marți, martie 19, 2024

Voci și reverberații ale Rusiei, în politica românească

Mișcări ultranaționaliste, adversare ale NATO și UE, care promovează subiecte aflate pe agenda Kremlinului, vor să acceadă în mainstreamul politicii românești, pregătindu-se să intre în Parlament.

PRU, o voce a Vocii Rusiei

În contextul revirimentului partidelor naționaliste şi ultranaţionaliste, anti-sistem, eurosceptice, manifestat la nivelul întregii Europe, naţionalismul exacerbat își face simțită prezența şi în România, prin partide nou intrate în scenă. Ar trebui să fie, pentru noi toți, un semnal de alarmă, în condițiile în care, se știe, regimul de la Kremlin – a cărui dorinţă de expansiune este indubitabilă – recurge, pentru a destabiliza UE, la metode subversive, una dintre acestea fiind exact încurajarea succesului naţionalismului în Europa.

Unul dintre aceste partide, înființat și condus de Bogdan Diaconu, este România Unită, cu un nume inspirat din Rusia Unită, partidul lui Vladimir Putin. Liderul PRU abordează nu doar un discurs ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la irendentismul maghiar, și un demagogic discurs anti-sistem, motivat ca fiind vot de blam dat clasei politice in corpore, pe care o acuză că a distrus România, în ultimii 25 de ani, deși dl Diaconu a fost parte din această clasă politică de care acum se leapădă declarativ, în decurs de 14 ani trecînd prin PSD, PC și, din nou, PSD. De altfel, din postura de deputat PSD și-a făcut legăturile cu Moscova. În vara lui 2012, când nou instalata Putere USL pusese la cale lovitura de stat, acesta începuse colaborarea cu Vocea Rusiei, canal de propagandă finanțat de Kremlin – desființat, nu întâmplător, în decembrie 2014, după câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis. La Vocea Rusiei, dl Diaconu pleda, după organizarea, la Bucureşti, a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est, în noiembrie 2013 – în timpul căruia, să nu uităm, conducerea Parlamentului a acceptat, la cererea delegaţiei chineze, înlăturarea drapelului UE de la prezidiu –, pentru un parteneriat strategic cu China. Asta, deși România are parteneriat strategic cu SUA și nu poate avea același tip de parteneriat cu China și, eventual, cu Rusia, un parteneriat strategic implicând și o componentă militară. Și o făcea în timp ce Vocea Rusiei anunța, fără menejamente: „Banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est, unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) cele 8 – 10 miliarde de euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică din această zonă”.

Între timp, au apărut noi dovezi ale liniei acestui partid. Actualul  vicepreședinte al partidului, Ovidiu Hurduzeu, cerea, în 2014, pe rețelele de socializare, ieșirea „imediată„ a României din UE și NATO. Apoi, anul acesta, Bogdan Diaconu semna un acord de colaborare între PRU și Zmiana, partidul pro-rus din Polonia, al cărui lider, Mateusz Piskorski, a fost arestat sub suspiciunea de spionaj ăn favoarea Rusiei și, se pare, a Chinei. Un alt acord a fost semnat cu liderul partidului italian Forza Nuova, Roberto Fiore, declarat pro-rus și fascist. Tot anul acesta, un alt membru PRU, Laurențiu Rebega, plecat și el din PC, a invitat-o în România pe Marine Le Pen, președintele Frontului Național, formaţiune extremistă din Franţa. Acestui partid i-a fost deconspirat de către presa occidentală sprijinul acordat Rusiei pentru anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, în martie 2014, un act care a aruncat practic în aer ordinea europeană.

În vara lui 2014, la lansarea PRU scriam că înfiinţarea unui partid ultranaţionalist, fondat de un fost membru PSD cu legături cu Moscova, poate fi coincidenţă. Dar că poate fi şi un capitol din strategia Kremlinului. La care puterea PSD nu își permisese, la momentul respectiv, o contribuţie directă şi asumată oficial, o schimbare de strategie fiind imposibilă cât Preşedinţia nu era câştigată de Victor Ponta. Iată că oameni din PSD și apropiați ai vârfului acestui partid s-au înscris în PRU. Unul dintre ei este fostul purtător de cuvânt al Guvernului Ponta, Mirel Palada, care și dorește ca „România să fie apărată de tendințele neo-colonialiste mascate în ideologie neo-liberală”. Un altul este deputatul PSD Marius Mihalache, finul fostului premier. Și despre Victor Ponta  circulă informații neoficiale privind o plecare a sa din barca social-democraților și intrarea în cea ultranaționalistă. „Îi cedez lui Ponta șefia PRU”, s-a rezumat Bogdan Diaconu să declare, refuzând să confirme, dar și să infirme intrarea lui Victor Ponta în partidul său.

Alianța Noastră și parteneriatul cu „vecinul, aliatul și prietenul nostru”

Un alt actor politic care își anunță intenția de a intra în Parlament, cu până la 13 procente, este Alianța Noastră, partid fondat în vara aceasta și condus de Marian Munteanu, promotor al ultranaţionalismului și al anti-occidentalismului, din discursul acestuia nelipsind elementele ortodox-fundamentaliste. Un personaj readus în lumina reflectoarelor în primăvara acestui an de către PNL, care îl propusese candidat pentru cea mai importantă Primărie din ţară, ca reprezentant al marii familii a Popularilor Europeni.

Marian Munteanu, o fostă figură emblematică a Pieţei Universităţii, din iunie 1990, s-a autodecredibilizat total, ulterior. Prin simpatiile legionare, manifestate în anii 90. Prin colaborarea cu propriul său „călău”, Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI în perioada fratricidului din iunie 1990 – bun amic cu Ion Iliescu, cel care le mulţumea minerilor pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor” – la partidul căruia, PNR, aderase și al cărui candidat la prezidențiale acceptase să fie. Prin apariția în public, în recentele sale initiaţive şi platforme civice, alături de oameni din facţiunea securisto-legionară, care, în zorii lui 1990, erau artizani ai unui scandal interetnic de proporţii, în inima Ardealului, la Târgu Mureş. Un scandal întreţinut, prin diversiuni, de vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, prin promovarea ultranaţionalismului şi anti-occidentalismului.

Aceasta este, de altfel, și linia imprimată noii formațiuni politice, AN. Care, își propune, printre altele, să nu mai lase străinii să dețină pământ în România, să nu mai lase societatea românească „la bunul plac al grupurilor de interese partinice și transpartinice, dirijiate din interiorul sau din afara țării”, care vrea ca România să devină „o țară de oameni liberi” (idei care transmit, indirect, mesajul că acum suntem persecutați, în calitate de colonie americană și de sclavi ai UE, sloganuri lansate de propaganda de la Kremlin, folosite în războiul informațional dus de Rusia) și mai vrea „un parteneriat constructiv și demn cu vecinii, aliații și prietenii noștri” (nefiind greu de înțeles cine e „vecinul, aliatul și prietenul” și nici ce vizează acel parteneriat.

La AN a aderat, recent, și PNȚCD-ul lui Aurelian Pavelescu, un partid în derivă de ani buni, care nu mai are nimic în comun cu partidul condus odată de Corneliu Coposu.

Un lucru e cert: în contextul politicii de expansiune a regimului de la Kremlin, care încurajează succesul naţionalismului în Europa, intrarea pe scenă a unor politicieni de o asemenea factură şi, mai mult, înlesnirea accederii lor la putere este extrem de periculoasă. De succesul acestor partide naţionaliste şi ultranaţionaliste, anti-sistem, eurosceptice este interesată Rusia.

Rămâne de văzut dacă, la vot, românii vor da dovadă de maturitate, pentru a nu permite intrarea în Parlament a unor partide care amenință să pună în pericol stabilitatea țării și viitorul fiecăruia dintre noi.

Aparut si pe http://putereaacincea.ro/

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Miscarile nationaliste sunt crestere in toata tarile europene, chiar si in SUA candidatul Republican are o platforma nationalista „America First”, ce argumenteaza impotriva globalismului, impotriva corporatiilor si institutiilor transnationale, impotriva imigratiei in masa.
    E un fenomen ce are cauze interne, raspunde unor nemultumiri sociale reale accumulate in societatile occidentale dupa 25 de ani de neoliberalism. Nu e ceva creat din exterior de „propaganda Kremlinului”.

    • Daca „fenomenul nu e creat de propaganda Kremlinului” de ce atunci Sankt-Petersburgul a găzduit „Forumul Internațional al conservatorilor” la care s-au strans toti neofascistii si nationalistii din Europa, de la finlandezii de la „Independența Națională” (National Independence Party) la Partidul Suedezilor, de la grecii de la „Zori de aur” la bulgarii de la „Attacka” , de la Partidul pentru o Ungarie mai bună – Jobbik la britanicii din „Partidul Național”, de la „Forța Noua” din Italia la NPD-ul german ?! Totul sub „inaltul patronaj” al tarului Putin…

    • Am scris că, pentru a destabiliza UE, Rusia recurge la metode subversive, una dintre acestea fiind exact încurajarea succesului naţionalismului în Europa. De altfel, au ieşit deja la iveală legături între astfel de partide şi Kremlin.

    • Mișcările naționaliste sunt o formă de nemulțumire la adresa noilor realități sociale și economice, dar asta nu înseamnă că vor schimba acele realități. Indiferent de modul în care politicienii se folosesc de resentimentele naționaliștilor pentru a obține voturi. Vremurile lui Funar și ale lui Vadim Tudor sunt mult prea recente pentru români ca să mai creadă cineva în virtuțile naționalismului.

  2. O analiza si informatii utile. Se poate face o anliza si prin prisam ideilor puse in discutie de Avishai Margalit si Ian Buruma in cartea „Occidentalismul. Războiul împotriva Occidentului.
    O scurtă istorie a urii față de Vest”, recent tradusa in romana si aparuta la editura Humanitas.

  3. Poate fi de genul „vaz enorm si simt monstruos”, dar recentele declaratii ale ambasadorului SUA in Republica Moldova, par dubioase.
    Nu dau link, sint usor de gasit.
    Stiu, SUA sint pragmatice, chiar cind e vorba de aliati, dar o lipsa de reactie oficiala la spusele ambasadorului pare de neimaginat.
    Vorbele lui ma duc cu gindul la ce iarba fumeaza.

  4. Parca nu s-ar sti cate conserve KBIste sau Fsbiste se afla pitite azi in Romania. Nimic din ce s-a intamplat mai semnificativ din decembrie 89 si pana azi nu poate fi deplin inteles daca nu se pun in ecuatie corect si aceste conserve si agenti de influenta sovietici (eu tot asa le spun la rusi, ca politicieni, cu voia dvs) :)

    • PS Dar nu e rau se se adune cati mai multi din acesti acoperiti acolo, ca sa se mai deconspirea sau macar sa ne confirme macar unora dintre noi, vechile noastre supozitii care din pacate mereu si mereu s-au indeplinit
      PPS. Cat KGBism a fost implicat in mitingul anti Boc_Basescu din ianuarie 2012 starnit pe motiv de Arafat si apoi evoluand altfel ? Cine stie? :)

  5. Impresia mea, ca „om de pe zebra”, neimplicat in politica, este ca Rusia a avut si are, cel putin la nivel de simpatizanti, oameni politici prin diverse institutii ale statului roman.

    Nationalismul a fost, intotdeauna, o doctrina cu mult „sex apeal”, capabila sa mobilizeze usor oamenii. Sub umbrela nationalismului se pot face multe rele si se pot atinge multe teluri ticaloase. E o bombonica tare dulce, al carei miez poate fi foarte otravitor.

    Tot ca „omul de pe zebra” tin sa-i spun autoarei acestui articol ca, datorita acestui articol, am auzit de domnul Diaconu. Imi trecuse pe la ureche „Romania Unita”, la un moment dat, dar nu asociam organizatia unei persoane. Multumita articolului, acum aflu si un nume… De „Alianta Noastra” e prima data cand aud… Stiam ca domnul Munteanu intentioneaza sa-si faca partid, dar habar n-aveam ca l-a si facut. Citind articolul, un gand imi revine, obsesiv: „There is not such thing as bad publicity.” :)

    Daca, in spirit optimist, incercam sa vedem partea plina a paharului, eu as zice asa:
    Mi-e greu sa cred ca aceste partide vor gasi ecou in electoratul moderat, pro-occidental, din Romania. Asa ca, in cel mai rau caz, vor ameti de cap niste alegatori PSD – pe cei mai „revolutionari”, aceia cu spumele cele mai groase la gura.

    Mie personal mi se pare mai nociv ALDE, decat PRU sau AN.

  6. ” în condițiile în care, se știe, regimul de la Kremlin – a cărui dorinţă de expansiune este indubitabilă – recurge, pentru a destabiliza UE, la metode subversive, una dintre acestea fiind exact încurajarea succesului naţionalismului în Europa.” -măi să fie!

    Hai să vedem întâi cum e cu „expansionismul rusesc”, care e, nu-i aşa, „indubitabil”. În 1990 trupele sovietice se aflau la Berlin şi la Praga. Astăzi, ruşii luptă să menţină Donbasul, la 2.000 de km. spre Est!
    Dacă expansionismul rusesc va continua tot aşa, peste 20 de ani ruşii o să lupte să păstreze Munţii Urali :)

    Dar mult mai de efect e şopârla cu „ruşii care vor să destabilizeze UE prin încurajarea naţionalismului în Europa”. Ascensiunea naţionalismului în Europa are, evident, cauze interne: criza economică, şomajul, imigraţia, terorismul. Rusia cultivă legăturile cu partidele naţionaliste, eurosceptice deoarece, deocamdată, doar acestea (unele, nu toate), doresc relaţii bune cu Rusia. Asta nu înseamnă că Rusia vrea să destabilizeze UE.
    Rusia şi-ar dori, desigur, ca toate partidele şi toate ţările europene, instituţiile europene, să dorească normalizarea relaţiilor cu Rusia, renunţarea la sancţiuni, reluarea legăturilor politice, militare, economice, Dar, deocamdată, nu se poate.

    Mai e şi gogoaşa cu „deconspirarea” lui Le Pen, „dovada” fiind faptul că Frontul Naţional a luat un împrumut de la o bancă ceho-rusă, deoarece băncile franceze refuzau să i-l dea.

    Căt despre partidele naţionaliste şi eurosceptice din România, ele sunt undeva pe la 1%. N-are rost să facem din ţânţar armăsar.

      • Adică Rusia are relaţii bune cu aceia care vor să aibă relaţii bune cu Rusia. Ce e aşa greu de înţeles?
        Dacă Rusia are relaţii proaste cu unii, se zice că e din cauză că e agresivă. Dacă are relaţii bune cu alţii, se zice că urmăreşte subminarea şi divizarea UE şi NATO. Orice ar face, ruşii sunt de vină, pentru că n-au bască.

    • „rusii lupta sa mentina Donbasul”. Bietii rusi, cum lupta ei sa mentina si Crimeea, Transnistria, Abhazia, Osetia,…………
      Faptul ca propaganda rusa are succes si „sopirlele” cu gradate atit in sistem KGB si de vodca este probat de insusi comentariul d-voastra, stimate tovarase.
      Cum e cursul de schimb copeici – leu? Sau debitati chestii din astea gratis, in amintirea vremurilor cind se potcovea burjuil si chiaburul cu8 ani de temnita numa asa, ca Stalin si poporul rus „libertate ne-au adus”?
      Din pacate, propaganda rusa este mult prea bine infiltrata in starea de spirit populara din Occident, mult mai adinca ca la noi.
      PRU si ale emanatii sulfuroase psd/prm cu vina dacopatic-ortodox-nationalista sper ca vor si urmarite atent la turbinca cu ruble- aka sursa de finantare.
      Nu emigrati voi astia cu „biata Rusia” in Siberia?

    • @DanT

      Sunt de acord cu dumneavoastra ca „imperiul rusesc” este in contractie, nu in expansiune, dar asta nu din cauza ca nu si-ar dori sa fie in expansiune. :)
      Cand isi va fi epuizat toate tertipurile, iar adversaru’-i va sta inca in picioare, Rusia va redeveni ceea ce a fost – o tzara mare. Iar cand se va scutura de visele imperiale, noul statut i se va parea mai usor de acceptat. Vechile imperii palesc, pe zi ce trece. Noile imperii n-au granite geografice si se cladesc altfel, iar Rusia cred ca a plecat cu un handicap de cateva zeci de ani, in cursa noilor imperii.

      Cat despre nationalismul desucheat, omenirea s-a ars cu el, odata. Eu cred ca nu se va arde si a doua oara.
      Daca chiar vrea sa submineze UE, Rusia ar trebui sa sprijine, din toate puterile, Marea Britanie. Daca acesteia-i va fi mai rau in afara UE, toate miscarile centrifug-europene se vor dezumfla. :)

      • Dacă ai înţeles că „imperiul rusesc” nu e în expansiune, ci se contractă, asta dovedeşte că eşti mai realist decât alţii.
        Acum să vedem cum e cu dorinţa de expansiune. Lui Putin i-ar fi fost foarte uşor să ocupe Ţările Baltice în 2000-2004, ca să le împiedice să intre în NATO. Dar n-a făcut-o, deoarece a respectat ataşamentul lor faţă de Occident şi al Occidentului faţă de ele. Şi dacă n-a ocupat Ţările Baltice atunci când nu erau în NATO, atunci e evident că n-are nici o treabă cu ele, sau cu Polonia şi România.
        Iar în 2014, după revoluţia Maidanului, Putin ar fi putut să lanseze un atac full-scale împotriva Ucrainei, cu aviaţia şi cu diviziile de tancuri, să ocupe Kievul. Dar n-a făcut-o. Obiectivele lui au fost limitate şi realiste: recuperarea Crimeei, blocarea aderării Ucrainei la UE şi NATO. Obiective vitale pentru securitatea Rusiei. Orice conducător al Rusiei ar fi făcut la fel.

        • Ura! Ura! Ura! Traiasca domnul Putin, purtatorul de steag al respectului pentru democratie si libera alegere! :)

          Eu zic asa: Daca-i este „foarte usor” sa faca ceva, domnul Putin face. Daca nu face, inseamna ca nu e atat de usor pe cat ne pare noua si/sau ca se teme de consecinte.

          In jocul de sah, unul dintre oponenti face unele mutari nu fiindca vrea, ci fiindca desfasurarea jocului il obliga sa faca acele mutari. Chiar daca acele mutari par ofensive, ele sunt facute ca reactie la adevarata ofensiva.
          Cortina de fier se muta catre Est. Incet, incet, pas cu pas…

          • În ce fel i-ar fi fost lui Putin greu să ocupe Ţările Baltice în 2000-2004? Sau măcar câteva oraşe rusofone de acolo, pentru a bloca aderarea balticilor la NATO?
            Explicaţia e simplă. Nu le-a ocupat deoarece voia relaţii bune cu Occidentul. Şi vrea relaţii bune şi acum. E vorba de comerţ, investiţii, împrumuturi, cooperare anti-China (lui Putin nu-i convine să se afle la mâna chinezilor).
            Dar dorinţa lui de a avea relaţii bune cu Occidentul nu e totuşi atât de mare încât să permită aderarea Ucrainei la UE şi NATO cu tot cu Crimeea. Aici a zis pas.

            • Nimic nu-i simplu, in politica internationala. Si fiecare parte are explicatiile ei. Verosimile, desigur. :)
              Din cate stiu eu, la poker, „pas” inseamna „nu fac nimic, nu cer nimic” si, de multe ori inseamna carti proaste. :)
              „sa permita aderarea Ucrainei”? Foarte interesant! :) DIn comentariile dumneavoastra trag concluzia ca Rusia mai are destule lectii (dureroase) de invatat…

            • „trag concluzia ca Rusia mai are destule lectii (dureroase) de invatat” – deocamdată lecţia şi-au învăţat-o americanii: că nu poţi să extinzi NATO până la graniţele Rusiei (aderarea Ucrainei şi Georgiei la NATO a fost decisă în 2008 la summitul de la Bucureşti) fără acordul Rusiei, deoarece ruşii vor recurge la forţă pentru a împiedica extinderea şi se va ajunge la război.
              În consecinţă, nimeni nu mai vorbeşte astăzi de intrarea Ucrainei şi Georgiei în NATO.
              Lecţia a fost mai puţin dureroasă pentru americani, dar i-a costat foarte scump pe ucraineni.

            • „deocamdata” este cuvantul-cheie, care merita retinut, din comentariul dumneavoastra, DanT. :)
              Partida de sah este in desfasurare si se incheie abia atunci cand unul dintre regi nu mai are nicio mutare valabila.
              E un maraton, nu o cursa de sprint…

  7. Un articol foarte util, cu interpretari pertinente si informatii corecte.

    De sperat ca si publicul va deveni interesat si va constientiza gravitatea acestor miscari politice si de propaganda.

  8. da . sunt de acord cu toti antevorbitorii ca e periculos sa ne intoarcem privirea spre est dar ganditiva ce avem de castigat sa ne punem rau cu ei?
    sa aducem echipament militar cu camioanele si avioanele nestiind ce se aduce….mai ganditi-va. in cazul unui conflict mondial vin rusii si ne iau si aurul din urechi dar ca sa mai zic de „rezerva de aur a Bancii Nationale”

    • Alo, alo, trezirea!
      In cazul unui „conflict mondial”, suntem toti umbre pulverizate pe pereti, cu tot cu aurul din urechi. Inclusiv rusii dvs. :)

  9. Recrudescenţa naţionalismului din Europa,care poate fi foarte periculoasă pentru democraţie,nu este din cauza Rusiei.Ea vine din cauze interne ale Europei,mai ales din cauza erorilor de tot felul din care enumerăm:
    -încercarea de pedepsire a Greciei şi Ciprului cu ameninţarea Grexit
    -eşecul „primăverii arabe” cu insolentarea Africii de Nord dar şi a Egiptului,Irakului,Siriei,etc cu efectele:
    -migraţia arabă
    -terorismul
    -relaţiile indecente cu Turcia
    -impunerea cotelor de imigranţi de către Germania şi asociaţii
    -trădarea Ucrainei prin tratatele Minsk I şi II
    -cochetarea „marilor democraţii europene cu Rusia şi dorinţa de a se realiza mult dorita Uniune-Euro-Asiatică cu Germania cea mai interesată
    -Brexit
    -faultarea tratatului TTIP cu SUA şi Canada
    -faultarea sistematică a statelor din Est(foste comuniste)
    -etc.

    Să adăugăm dificultăţile econimice ale UE,efectele crizei care încă nu s-au sfârşit,datoriile publice exorbitante ale unor ţări,etc şi avem un tablou destul de complet al situaţiei Europei noastre.

    Toate acestea fac să apară mişcările naţionaliste,de fapt un răspuns al popoarelor contra ordinii instaurate după al doilea război mondial.

    Peste Europa vin vremuri grele şi nu altcineva este vinovat de asta(Rusia,SUA,etc).

  10. Foarte bun articolul, clar si la obiect, fara inflorituri inutile.
    Felicitari, stimata doamna.
    Si nu-i bagati in seama pe buimacii astia de rusi si rusofili care posteaza pe aici.
    P.S. Nu uitati ca NOI suntem cei care trebuie sa multumim pentru muca dvs :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Melania Cincea
Melania Cincea
Licenţiată în Jurnalistică, a absolvit două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. În presă lucreza din 1995, la TIMPOLIS. Colaboreaza la Revista 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro