marți, mai 21, 2024

Vreau un Fisc puternic: flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar!

Citeam deunăzi o informare a Fiscului polonez (KAS) că agenți ai săi umblă incognito și cumpără produse și servicii de la buticuri, mari magazine, cantine, hoteluri, restaurante, saloane SPA etc., să vadă dacă vânzarea e înregistrată în casă și dacă se dau corect bonuri fiscale. După 32.000 de controale, bilanțul a fost că la una din patru achiziții se înregistra câte o iregularitate. Când te gândești că asta se întâmplă în Polonia, care, nu-i așa, e un performer recunoscut în reducerea evaziunii pe TVA, parcă automat îți zici – e clar că trebuie să fim mai  catolici ca ei, dacă s-ar putea în fiecare zi să ne dea Fiscul nostru un raport în câte controale, incognito sau la vedere, a descins, ce amenzi a dat etc.

Citesc în continuare din informarea polonezilor: ”acest tip de controale este, uneori, asociat cu situații neplăcute, de rezistență din partea celui controlat. Tocmai de aceea, la KAS, ne preocupă creșterea competențelor angajaților noștri, le oferim chiar asistență psihologică și, în situații de criză, beneficiază de intervenția rapidă a ofițerilor în uniformă”.

E ușor de intuit că astfel de controale sunt costisitoare, mai ales în vremuri ca acestea pe care cu onor le traversăm. Bonul fiscal e, evident, zona unde nu se discută, aici inflexibilitate trebuie să fie maximă [1]. Dar conformare fiscală înseamnă mult mai mult decât a da bon. Și nu doar cu inspecții îți asiguri conformarea fiscală a contribuabilului tău. Dacă ești o administrație puternică știi deja că trebuie să treci la nivelul … olandez: Fiscul din Țara Lalelelor cultivă de ani buni conceptul  ”flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar”. Și îl cultivă cu succes, dacă ne uităm la ce rezultate au [2].

Ai zice că noi ar trebui să fim primii care să trecem la acest nou sistem de producție, care să ne ajute să creștem intensiv conformarea fiscală. Dar… episodul următor vorbește de la sine! După modificările de ultimă oră aduse la Codul de Procedură Fiscală, ”contribuabilul/ plătitorul solicitant nu are dreptul la restituirea taxei achitate pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate (SFIA) în cazul în care cererea intră în procedura de analiză pe fond în vederea soluționării prin emiterea ordinului ministrului finanțelor de aprobare/respingere a cererii de emitere a SFIA”. Până luna trecută, același plătitor de taxe solicitant știa că are ”dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea SFIA”. [3]

Ce e această soluție fiscală individuală anticipată? ”Un act administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unei situații fiscale de fapt viitoare”. Cuvântul cheie e aici reglementarea. În traducere, vrea omul/firma/investitorul/ plătitorul de taxe să fie sigur că înțelege bine o situație/o tranzacție, înainte să pună în practică: vrea să plătească taxele la stat atât cât trebuie și, în baza unei interpretări pe care i-o va da Fiscul în speța respectivă, vrea să nu fie hârțuit mai târziu cu întrebări dar acolo de ce e așa și alte asemenea.

Aceste decizii de interpretare (advance tax ruling)  se întâmplă în toată lumea și s-au dezvoltat ca urmare a schimbării de mentalitate la nivelul autorităților fiscale; sunt un instrument indispensabil în atingerea unui grad cât mai mare de conformare fiscală prin stabilirea acelei relații de reciprocitate necesare între autoritate și contribuabil”. Am citat dintr-o analiză din 2015 prezentată Parlamentului European și care urmează: ”decidenții politici trebuie să acționeze cu grijă cu acest instrument prețios care, în mod categoric, nu trebuie să dispară”.

La noi, instrumentul pare destul de prețios, la o taxă de emitere de  3000-5000 de euro! (5) Dar nu poți să nu te-ntrebi: cum se manifestă grija ca măcar să nu dispară?

Pentru că ”în anul 2021, au fost aprobate 13 soluții fiscale individuale anticipate și sunt în curs de soluționare 35” – se arată în raportul de activitate al ANAF pe anul trecut.

La un asemenea volum de activitate, ar fi fost de așteptat ca Ministerul Finanțelor, cel care de anul acesta a preluat direct administrarea SFIA, să vinăcu un mesaj concret – vrem/nu vrem mai multe, dacă vrem, cum facem asta etc.  

Un proiect de Ordin pentru aprobarea procedurii privind emiterea SFIA nu e deloc clar în privința intențiilor, aspirațiilor Ministerului în această privință. Se propune acum o listă de la a) la y) de situații în care se respinge emiterea de SFIA (după procedura actuală, lista merge doar de la a la h). Nu extinderea, în sine, ar fi o problemă, dacă ar aduce mai multă claritate! Dar suntem în continuare în zona respingerii acolo unde plătitorul a comunicat repetat informații nerelevante în raport cu întrebarea, în condițiile în care, evident, relevanța informațiilor se stabilește de către organul fiscal competent. Sau – respingere dacă se constată că cererea nu vizează aspecte necesar a fi clarificate, ori, situație nouă, dacă pentru tranzacțiile propuse nu există o alternativă rezonabilă de aplicare a tratamentului fiscal.

Bun, dar care e interpretarea rezonabilă? – asta vrea să știe, până la urmă contribuabilul! Pentru asta, el face această înțelegere pe transparență cu statul. Pune pe masa Fiscului documente din bucătăria internă, inclusiv din grupul lui de companii. Își asumă că soluția fiscală, dacă o primește, ”este opozabilă și obligatorie față de organul fiscal, numai dacă termenii și condițiile acesteia sunt respectate de contribuabilul plătitor”. Își mai asumă că ”informațiile furnizate trebuie să fie corecte”. Iar după cum sună noul proiect de Ordin, mai trebuie să-și facă și o auto-analiză, chiar o auto-critică, ca să arate că nu are intenții ascunse. [4] În sfârșit, își asumă că, pentru tot exercițiul ăsta e nevoie să plătească acea taxă de emitere a SFIA de 5,000 EUR. Iată că acum, după modificarea din Codul de Procedură Fiscală, trebuie să-și mai asume și că această taxă e oricum pierdută. Cum s-ar spune – dacă nu primește SFIA, rămâne și cu banii luați, și cu … perspectiva unei inspecții neliniștite.

Mă întorc din nou la acel raport european, citat mai sus – ”Contribuabilul trebuie tratat ca un client. El merită un serviciu de calitate, atâta timp cât oferă în mod voluntar informații despre situațiile de risc fiscal (un fel de auto-analiză de risc) și oferă răspunsuri cuprinzătoare autorității fiscale. În această relație, autoritatea fiscală trebuie să înțeleagă strategia comercială și fiscală a contribuabilului, să acționeze corect și nu să fie orientat în principal spre câștigul imediat”.

Practic vorbind, construind această relație reală de colaborare (monitorizarea pe orizontală), ajungi să ai o alternativă funcțională la costisitoarele inspecții, controale fiscale (monitorizarea pe verticală). Într-un bine-cunoscut echivalent românesc – păgubești mai mult dacă te scumpești la tărâțe!

Spre exemplu, un raport despre inspecții are câteva rânduri de serviciu – ”În ceea ce privește inspecțiile fiscale desfășurate la contribuabilii care au derulat tranzacții cu persoanele afiliate, în cadrul cărora au fost verificate și preturile de transfer practicate, a fost stabilită o diferență a bazei de impozitare în sumă de 584,1 mil. lei. Astfel, diferența suplimentară de bază de impozitare a determinat: impozit pe profit stabilit suplimentar de plată de 43,3 mil. lei; diminuare a pierderii fiscale: 352,6 mil. lei”. (ANAF, raport de activitate primul semestru 2022). Ce mesaj pot transmite astfel de rânduri? Niște sume, aflate pe undeva la nivelul anului trecut și… cam atât! Dar cu ce costuri s-au făcut inspecțiile astea, atât pentru contribuabil, cât și pentru administrație? Au schimbat ele cu adevărat comportamentul contribuabililor? Te-au ajutat ele pe tine, administrație, să-ți cunoști și să-ți apropii mai bine contribuabilul?

În schimb, mesajul e mult mai puternic atunci când citești că ”în perioada ianuarie-iunie 2022, au fost emise două acorduri de preț în avans (APA) și au fost soluționate trei cereri de inițiere a procedurii amiabile”.

Ca echivalent al SFIA, dar pe problematica extrem de complexă a tranzacțiilor intra-grup (privind stabilirea prețurilor de transfer aferente) aceste APA sunt și ele măsura deschiderii spre colaborare a unei administrații. Scumpă la vedere această colaborare, cum se vede. Și unde mai pui că taxele de analiză pentru APA ajung până la 20.000 de euro!

Cum să-l conving/ajut/motivez pe contribuabil să vină el la mine, mai degrabă decât să mă duc eu după el! – aceasta ar trebui să fie întrebarea care să nu-i dea liniște statului, cel puțin în toate cele opt ore de program. Oare ar ajuta mai mult dacă am elimina aceste taxe pentru emiterea deciziilor fiscale, cum au olandezii? (Pe principiul cui îi mai trebuie taxă, dacă tot primesc informații prețioase!) Oare n-am putea împrumuta ceva din sistemul polonez, unde deciziile fiscale individuale au devenit un fel de sport național, încurajat, subvenționat chiar de stat? Acolo, dacă vrei să ai o confirmare că aplici bine legea, (inclusiv în tranzacții deja efectuate!), dacă ești acționar, sau potențial investitor … statul e chiar interesat să te ajute să-ți clarifici nedumeririle fiscale! Ba chiar îți pune la dispoziție o bază de date, cu soluții care ar putea să te ajute (6). Oare e mai bine să folosim banii din taxa de SFIA/APA să îi plătim mai bine pe specialiștii noștri, aceștia vor fi mai motivați, vor livra mai repede alte soluții, în final vor fi mai mulți beneficiari, cadrul fiscal va fi astfel mai predictibil?Să ne concentrăm pe un program amplu de ghiduri, cu interpretări generale privind tratamente fiscale în toate domeniile controversate?

Putem discuta astfel de detalii, dar un lucru ar trebui să fie strict, neinterpretabil – ne trebuie acum un program clar de încurajare a parteneriatului fiscal! Parteneriatul fiscal s-a dovedit că este bun pentru conformarea fiscală! S-a dovedit că e bun și pentru investiții, investitorul având nevoie de un mediu predictibil pentru a-și construi planuri fezabile! Da, parteneriatul fiscal chiar aduce bani la buget! Ce alte argumente mai avem nevoie ca să ne trezim la realitate, acum, când crize noi au renunțat să mai umble incognito, ci sunt pe față, la vedere?

PS. Stimularea conformării voluntare este și un argument prin care, alături de colegii mei din Camera Consultanților Fiscali, îi arătam Ministerului Finanțelor că ar avea mai mult de câștigat dacă nu ar lovi în micii consultanți fiscali, scoțându-i, discriminatoriu, din rândul profesiilor care pot funcționa ca microîntreprindere. Argumentul nostru – cu cât sunt mai mulți consultanți în piață, cu atât serviciul lor devine mai accesibil și micilor contribuabili; iar un contribuabil care vrea să lucreze cu un consultant e deja un contribuabil care are nevoie să-și lămurească o situație fiscală, pentru că vrea să se conformeze (aici, comunicatul CCF din vară). Din păcate, răspunsul primit a fost, literalmente, doar nu închidem, nu oprim activitatea consultantului fiscal!

N-o închidem, doar i-o facem mai grea. Prin extensie, nu închidem, nu oprim aspirații de claritate și corectitudine ale contribuabilului! Vrea el în continuare SFIA, APA? Să fie sănătos, cine-l împiedică!

PPS. Pentru cei care încă nu sunt convinși de câtă nevoie de clarificare e în rândul contribuabilului X, am făcut o sinteză a informărilor ANAF privind cazurile semnificative constate de inspecția fiscală în primele șapte luni ale anului. Chiar și existența acestor informări pe care le face ANAF de la începutul anului și este un fapt realmente lăudabil. Dar parcă prea multe situații stau sub semnul interpretării, a norocului fiscal! E mult prea mare nevoia de clarificare și predictibilitate! Chiar e nevoie de un parteneriat real stat- contribuabil!

Note

  • Pentru a fixa tabloul puterii fiscale: În România, ”avem o conformare voluntară care duce la 27% din PIB venituri fiscale plus contribuții”, ca să folosesc formula oficială. Oricum i-am zice, suntem pe penultimul loc în UE (pe ultimul e Irlanda, dar cred că putem fi de acord că tigrul celtic e un caz extrem, iese din baza de comparație). În Olanda, ponderea este de 40%, în Polonia de 35%. În materie de conformare la plata TVA, gaura dintre efectiv încasat și ce se estimează că ar trebui încasat este de 4,4% în Olanda, 11% în Polonia și … 35% în România – date pentru 2019, ultimele valabile. Polonia a înregistrat cel mai spectaculos salt în conformare, în condițiile în care în 2015 avea o lipsă de 24% din TVA! 
  • Pentru conformitate, să spunem că da, contribuabilul își poate lua banii înapoi dacă … renunță la cererea de emitere în 15 zile sa i se transmite că cererea nu i-a fost luată în considerare. (într-un exercițiu de PR nereușit nota de fundamentare a Ord 31/2022 vrea să ne convingă că … se reglementează dreptul contribuabilului/plătitorului la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea soluției fiscale individuale anticipate).
  • Ce ar mai trebui să conțină documentația pentru emiterea SFIA – descrierea tranzacțiilor semnificative care ar putea fi efectuate după finalizarea tranzacțiilor propuse, analiza completă cu privire la aplicarea regulii generale antiabuz (motivele rezonabile pentru care solicitantul apreciază că tranzacția nu are drept scop utilizarea abuzivă pentru obținerea unui avantaj fiscal)
  • 5.000 de euro, dacă e mare contribuabil sau contribuabil nerezident, 3000 de euro dacă e din orice altă categorie. Această nouă distincție cu nerezidenții pare din categoria – să plătească mai mult, dacă tot e străin, că are de unde.
  • În Polonia, comisionul perceput pentru emiterea unei interpretări individuale a legii fiscale este mai puțin de 10 euro, deși analizele arată un cost real  de circa 200 de euro. Prețul și faptul că se obțin relativ repede, în maximum trei luni, au dus la acumularea unui stoc care acum câțiva ani trecea de 170.000 de astfel de soluții de interpretare individuale (sursa, aici), emise de o direcție specială, de gestionare a informațiilor fiscale (KIS). De notat că acolo unde sunt vizate tranzacții deja efectuate, contribuabilul nu e scutit de plata unor eventuale arierate, dar, pentru tranzacții viitoare, soluția primită de la stat îi poate asigura contribuabilului o siguranță fiscală. Acesta nu înseamnă însă că soluția nu poate fi contestată în instanță, dacă respectivul contribuabil se consideră nedreptățit. (sursa – Agenția de investiții străine)    

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. În cazul posibilității de a lucra de pe calculator și a furniza servicii în străinătate (sau a tranzacționa FOREX/acțiuni/cripto): o firmă în bermuzi sau în alte paradise fiscale, încasarea profitului ca dividend pe care se plătește doar 8%, și fiind în străinătate, se poate încasa când dorește posesorul firmei (sau în acord cu legislația bermudelor).

    • Un fisc puternic est cel in care sefii nu locuiesc fara forme in apartamentele proprietatea unor dezvoltatori imobiliari, seriosi – pana la proba contrara (ce platesc apa, curentul, gazul, asigurarile, reparatiile, … etc. ) . Tot putermic este fiscul in are aceeasi sefi nu se „dau” (fara forme legale) cu masini sau motociclete apartinand … altor contribuabili ce platesc benzina, ITP, vigneta, asigurarea … . Intre altele,un fisc puternic, este cel cu profesionisti, iar nu cel cu maiori, colonei si generali de prin toate serviciile (pensionari, sau sub alte forme) . Un fisc puternic se bazeaza pe contribuabili educati si pe conducatori corecti. Un presedinte de tara care a evazionat si inca nu a trecut pe la casierie sa plateasca simbolic, 1 leu, nu poate fi decat un indemn la evaziune… daca tine, tine, daca nu tine, nu tine . Acelasi presedinte implicat intr-o frauda bazata pe fals si uz de fals (cu notar, cu nevasta, … cu tot), in contextul in care, nimeni nu a raspuns penal, ministerul public n e n a u l a n d actele falsificate, este o insitgare la frauda (de orice fel) .

      • Aici nu este vorba de fisc, ci de un stat parazit care extrage de la cetățeni bani pe care îi utilizează pentru salarii și pensii exorbitante acordate unor paraziți sociali care nu returnează nimic în schimbul acestor remunerații, plăți pentru servicii neprestate sau supraevaluate, firmele returnând sub formă de șpagă funcționarilor o parte din banii respectivi, risipă la maxim deoarece aceia dintre funcționari care ar fi trebuit să controleze fluxurile financiare sau alte activități nu fac nimic – cazul ITM (s-a supraimpozitat ceea ce trebuia controlat și mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă) ș. a. m. d.

        • Daca trec (usor) peste titlul :”Vreau un Fisc..”, se iveste o noua problema, cu statu nu pot sa dau noroc si nici sa il mangai pe crestet. Asa ca, tot la oameni ajung, care fac ce ii intereseaza (academii paralele Academiei romane, isi dau remuneratii pentru doctorate nemeritate, … etc.) NU I-A OPRIT SI NU II VA OPRI NIMENI

  2. Fisc puternic ? dam militaria jos din pod altfel nu se poate.
    Ba s-ar putea daca legile fiscale ar fi inteligibile pt toata lumea incepand de la omul de rand, la meseriasul care doreste sa-si deschida o mica firma si pana la marile concerne.
    Intre timp legile fiscale, din toata Europa, sunt niste „monstrii” birocratici, se doreste ajutorul inteligentei artificiale pt combaterea propriei „creatii”.
    Nu suntem nebuni ? cu totii !!
    O lege fiscala trebuie sa fie inteligibila si pt cel ” cu 4 clase” altfel nu se va putea stavili evaziunea si toate magarile care se fac. Acestea se fac in primul datorita acestei monstruozitati fiscale, a numarul foarte mare de tot felul de „dari” catre stat, un stat care nu poate nici o data controla acest sistem.
    Intre timp technologia evolueaza, se inventeaza metode tot mai sofisticate impotriva bataliei ” cu morile de vant” oamenii fiind tot mai tracasati, imbranciti, privati de drepturi si altele.
    Am ajuns ca statul nesatul datorita propriilor slabiciuni, sa le numim printre altele pomeni electorale, sa ne faca calvarul zilni tot mai mare, nu mai exista liberate, exista doar interdictii de tot felul.

  3. Domnu’ Luca, onor fiscu mi-a trimis doua amenintari in forma scrisa ca ma lasa fara CUI la firma si boi la bicicleta daca nu le depun decont pe TVA si declaratie de impozit pe venit. Cu promisiunea ferma ca daca nu ma conformez in termen legal (care o fi ala) ma baga la cremenal, ca pe ultimu evazionist ce sunt. In conditiile in care SRLul meu e inactiv de un an si contabila are recipise de la SPV pentru ambele documente. Va rog io, hai sa rezolvam problema de baza a fiscului, anume incapacitatea lui de a isi efectua menirea cu toate bazele de date si automatizarile din lume.

    • @Bogdan – problema nu sunt bazele de date, problema e trimiterea somațiilor fără nicio verificare a bazei de date. În 2020 s-au trimis deliberat somații de plată pentru sume deja încasate, în ideea că unii or să le plătească din nou. fără să mai verifice. Iar ideea și mai ”deșteaptă” a fost că alții or să le plătească numai ca să scape de balamucul contestațiilor, deși știau foarte bine că le-au mai plătit o dată.

      Evident, nu e corect politic să discutăm despre așa ceva, dar corectitudinea politică n-a fost niciodată punctul meu forte 😇

    • Cred ca ati inteles gresit tema articolului. Este vorba de principiile de baza ale fiscului, cum ar trebui sa fie. Nu e vorba de greseli. Ori in cazul dvs. e vorba clar de o greseala, iar astea se mai intampla. Nu cred ca dvs nu ati gresit niciodata…

      • Da. Când șeful spune: ”le dai la toți dai respingere la contestație”, sigur e vorba de o greșeală. O greșeală, repetată de 3517 ori, nu e o greșeală. E politica instituției.

        Când agentul economic câștigă în instanță, după 2 ani, iar la 3 zile după comunicarea hotărârii primește o nouă amendă, pe aceeași speță, e tot o greșeală, în mod sigur. Că doar se mai întâmplă, dacă așa spune șeful.

          • Exact asta spune și șeful: ”dă-mă în judecată, n-ai decât”. Când plângerile penale către DNA, făcute chiar de către funcționari din cadrul instituției, pentru returnări ilegale de TVA, au rămas fără urmări din 2015 încoace, nu sunt multe de comentat.

            • Atunci, daca nu faceti nimic, taceti si inghititi. Asteptati sa vina vreun sfant sa rezolve problemele.

            • @Liviu – dacă o instituție a statului, special dedicată anticorupției, protejează infracțiunile comise de șefii cu ochi albaștri ai altei instituții a statului, ce-ai vrea să facă cetățeanul?

              Știi că e 1 milion de euro șpaga pentru o returnare de TVA ”pe nașpa” de 5 milioane de euro? Unde crezi că merge șpaga aia, la cetățeanul plătitor de taxe și impozite?

              Last but not least, din ce postură dai sfaturi la toată lumea? Ți-a cerut cineva vreun sfat?

            • @Harald: Aici era vorba de oamenii de rand, asa intelesesem, deci nu vad legatura cu spaga si TVA-ul de milioane de euro. Si ei pot da in judecata ANAF-ul. Iar daca procesul e incorect, se poate merge pana la CEDO. Si „last but not least”, ce sfaturi am dat? Am vorbit doar la modul general.

  4. Romania se afla ,la nivel fiscal, intr-o situatie aparte fata de multe dintre tarile membre UE . In primul rind trebuie aratat cum moneda folosita nu este euro . In al doilea rind trebuie spus cum digitalizarea nu este parte majoritara a circuitului ce tine de folosirea partii de IT corespunzatoare in economie si unde efectuarea platilor nu se face majoritar cu cardul .In alta ordine de idei Romania are multe entitati economice mici si mari ce nu sunt supuse legal obligatiei platilor fiscale . In Romania un numar foarte mare de cetateni sunt inca proprietari de apartamente .In Romania o imensa majoritate a cetatenilor nu declara inchirierile si sumele obtinute din aceste activitati economice cum nici profesorii nu declara banii obtinuti din activitati extrascolare sau cum un numar mare de meseriasi nu participa cu nici o suma de bani , macar una forfetara , la a bugetul statului .In sistemul Horeca exista si aici modalitati, aratate deja in text ,ce evita plata unor impozite la stat . Din acest motiv politicului din Romania ii este greu sa aduca la lumina toate aceste practici comerciale . Micile firme nu pot rezista in piata daca ar plati in integralitate taxele , marile filme , multinationalele , au un plan de afaceri global spre a putea rezista in piata si atunci si ele ocolosc plata integrala .Micii meseriasii la fel .Pensionarii ce primesc sume din strainatate (un numar foarte mare )nu platesc nici impozitele aferente si nu platesc nici eventualele taxe pe chiriile incasate . La piata sau la florarii nu se emite bon fiscal .Partidele politice , daca ataca una dintre categoriile mai sus aratate(aproape intreaga societate ) , pierd alegerile, efectul fiind imediat la cei vizati atasindu-se si familiile acestora ce beneficiaza si ei de banii netaxati .Statul roman traieste din banii primiti de la multinationale (aici procentul este foarte mare ) si din incasarile declarate , atit cit ii lasa inima , a unor entitati economice particulare dar romanesti si din impozitele pe salarii de la stat si privat precum si din incasarea TVAului si a accizelor din energie .Ultima gaselnita mareste considerabil banii obtinuti de stat din sistemul energetic (acolo pot lucra pe fata ) si in acelasi timp ofera protectie si celor nevoiasi . Acum sunt identificate toate aceste categorii si totul este stiut si cunoscut . Singurul pas ramas este digitalizarea ce ar creste banii obtinuti la buget cu cel putin 50 de procente ,dar si aici vedem impotrivirea unor entitati de control ce apartin statului si a altor entitati administrative tot din sectorul de stat cum dealtfel se intimpla si in activele economice de Stat ce produc pagube la buget .Inca 10 ani de acum inainte si vom fi asemeni tarilor civilizate .Pina atunci banii ascunsi sub„ cotetul ciinelui ”raman legea .Deja Guvernul si clasa politica romanesca au semnat cu Bruxellul toate intelegerile ce tin de viitorul Romaniei .

  5. Știu pe cineva care lucrează la ANAF, iar când a cerut bon fiscal într-un magazin dintr-un orășel aflat la 100 km de zona de competență, vânzătoarea i-a fluturat batjocoritor ștecherul casei de marcat, scoase din priză. Am crezut că se sufocă de indignare, ”ce-i aici, Cipru? Paradis fiscal?” 😀 dar vânzătoarea a ignorat orice comentariu, s-a întors pur și simplu cu spatele.

    Dacă își imaginează cineva că zeci de mii de controale vor da vreun rezultat, își imaginează greșit. Va crește doar corupția la ANAF, există trepte ierarhice care nu sunt încălcate, există în teritoriu directori cu ochi albaștri peste decizia cărora nu trece nimeni ș.a.m.d. La un moment dat, va fi vândută destulă marfă prin afara sistemului, astfel încât rata de colectare va crește în scripte. Dar pe ansamblu, fiscalitatea actuală e deja nesustenabilă și mecanismele de autoreglare se dezvoltă de la sine.

    Vânzătoarea aceea știa foarte clar ce își poate permite și ce nu. Partea amuzantă a fost într-o altă ocazie, când un agent de pază dintr-un magazin i-a reproșat aceleiași persoane că nu poartă mască. ”Vino în 5 minute cu șeful, că poate facem și un control!”, a fost replica plină de autoritate. Agentul de pază s-a evaporat instantaneu și definitiv din peisaj, iar vânzătoarele au ignorat complet scena, de parcă nu erau prezente. După un sfert de oră s-a plicitisit și ”autoritatea”, era clar că nici șeful și nici agentul de pază n-or să mai apară niciodată.

    În concluzie, autoritatea și legea sunt lucruri destul de divergente în România, iar corupția este creată chiar prin modul cum ar trebui să funcționeze legea. Sistemul e deja irecuperabil, la fel ca în anii ’80, dar se mai poate iluziona timp de câțiva ani că funcționează.

  6. Cred ca ar trebui sa explicat mai clar ce se intelege prin „flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar”. Dupa mine fiscul (ca de fapt orice lege) trebuie sa fie clar concis si egal pentru toata lumea. Deci strict. Iar asa-zisa flexibilitate (cred ca intelegeti masuri diferite prin asta) trebuie tot prevazuta de lege, deci tot stricta. Nu aplic ce vreau in functie de cum ma trezesc dimineata (ca sa nu mai zic de spagi), ci tot ce trebuie, asa cum prevede legea.

    • @Liviu Chestia cu flexibilitatea, cred că se referă la faptul că atuci când vine un control și găsește ceva în neregulă (bine, și în funție de gravitate, bănuiesc) nu „dă cu toporul” din prima. Te consiliază, îți explică ce și unde ai greșit și îți dă un termen de conformare. De abia după aceea trec la măsuri mai dure. Așa citeam pe undeva că se procedează la englezi.

      • De acord, dar si asta trebuie specificat clar in lege, nu lasat la latitudinea fiecaruia. Iar in acest caz iarasi dispare flexibilitatea, devine cerinta stricta a legii,

  7. Analiza fiscala si comparativa cu Polonia este meritorie dar nu suficienta. Totul trebuie reasezat de la baza, cu legea societatilor comerciale de la noi, cu eliminarea a avea cate o firma pr o camera de bloc, ci o firma pe o adresa, o firma sa deruleze maxim trei activitati, nu mai multe ca acum, de reducere a impozitarii de 47% pe munca, cu fiscalizare a ce se vinde in pietele agro alimentare unde nu primesti bonuri fiscale. Apoi nu dosarele penale si politia trebuie sa recupereze datoriile firmelor.

  8. ”contribuabilul/ plătitorul solicitant nu are dreptul la restituirea taxei achitate pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate (SFIA) în cazul în care cererea intră în procedura de analiză pe fond în vederea soluționării prin emiterea ordinului ministrului finanțelor de aprobare/respingere a cererii de emitere a SFIA”.
    Ca sa respecti legile trebuie ca textele lor sa fie lizibile.
    Suedia are cel mai avansat Fisc, pornind de la doctrina pina la proceduri si interactiunea cu platitorii. Foarte similar probabil cu Olanda.
    Tot Suedia are o lege, dar mai ales un praxis inteligibil care obliga tot aparatul de stat sa foloseasca limba cetateanului. Pe linga faptul ca functionarul stie sa indrume cetatenii. Toate textele instructiunilor si formularelor administratiei urmeaza principiul eficientei cognitive si sint intocmite cu cercetatorii de la Facultatea de HMI Uppsala. Un moft, s-ar putea spune. Cetateanul platitor e considerat doctrinar ca lucreaza cot la cot cu functionarul.

  9. Mărturisesc: am cumpărat mereu legume, zmeură, căpșuni, cireșe etc. de la persoane particulare, fără bon fiscal. La Varșovia există în continuare piețe unde producătorii particulari își pot vinde produsele, spre disperarea patronilor de rețele de supermarketuri străine care oferă produse de proastă calitate și la prețuri de dumping.
    În România este celebră taxarea fiscală a unei doamne care vindea pătrrunjel în piață.

    • De acord ca micul producator sa isi vanda marfa fara bon fiscal. Dar la noi certificatele de producator le dau primariile la persoane care nu au treaba cu agricultura ci sunt samsari. Iau pe ieftin de la tarani si vsnd de 2- 3 ori mai scump fara bonuri fiscale. Dar in marile piete, avem zeci de intermediari care vand importuri de legume si fructe fara fiscalizare. Am in cartier 2 unitati de legume si fructe care au la baza importuri legume si fructe si vand fara bonuri fiscale. Cea mai mare evaziune se face la acest tip de comert. Poate in Polonia sunt lucrurile mai bine asezate si organizate.

      • În Polonia autorităţile au conectat diferite instituţii la un sistem de digitalizare care le permite să urmărească în timp real atât taxele şi impozitele achitate, cât şi asigurările sociale, concediile medicale şi internările în spital. Medicul de familie care îţi acordă un concediu medical îţi oferă doar o bucată de hârtie, cu care mergi la farmacie şi acolo găseşti întreaga reţetă de care ai nevoie (în format email), la serviciu ajunge un alt email cu informarea privind concediul medical (şefa companiei o printează şi o păstrează într-un dosar), iar la autoritatea care se ocupă de decontarea concediului medical ajunge un alt email, care conţine detalii despre acel concediu. La sfârşitul lunii se ştie exact ce ai făcut şi salariul este calculat în consecinţă, iar cei de la serviciul de taxe şi impozite pot verifica rapid cine este medicul care a recomandat concediul medical, unde lucrezi, dacă eşti la zi cu asigurările sociale etc. Dacă ştii că ai probleme cu taxele şi impozitele în Polonia, este recomandabil să nu soliciţi concediu medical.
        Revenind la legume şi fructe, şi aici a fost moda cu samsarii. Din cauza pandemiei, numărul acestora a scăzut în ultimii doi ani, însă nu au dispărut. Lumea îi cunoaşte şi evită să cumpere de la ei dacă lângă aceştia se află producători reali, pe care îi cunosc de mai multă vreme.

    • Veniturile ar trtebui impozitate in functie de marime, pana la o anumita suma scutite. Altfel cheltuielile de urmarire si colectare depasesc valoarea incasarilor, ceea ce nu mai e economic.
      In ce priveste vanzatoarea de patrunjel, nu a fost vorba de o amenda fiscala, ci pentru ca nu avea voie sa vanda. Ceea ce e cu totul altceva.

      • Bine, doamna din România nu avea voie să vândă, în timp ce la Varşovia sunt cetăţeni care vând afine, coacăze, miere, lapte, flori etc. direct din plase, pungi, caserole puse pe trotuar, chiar în piaţă sau în jurul ei. Din când în când apare Straż Miejska (poliţia locală), se întocmesc procese verbale, nimeni nu fuge nicăieri, toţi se cunosc între ei şi afacerile merg mai departe.

        • Nu ma intereseaza cum e in Varsovia, asta e teaba lor. Aici e vorba de cum ar trebui sa fie la noi. Nici macar de cum este acum.

  10. ”Oare n-am putea împrumuta ceva din sistemul polonez, unde deciziile fiscale individuale au devenit un fel de sport național, încurajat, subvenționat chiar de stat?”. Fals.

    A fost haos prin 2017 sau 2018 pentru cetățenii care lucrau în Polonia, când s-a trecut de la un sistem fiscal la altul. La început, taxele erau calculate și plătite de compania care te angaja și, la sfârșitul anului fiscal (în luna mai), contabila de la compania respectivă trebuia să calculeze pentru fiecare angajat taxele care fie trebuiau plătite de angajat, fie trebuiau achitate angajatului (o sumă cu o cifră sau poate două, ceva de genul 9-15 zloți).
    Apoi, le-a venit ideea să nu se mai apeleze la serviciile de contabilitate ale companiilor și la puzderia de companii private de contabilitate (PFA) care calculau în luna mai taxele respective (și pentru care persoane care lucrau în învățământ, de exemplu, erau obligate să plătească pentru acel serviciu de calculare dacă au obținut în anul fiscal respectiv drepturi de autor din alte surse, de exemplu). Totul s-a mutat în anul 2017 sau 2018 la fiscul lor și, deoarece sistemul era dezarticulat, resturile de taxe nu au fost achitate la timp de cetățeni și în septembrie a pornit campania de amendare a cetățenilor care habar n-aveau până în acel moment că trebuiau să vreo 15 zloți la fisc (16-17 lei).
    Am scris toate acestea pentru a nu mai fi dat ca exemplu sistemul polonez de fiscalizare deoarece este la fel de anticetățenesc precum cel din România. Singurul avantaj al polonezilor este faptul că sistemul este digitalizat în mare măsură, astfel încât se evită formarea de cozi la ghișeuri. Un avantaj – să îi spunem negativ (sic!) – este înmulțirea exponențială a birourilor de executori judecătorești.

    • Imprumuturile de la un sistem ca acel polonez, bazat pe structurile administrative vechi sau ,,autoimprumutul” (de la propriul sistem ANAF luat la periat) sint sortite esecului pe bani multi. Pentru ca nici polonezii nu au clar in minte cum sa modernizezi un sistem administrativ ca apoi sa-l si digitalizezi, daca nu au trait un sistem adevarat. Experienta arata ca specialistii care incearca asta se invirt in jurul cozii. Metaforic, e ca si cum ai ambitia sa imbraci o maimuta in frac su sa crezi ca in felul asta sari peste etapele de care nu ai habar.
      Pentru a realiza o aministratie reproiectata e nevoie sa:
      – pornesti de la zero cu tot ce trebuie unei institutii. Acest ,,zero” include inventarierea vechilor rutine si proceduri de facto, pentru ca unele dintre ele sint valoroase, dar functionarii nu le pot deosebi singuri de cele defectuoase.
      – alegerea specialitatilor din echipa de experti. Nu IT, nu juristi, nu economisti, nu ,,specialisti in administratie”. Trebuie o echipa multidisciplinara externa, nu mare, dar cu specializare in aspectele cognitive din relatia masina om, relatia cu publicul si relatia dintre functionari si alte agentii. Doar specialisti care deja au lucrat la implementarea unor organizatii de virf ca performanta.
      – domeniile in care se intervine: nu numai interiorul organizatiei. Se parcurge o piramida. In virf e doctrina politica (de la ,,statul intors cu spatele la cetatean” si ,,statul se apara prin institutiile sale de cetateanul infractor” la opusul acestora, plus ,,cetateanul e angjat al organizatiei si lucreaza cot la cot cu functionarii”, ,,sistemul sa fie facut ca sa fie usor sa procedezi corect” si ,,greselile neintentionate trebuie tratate ca atare, prin sprijin si nu prin pedeapsa” si ,,intîi previi, apoi avertizezi, la sfirsit sanctionezi). Urmatorul palier al piramidei este interventia in punctele din legislatie care blocheaza doctrina nou si care impiedica introducerea procedurilor dorite. Al treilea palier, cel mai larg, e reproiectarea organizatiei. Ultimul, jos de tot, e implementarea IT si alte asemenea platforme – aici lucreaza ,,dulgherii” care construiesc dupa desen. Dar nu ei hotarasc cum arata casa.
      Nu am mai pus la socoteala introducerea interoperativitatii dintre agentii, ca acolo e cea mai proasta veste. Nu te poti apuca de ANAF pina cind nu reconstruiesti registrul auto, cadastrul, registrul populatiei (care trebuie sa fie un geaman siamez al ANAF-ului) si pina nu tragi sirme intre acestea si ANAF. Dupa care le integrezi si faci teste de functionare si tot asa in incremente.

      Tot acest parcurs de mai sus trebuie sa includa si o veste proasta pentru partea mai instarita a societatii românesti: disparitia notarilor, sau mai bine zis omul de rind nu mai are treaba cu ei in toata viata lui.

      Deci: Polonia nu e capabila de asa ceva. România, nici pe departe. Mai curind, experiente de la Estonia, sau chiar Moldova. Ideal, de mers la sursa, la cel mai avansat ,,ANAF” cetatenesc, cel suedez (probabil mai slefuit si decit cel olandez). ANAF-ul suedez, Skatteverket (care a iesit in opinia populatiei ca cea mai simpatizata institutie (!)) are chiar o structura de consultanta la fata locului. Au dat si prin România, la ANAF. Nu se stie ce au facut pe acolo, ca cei de la ANAF sint secretosi si sobri, dar sigur ca nu au fost chemati pentru ce trebuie.

      Nu in ultimul rind, multumesc pentru articol si analize!

      • P.S. Calea cea mai lunga este cind nu vrei sa iesi din casa sau cind iesi o pornesti fara sa stii unde.

      • Deoarece nu am experienţă în domeniul fiscal, povestesc despre ceea ce am văzut fără să pretind că înţeleg tot ce se întâmplă şi cum poate fi îmbunătăţit sistemul fiscal. Este însă uşor de observat faptul că polonezii au încercat să reducă foarte mult contactul direct al cetăţenilor cu personalul care se ocupă de taxe, impozite şi asigurări sociale.

  11. Eu as vrea un fisc mai functional, conectat si ERGONOMIC. E plin de contopisti incremeniti in proiect. La nivelul actual ne-ar fi tuturor mai bine fara. Pe bune.

  12. Discutam vorbe. ANAF-ul este imaginea perfecta in oglinda a clasei politice imputite feseniste, un instrument de intimidare, enervare, politizat si plin de cumetrii care trebuie reformat. Este inadmisibil sa hartuiesti firme si persoane fizice. In primul rand legislatia trebuie sa fie clara, sa iti faca placere sa o respecti nu de frica amenzilor. Birocratia a ramas neschimbata zeci de mii de avize, avizase, taxe, taxulite. As umbla la taxe sa ajut oamenii care lucreaza la negru, as umbla la pensiile nesimtite, as umbla in mai multe locuri reducand pierderile in alte parti. ANAF ar trebui sa fie instrumentul de colecta in caz de neplata, evaziune. Pe de o parte lege buna, propice pentru oricine sa deschida afacere, pe de alta te rup daca nu o respecti. Adica iti las afacerea in pace cata vreme esti corect cu mine, te protejez de concurenta neloiala. Am reclamat in trecut lipsa de facturi, concurenta neloiala si dupa 2 ani nici macar un mesaj. Cand Statul considera segmentul privat in integralitatea lui hot, nu un partener, aici se ajunge. Ce este culmea ca in posturi ajung aia care nu au reusit in afaceri personale, nu au lucrat vreodata intr-o firma privata. In Germania cand am stat hotelul la care lucram a fost vizitat de inspectori. Au gasit nereguli minore. Au intocmit proces verba si au cerut remediere. Au venit dupa o perioada au apreciat conformare, au mai gasit altele au facut iar proces verbal. Amabili totul normal. La noi japca institutiilor ne laudam cu amenzi ca asa bagam spaima in toti. Dai cu calcule gresite, cu popriri, nu ai cu cine sa discuti. Este gresita abordarea si bataie de joc care te indeamna sa abandonezi, Statul nu vrea sectorul privat partener, incurajeaza angajarile la el pentru taiat frunza la caini. Inchei prin a spune ca este al nu stiu catelea articol despre ANAF iar noi discutam vorbe.

  13. Eliminarea plăților cu numerar; prin implementarea plăților electronice la cel mai mărunt comerciant, s-ar combate evaziunea fiscală (card, transfer bancar).

    • Sigur, sigur, ieri daca se poate. Tu vrei sa oferi un filon de aur pentru sistemul bancar imputit din Romania. Ala care si-a omorat clientii cu clauze abuzive, comisioane 40 Euro la plati externe de valori mici. Voi agrea ideea doar cand nu vor mai exista comisioane bancare. La fiecare tragere a cadrului cineva plateste bancii un comision. In plus, sistemul bancar raporteaza profituri mici, se optimizeaza fiscal. Sa sti baiete ca evaziunea fiscala nu este la comeriantul marunt. Statul este disperat sa colecteze pentru ca si cheltuie mult. Cand se vor face cheltuieli reale, corecte, atunci vor fi bani si nimeni nu-si va mai face griji ca se fura. Voiculescu are inca 60 milioane euro datorie la Stat pe care ANAF nu ii recupereaza. La fel marile tunuri ale lui Nuti Udrea si multi altii. Comerciantii aia marunti nu merita efortul poate ca reprezinta 0.01% din tunurile date in banul public.

      • Evaziunea fiscală este de la cel mare până la cel mărunt (cel mărunt nu va aduce grosul banilor, știe oricine).
        Însă trebuie știut că practica cash-ului șterge urma (și verigile parcurse), deci posibilități multe de fraudare.
        Sistemul bancar este la noi cum este, pentru că a fost lăsat să facă aceste lucruri, sub buna îndrumare a stiți cui…
        Se poate face și selecția de către client a băncii (sunt la care nu plătești comision de retragere sau alimentare cont, funcție de unele condiții…)
        De undeva trebuie început, mai ales în condițiile unei bune reglementări legislative.
        Totuși, suntem în era tehnologiilor performante, iar noi suntem încă cu abac-ul în multe domenii (nu pentru că nu putem, nu vrem).

      • Corect ce spuneti, dar asta e alta poveste. Si eu sund de acord cu plata electronica. Acum de ex. am rar mai mult de $10 in buzunar, Pentru ca peste tot (inclusiv comerciantii de la parter) au masini POS. Plus ca din cauza asta nu am mai auzit de hoti de buzunare. Ce sa fure? Cardul il declar pierdut si chiar daca s-a facut vreo plata cu el banca imi da banii inapoi, neexistand dovada ca eu am facut plata. Iar cardul de inlocuire il primesc in max. 2 zile.

    • Eliminăm și dolarii americani sau cum facem? BNR s-a mai străduit o dată să elimine plățile în dolari și prețurile afișate în dolari, dar se pare că unii funcționari uită cam prea repede.

      Existența monedei în numerar nu este o favoare făcută de stat cetățeanului, ci o metodă prin care statul controlează fluxurile monetare. Cetățeanul va folosi oricând plata în monedă străină, dacă un stat își retrage propriul numerar de pe piață.

      • Plățile în valută sunt o altă formă de câștig (prin speculă; la noi chiar cred că este manipulată piața valutară în acest sens).
        Forța unei economii constă în producție (bunuri, servicii, cercetare, etc.; dar vă avertizez că dacă există înțelegeri ca ceilalți să nu cumpere de la tine, mori încet… vorbim deja de politică externă), restul, cu ce monedă plătești depinde de mai mulți factori.
        Problema este că în țara noastră, cetățeanul de rând nu prea are drept de negociere.

  14. Lucrez în Anglia din august 2016, pe bază de contract full-time pe durată nedeterminată. Anu’ ăsta, prin iulie, primesc o notificare de la ANAF cum că, în baza unor „schimburi” de informații, în anul 2016 am obținut venituri din dobânzi/dividende/alte venituri în conturi financiare din străinătate. Pe care nu le-aş fi declarat, cică, şi prin urmare aş fi bun şi de plata unei amenzi în cazul în care n-o fac într-un termen dat. Nu mi se dă în scris nicio sumă, dar mi se spune una, telefonic. Mă uit în acte, nicio sumă găsită nu „puşcă” sub nicio formă cu suma comunicată telefonic de ANAF. Dar, cel mai important, nicio tranzacție nu pică sub definiția veniturilor din dobânzi/dividende/alte venituri. Ceea ce obținusem eu erau exclusiv venituri de natură salarială în baza unui contract de muncă încheiat cu un angajator nerezident în România. După vreo alte două zile îmi pică o fisă şi-mi zic: „la naiba, o fi asta?!” Verific şi, surpriză, era chiar „asta”! Asta, adică disponibilul de numerar în contul curent la data de 31.12.2016! Serios?! Soldul din bancă?! Impozabil cu 16 % după ce, în prealabil, e supus obligației de a fi declarat?! Mă frec la ochi, îmi deschid o bere şi mă crucesc în timp ce mă gândesc: păi, ăştia ori sunt atâta de incompetenți încât nu fac diferența dintre ceea ce ar fi într-adevăr venituri şi ceea ce e un disponibil de numerar, ori au ieşit pur şi simplu la pescuit, pe principiul după care „cine se prinde, bine, cine nu, plăteşte”. Le dau răspuns, pe Spațiul Privat Virtual dar şi pe e-mail, ataşând un document .pdf semnat electronic. Am negat tot ceea ce a afirmat ANAF, explicându-le realitatea: n-am avut, din 2016 şi până astăzi, niciun alt fel de venituri decât cele de natură salarială plătite de un angajator nerezident în România şi care venituri, ca atare, nu se declară şi nu se impozitează. După alte două zile, primesc un răspuns, pe Spațiul Privat Virtual. În urma, cică, „noilor informații”, pe care le-aş fi „confirmat” (!) prin adresa trimisă, ANAF a reanalizat situația mea fiscală şi a ajuns la concluzia că, într-adevăr, n-am de dat nici bani şi nici declarații. Păi, care „noi informații”, că sigur ceea ce ştiau după ce le-am răspuns era totuna cu ceea ce ştiau şi înainte. Asta măcar pentru faptul că nu-mi pot închipui niciun motiv pentru care vreo instituție britanică, fie ea publică (HMRC) sau privată (banca la care am deschis contul), ar fi putut comunica ceva nereal, pasibil a fi corectat ulterior printr-o informație reală. Chiar aşa, de ce-ar minți englezii spunând că am obținut venituri din dobânzi în suma care, de fapt, e doar un sold în bancă? Ce le-ar ieşi din asta, în afară de faptul că ar putea să le iasă pe nas efectele juridice ale încălcării legii atunci când declară ceva ce ştiu bine că nu corespunde realității?
    Aşa încât, domnule Luca, multe şi întortocheate sunt căile prin care ANAF se apropie de contribuabili. Dar niciuna dintre ele nu pare să fie una care să se bazeze pe principiul parteneriatului. Cazul meu, despre care nu cred că ar fi hazardat să afirm că nu e singular, deşi, evident, n-am nicio idee dacă li s-a aplicat şi altora, arată însă destul de clar că şansele ca ANAF să devină vreodată partener al contribuabilului sunt destul de mici. Căci puterea şi autoritatea sunt împinse binişor dincolo de orice limită acceptabilă atunci când ți se cere, fie din incompetență, fie din cinism, să faci ceva ce nu eşti obligat să faci. Asta sună a exploatare, dacă nu mai rău, şi chiar cred că ăsta e cel mai blând termen care ar putea descrie încercarea ANAF de a impozita soldul bancar. :(

    • Din cate stiu exista un schimb de informatii intre autoritatile fiscale si bancile din UE, probabil banca ta a trimis anumite informatii celor de la ANAF.
      Pentru informatii orice cont bancar are o dobanda asociata, chiar daca e 0 sau negativa e o dobanda. Din ebanking al tau ar trebui sa poti vedea o fisa fiscala, care trebuie sa o atasezi la declaratia ta fiscala, chiar daca suma acolo e de 2 centi.

  15. Dle Ion care dobanda ?!! La un cont bancar curent mai toate dobanzile sunt negative, mai dai din contul tau ca sa iti banii in banca. La depozite la fel, dobsnzi minime, ce castiga fiscul de aici, nimic. Evaziune fiscala din importuri, horeca, agricultura, imobiliare, aceste sunt cele care aduc venituri fiscului.

    • Confundati termenii… Nici o dobanda nu e negativa. Celelalte sunt taxe, comisioane, de asta posibil ca la sfarstul lunii sa ai mai putini bani ca la inceput, chiar daca nu ai cheltuit nimic.

      • Gresit, dobanda trebuie sa acopere macar jumatate din inflatie sau taxele si comisioanele. Atunci mai bine tinem banii la ciorap si multi deja au trecut la acest sistem. Dar bancile isi mentin profiturile in orice conditii.

    • Banca e obligata sa faca acea fisa fiscala, poate fi si dobanda negativa, ea raporteaza situatia. Si contul curent are o dobanda. Eu de exemplu primesc de la banca aceasta fisa fiscala, acolo vad toate conturile si toate dobanzile, pe an pot fi si cativa centi … dar sunt, ii raporteaza. Consultantul fiscal care face declaratia la fel zice, ca trebuie raportate toate conturile, indiferent ce miscari sunt. Mai mult exista fisa fiscala si de la asigurari (gen pensie si sanatate), mai ales daca are o componenta de economisire acolo.

  16. Se pare ca nimeni nu a citit d’armite sa inteleaga ce a spus Milton Friedman.
    Nu e de mirare, pentru ca laureatul premiului Nobel si consilier pontru cativa presendinti a fost HULIT si DEMONIZAT inclusiv cu obsinuitele nuante antisemite in Europa stangista si justitiarista.
    Cu cat taxele statului (pentru un aparat birocratic care se autoalimenteaza) sunt mai mari, cu atat tentatia de a calca legea este mai mare.
    Iar cei care sunt mai bogati, intotdeauna o sa aiba bani sa plateasca avocati care sa gaseasca portite legale prin care sa plateasca taxe mai mici.
    SI in America vor acum sa intareasca fiscul si la dea si drept de a purta arme!.
    Problema este una singura; mai multa legislatie si mai multe cheltuieli administrative sunt justificate de taxele care sunt preconizate sa le obtina statul? Raspunsul este: de obicei nu.
    Taxe la nivel de stat nu ar trebui sa depaseasca 3%. La nivel local 5%.

  17. Gresit, dobanda trebuie sa acopere macar jumatate din inflatie sau taxele si comisioanele. Atunci mai bine tinem banii la ciorap si multi deja au trecut la acest sistem. Dar bancile isi mentin profiturile in orice conditii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro