Acum o vreme, anunțată cu surle și trâmbițe, tehnologia VoIP a părut unora “the next big thing”. Ideea era simplă: avem la dispoziție un mediu de transport (Internetul) pe care putem transmite orice. De ce nu am transmite și vocea, înlocuind astfel telefonia clasică ? De vreme ce Internetul nu cunoaște granițe, nici distanțe ( parcă așa suna dictonul despre radio al unui ideolog al comunismului) , convorbirile vor fi gratis indiferent în ce țară. Apăruseră diverși furnizori de servicii de “telefonie internațională” a căror afacere consta în a transporta convorbirile de voce dintr-o țară în alta, peste Internet, conectându-se apoi în rețeaua clasică a tării respective. Astfel, se putea vorbi la tarife locale peste tot în lume.
Succesul fulminant al Skype a întărit această opinie, au apărut ( mai există și azi) o grămadă de servicii de telefonie IP gratuită: pe baza unui abonament ți se oferă și acces în rețelele clasice, iar convorbirile pur VoIP ( voice over Internet, ca să explic acronimul) sunt gratis.
Partea interesantă a acestei tehnologii era tocmai că exista o nevoie a pieței și un model de business clar, ceea ce a convins destul de multe companii mari să investească în aceasta. Din punct de vedere al managerului, lucrurile erau destul de convingătoare.
Din punct de vedere tehnic însa, lucrurile sunt ceva mai complicate. Internetul nu prea a fost construit pentru așa ceva; în general diversele forme de latență a pachetelor, care nu se simt pentru traficul obișnuit , pentru voce sunt extrem de supărătoare. Cine a folosit aceste servicii ( și cine nu a folosit măcar Skype? ) știe la ce mă refer: uneori vocea corespondentului ajunge cu întârziere sau nu mai ajunge de loc, făcând din întreaga convorbire o babilonie perfectă. Pentru o convorbire, fie și audio, este esențial un răspuns “în timp real” . Nici măcar streaming-ul video (unidirecțional) nu e așa de pretențios, deoarece de obicei se descarcă pachetele în avans. Filmul va rula cu o secundă mai târziu, suficient pentru a compensa eventualele fluctuații de trafic. ( Pe vremea când stăteam în oraș era amuzant să îi aud pe vecinii microbiști strigând : “Gool!” cu o fracțiune de secundă înainte de a vedea golul, fracțiune de secundă care reprezenta totalul bufferului pe tot lanțul până la providerul meu de cablu; se vede treaba că încă mai erau destui utilizatori ai televiziunii clasice, cu antenă).
Pe vremea aceea lucram la o firmă de IT destul de prezentă în piață, și am participat la multe prezentări de produse din domeniu. Aveam în portofoliu și centrale telefonice clasice iar conducerea simțea că acest business ar putea fi amenințat de noua tehnologie, așa că trebuia să fim prezenți.
Spre deosebire de personalul non-tehnic, eu am fost destul de sceptic în legătură cu această nouă tehnologie. In afară de problema menționată anterior, cea cu latența canalului, care e destul de greu de rezolvat mai ales când vine vorba de conexiuni externe ( deoarece conexiunea trece prin echipamente care nu ne aparțin și care prioritizează traficul în funcție de alte criterii ) problema se mai pune și în planul comercial: tarifele “internaționale” mari sunt doar o convenție fără acoperire în costuri, deci pe măsură ce noua tehnologie avansează, providerii clasici vor scădea tarifele. Ceea ce putem vedea că se întâmplă deja.
Pe de altă parte, telefonia VoIP are dezavantajul prețului mare al echipamentelor terminale ( telefoanele, mai pe românește). Deoarece acesta trebuie să implementeze protocolul Internet, e cam dificil ca prețul pe terminal să scadă sub 20-25 de dolari; ori un telefon “normal” costă câțiva dolari. Ca să echipezi o firmă cu astfel de telefoane, trebuie să înmulțești sumele de mai sus cu numărul de angajați.
Cu toate astea, telefonia IP și-a găsit între timp propriile piețe, fără însă a deveni dominantă. Există firme unde angajații sunt “legați” de computer, cum ar fi call-centerele. Aici se pot folosi telefoane software , la preț nul sau aproape nul . Fiind vorba de rețeaua internă , traficul poate fi controlat foarte bine de către administrator, eliminând latențele și alte fenomene neplăcute.
Există aplicații de tip softphone pentru smartphone, așa că uneori se poate folosi telefonul mobil (pe care îl avem deja) pe post de terminal, lucru care e avantajos pentru că ne permite să avem un singur telefon în loc de două (fix și mobil). De asemenea, în cazul multinaționalelor care folosesc provideri “globali”, traficul este oarecum bine controlat, deci se poate folosi pentru a avea o “centrală” globală.
Mai există și alte direcții în care telefonia IP progresează, acela al inglobării în produse de comunicație integrate ( servere de mail oferind în plus chat, telefonie și tot felul de alte servicii). E mult mai comod să folosești o singură aplicație software pentru toate formulele de comunicație. Insă bineînțeles, aceasta nu rezolvă problemele tehnologice, e doar o facilitate.
Pe de o parte , VoIP nu a devenit “the big thing”. Pe de altă parte însă a deschis niște perspective noi și are o prezență bine conturată în piață. In plus, forțează zilnic providerii clasici să își revizuiască atitudinea monopolistă a anilor ’90, ceea ce poate că e chiar “big thing”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, in 2014 am ajuns sa platesc la factura de apa rece de cinci ori mai mult decat pentru telefonia mobila!
Din pacate apa rece nu se poate transmite (inca?) prin internet
Cum, n-ati auzit de WoE? Water-over-Ethernet? :)
E chiar simplu: particulele de apa sunt encapsulate la sursa si decapsulate la destinatie (sunt doar 3 atomi, deci nu e f. complicat – chiar mai simplu ca la vin)…
Unii planuiesc chiar sisteme de irigatii cu aceasta tehnologie…
Din câte se pare, VoIP (over Internet Protocol, nu over Internet) va deveni în curând singura opțiune în unele țări, prin grija Deutsche Telekom.
Deși calitatea lasă destul de mult de dorit, aici (UK) cam toate firmele au VoiP și terminalele nu sunt chiar scumpe, dacă ținem seama că centralele telefonice de firmă erau muult mai scumpe în telefonia clasică. Adică o firmă cu 20 de birouri avea deja nevoie de centrală proprie, în timp ce acum toate telefoanele sunt conectate într-un switch, iar aplicația tip ”centrală” e doar un software.
Chiar și în privința calității deficitare a vocii transmise, impresia mea e că e doar o chestiune de timp. Atât timp cât acceptăm oricum vocea transmisă ca pachete de date în GSM / UMTS, nu există niciun motiv să nu o acceptăm și pe telefoanele așa-zis ”fixe”. Iar pentru cine își mai aduce aminte, calitatea vocii era destul de proastă și în GSM în urmă cu 10-15 ani, în timp ce azi e ireproșabilă pe iPhone, pe Samsung Galaxy sau chiar pe terminalele Nokia produse după 2010.
Am „scurtat” intentionat abrevierea ca sa nu para pedanta, a dvs e corecta.
Da, aveti dreptate in ceea ce priveste centralele companiilor, in unele conditii devine mai avantajos ip-ul: centrala e un software ( care are incluse toate facilitatile pe care cele traditionale le vand separat si scump) , cablarea e mai simpla pentru ca nu mai esti obligat sa duci fir direct . Pe de alta parte terminalele trebuie fie alimentate de la priza (incomod) fie prin PoE (scump). In plus la noi cel putin nu toti operatorii ofera acces direct prin SIP, iar adaptoarele (FXO-urile) sun si ele destul de scumpe. Partea buna e ca in interiorul companiei putem controla traficul ( e drept, tot pe bani).
Comparatia cu protocolul GSM este insa putin fortata: GSM este ( daca stiu bine, nu m-am ocupat de domeniu iar facultatea am terminat-o inainte de aparitia lui) un protocol sincron, pachetele nu au cum sa intarzie. In plus reteaua este dedicată, furnizorul e cel care o controleaza de la intrare la iesire. In Internet, pachetele circula pe unde habar n-avem :)
As a matter of fact, în GSM rețeaua este dedicată doar între BTS și terminalul abonatului. Pe acel segment există într-adevăr acele sloturi pe care terminalele le au alocate. Dar mai departe, între BTS-ul unui abonat și BTS-ul celuilalt (care poate e la celălalt capăt al țării, al Europei sau al Atlanticului) pachetele circulă de multe ori pe unde pot și ele :P
Știu că ar fi ideal să avem SDH sau SONET peste tot, dar realitatea e că nu avem.
Din cum se aud convorbirile in retelele mobile am impresia ca, exceptind unele retele fixe, toate folosesc VoIP. Mai ales ca unele au tarife insignifiante la convorbiri externe.
este destul de folosit ATM (nu bancomatul) care permite pierderea de pachete
Tehnologia VoIP e f. folosita si probabil va fi principalul mod de comunicare audio (daca nu deja este). Doar termenul de VoIP nu e f. reusit – se pare ca cei care l-au inventat erau mai mult din marketing si nu auzisera de „OSI reference model”. Chiar nu conteaza daca „network layer” e IPv4 sau IPv6 (sau IPv10, sau alte protocoale care nu incep cu IP). La fel, physical/data link layer nu e obligatoriu sa fie ethernet/wireless/docsis etc. – chiar prevad ca si firmele de telefonie mobila vor adopta standardul sau standardele „VoIP” (partial deja o fac), si vor renunta la bullshiturile de acum.
Toate firmele mari (si multe medii sau chiar mici) folosesc acum VoIP – daca se doreste calitate buna se foloseste SDH/MPLS etc. – nu sunt asa scumpe (o linie SDH RO-UK E1 era acum cativa ani ceva in jur de 1-2k euro pe luna), doar vointa si cunostinte sa ai (si eventual niste euroi sau dolarei :) )… La fel, IPv6 promite mult (overhead m. mic – latenta/jitter mai mici, criptare optionala, QoS mai bun, s.a.).
Diferenta intre over IP si over altceva e majora. Problema e tocmai ca ip-ul e proiectat sa fie rezistent la perturbatii de orice fel, dar nu e proiectat sa transmita „in timp real”. E1 e exact opusul. Doar ca la E1 ai 32 de canale de voce fix ( care se vor auzi perfect) pe cand in IP poti „inghesui” cate canale duce banda ( care se vor auzi dupa cum iti e norocul). Evident ca majoritatea convorbirilor de voce sunt digitale in zilele noastre, dar nu sunt IP. IP-ul asa cum e definit azi va provoca mereu probleme pentru comunicatiile de voce; ceea ce se intampla acum e doar un fenomen de „ascundere” a problemelor prin supradimensionare: cand ai comunicatii de 1 G in reteaua locala, se gaseste oricand un rest de 3 KHz pentru un canal de voce :)
Practic VoIP e o suita de protocoale de layer 4+ (eg. SIP, H.323, MGCP, etc.). Chiar nu conteaza ce e la layer 3 sau mai jos – de aceea termenul „over Internet Protocol” e impropriu. Aceste protocoale chiar „nu stiu” daca „network layer” e IPv4, IPv6, IPX „or whatever” s-o mai inventa. De fapt si termenul de IP e cam inselator – te face sa te gandesti la internet, cand de fapt sunt doar modalitati de a accesa hosturi din retele diferite (de fapt asta fiind si originea initiala a termenului internet – deci nu e o eroare propriu-zisa).
IP-ul are limitarile lui, de aceea se si doreste trecerea la v6. E un protocol destul de generalist, specializat in transmiterea de datagrame (fie ele TCP, UDP, RTP s.a.), dar isi face treaba f. bine atunci cand traficul de voce e delimitat bine de traficul de date (prin QoS, MPLS, VLAN-uri separate, rutare pachete prin link-uri dedicate, etc.). Link-ul nu e obligatoriu overloaded – se poate limita software numarul maxim de convorbiri simultane.
Eu cand ma gandesc la VoIP, chiar n-am in minte Skype (care e doar o aplicatie draguta si utila ptr. multi, si cam atat). Ma gandesc la implementarile profesioniste – eu de ex. (ca si multi altii care probabil nu stiu) am VoIP acasa care merge f. bine – a venit la pachet cu televiziunea prin cablu si cu internetul… Merge bine (chiar cand downloadez la greu…), doar ca telefonia fixa a devenit cam inutila (cel putin ptr. utilizatorul privat) – si TV-ul va deveni in cativa ani inutil (cum a fost si cu presa tiparita). Probabil ca toate mijloacele de comunicare, fie mass-media, fie peer-to-peer vor face tranzitia intr-un final catre IP (sic :) ).
Legat de IP, eu chiar imi pun sperante f. mari in IPv6 – din pacate implementarea la scara larga e f. greoaie/inceata. Chiar si ce s-a implementat pana acum nu pune la dispozitie toate „caracteristicile” protocolului.
Dar nici cu IPv4 nu imi e rusine.
La E1 nu ma refeream la legatura clasica digitala de telefonie. Se mai foloseste termenul uneori si la legatura de date (IP). Poti avea VoIP/IP si printr-un canal dedicat de E1 sau chiar mai mare. Un link dedicat de buna calitate, chiar VoIP, face inutila orice ingrijorare cu privire la IP, ci mai mult la performanta echipamentelor si softului (si a adminilor implicati in proces, fie proprii, fie de la provideri).
Deci daca ai birouri in diverse tari, poti folosi VoIP fara nici o problema. Si daca vrei sa suni o alta firma in UK sa zicem, suni la tariful local.
E1 este o legatura de date care pune la dispozitie 32 de canale. Pe ele se poate transmite orice, fie voce, fie date, fie mixt. Problema e ca aceasta conexiune e sincrona, sigur ca daca transmit ip peste ea pachetele in principiu nu intarzie. ( bine, intr-un fel e un sacrilegiu, pentru ca E1 are deja propria semnalizare, daca adaugam ip adaugam un overhead inutil, semnalizarea IP). Dar se foloseste.
De asta insistam ca e inutil sa compari transmisia de voce peste un canal sincron, care o fi el, cu una peste un canal asincron, unde eventual pachetele mai si vin pe trasee diferite si in ordine aleatoare. Sigur ca ce e la layer 3 conteaza, daca e un canal sincron, e una, daca e un canal asincron e alta. Dar bineinteles, chiar si cu protocolul IP, daca esti singur pe un canal supradimensionat si stabil, totul e perfect, pachetele nu au cum sa intarzie. Mai neplacut e cand se reruteza „din mers” si un pachet trece prin Craiova iar altul prin Munchen :) Ideea e ca principial nu ai control asupra canalului si nu poti forta providerii intermediari sa prioritizeze traficul tau de voce. Cand ai cablul tau, totul merge bine in orice scenariu. :)
Și astfel ajungem la vorba ardeleanului, când a pierdut trenul: ”-Vezi ce înseamnă să n-ai lucrul tău?” :P :P
Impresia mea e ca VoIP nu „prinde” prentru ca providerilor GSM nu le convine. Orice firma mare „din afara” foloseste intern o solutie VoIP in ziua de azi, nimeni nu e nebun sa mai plateasca pentru „banale” convorbiri telefonice. In afara de fraierii de end-useri care nu stiu ca exista alternative.
Stiu, VoIP nu e gratuit, dar nici nu te omoara nimeni cu „tarife de interconectare”. Si cum orice firma mare are oricum o retea interna, implementarea VoIP presupune (pt ei) doar un server, de obicei redundant, si eventual niste terminale fizice, daca un softphone nu e de ajuns.
Nu e vorba numai de providerii GSM, orice companie de telefonie care taxează servicii de voce va fi ostilă serviciilor VoIP, atât timp cât nu le oferă ea însăși :)
Exact de asta e nevoie de Comisia Europeană și de directive europene: așa cum au făcut ordine în materie de roaming, care în urmă cu doar cîțiva ani era jaf la drumul mare, tot așa vor face ordine și în privința serviciilor de date folosite pnetru VoIP, pe care companiile de telefonie nu vor mai avea voie să le restricționeze.
Problema nu e daca opefra respectiva companie serviciile sau nu. In telecom exista dictonul „if you can’t bill it, kill it”. Ori e mult mai greu de vandut ideea ca acelasi pachet IP se poate plimba linistit prin toata lumea daca e vorba de o pagine web, dar trebuie sa i se aplice „tarife de interconectare” daca e vorba de voce.
Poate ca expresia corecta este ca revolutia create de VoIP nu a aparut inca.
Locuiesc in SUA si urmaresc vestile despre tehnologie.
Iata ce se intampla in lumea corporatista. Multe corporatii mari au ales sa renunte in cea mai mare parte la telefonia conventionala. Cand vine vorba de comunicatiile interne, au inceput a folosi Microsoft Lync iar telefoanele conventionale au cam inceput a dispare de prin birouri.
Chiar si in salile de conferinte reteaua telefonica a fost inlocuita de computere care ofera facilitate Lync iar Microsoft a inceput a crea retelele locale digitale cu interfete directe la Internet.
Tendintele care se vad in zonele rurale americane arata ca telefonia clasica analogica e pe cale de disparitie. Costa din ce in ce mai mult sa se intretina vechile cabluri de cupru si sunt lasate in paragina. Chiar si la mine in casa nu mai sunt folosite. Semnalul telefonic vine prin cablu (VoIP), este convertit printr-un modem si distribuit WiFi prin toata casa. Prizele de telefon pur si simplu nu mai sunt folosite.
Insa am citit un articol de tehnologie recent care prezinta intr-adevar o revolutie. In retelele GSM numerele de telefon devin perimate pentru ca deja telefonul mobil are propria adresa IP.
Se propune abolirea numerelor de telefon si inlocuirea lor cu un numar IP care devine fix si alocat unui terminal… Or asta e o adevarata revolutie.
In Romania e cam la fel, corporatiile fiind cam aceleasi de altfel.
Cu Lync (fiind telefon software) e interesant ca poti sa-l instalezi de ex. acasa si te poti loga in „centrala telefonica” corporate. Odata logat, poti forma sau primi apeluri inclusiv din/in reteaua clasica de telefonie (poti avea un numar dedicat, si centrala stie sa ruteze apelurile catre Lync-ul instalat).
Am vazut c-au scos si cei de la UPC o aplicatie android (parca si iphone), „UPC Phone (Romania)”, dar n-am folosit-o. Te loghezi la ei in „centrala” si primesti apelurile pe smartphone sau tableta. Telefonul fix devine astfel mobil si virtual…
Legat de conferinte, acum cativa ani gasisem un „artificiu”. In cazul unora, mai putin importante (invariabil puse dupa orele de program), ma duceam acasa si foloseam Skype – te puteai conecta la conferinta printr-un numar toll-free. Acum poti folosi linistit Lync (sau alt telefon soft).
Oricum, telefonia fixa e la apus. Nu mai e necesara cand cam toata lumea are un terminal mobil. Si probabil se va trece la comunicatii IP (chiar nu e nevoie de mentinut diverse standarde cand unele deja si-au dovedit fiabilitatea si sunt folosite la scara larga).
Scula potrivita la locul potrivit:)
Asta e ca si cum ai incerca sa distribui filme pe flash disk :) (m-am dus la TIFF anul trecut dar nu am mai recuperat flashul) sau sa instalezi sisteme de operare de pe stick
E mai avantajos sa cumpar un blu-ray writer si sa trag filme pe blu-ray decat sa cumpar flash-disk-uri pt fiecare film
Tot asa si cu telefonia pe internet:da ,intr-o firma daca ai un server si un soft simplu se poate,ai centrala telefonica proprie
ce se intampla cand angajatii tai stau mult la povesti cu angajatii de la alte firme?:)))
(si nu numai in chestiuni de serviciu)
Cei care o sa incerce sa faca un sistem global de telefonie prin calculator o sa-si dea seama ca RDS-ul aloca dinamic IP-urile pt ca toate sunt submask-uri din retele locale mici,din cauza limitarii nr de adrese IP4 la 4.3 miliarde si asa mai departe
Cred ca multi de fapt nu realizeaza ca de fapt ei chiar folosesc VoIP in mod constant. Eu personal folosesc de ani de zile:
– la servici (m-am lovit de multe solutii, si comerciale si open-source, si hardware si software) – si le-au folosit si cei care nu lucrau in IT, dar probabil constientizau m. putin
– acasa, mi-am portat acum cativa ani buni numarul de Romtelecom pe un furnizor de cablu, unde se foloseste doar VoIP (ajunge VoIP pana la modem si de acolo e convertit in semnal analogic, compatibil cu telefoanele obisnuite); interoperabilitatile presupun ca sunt de asemenea mixte – unele sunt pe VoIP, altele digitale (de ex. intre RDS si UPC sunt aproape sigur ca sunt VoIP) – la fel Romtelecomul a pierdut multi abonati de telefonie fixa, multi trecand la RDS/UPC/alte retele (cred ca majoritatea utilizatorilor de telefonie fixa au trecut la VoIP)
– ocazional si softuri gen Skype, Gtalk, etc. (care desi nefiind profesionale, isi fac treaba pana la un punct) – ma distreaza ca unii au impresia ca la asta se rezuma VoIP-ul
Acum legat de firme:
– daca ai un singur sediu, poti sa folosesti orice centrala vrei (VoIP sau clasica), in functie de costuri (posibil iesi m. bine cu cea clasica); ptr. convorbirile exterioare, chiar nu conteaza ce-ti aduce providerul atat timp cat e transparent, desi si aici e f. probabil ca folosesti VoIP (majoritatea providerilor aduc VoIP sau il folosesc in reteaua interna)
– daca ai m. multe sedii, e bine sa ai server/e de VoIP (depinde si cat se vorbeste), dar linkurile intre sedii, deobicei sunt delimitate date-voce (hw sau sw), deci nu folosesti aceiasi legatura pe care downloadezi torrentii.
Dar nimeni nu te impiedica sa folosesti Skype sau alte solutii ptr. telefonie, depinde doar cat vrei sa investesti in calitate.
Concluzia: VoIP-ul a produs o revolutie, dar a fost una de catifea :)
Eu am intrebat in repetate randuri RDS daca folosesc VoIp si mi-au raspuns ca TDM. Presupun ca nu m-au pacalit. Nu mai stiu cum e in 2014, dar anii trecuti am tot cautat provideri care sa aduca direct VoIP, in afara de GTS nu prea am gasit. Aveam o centrala clasica la o firma cu capabilitati VoIP si voiam sa schimbam furnizorul. Vodafone nu (aveau mobilele la ei) , nici la RDS nu era in oferta desi presupun ca tehnic nu ar fi o problema. Parerea mea e ca se feresc tocmai pentru ca nu pot garanta canalul.
Ines dau SIP si mai departe il dau pe TDM asa ca se aude chiar bine.