusii mereu. Atunci cand s-au crestinat au dorit sa intre in mecanismele medievale europene, se intampla ca sa fie mai la indemana bizantinii, nu prea au avut de ales. Pe vremea aia rusii erau asimilati la varf cu vikingi, asa cum mai tarziu erau condusi de familii nobiliare europene.

    Cred ca ati papat prea mult Dughin si alti frati Karamazov, e important sa ne distantam putin dupa ce citim trei carti proaste, sa lasam sa mai treaca timpul si sa ne gandim cu capul nostru. Altfel ne transformam cu totii in marionete. Nu o sa gasiti nici un rus educat si sincer care sa ii dea dreptate ideii de civilizatie euro-asiatica, cei ce vehiculeaza ideile astea sunt doar protipendada lui Putin din Rusia si cercurile selecte din ultranationalismul european, care nici nu sunt sinceri de altfel, simt un aliat si ii dau moara la apa, asta e tot..

    • Tocmai ca am gasit rusi educati si sinceri. Foarte sinceri, va garantez, si in mod sigur mai educati decat mine. Si nici vorba de protipendada lui Putin, nici macar sinecuristi nu erau. De aici stupefactia mea bovina… mi-au trebuit vreo 10 luni ca sa-mi construiesc aceasta teorie ca sa scap de caderea in pacatul extremismului („Toti rusii sunt bolnavi psihic” etc).

  12. Cred ca dificultatea consta, de fapt, in definirea acelei „our position”, de catre toate partile implicate.
    Rusia se considera jignita de „pozitia” de putere regionala si se considera indreptatita la „pozitia” de putere globala. Important este si ce pozitie considera adversarii sai ca ocupa Rusia. Si mai important este ce pozitie ocupa Rusia, in mod obiectiv, in lumea reala, astazi.

    Razboaiele decisive ale viitorului se vor purta in spatiul extra-atmosferic, iar statele ce vor detine puterea acolo nu e musai sa aiba zeci sau sute de milioane de locuitori, nu e musai sa stea pe rezerve imense de petrol si gaze. Notiunea de „putere globala” e posibil sa capete intelesuri noi si neasteptate, in anii ce vor urma. Suprematia tehnologica este arma suprema a viitorului, cea care va indreptati un stat sa fie o putere globala.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro