vineri, august 12, 2022

Vladimir Putin aruncă mănușa Occidentului: să îndrăznească, noi în Ucraina nici nu am început cu adevărat să luptăm!

„Sunt gata să demisionez chiar mâine. Sunt dezamăgit total de armata noastră (…)  Noi nu avem armată. Știi cum luptăm noi? Cu ceea ce a rămas din cel de-al Doilea Război Mondial. Dar ucrainenii au de toate, tehnologii noi. La ei oamenii practic nu luptă. Pentru ei luptă tehnica, dar la noi e invers, tehnica nu luptă pentru că nu o avem sau e zdrobită. La noi oamenii sunt trimiși în prima linie și aproape că nu au mai rămas, cel puțin în regimentul meu. O parte au fost uciși, sau au scris pur și simplu cerere de demisie și au plecat la naiba de aici. Ca să înțelegi: un sat prăpădit cu șapte străzi l-am luat în două luni și jumătate. Iată acum satul e al nostru. La TV spun doar minciuni, niciun pic de adevăr.” (adevărul.ro)

Un soldat rus într-o conversație telefonică cu un prieten de acasă

Joi, 7 iulie ac., Vladimir Putin a rezumat într-un discurs pentru liderii de grupuri parlamentare din Dumă, cum arată temele hybrisului rusesc, după ce armata a reușit să obțină controlul asupra regiunii Lugansk (odată cu retragerea armatei ucrainene din Lisîceansk):  

„Astăzi auzim că vor să ne învingă pe câmpul de luptă. Ce poți să spui, să încerce. Am auzit de multe ori că Occidentul vrea să lupte cu noi până la ultimul ucrainean. Aceasta este o tragedie pentru poporul ucrainean, dar se pare că totul merge în această direcție. (…) Toată lumea ar trebui să știe că, în mare, nu am început încă nimic serios. În același timp, nici noi nu refuzăm negocierile de pace. Dar cei care refuză să știe că cu cât mai târziu, cu atât le va fi mai greu să negocieze cu noi. (…)

Ni se spune că noi am început războiul în Donbass, în Ucraina. Nu, acesta a fost declanșat de același Occident colectiv, organizând și susținând o lovitură de stat armată neconstituțională în Ucraina, în 2014, apoi încurajând și justificând genocidul împotriva locuitorilor din Donbass.

Occidentul colectiv este instigatorul direct, vinovatul de ceea ce se întâmplă astăzi (…) dacă același Occident a vrut să provoace un conflict pentru a trece la o nouă etapă în lupta împotriva Rusiei, la o nouă etapă în descurajarea țării noastre, atunci putem spune că, într-o oarecare măsură, a reușit. Războiul a fost dezlănțuit și au fost introduse sancțiuni. În condiții normale, probabil că acest lucru ar fi fost dificil de făcut.”[1]

În esență, Vladimir Putin a iterat aceeași teză potrivit căreia Moscova nu avea o altă soluție decât să atace Ucraina, pentru a răspunde provocărilor Occidentului și a elibera regiunile locuite de vorbitorii de limbă rusă, care ar fi fost supuși unui genocid sistematic de către forțele armate și paramilitare ale guvernului de la Kiev.

Armata rusă își urmează neabătut obiectivele, a insistat Putin în discursul său, chiar dacă nu o face uzitând de întreaga forță de care este capabil. Chiar și în aceste condiții, Luganskul a fost eliberat și misiunea continuă în Donețk, pentru a obține și controlul regiunii respective, în întregime.

Occidentul, i-a atenționat Vladimir Putin pe parlamentari, și-a dat arama pe față atunci când a instituit sancțiuni economice pentru a slăbi Rusia și a început să furnizeze arme Ucrainei, după care a declarat că scopul este de a învinge Rusia, chiar și cu prețul vieții a zeci de mii de ucraineni, ceea ce ar fi de fapt adevărata tragedie a acestei confruntări.

Vladimir Putin vorbindu-le liderilor de grup din Duma. Sursa: http://en.kremlin.ru/events

Rusia nu este dispusă însă să cedeze și își va urmări neabătut obiectivele, calibrându-și efortul de război (Putin a rostit în sfârșit cuvântul „război”[2]) pe măsura rezistenței pe care o va întâmpina, a lăsat președintele rus să se înțeleagă. Dacă Kievul ar fi dispus să revină la negocieri, în mod pragmatic, să accepte revendicările principale ale Rusiei, distrugerile și pierderile de vieți omenești ar înceta. Desigur, pentru a face acest lucru, Kievul ar trebui să iasă de sub influența Occidentului.

Rezumând temele discursului putinist, am pregătit trecerea la ce anume ar putea urma în Ucraina în perioada următoare. Rusia, este clar, nu și-a schimbat obiectivele teritoriale și politice, așa cum au putut ele să fie descifrate încă din prima lună de război: cucerirea estului și sudului Ucrainei și trecerea lor sub influența Rusiei, fie ca stat independent, fie ca parte/părți ale Federației și schimbarea regimului de la Kiev cu unul marionetă.

Aceste obiective nu sunt negociabile pentru Kremlin, negociabilă este doar calea de a ajunge la aceste obiective, din punctul de vedere al Moscovei. Aspect pe care îl știe foarte bine și Kievul, motiv pentru care a preferat să părăsească masa negocierilor diplomatice.

Ucraina a decis să joace altă carte, pe care o speră câștigătoare, și pentru ca strategia să-i reușească, are nevoie de un sprijin masiv din partea Occidentului. Cu arsenalul de tip sovietic pe care l-a avut la dispoziție, Kievul a dejucat cu succes strategia războiului fulger, a provocat pierderi grele rușilor și i-a îndepărtat de Kiev, Harkov și Odessa.

Cu arme grele și tehnologie sofisticată obținută de la Occident, Ucraina speră la mai mult, așa cum o repetă insistent în ultimele două luni: începând cu august ac., cu o forță de circa 1 milion de oameni, Kievul vrea să recucerească teritoriile din care s-a retras până acum, în est și în sud. Așa arată victoria pentru Ucraina și ucraineni.

Rusia, în schimb, a început transformarea sistemului social în teritoriile pe care le controlează, după modelul rusesc, oferind cetățenie, introducând rubla în circulație, permițând accesul doar la canalele de televiziune rusești sau străine agreate și trecând la sistemul de educație în limba rusă. Așa arată victoria pentru Moscova.

Occidentul își dorește victoria Ucrainei, dar încă nu este clar cum o definește, pentru că nu există o viziune unică. Statele Unite sau Marea Britanie ori Polonia nu și-au ascuns susținerea pentru o victorie totală a Ucrainei, dar este puțin probabil să furnizeze Kievului întreaga cantitate de arme și echipamente de înaltă eficiență și nivel tehnologic de care are nevoie și pentru cât timp va fi nevoie.

Alte state, ca Franța de exemplu și chiar Germania, consideră o victorie a Ucrainei faptul că va rămâne un stat democratic, că va continua să aibă acces la Marea Neagră, chiar dacă va trebui, în urma negocierilor, să renunțe definitiv la Crimeea, Lugansk și Donețk și că, statul ucrainean (după redesenarea teritorială stabilită prin tratate și cu garanțiile internaționale aferente), va deveni parte de drept a Occidentului, ca membru al Uniunii Europene.

SCENARIILE VICTORIEI RUSE

O analiză a AFP, realizată după retragerea armatei ucrainene din Lisîceansk, care citează analiști care urmăresc atent conflictul – Pierre Grasser, cercetător asociat la laboratorul Sirice de la Universitatea Sorbona, Pierre Razoux, directorul Fundației Mediteraneene pentru Studii Strategice (FMSS) și Alexander Grinberg, analist la Institutul pentru Securitate și Strategie din Ierusalim (ISSI) – trece în revistă opțiunile pe care le are Kremlinul pentru continuarea conflictului din Ucraina[3].

Nu putem ști sigur dacă analizele experților occidentali specializați și predicțiile acestora vor fi confirmate în viitor la modul absolut, dar ceea ce avem acum pe masă este cam tot ce au analiștii și planificatorii la dispoziție; în condițiile în care Putin și Kremlinul au luat în ultimele lunii decizii pe care analiștii le cotau cu probabilitate redusă și dată fiind logica războiului, multe din predicțiile actuale vor putea fi contrazise și depășite de realitatea complexă a conflictului din Ucraina.

Revenind la opiniile experților, aceștia consideră că la acest moment armata rusă nu poate fi împiedicată să preia controlul complet în Donbass, care este oricum deținut parțial de separatiștii pro-ruși încă din anul 2014, chiar dacă în respectivul teritoriu vor continua să existe pungi de rezistență ale ucrainenilor.

Rusia va încerca să preia controlul în Sloviansk și Kramatorsk și împrejurimile lor, unde speră că va găsi o populație cu sentimente pro-ruse care să nu fie ostilă ocupației. Pe de altă parte, deși în sud rușii controlează Hersonul, situația de la Marea Neagră nu au reușit să o stabilizeze; exemplul cel mai bun este că nu au reușit, în ciuda superiorității lor navale, să mențină controlul Insulei Șerpilor.

Doar controlul coastei ar oferi Moscovei continuitate teritorială cu Crimeea pe care au anexat-o în 2014 și accesul la porturile ucrainene de la Marea Neagră. Harkov, al doilea oraș al Ucrainei și foarte apropiat de granița cu Rusia, rămâne un obiectiv pentru armata rusă. Doar că o bătălie pentru controlul acestui mare oraș, cu aproximativ 1,5 milioane de locuitori, ar fi total distructivă, iar asediul ar putea dura chiar și mai mult de un an.

Cornel Codiță crede că, în plan militar, credința lui Putin în victorie are ca element de susținere decalajul în timp, material și uman dintre efortul militar aplicat punctual pe front de forțele rusești și elementele de sprijin care vin din Occident pentru armata ucraineană.[4]

Decalajul permite crearea și menținerea unei superiorități locale, marcarea succeselor pe teren și transformarea lor ulterioară în trofee politice sau, eventual, elemente de negociere pentru finalul conflictului.

Vladimir Putin este convins că el și regimul său pot supraviețui mult peste timpul critic pe care îl au la dispoziție democrațiile occidentale pentru a face față complexului de consecințe create de război. Democrațiile sunt fragile, iar dacă Rusia prelungește suficient de mult timp sancțiunile, atunci este posibil ca Occidentul să piardă competiția de reziliență cu dictatura.

SPERANȚE ȘI DILEME

Ucraina trebuie să facă față imperiul rus agresiv fără să poată anticipa când această încercare prin care trece va lua sfârșit, în condițiile în care liderii de la Moscova sunt deciși să nu renunțe cu niciun preț la pretențiile pe care le au față de această țară suverană, care ne este vecină.

Occidentul, care de fapt este o entitate ce vorbește pe multe voci, este singurul sprijin al Kievului și al ucrainenilor care vor să se elibereze din ghearele imperiale, dar ar la rândul său propriile-i probleme pe care trebuie să le rezolve ca să facă față provocărilor viitorului.

Acest Occident știe bine ce poate face pentru a ajuta Ucraina, dar în același timp semnalează prin vocea unor lideri și care sunt limitele pe care le întrevede, cel puțin deocamdată, în acțiunile pe care le promovează pentru a fi de ajutor Kievului.

Aceste limite sunt date de reticența cu care populația din Occident (adică electoratul) privește perspectiva unor lipsuri sau creșterea costului vieții, ca să nu vorbim de temerile legate de implicarea directă în război cu o țară cum este Rusia. Iar într-o țară democratică, până la urmă, electoratul este cel care decide limitele mandatului politic executiv.

În Occident se poate discuta despre reconstrucția Ucrainei, despre acordarea de ajutor militar și umanitar, despre modul în care Ucraina își va găsi în viitor locul alături de statele democratice ale lumii și în Uniunea Europeană. Dar când vine vorba despre frig în case la iarnă, despre cozi la pompele de benzină, despre creșterea prețurilor la alimente, care pot aliena electoratul și alimenta partidele extremiste și naționaliste, totul se schimbă.

Ne putem imagina un Occident care să continue neabătut susținerea Ucrainei până la o (iluzorie) victorie prin alungarea armatei ruse din teritoriile ocupate acum în Donbass și Crimeea, adică nu se știe pentru câți ani de acum înainte? Puțin probabil. De aceea contraofensiva masivă pe care Kievul o planifică pentru luna august și, mai ales, rezultatele sale, sunt de cea mai mare importanță.

Această contraofensivă este marea speranță a Kievului, care crede nu doar că va avea succes, dar și că astfel va putea provoca debarcarea regimului Putin. Kremlinul, pe de altă parte, prin Vladimir Putin, a anunțat că este gata să răspundă cu toate mijloacele – și are destule încă, nu există nicio îndoială – la contraofensiva ucraineană, pentru a dovedi că recâștigarea teritoriilor acum ocupate dorită de Kiev este iluzorie.

Occidentul are și el temerile sale. Dacă Moscova nu își va impune limite în răspunsul său militar la contraofensiva ucraineană, de exemplu va recurge la arme nucleare tactice, care va putea fi următoarea mutare occidentală? Să intervină militar, declanșând perspectiva unui viitor și greu de controlat conflict la scară mondială?

Occidentul speră într-o minune. În principiu speră că această contraofensivă ucraineană va avea un oarecare succes și va pune probleme Kremlinului, destul de serioase încât să provoace o criză de leadership și, eventual, să le dea suficient curaj oponenților lui Putin să-i provoace debarcarea.

Schimbarea de lider la Moscova într-un astfel de mod va destabiliza suficient de mult poziția Rusiei încât să își diminueze pretențiile față de Ucraina. Dar mai trebuie să se întâmple și un alt eveniment fericit, și anume ca ucrainenii să fie de acord cu anumite cedări teritoriale, astfel încât să poată fi construită o bază reală de dialog pentru o pace de durată între Ucraina și Federația Rusă.

Să recunoaștem, la acest moment, o astfel de fericită perspectivă nu se întrezărește cu niciun chip. Ori, dacă și Kievul și Moscova rămân inflexibile și continuă să escaladeze, iar războiul se va prelungi și va crește în intensitate, alegerile Occidentului vor deveni tot mai dificile. Vladimir Putin spre o astfel de perspectivă țintește și la ea s-a referit atunci când a avertizat că odată cu trecerea timpului va fi mai dificil de negociat cu Rusia.

O analiză a Der Tagesspiegel, reluată de HotNews, opinează că Occidentul trebuie urgent să definească ce anume înseamnă în opinia principalelor capitale occidentale o victorie în Ucraina sau, cu alte cuvinte, care sunt limitele pe care le întrevede și pe care trebuie să le discute coordonat și cu Kievul.

Un sondaj de opinie realizat în rândul ucrainenilor, al cărui rezultat a fost publicat de agenția de presă Ukrinform, arată că 90,3% din populația chestionată crede în victorie. O proporție de 35,5% dintre ucraineni consideră că Ucraina are nevoie de o perioadă de șase luni sau un an pentru a obține victoria împotriva Rusiei, 20,4% cred că sunt necesare câteva luni, iar 16,9% au declarat că ar fi nevoie de mai mult de un an.

Din punct de vedere militar, o victorie a Ucrainei necesită o definire clară, explică analiza Der Tagesspiegel. Adică, fie victoria este definită ca fiind alungarea armatei ruse de pe teritoriul Ucrainei în granițele recunoscute internațional, anterior lui februarie 2014, sau este definită ca îndiguire a ofensivei ruse, armata Moscovei urmând să se mulțumească cel mult cu controlul asupra Donbass și al peninsulei Crimeea?

Diferența dintre cele două tipuri de rezultate militare este foarte mare, de esență, și calibrarea asistenței occidentale pentru Ucraina depinde de varianta care va fi, în final, luată în considerare. Acum nu există o unitate de viziune occidentală asupra variantei de victorie considerată realist acceptabilă și care să fie ca atare convenită și cu Kievul, care, în mod natural, insistă pe ideea că victoria totală este posibilă.

Nu doar liderii de la Kiev văd o victorie posibilă, ideea este susținută și de alte voci importante; una din aceste voci este cea a opozantului rus Andrei Piontkovski.

Andrei Piontkovski. Sursa: lithuaniatribune.com

Politologul Andrei Piontkovski crede că dacă contraofensiva ucraineană va reuși să elibereze Hersonul, șocul pe care îl va avea în Rusia o astfel de victorie va fi total.[5]

Cu alte cuvinte, Piontkovski punctează că totul depinde de succesul contraofensivei de vară anunțată de Ucraina: dacă ea va reuși, șocul va fi pe deplin resimțit în societatea rusă, zguduind încrederea în leadershipul lui Putin și a asociaților săi de la Kremlin; inclusiv moralul armatei ruse va fi ireparabil afectat.

În acel moment, crede Andrei Piontkovski, Occidentul va dobândi încrederea necesară pentru a susține Ucraina în războiul său total de eliberare a teritoriului, pentru că în acest mod poate grăbi și acea criză așteptată din societatea rusă care să provoace debarcarea lui Vladimir Putin și a partenerilor săi care susțin războiul din Ucraina.

Teoria șocului de care are nevoie societatea rusă pentru a se dezice de „câinii războiului” de la Kremlin, pe care o creditează și Andrei Piontkovski, poate avea baze reale: cazurile de soldați care demisionează sau refuză misiunile pe frontul ucrainean se înmulțesc, iar sondajele de opinie indică o creștere a procentului celor care vor ca războiul să se încheie cât mai repede.

Jurnaliștii de la Meduza (meduza.io) au obținut și au publicat rezultatele unui sondaj de opinie comandat de Kremlin centrului rus de sondare a opinie publice VCIOM, la finele lunii iunie ac., pentru a măsura opiniile rușilor privind continuarea războiului în Ucraina.

Conform rezultatelor, 30% dintre respondenți consideră că ostilitățile din Ucraina ar trebui oprite cât mai curând posibil. Alți 13% au precizat că le este greu să răspundă în timp ce 57% dintre respondenți consideră că războiul din Ucraina ar trebui continuat. În marile centre urbane Moscova și Sankt Petersburg aproximativ 40% din locuitori doresc încetarea ostilităților, iar 48% sunt în favoarea continuării acestora.

Rușii cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani resping în proporție de 43% războiul și doar 41% susțin continuarea ostilităților. În grupa de vârstă 18-24 de ani, 56% sunt pentru încheierea războiului și doar 19% sunt pentru continuarea sa. În general, cu cât respondenții sunt mai în vârstă, cu atât susțin mai mult operațiunea militară specială; în rândul respondenților de peste 60 de ani, 72% s-au declarat în favoarea continuării invaziei.[6]

Dacă un șoc ar putea schimba situația, accentuând trendul de respingere a războiului în societatea rusă, este dificil de apreciat cu acuratețe din Occident; realitățile actuale din Federația Rusă indică evoluții complexe și contradictorii, marcate în general de ideea de respingere a modelului occidental.

Pe acest fond, Vladimir Putin are spațiu suficient pentru cacialmaua pe care o joacă de ceva timp cu lumea. Ucraina, în schimb, nu are mai mult de o șansă să-și joace atuurile pe care le are pentru a rămâne o națiune liberă și neatârnată.


[1] http://en.kremlin.ru/structure/president

[2] If the West wanted to provoke a conflict in order to move on to a new stage in the fight against Russia and a new stage in containing our country, we can say that it has succeeded to a certain extent. A war was unleashed, and the sanctions were imposed. Under normal circumstances, it would probably be difficult to accomplish this.

[3] https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25662066-donbas-sau-mai-mult-cele-5-optiuni-ale-lui-putin-ucraina.htm

[4] https://www.bursa.ro/de-ce-crede-putin-in-victoria-lui-finala-64210748

[5] https://evz.ro/momentul-decisiv-al-razboiului-din-ucraina-prevazut-de-un-opozant-al-regimului-lui-putin-va-fi-un-soc-imens.html

[6] https://www.hotnews.ro/stiri-international-25675197-sondajul-secret-kremlinului-cati-rusi-opune-fapt-razboiului-ucraina.htm

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. O analiza geopolitica foarte buna si pe date actuale. Acest conflict ne arata ca tratatele post WW2 au cazut in mare parte si nimeni nu stie acum cum si cand se va termina acest razboi regional, sunt presuouneri. Occidentul nu a inteles nici perioada razboiului rece nici cea de acum, dar nici pe Rusia, a avut interese economice proprii, care acum cazut ca popicele.

  2. Ca părere, Rusia nu se va opri până când nu va desființa Ucraina ca stat. Apoi va ataca de exemplu Kazahstanul,etc. Obs: Occidentul este de fapt divizat între SUA+UK+Polonia și Europa de Vest.

  3. Între toți analiștii citați doar Cornel Codiță ar fi putut lipsi…
    Dar nu, opinia sa de maximă importanță a fost citată și totul a devenit clar… ca apa tulbure!

    • Asta i-a fost consigliere de mare strategie batrinului bolsevic criminal, Iliescu. Socant, cum toti baietii din famigliile ereditare staliniste de dupa `47, tineri securisti in `89, si-au gasit ogeac bun si-n capitalismul de cumetrie post-ceausist al lui Batiuska. Au reabilitat comunismul si socialismul intinate de Ceausescu, sau inca mai lupta, iata, prin fostii lingaci deveniti mari „analisti”? Cu un asa ministru al Apararii, sub absolut false flag, n-ar fi de mirare, ca Putler sa afle ce si cum prin „politica” NATO!

      • – când Obama face publice rezultatele exercițiilor militare (răspunsul militar al Statelor Unite la diverse evoluții internaționale);
        – când Mircea Geoană e secretar-adjunct la NATO;
        – când șeful lui Mircea Geoană e unul ca Stoltenberg, care activa în Internaționala Socialistă de Tineret încă de la 17 ani, unde era coleg cu Olaf Scholz, devenit celebru cu formula ”aggressiv-imperialistische NATO” și cu vizitele sale de înfrățire în RDG,
        e oarecum deplasat să mai discutăm despre Ion Iliescu și Cornel Codiță.

        Putin încă are în Germania cârtițele plantate cu mâna lui, e ridicol să susțină cineva că își obține informațiile din România. Abia asta e false flag, să dăm vina pe români, când Putin face jocurile la Berlin și la Bruxelles.

        • @Harald
          Deci facem ce facem si tot DE e de vină/e cauza tuturor belelelor.
          Ah, e adevărat că a fost adăugat și Bruxelles….

  4. Intrebarea zero la care trebuie raspuns public este ce procent din populatia regiunilor revendicate de rusi este filo-rusa. (Pentru ca sunt convins ca in cancelariile occidentale se stie sigur raspunsul, dar trebuie spus si publicului, intr-o democratie. In presa este o tema total ignorata.)

    Noi stim bine ca o parte insemnata din populatia Moldovei este filo-rusa, ceea ce face imposibila integrarea euro-atlantica intr-un viitor scurt.
    Cu atat mai mult, ma astept ca populatia acelor regiuni sa fie filo-rusa intr-o proportie destul de insemnata, datorita legaturilor geografice, culturale, istorice si economice mai vechi, pe care le are cu Rusia. (De asemenea stiu cazul unui amic medic in Germania de multi ani, originar din regiunea Donetc care sustine cu tarie razboiul Rusiei. Dar admit ca poate fi un caz anecdotic, nu reprezinta in niciun caz o statistica, dar m-a facut sa imi pun intrebari.)
    Intrebarea este cat de insemnata este proportia aceasta. Daca sunt filo-rusi in proportie de 10%-20% este una, daca sunt filo-rusi in proportie de 60%-70% este altceva.

    Nu incerc sa justific razboiul rus in niciun caz. Inteleg ca este un razboi de agresiune conform ONU si dreptului international, iar ca roman imi este foarte clar ca in avantajul nostru ar fi o infrangere totala a Rusiei cu revenirea la granitele stabilite in 1991, si debarcarea regimului Putin. :)
    Pe de alta parte cred ca numai pornind de la aceasta realitate, care este masurabila statistic, se poate negocia pacea durabila.

  5. “Am auzit de multe ori că Occidentul vrea să lupte cu noi până la ultimul ucrainean.”
    A auzit ce-i spun apropiatii, care nu-i spun adevărul: “până la ultimul soldat RUS, care va mai fi pe teritoriul Ucrainei”

    • Da, aveți dreptate!
      Vă mulțumesc pentru prilejul pe care mi-l oferiți.
      Am observat și eu, dar târziu, că am scris Kiev în loc de Kremlin. Și nu am mai observat nici la a a doua și nici la a treia citire.

  6. Stimate domn Cristian Felea,
    Citez din articol : „Rusia, în schimb, a început transformarea sistemului social în teritoriile pe care le controlează, după modelul rusesc, oferind cetățenie, introducând rubla în circulație, permițând accesul doar la canalele de televiziune rusești sau străine agreate și trecând la sistemul de educație în limba rusă. Așa arată victoria pentru Moscova”.
    Pai ucrainienii au facut altceva? Sistemul educational mai era doar in ucrainiana (incepand de la cresa !), canalele TV (si posturile de radio) in limbile rusa/romana/maghiara au fost desfiintate, ziarele in aceste limbi au fost interzise; limba ucrainiana este obligatorie ca limba de comunicare si in unitatile administrative in care nu intalnesti picior de ucrainian! Impartirea administrativa a Ucrainei a fost modificata in ultimii ani in asa fel incat sa existe doar UAT-uri cu majoritate ucrainiana (in putine locuri nu s-a putut face acest lucru, pur si simplu nu existau haholi!)
    Cazul romanilor: raioanele Herta (95% romani) , Noua Sulita (66% romani) si Voloca/Adancata (51,4% romani) au fost in 2020 desfiintate. Nu mai exista o scoala/gradinita in limba romana (acolo unde comunitatile locale au dorit pastrarea lor, pur si simplu autoritatile regionale au taiat fondurile necesare functionarii acestora).

    • @Pilu
      Cred că nu doriți să sugerați că războiul Rusiei cu Ucraina este pentru principii, adică Putin a ridicat steagul și în apărarea minorităților română, maghiară etc. oprimate de majoritatea ucraineană.
      Și că dacă Putin și-ar atinge obiectivele maximale, românii ar deveni dintr-o dată autonomi în Bucovina sau la sud de Republica Moldova.
      Dar dacă acest lucru transpare din comentariul dvs., vă îndemn să observați cum tratează Moscova situația din Republica Moldova, în particular din Transnistria, în ultimii 30 de ani.
      Drepturile minorității române din Ucraina au fost, sunt și rămân o prioritate pentru România în relația cu Ucraina. Aderarea Ucrainei la spațiul UE nu se va face fără drepturi pentru români la nivelul la care și minoritatea ucraineană din România are acces.
      Dar între cele două chestiuni nu putem găsi puncte de aderență, oricum doriți să forțați logica discursului și argumentația dvs.

      • @autor
        1)Citez, iarasi : „Drepturile minorității române din Ucraina au fost, sunt și rămân o prioritate pentru România în relația cu Ucraina. ”
        Or fi ele o prioritate pentru Romania dar asta nu conteaza; ar conta daca drepturile minoritatilor ar deveni o prioritate pentru autoritatile ucrainiene.
        2) Citez din , din nou : ” Aderarea Ucrainei la spațiul UE nu se va face fără drepturi pentru români la nivelul la care și minoritatea ucraineană din România are acces.”
        Cine va garanteaza acest lucru, stimate domn? Cazul minoritatii romane din Bulgaria il cunoasteti? Politicienii romani din anii premergatori aderarii celor doua tari la UE au judecat la fel ca dvs; nici acum nu a incetat bulgarizarea numelor romanesti; cat despre scoli si presa in limba romana, nici vorba…nici macar nu sunt recunoscuti ca minoritate.
        Drepturile minoritatilor nationale nu sunt importante pentru UE (stiti ca Franta si Grecia nu le recunosc prin prevederi constitutionale?). Nimeni in UE nu se va bate pentru drepturile minoritatilor nationale din Ucraina; va un subiect secundar in negocierile de aderare ale acestora.
        3) pe mine ma intereseza prea putin daca Putin are principii sau nu; nu prea ma intereseaza nici calitatea submediocra a celor care conduc astazi UE (mai degraba vedeti dvs unde s-a dus euroiul si ganditi-va ,cu spaima, ca la un moment dat BNR nu va mai putea sustine leul! ). Nu traiesc in colhozul european si sunt doar putin afectat de razboiul Rusia-Ucraina.
        4) Cu titlu personal va informez ca am studiat destul de mult logica; oricum mai mult ca dvs. De aceea remarc ca nu ati raspuns intrebarii mele (foarte simple, la urma urmei) : „Pai ucrainienii au facut altceva?” Raspunsul dvs este plin de” bla, bla”, „daca, parca”, „vom veghea” si….parca nu ati fi inginer si chiar cu doctorat…
        Am sa-l intreb pe prof. Ciprian Carja Bolog despre dvs; sper ca nu a fost el directorul de teza.

        • Vă văd pornit pe ceva, nu pus pe dialog.
          Cum motivația dvs. mă depășește, în sensul că nu îi găsesc puncte de aderență cu chestiunile luate în discuție, în timp ce alunecă spre un fel de atac la persoană, mă tem că mă voi opri aici.
          Nu înainte de a vă transmite cele mai bune salutări și scuze dacă vreodată, cândva, undeva v-am supărat în vreun fel. Se mai întâmplă, nu-mi dau seama (eu semnez cu numele meu, dvs. cu un alias).
          Să auzim numai de bine!

        • Sunt de acord cu punctul 3. UE a pierdut totul din cauza politicilor sale, in timp ce SUA creeaza aliante cu partenerii sai din indo-pacific, iar China se aliaza cu Rusia si alte state din Asia, Africa si America de Sud. Timpul nu mai are rabdare cu UE, iar asta nu se intelege la Bruxelles. Deocamdata se agata de promisiuni, de invitatii pentru aderare (Ucrina, Albania (!!), Macedonia de Nord, R.Moldova), de acorduri pentru importul de gaze din state terte pentru a atenua criza energetica, insa este din ce in ce mai clar pe zi ce trece ca asistam la disolutia UE. Ultima bomba: Romania prin nea Dincu, achizitioneaza submarine si elicoptere franceze, semn ca SUA incepe sa dispara din „peisaj”.

          • Pai ce submarine puteau lua de la americani? SUA are doar submarine nucleare, total nepotrivite pentru ligheanul Mara Neagra. Plus ca sunt 3-4 miliarde bucata si intotdeauna e nevoie de minim 3. Cele produse de francezi sunt diesel si costa la un 4-500 milioane bucata.

    • @Pilu In functie de situatie si abordare, aceste drepturi pot fi un prilej de multumire al unei comunitati, sau unul de vrajba apriga, distrugere si macelarire a unor oameni. Merita? Depinde pe cine intrebi… Chestiunea drepturilor era acuta la 48, cind nationalismul era la moda. Personal am tras cincluzia ca ,,identitatea” mea de român (acelasi lucru daca era de orice alta natiune) si dreptul de a-mi folosi limba româna la greu sint niste tinichele si bolovani agatate de gitul meu si pe care trebuie sa le trag dupa mine. Nu, multumesc, m-am descotorosit. Sint capabil sa ucid, violez si distrug ca sa pot sa-mi manic micii cu mamaliga, sa beau tuica si sa spun da da da? Doamne pazeste! Eu sint o minoritate româna de un individ in Judetul Stockholm, Suedia, si mi-am exercitat drepturile invatind limba si cutumele suedeze in draci. Ma simt perfect si nu-mi interzice nimeni sa stau in itari tricolori si sa cint Balada. Chestia e ca poate am si alte ambitii si pretentii de la viata. Poate vreau sa-i mai aflu din secrete cit mai apuc, indiferent in ce limba o fac. In spatele cuvintelor e o magma de idei care nu tin oricum de limba, in afara de ,,dir” si ,,viezure”. Repet, nu impun nimanui reteta mea. Dar constat ca pentru o credinta sau pentru o identitate un individ e gata sa tortureze si ucida oricit de multi semeni poate.
      In cazul Ukrainei, sansa ei de a respecta minoritatile e pe timp de pace. Iar românasilor din afara angelicei noastre tarisoare le-as recomanda sa-si lase copiii sa invete in scoli obisnuite, lucru care inseamna o asigurare de viata.

  7. Marea problema pe care o vad e ca ucrainenii isi vad tara cum se naruie in fiecare zi iar rusii stau bine-mersi in fata televizorului cu punga de popcorn, vazandu-si de vietile lor, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Nici soldatii ucraineni nu sunt nelimitati. Degeaba primesc arsenal superior din partea occidentului daca sunt tocati sistematic de bombe sovietice expirate.
    Razboiul are sanse reale sa se termine in favoarea ucrainenilor, numai daca vor incepe lupte si in spatele frontului, axate pe distrugerea infrastructurii rusesti si a industriei de razboi.

    Sanctiunile occidentale vor fi in curand depasite si cred ca putin are dreptate sa afirme ca rusii vor rezista, in conditiile in care vor gasi caile de evitare prin partenerul chinez. Rusii trebuie lasati fara curent, fara cai ferate, fara zboruri comerciale, fara conducte de transport petrol si gaze,astfel incat sa puna capat invaziei dar fara distrugeri de obiective civile.

    • Da, corect!
      Trebuie și ei amenințați că dacă mai bombardează orașele, vor primi același lucru înapoi.
      Trebuie atacați la mașina cu cazanul cu ciorbă, cisterna cu motorină, depozite, drumuri, poduri, noduri de cale ferată.

  8. „Dar mai trebuie să se întâmple și un alt eveniment fericit, și anume ca ucrainenii să fie de acord cu anumite cedări teritoriale, … să recunoaștem, la acest moment, o astfel de fericită perspectivă nu se întrezărește cu niciun chip. Ori, dacă și Kievul și Moscova rămân inflexibile și continuă să escaladeze, iar războiul se va prelungi și va crește în intensitate, alegerile Occidentului vor deveni tot mai dificile.” (sic!)
    Dacă vă exprimați „fericirea” pentru eventualele cedări teritoriale, înseamnă că aveți o înțelegere cam putinistă a fenomenului. Pe de altă parte, folosirea conjuncției „ori” în loc de „or”, trădează de fapt nivelul de înțelegere a situației.
    În rest, analiza e bună, o sinteză a ceea ce au zis alții …

    • M-am gândit să pun ghilimele la „fericit” și „fericită”, dar am renunțat presupunând – naiv, recunosc – că cititorul va asuma că sunt implicite: ce poate fi cu adevărat fericit când vorbim de evenimente de război?
      Considerați, vă rog, că am pus acum acele ghilimele.
      Cât privește folosirea conjunctiilor, nu vă contrazic în niciun fel. Ar avea vreun rost?

    • Din comentariul dvs deduc ca pareti a sti ce vorbiti. In conditiile astea cred ca veti fi de acord cu mine ca – pe termen mediu si lung – singuta cedare teritoriala a ucrainienilor care sa multumeasca Rusia este intreaga Ucraina. Orice care e mai putin poate determina doar o pauza (de 1, 5, 10 sau 15 ani, dar tot pauza) inainte de urmatorul razboi declansat de Rusia. De asta este esential ca acum Ucraina sa castige tot teritoriul ce ii apartine de drept! Aici este despre totul sau nimic. O sa spuneti ca e fantezista aceasta dorinta a mea. Poate, Dar sigur mai putin fantezista decat aceea ca cedari teritoriale a Ucrainei in fata Rusia vor duce la o pace durabila.

  9. Mi se pare firesc… De moment ce aia trecuti de 40 de ani NU vor fi trimisi pe niciun front.
    (ca daca-i ataca direct OCCIDENTU #colectiv, cu siguranta vor folosi armele nucleare)
    Solutia finala ar fi ca nepotii si copiii sa le moara in numar mare, in viitorul apropiat, astfel incat sa-i doara!
    Poate cineva sa faca niste comparatii cu razboiul din Afganistan?
    …acela a angrenat o societate mult mai CTRL si putin evoluata decat cea actuala, rusa.

    Cred ca acest razboi e rezultatul crizei profunde in care se afla rusia pe multiple planuri si va inceta in momentul in care gasca lui Putin, in extenso, va fi alungata de la putere – ceea ce se va petrece inevitabi, mai devreme ori mai tarziu -, or va scapa Puterea in mod firesc din ghiare si colti, data fiind conditia umana de pe aceasta planeta/ deoarece oamenii mai si mor rapusi de Timp.
    … dar, un soi de Accident care sa le grabeasca sirrrshtu ar fi totusi de preferat, in conditiile actuale, in cazul istoric particular al rusiei de AZI!

  10. „Cu alte cuvinte, Piontkovski punctează că totul depinde de succesul contraofensivei de vară anunțată de Ucraina: dacă ea va reuși, șocul va fi pe deplin resimțit în societatea rusă, zguduind încrederea în leadershipul lui Putin și a asociaților săi de la Kremlin; inclusiv moralul armatei ruse va fi ireparabil afectat.” Astfel de politologi, precum acest Piontkovski, induc lumea in eroare si creeaza impresia ca daca Ucraina lanseaza niste atacuri impotriva Rusiei in Harkov, „imperiul” rus se va prabusi definitiv, iar lumea va deveni un loc mai bun si mai senin. Nu cred ca este bine sa ne agatam cu disperare de o posibila ofensiva a ucrainienilor in august si sa speram ca o reusita sau un esec ar reprezenta sfarsitul lui Putin sau un razboi global. Daca occidentul a ajuns sa se agate de o mica victorie pentru soarta lui, inseamna ca e de rau, nu de bine.

  11. O știre din 2005:
    „La 28 decembrie 2004, Comisia Electorală Centrală a anunțat că Viktor Iușcenko, candidatul opoziției, a fost declarat oficial învingător în cadrul scrutinului prezidențial repetat din 26 decembrie. Un reformist considerat în general pro-occidental de către experții din țară și din străinătate, Iușcenko l-a învins pe premierul Viktor Ianukovici cu 51,99% la 44,19%. Se pare că 2,34% dintre alegători au votat împotriva ambilor candidați. Noul scrutin din 26 decembrie s-a desfășurat într-o atmosferă de calm. Președintele Iușcenko a fost învestit la 25 ianuarie 2005.”

    Ianukovici (rusofon, filorus) a fost votat în principal de ucrainienii ruși/rusofoni ortodocși, iar Iușcenko (pro-occidental) de ceilalti ucrainieni. Ortodocșii erau 66% in Ucraina în anul 2000.

    Am văzut, atunci, o hartă cu rezultatele acestor alegeri, distribuția procentuală pe orașe și regiuni a voturilor între cei doi fiind foarte interesantă. Plecind de la est înspre vest, procentele lui Ianukovici (rusofilul) descresteau – UIMITOR de CONSTANT – de la 95% in est la aproximativ 50% la Kiev si pe o fâșie relativ largă (pe direcția nord-sud) in centrul Ucrainei, ajungînd la 5% în vestul țării. Iar rezultatele lui Iușcenko erau in oglindă: 95% in vest, 50% la Kiev si 5% in est. Părea o țară ruptă în două. M-am uitat din nou peste hartile din cartea lui Huntington, The Clash of Civilizations: după ce până și Iugoslavia fusese deja divizată după liniile trasate de el, doar Ucraina mai rămăsese și părea să reziste previziunilor sale. Dar rezultele votului din decembrie 2004 arătau clar că țara e divizată aproximativ pe linia desenată de Huntington și întrebarea pe care mi-am pus-o atunci a fost: cât timp va mai rămâne Ucraina întreagă? Fiindca era ultima țară care mai trebuia dezmembrată pentru ca previziunile șocante ale lui Huntington să se împlinească în întregime.

    Nu mai găsesc harta respectivă, dar următoarele două dau o imagine destul de bună a divizării Ucrainei între rusofoni/rusofili si restul în 2004.

    https://www.globalsecurity.org/jhtml/jframe.html#https://www.globalsecurity.org/military/world/ukraine/images/041124-election.gif|||

    https://en.wikipedia.org/wiki/2004_Ukrainian_presidential_election#/media/File:%D0%92%D0%B8%D0%B1%D0%BE%D1%80%D0%B8_2004.png

  12. Vad tot mai des în ultima vreme ca opinia publică este pregătită pentru o victorie a Rusiei in Ucraina. De asemenea, vad si in comentarii acest aspect, multi comentatori au inceput sa realizeze ca Ucraina nu prea mai are șanse de victorie. Acum depinde ce se mai înțelege astăzi, în epoca noilor definitii, prin victorie. Ca daca prin victorie se intelege ca Ucraina mai ramane cu cativa oameni si o bucată de pământ, atunci o fi victorie, puteau ramane fara nimic. Entuziasmul de la început a cam pierit, lumea s-a cam săturat să fie ocarata de Zelensky pe motiv că nu ajuta suficient de mult, preturile explodează iar iarna se apropie. In plus, unii dintre cei mai vocali lideri care voiau îndepărtarea lui Putin de la putere au fost ei înșiși demisi, ca Johnson si Draghi. Nici Macron sau Scholz nu se simt prea bine iar în noiembrie vedem cum Democrații o sa piardă masiv la alegeri din cauza incompetenței lui Biden si a altora ca ei. Ne așteaptă vremuri interesante.

  13. Dacă Ucraina nu câștigă, nu cred că se va ajunge la un conflict înghețat. Cred că Rusia va cere guvernului de la Kiev să-și mențină numai o armată simbolică, și să dea „drept de autodeterminare” regiunilor Harkov, Dnepropetrovsk, Lugansk, Donețk, Zaporojie, Herson, Nicolaev, Odessa și Crimeea, care vor fi toate anexate Rusiei. Surpriza va fi separarea de Kiev, cerută de ruși, a regiunilor Transcarpatia, Lvov, Ternopil, Ivano-Frankivsk și Cernăuți. S-a încercat această separare și în ultimele luni ale lui Ianukovici.

    Altă surpriză va fi lipsa de adaptare a unor democrații despre care se zice că au calitatea de a-și recunoaște erorile. Adică nu se va discuta de ce nu s-au făcut investiții în Rusia ca în China, despre soft-power, ci se va accentua un militarism păgubos în Polonia, Galiția extinsă, România. În schimb Republica Moldova va câștigată de partea rușilor cu un schimb în care Chișinăul va da Transnistria contra Bugeac și ieșire la mare.

  14. Vladimir Putin arunca manusa Occidentului ? Asa este, doar ca manusa, ce intial s-a dorit a fi purtatoarea unei invazii de catifea acolo unde florile din Gara Centrala a Kievului erau destinate armatei Rosii ,s-a transformat , peste noapte , in „ciulinii razboiului ” nicind doriti de catre Rusia . De unde , coloanele nesfirsite ,de tancuri rusesti ,ce se asteptau a fi imbratisate si primite , mai ceva ca in vremea manifestatiilor de simpatiei urmare a debarcarii trupelor aliate din Normandia , de populatia din Donbas si cea din Ucraina Kievieana ,au constat cum armata Ucrainei ,pregatita de ani buni de SUA si aliatii ei, a raspuns nesteptat .Totul s-a transformat in masacrul populatiei civile in distrugerea cladirilor si oraselor Ucrainei de Nord -Est ,cu intentia , vadita , de a sterge tot ceea ce este ucrainean in acele tinuturi .Pierderile Rusiei sunt imense .Sanctiunile incep sa isi arate coltii .NATO si UE isi maresc nu numai componenta statala a membrilor dar adauga si cresterea fortei militare concretizind filozofia militara a momentului prin crearea unei capacitati militare de „reactie rapida ” cu cei 300 de mii de militari si tehnologia aferenta . Macedonia de nord ,Rep .Moldova si Ucraina se afla si ele pe culoarul aderarii . Finlanda si Suedia intra in NATO . Germania devine cea mai puternica forta militara din NATO- ul European .Momentul care va decide existenta Ucrainei ,ca stat aflat in granitele ei de pina mai ieri ,este intradevar contraofensiva planificata si explicit aratata, publicului de pretutindeni,a fortelor armate ale Ucrainei ,in luna August .Daca realitatea confirma datele spuse in public de catre Zelenski si armata Ucrainei poseda acum 700 de mii de militari dotati cu tehnologie militara Occidentala de ultima generatie atunci Ucraina isi reface granitele Rusia fiind obligata sa se retraga si din Pen. Crimeea ei neputind rezista daca podul ce leaga Peninsula Crimeea de Rusia ar fi distrus .Daca este asa putem fi siguri cum echipamentele militare de ultima generatie ale SUA si M.B. sunt de multa vreme aduse in Ucraina si militarii ucrainieni au avut multa vreme la dispozitie sa se familiarizeze cu noua tehnica de lupta . Totul a fost planificat din vreme .Daca nu este corecta zicerea lui Zelenki atunci Ucraina va ramane doar partial parte a UE si a NATO . Regiunea Donbas si o parte destul de mica a litoralului ucrainean aflata la Marea Neagra ,ramine in portofoliul Rusiei , fapt ce ne aduce la existenta unei Ucraine aflata undeva la sud de NIPRU. Fortele SUA si M.B. nu cred ca baga banii in acest razboi fara ca intreaga pregatire sa fie deja facuta cu multa vreme in urma .Acum , urmare a aparitie razboiului ruso – ucrainean , Germania se poate inarma si ca principu militar obligatoriu Germania si Franta impreuna cu aliatii lor vor dubla forta militara NATO asa cum deja se intimpla in Romania unde francii au adus Sistemul Balistic Mamba si formeaza impreuna cu militari din tari europene prietene un batalion de lupta .Romania devine un HUB al bunavointei si este acum evidenta cauza non participarii Romaniei cu armament in Ucraina fapt ce ne aduce in situatia de a transporta grinele din Ucraina prin portul Constanta si canalul Chiliei . Jocul strategic este complicat dar daca SUA a planificat totul Rusia nu are cum cistiga .Daca nu Ucraina se imparte intre Europa si Rusia pe un aliniament de granita cu Nipru .Vedem curind daca Europa doreste sa obtina mai mult decit era previzibil de obtinut situatie in care mai toata lumea este multumita evident fiind faptul ce ne arata cum distrugerile din Donbas si restul transforma regiunea intr-un pamint al nimanui .Reconstructia nu va putea fi facuta, de nimeni, atita timp cit conflictul exista. Nimeni nu cheltuie banii sa reconstruiasca ceva ce poate fi atacat oricind din ambele sensuri .

  15. Foarte bun articol, dar dupa pararea mea omite un singur lucru. Si anume, bestialitate fara margini – probata istoric – a conducatorilor rusi fata de propriul popor. Asa ca o debarcare a lui Putin in conditiile unor viitoare infrangeri usturatoare, mi se pare o simpla speranta induioasator de copilareasca. Pentru cine nu ma crede, sa-si aminteasca (sau sa citeasca, daca nu stie), despre teroarea stalinista din anii ’30, in vreme de pace! Care teroare stalinista a fost facuta 80% just for fun! Ca bolnavul psihic Stalin avea nevoie pentru sufletelul lui satanist de fluvii de sange rusesc. Si nu a existat ABSOLUT nicio impotrivire, nici macar simbolica, in aparatul de stat sovietic de la acea vreme.

    • Corect.
      Este perspectiva care atârnă cel mai greu – represiunea liderilor de la Kremlin asupra propriului popor – și motivul care divide Occidentul.
      Franța și Germania consideră că rezonabil este să anticipăm că rușii nu sunt determinați să iasă în stradă ca românii în 21-22 decembrie ’89 și să-l răstoarne pe Putin. Și atunci, vrând nevrând, tot trebuie să negociezi cu el la un moment dat („să nu umilim Rusia”, cum a zis Macron).
      SUA, Marea Britanie, Polonia, Balticele, susțin mai degrabă evaluarea Kievului: o victorie a Ucrainei, cu alungarea rușilor dincolo de granițele din ianuarie 2014, va provoca colapsul echipei de la Kremlin (teoria șocului), sub presiunea populară. Această teorie are un cusur: de ce ar provoca o înfrângere revolte de masă sau o lovitură masivă de palat? Nu cumva ca să aducă la putere lideri și mai deciși să distrugă militar Ucraina? Caz în care ajungem tot la vorbele lui Macron.
      Chestiunea este complexă, iar negocierea cu Putin implică cert cedări teritoriale din partea Kievului în est și sud. Și încă cedări clare, nu federalizari sau alte variante compromis, care ar tine de fapt Ucraina blocată la ușa UE.
      Așa arată acum situația, fie că ne place, fie că nu.

      • Evidenta ne arata cum nici una dintre fostele tari socialiste aflate in lagarul comunist nu vor accepta nici o concesie oferita de Ucraina rusilor .Chiar daca aparent Germania ar dori altceva nici ea nu poate iesi din politica militara a SUA si NATO ce acum au decizia miltara in mina tot asa cum UE o are la nivelul politicilor sociale si economiuce .Joc inchis .

      • Este adevarat ce spuneti. Si Occidentul pare ca s-a trezit la realitate si realizeaza aceste lucruri pe care le spuneti. Ucraina asa cum o stiam noi nu va mai fi, oricât de mult se încearcă. O răsturnare de la putere a lui Putin e putin probabila, rusii de obicei isi susțin conducătorii si mai mult de atat, nu cred ca ar aduce la ceva bun ci mai degrabă la ceva mult mai rau. Boris Johnson era unul dintre cei care voiau cel mai mult o schimbare de regim la Kremlin si uite ca Londra l-a schimbat pe el. Urmează si alti lideri europeni sa isi prezinte demisiile din cauza incompetenței și lipsei de viziune economică și politică. Iar Putin va mai rămâne multi ani, cat ii permite varsta. Partea urâtă e ca daca se negocia din timp, Ucraina nu ar fi pierdut atât de mult teritoriu și nici distrugerile nu ar fi fost la fel de mari, ca să nu mai vorbesc de morți. Dar nu s-a vrut asa ceva si nici acum nu se prea vrea. O sa se vrea cand nu o sa mai ramana mai nimic din Ucraina, dar atunci degeaba. Timpul, iarna, resursele sunt de partea Rusiei in acest conflict. In Europa doar isteria si încăpățânarea au mai rămas, plus prostia si incompetenta. Occidentul trebuie să învețe să coexiste cu Rusia fie ca ii place fie ca nu si sa adopte o realpolitik, nu fantezii wokiste.

        • @Sandu
          Și da și ba. Nu, în sensul că Moscova nu a negociat, a dat de la început ultimatumuri.
          De ce? Din mai multe motive: încrezătoare în forța ei, cu arsenalul nuclear în spate, vede posibilă și acum înfrângerea militară a Ucrainei (iar în prima lună de război nu se indoia de un succes militar fulger) și pentru că mizează cu încredere pe fisurile Occidentului, pe care le vede adâncindu-se.
          Altfel spus, Occidentul și Kievul speră că o contraofensiva devastatoare în august-septembrie încheie războiul până la iarnă și îl alungă de la putere pe Putin; Kremlinul vrea sa reziste în Donbass și Crimeea până în primăvară, convins ca iarna va face praf unitatea Occidentului și va colapsa UE. După care cucerirea Ucrainei va fi o formalitate.
          Întrebarea de 1000 de puncte este care dintre scenarii are șansele cele mai mari să devină realitate?

          • Din punctul meu de vedere si văzând cum stau lucrurile în momentul de față tare ma tem ca acea contraofensivă a Ucrainei va fi sortită eșecului. Sper sa ma înșel dar am mai citit si eu diferite articole ale unor analiști politici si militari si, dincolo de ceea ce vedem prin presa mainstream, nu prea da nimeni mari șanse Ucrainei. Inteleg de ce se scrie ca Ucraina are șanse mari, ca să le ridice moralul si sa ii susțină. Un lucru bun, firește dar ma tem ca situatia nu prea e in favoarea ucrainenilor.

          • Ultima declaratie a lui Putin obliga Occidentul sa raspunda de forma continuarii razboiului in Ucraina .Toate tarile ,conduse efemer de niste dictatori ce isi aroga nationalismul ca parte a viitorului omenirii, contesta de fapt existenta SUA si a UE ce au in componenta multe alte natiuni ce si-au alaturat viitorul NATO , UE si SUA cum dealtfel se intimpla si cu Japonia, Coreea de Sud , Australia , Noua Zeelanda s.a.m.d. Practic Rusia si China nu vor sa faca altceva decit sa supuna , de facto , tarile mai mici si mai neajutorate si sa isi impuna , acum si prin forta , politicile comuniste .Totul trebuie vazut ca o razbunare fata de situatia anilor 1989 atunci cind URSS s-a prabusit . Cucerirea facila a Pen. Crimeea si a unei parti din Donbas au determinat ,( printre multe alte cauzalitati ) inceperera razboiului ce s-a dorit a fi doar o simpla invazie si o predare rapida a armatei ucrainiene asa cum s-a intimplat in anul 2014 .Din feririciure , pentru Occident, Ucraina s-a impotrivit . Este foarte clar cum totul a fost pregatit inca din 2014 de catre SUA si UE .Nu o sa repetam pierderile politice ale sefului Rusiei ce reusise, la un moment dat , sa isi fidelizeze multi conducatori ai tarilor democratice (exemplele sunt multiple si binecunoscute ) ce se si vedeau, pe viata, sefi de state si de guverne , spunem doar ca Rusia a fost pacalita si din exterior si din interior. Sinceritatea ne obliga sa constatam cum Democratia este un sistem greu de acceptat pentru multi cetateni planetari .Democratia si respectarea ei implica nu numai cunosterea unor reguli ce elimina evaziunea fiscala ci si respectarea unor principii ce sunt stilpul existentei umanitatii .Iliberalismul este insa usor de pus in practica el fiind , in fapt , un comunism mascat ce ofera toata puterea unui singur om ce discretionar isi creeaza structuri economice si politice fidele Cetateanul devine astfel un sclav emancipat ce nu mai are puterea de a lua nici macar o decizie la nivel personal (unora le covine sa decida altii pentru ei si ei doar sa stea cu miina intinsa la decizia statala. Este mult mai usor pentru multi ). Lupta dintre Putin (la care se aduga si alti dictatori ce impreuna cu inceperea razboiului din Ucraina doresc a face schimbarea ) si democratiile lumii este acum pe viata si pe moarte . Cine cistiga Razboiul din Ucraina reconfigureaza intreaga omenire . O Rusie perdanta nu mai poate fi atragatoare politic si militar .Nici macar China ,ce pindeste rezultatul final, nu mai poate reactiona militar daca Rusia pierde confruntarea decit in masura in care se hotaraste sa atace chiar Rusia . Daca privim harta China nu prea are unde se extinde decit spre Rusia . .Singura necunoscuta este folosirea fortei atomice impotriva Ucrainei (dorinta de razbunare a rsilor atinge cote extrem de mari ).Daca rusia face asta doar SUA poate raspunde si daca SUA nu raspunde decisiv propaganda rusa va arata cum SUA nu este in masura si nici in stare sa asigure tarilor ,ce astazi sunt partenere , securitatea in NATO sau doar cu SUA . Greu moment pentru noi toti .Nu ne putem imagina care ar fi raspunsul proportional dat de SUA daca Rusia ataca nuclear Ucraina .Momentul zero este cel in care Ucraina decide sa atace Crimeea si sa inceapa contratacul pe mai toate fronturile atunci cind va fi obligata sa loveasca si fortele navale ale Rusiei aflate in Marea Neagra .Functie de ce se intimpla in luna August vom sti viitorul .

  16. Un este a vrei .. alta este sa poti … Kievul vrea să recucerească teritoriile din care s-a retras până acum, în est și în sud.
    Sa va explic – rusii au fost nevoiti sa lupte ptr cucerirea unor localitati… ori aparatorii unei localitati se afla intr-o pozitie avantajoasa – sunt mascati, protejati…. mai greu de lovit….

    Ca sa recucereasca zona pierduta ucrainienii ar trebui sa „iasa” in teren „deschis” adica sa devina mai vulnerabili.

    Ce o sa iasa … se va vedea.

    • e vorba de armele cu bataie lunga; rusii au masat cantitati importante de tunuri si PRND(katiuse) in fata localitatilor cucerite si au pisat tot; acum U au arme cu bataie mai lunga si ii pot pisa pe rusi de la distanta, fara sa fie afectati; chiar e interesant duelul….

  17. -ridicol; se chinuie de cateva luni cu U si are pretentia sa lupte cu toata lumea; armele occidentale abia acum au ajuns si sunt puse in bataie; vom vedea rezutatelele;
    -nu cred ca va ajunge sa vada ultimul soldat U, pe cimpul de lupta; poate se refera la ultimul soldat rus…
    Putler a facut mare greseala de a declansa retrasarea frontierelor, pe cale militara; este deja la index si va plati scump; el, familia lui, gasca lui; din pacate … si poporul rus.

  18. să fim corecți, aruncă cu tot ce au, și vor escalada cât pot… altă șansă nu au… d-aia s-au apropiat de inamici strategici ca Turcia și China… every war starts with a bluff (https://www.youtube.com/watch?v=r-8KV_GurLY)
    hârtia de turnesol este Germania, care este expusă 50% din PIB pe exporturi, și deal-urile plutocraților săi… că, dacă o iei pe firul apei… ajungi la izvoare… e interesant de văzut unde curg
    Πάντα ῥεῖ

    • și au dat drumul la North Stream. unii industriași răsuflă ușurați… vom vedea cui și cum vine nota de plată, căci nu-i doar captatio benevolentiae…

  19. Exista o singura solutie: infrangerea Rusiei in Ucraina atat de categoric incat sa prabuseasca regimul actual si visurile sovietice. Asta inseamna sacrificiu din partea ucrainenenilor si efort occidental: arme, instruire si program de reconstructie bineintele cu garantii despre ce va deveni Ucraina dupa razboi. Ucraina victorioasa devine membru NATO, iar in UE va intra „de jure” si economic caci de „de facto” este, prin asumarea valorilor occidentale (motivul invaziei).
    Experientele din Austria (1938), Cehoslovacia (1938), Ungaria (1956), Cehoslovacia (1968) au aratat ce se intampla cand Occidentul reactioneaza insuficient la pretentiile dictatorilor.
    Putem face paralela Aschluss (1938) – trupele germane avea ordin sa se retraga daca intampinau rezistenta armata si Crimeea 1914 cand rusii se retrageau daca erau intampinati cu foc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro