Vreau un Fisc puternic: flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar!

În cazul posibilității de a lucra de pe calculator și a furniza servicii în străinătate (sau a tranzacționa FOREX/acțiuni/cripto): o firmă în bermuzi sau în alte paradise fiscale, încasarea profitului ca dividend pe care se plătește doar 8%, și fiind în străinătate, se poate încasa când dorește posesorul firmei (sau în acord cu legislația bermudelor).

Fisc puternic ? dam militaria jos din pod altfel nu se poate.
Ba s-ar putea daca legile fiscale ar fi inteligibile pt toata lumea incepand de la omul de rand, la meseriasul care doreste sa-si deschida o mica firma si pana la marile concerne.
Intre timp legile fiscale, din toata Europa, sunt niste „monstrii” birocratici, se doreste ajutorul inteligentei artificiale pt combaterea propriei „creatii”.
Nu suntem nebuni ? cu totii !!
O lege fiscala trebuie sa fie inteligibila si pt cel ” cu 4 clase” altfel nu se va putea stavili evaziunea si toate magarile care se fac. Acestea se fac in primul datorita acestei monstruozitati fiscale, a numarul foarte mare de tot felul de „dari” catre stat, un stat care nu poate nici o data controla acest sistem.
Intre timp technologia evolueaza, se inventeaza metode tot mai sofisticate impotriva bataliei ” cu morile de vant” oamenii fiind tot mai tracasati, imbranciti, privati de drepturi si altele.
Am ajuns ca statul nesatul datorita propriilor slabiciuni, sa le numim printre altele pomeni electorale, sa ne faca calvarul zilni tot mai mare, nu mai exista liberate, exista doar interdictii de tot felul.

Domnu’ Luca, onor fiscu mi-a trimis doua amenintari in forma scrisa ca ma lasa fara CUI la firma si boi la bicicleta daca nu le depun decont pe TVA si declaratie de impozit pe venit. Cu promisiunea ferma ca daca nu ma conformez in termen legal (care o fi ala) ma baga la cremenal, ca pe ultimu evazionist ce sunt. In conditiile in care SRLul meu e inactiv de un an si contabila are recipise de la SPV pentru ambele documente. Va rog io, hai sa rezolvam problema de baza a fiscului, anume incapacitatea lui de a isi efectua menirea cu toate bazele de date si automatizarile din lume.

Romania se afla ,la nivel fiscal, intr-o situatie aparte fata de multe dintre tarile membre UE . In primul rind trebuie aratat cum moneda folosita nu este euro . In al doilea rind trebuie spus cum digitalizarea nu este parte majoritara a circuitului ce tine de folosirea partii de IT corespunzatoare in economie si unde efectuarea platilor nu se face majoritar cu cardul .In alta ordine de idei Romania are multe entitati economice mici si mari ce nu sunt supuse legal obligatiei platilor fiscale . In Romania un numar foarte mare de cetateni sunt inca proprietari de apartamente .In Romania o imensa majoritate a cetatenilor nu declara inchirierile si sumele obtinute din aceste activitati economice cum nici profesorii nu declara banii obtinuti din activitati extrascolare sau cum un numar mare de meseriasi nu participa cu nici o suma de bani , macar una forfetara , la a bugetul statului .In sistemul Horeca exista si aici modalitati, aratate deja in text ,ce evita plata unor impozite la stat . Din acest motiv politicului din Romania ii este greu sa aduca la lumina toate aceste practici comerciale . Micile firme nu pot rezista in piata daca ar plati in integralitate taxele , marile filme , multinationalele , au un plan de afaceri global spre a putea rezista in piata si atunci si ele ocolosc plata integrala .Micii meseriasii la fel .Pensionarii ce primesc sume din strainatate (un numar foarte mare )nu platesc nici impozitele aferente si nu platesc nici eventualele taxe pe chiriile incasate . La piata sau la florarii nu se emite bon fiscal .Partidele politice , daca ataca una dintre categoriile mai sus aratate(aproape intreaga societate ) , pierd alegerile, efectul fiind imediat la cei vizati atasindu-se si familiile acestora ce beneficiaza si ei de banii netaxati .Statul roman traieste din banii primiti de la multinationale (aici procentul este foarte mare ) si din incasarile declarate , atit cit ii lasa inima , a unor entitati economice particulare dar romanesti si din impozitele pe salarii de la stat si privat precum si din incasarea TVAului si a accizelor din energie .Ultima gaselnita mareste considerabil banii obtinuti de stat din sistemul energetic (acolo pot lucra pe fata ) si in acelasi timp ofera protectie si celor nevoiasi . Acum sunt identificate toate aceste categorii si totul este stiut si cunoscut . Singurul pas ramas este digitalizarea ce ar creste banii obtinuti la buget cu cel putin 50 de procente ,dar si aici vedem impotrivirea unor entitati de control ce apartin statului si a altor entitati administrative tot din sectorul de stat cum dealtfel se intimpla si in activele economice de Stat ce produc pagube la buget .Inca 10 ani de acum inainte si vom fi asemeni tarilor civilizate .Pina atunci banii ascunsi sub„ cotetul ciinelui ”raman legea .Deja Guvernul si clasa politica romanesca au semnat cu Bruxellul toate intelegerile ce tin de viitorul Romaniei .

Știu pe cineva care lucrează la ANAF, iar când a cerut bon fiscal într-un magazin dintr-un orășel aflat la 100 km de zona de competență, vânzătoarea i-a fluturat batjocoritor ștecherul casei de marcat, scoase din priză. Am crezut că se sufocă de indignare, ”ce-i aici, Cipru? Paradis fiscal?” 😀 dar vânzătoarea a ignorat orice comentariu, s-a întors pur și simplu cu spatele.

Dacă își imaginează cineva că zeci de mii de controale vor da vreun rezultat, își imaginează greșit. Va crește doar corupția la ANAF, există trepte ierarhice care nu sunt încălcate, există în teritoriu directori cu ochi albaștri peste decizia cărora nu trece nimeni ș.a.m.d. La un moment dat, va fi vândută destulă marfă prin afara sistemului, astfel încât rata de colectare va crește în scripte. Dar pe ansamblu, fiscalitatea actuală e deja nesustenabilă și mecanismele de autoreglare se dezvoltă de la sine.

Vânzătoarea aceea știa foarte clar ce își poate permite și ce nu. Partea amuzantă a fost într-o altă ocazie, când un agent de pază dintr-un magazin i-a reproșat aceleiași persoane că nu poartă mască. ”Vino în 5 minute cu șeful, că poate facem și un control!”, a fost replica plină de autoritate. Agentul de pază s-a evaporat instantaneu și definitiv din peisaj, iar vânzătoarele au ignorat complet scena, de parcă nu erau prezente. După un sfert de oră s-a plicitisit și ”autoritatea”, era clar că nici șeful și nici agentul de pază n-or să mai apară niciodată.

În concluzie, autoritatea și legea sunt lucruri destul de divergente în România, iar corupția este creată chiar prin modul cum ar trebui să funcționeze legea. Sistemul e deja irecuperabil, la fel ca în anii ’80, dar se mai poate iluziona timp de câțiva ani că funcționează.

Cred ca ar trebui sa explicat mai clar ce se intelege prin „flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar”. Dupa mine fiscul (ca de fapt orice lege) trebuie sa fie clar concis si egal pentru toata lumea. Deci strict. Iar asa-zisa flexibilitate (cred ca intelegeti masuri diferite prin asta) trebuie tot prevazuta de lege, deci tot stricta. Nu aplic ce vreau in functie de cum ma trezesc dimineata (ca sa nu mai zic de spagi), ci tot ce trebuie, asa cum prevede legea.

Analiza fiscala si comparativa cu Polonia este meritorie dar nu suficienta. Totul trebuie reasezat de la baza, cu legea societatilor comerciale de la noi, cu eliminarea a avea cate o firma pr o camera de bloc, ci o firma pe o adresa, o firma sa deruleze maxim trei activitati, nu mai multe ca acum, de reducere a impozitarii de 47% pe munca, cu fiscalizare a ce se vinde in pietele agro alimentare unde nu primesti bonuri fiscale. Apoi nu dosarele penale si politia trebuie sa recupereze datoriile firmelor.

”contribuabilul/ plătitorul solicitant nu are dreptul la restituirea taxei achitate pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate (SFIA) în cazul în care cererea intră în procedura de analiză pe fond în vederea soluționării prin emiterea ordinului ministrului finanțelor de aprobare/respingere a cererii de emitere a SFIA”.
Ca sa respecti legile trebuie ca textele lor sa fie lizibile.
Suedia are cel mai avansat Fisc, pornind de la doctrina pina la proceduri si interactiunea cu platitorii. Foarte similar probabil cu Olanda.
Tot Suedia are o lege, dar mai ales un praxis inteligibil care obliga tot aparatul de stat sa foloseasca limba cetateanului. Pe linga faptul ca functionarul stie sa indrume cetatenii. Toate textele instructiunilor si formularelor administratiei urmeaza principiul eficientei cognitive si sint intocmite cu cercetatorii de la Facultatea de HMI Uppsala. Un moft, s-ar putea spune. Cetateanul platitor e considerat doctrinar ca lucreaza cot la cot cu functionarul.

Mărturisesc: am cumpărat mereu legume, zmeură, căpșuni, cireșe etc. de la persoane particulare, fără bon fiscal. La Varșovia există în continuare piețe unde producătorii particulari își pot vinde produsele, spre disperarea patronilor de rețele de supermarketuri străine care oferă produse de proastă calitate și la prețuri de dumping.
În România este celebră taxarea fiscală a unei doamne care vindea pătrrunjel în piață.

”Oare n-am putea împrumuta ceva din sistemul polonez, unde deciziile fiscale individuale au devenit un fel de sport național, încurajat, subvenționat chiar de stat?”. Fals.

A fost haos prin 2017 sau 2018 pentru cetățenii care lucrau în Polonia, când s-a trecut de la un sistem fiscal la altul. La început, taxele erau calculate și plătite de compania care te angaja și, la sfârșitul anului fiscal (în luna mai), contabila de la compania respectivă trebuia să calculeze pentru fiecare angajat taxele care fie trebuiau plătite de angajat, fie trebuiau achitate angajatului (o sumă cu o cifră sau poate două, ceva de genul 9-15 zloți).
Apoi, le-a venit ideea să nu se mai apeleze la serviciile de contabilitate ale companiilor și la puzderia de companii private de contabilitate (PFA) care calculau în luna mai taxele respective (și pentru care persoane care lucrau în învățământ, de exemplu, erau obligate să plătească pentru acel serviciu de calculare dacă au obținut în anul fiscal respectiv drepturi de autor din alte surse, de exemplu). Totul s-a mutat în anul 2017 sau 2018 la fiscul lor și, deoarece sistemul era dezarticulat, resturile de taxe nu au fost achitate la timp de cetățeni și în septembrie a pornit campania de amendare a cetățenilor care habar n-aveau până în acel moment că trebuiau să vreo 15 zloți la fisc (16-17 lei).
Am scris toate acestea pentru a nu mai fi dat ca exemplu sistemul polonez de fiscalizare deoarece este la fel de anticetățenesc precum cel din România. Singurul avantaj al polonezilor este faptul că sistemul este digitalizat în mare măsură, astfel încât se evită formarea de cozi la ghișeuri. Un avantaj – să îi spunem negativ (sic!) – este înmulțirea exponențială a birourilor de executori judecătorești.

Eu as vrea un fisc mai functional, conectat si ERGONOMIC. E plin de contopisti incremeniti in proiect. La nivelul actual ne-ar fi tuturor mai bine fara. Pe bune.

Discutam vorbe. ANAF-ul este imaginea perfecta in oglinda a clasei politice imputite feseniste, un instrument de intimidare, enervare, politizat si plin de cumetrii care trebuie reformat. Este inadmisibil sa hartuiesti firme si persoane fizice. In primul rand legislatia trebuie sa fie clara, sa iti faca placere sa o respecti nu de frica amenzilor. Birocratia a ramas neschimbata zeci de mii de avize, avizase, taxe, taxulite. As umbla la taxe sa ajut oamenii care lucreaza la negru, as umbla la pensiile nesimtite, as umbla in mai multe locuri reducand pierderile in alte parti. ANAF ar trebui sa fie instrumentul de colecta in caz de neplata, evaziune. Pe de o parte lege buna, propice pentru oricine sa deschida afacere, pe de alta te rup daca nu o respecti. Adica iti las afacerea in pace cata vreme esti corect cu mine, te protejez de concurenta neloiala. Am reclamat in trecut lipsa de facturi, concurenta neloiala si dupa 2 ani nici macar un mesaj. Cand Statul considera segmentul privat in integralitatea lui hot, nu un partener, aici se ajunge. Ce este culmea ca in posturi ajung aia care nu au reusit in afaceri personale, nu au lucrat vreodata intr-o firma privata. In Germania cand am stat hotelul la care lucram a fost vizitat de inspectori. Au gasit nereguli minore. Au intocmit proces verba si au cerut remediere. Au venit dupa o perioada au apreciat conformare, au mai gasit altele au facut iar proces verbal. Amabili totul normal. La noi japca institutiilor ne laudam cu amenzi ca asa bagam spaima in toti. Dai cu calcule gresite, cu popriri, nu ai cu cine sa discuti. Este gresita abordarea si bataie de joc care te indeamna sa abandonezi, Statul nu vrea sectorul privat partener, incurajeaza angajarile la el pentru taiat frunza la caini. Inchei prin a spune ca este al nu stiu catelea articol despre ANAF iar noi discutam vorbe.

Eliminarea plăților cu numerar; prin implementarea plăților electronice la cel mai mărunt comerciant, s-ar combate evaziunea fiscală (card, transfer bancar).

Lucrez în Anglia din august 2016, pe bază de contract full-time pe durată nedeterminată. Anu’ ăsta, prin iulie, primesc o notificare de la ANAF cum că, în baza unor „schimburi” de informații, în anul 2016 am obținut venituri din dobânzi/dividende/alte venituri în conturi financiare din străinătate. Pe care nu le-aş fi declarat, cică, şi prin urmare aş fi bun şi de plata unei amenzi în cazul în care n-o fac într-un termen dat. Nu mi se dă în scris nicio sumă, dar mi se spune una, telefonic. Mă uit în acte, nicio sumă găsită nu „puşcă” sub nicio formă cu suma comunicată telefonic de ANAF. Dar, cel mai important, nicio tranzacție nu pică sub definiția veniturilor din dobânzi/dividende/alte venituri. Ceea ce obținusem eu erau exclusiv venituri de natură salarială în baza unui contract de muncă încheiat cu un angajator nerezident în România. După vreo alte două zile îmi pică o fisă şi-mi zic: „la naiba, o fi asta?!” Verific şi, surpriză, era chiar „asta”! Asta, adică disponibilul de numerar în contul curent la data de 31.12.2016! Serios?! Soldul din bancă?! Impozabil cu 16 % după ce, în prealabil, e supus obligației de a fi declarat?! Mă frec la ochi, îmi deschid o bere şi mă crucesc în timp ce mă gândesc: păi, ăştia ori sunt atâta de incompetenți încât nu fac diferența dintre ceea ce ar fi într-adevăr venituri şi ceea ce e un disponibil de numerar, ori au ieşit pur şi simplu la pescuit, pe principiul după care „cine se prinde, bine, cine nu, plăteşte”. Le dau răspuns, pe Spațiul Privat Virtual dar şi pe e-mail, ataşând un document .pdf semnat electronic. Am negat tot ceea ce a afirmat ANAF, explicându-le realitatea: n-am avut, din 2016 şi până astăzi, niciun alt fel de venituri decât cele de natură salarială plătite de un angajator nerezident în România şi care venituri, ca atare, nu se declară şi nu se impozitează. După alte două zile, primesc un răspuns, pe Spațiul Privat Virtual. În urma, cică, „noilor informații”, pe care le-aş fi „confirmat” (!) prin adresa trimisă, ANAF a reanalizat situația mea fiscală şi a ajuns la concluzia că, într-adevăr, n-am de dat nici bani şi nici declarații. Păi, care „noi informații”, că sigur ceea ce ştiau după ce le-am răspuns era totuna cu ceea ce ştiau şi înainte. Asta măcar pentru faptul că nu-mi pot închipui niciun motiv pentru care vreo instituție britanică, fie ea publică (HMRC) sau privată (banca la care am deschis contul), ar fi putut comunica ceva nereal, pasibil a fi corectat ulterior printr-o informație reală. Chiar aşa, de ce-ar minți englezii spunând că am obținut venituri din dobânzi în suma care, de fapt, e doar un sold în bancă? Ce le-ar ieşi din asta, în afară de faptul că ar putea să le iasă pe nas efectele juridice ale încălcării legii atunci când declară ceva ce ştiu bine că nu corespunde realității?
Aşa încât, domnule Luca, multe şi întortocheate sunt căile prin care ANAF se apropie de contribuabili. Dar niciuna dintre ele nu pare să fie una care să se bazeze pe principiul parteneriatului. Cazul meu, despre care nu cred că ar fi hazardat să afirm că nu e singular, deşi, evident, n-am nicio idee dacă li s-a aplicat şi altora, arată însă destul de clar că şansele ca ANAF să devină vreodată partener al contribuabilului sunt destul de mici. Căci puterea şi autoritatea sunt împinse binişor dincolo de orice limită acceptabilă atunci când ți se cere, fie din incompetență, fie din cinism, să faci ceva ce nu eşti obligat să faci. Asta sună a exploatare, dacă nu mai rău, şi chiar cred că ăsta e cel mai blând termen care ar putea descrie încercarea ANAF de a impozita soldul bancar. :(

Dle Ion care dobanda ?!! La un cont bancar curent mai toate dobanzile sunt negative, mai dai din contul tau ca sa iti banii in banca. La depozite la fel, dobsnzi minime, ce castiga fiscul de aici, nimic. Evaziune fiscala din importuri, horeca, agricultura, imobiliare, aceste sunt cele care aduc venituri fiscului.

Se pare ca nimeni nu a citit d’armite sa inteleaga ce a spus Milton Friedman.
Nu e de mirare, pentru ca laureatul premiului Nobel si consilier pontru cativa presendinti a fost HULIT si DEMONIZAT inclusiv cu obsinuitele nuante antisemite in Europa stangista si justitiarista.
Cu cat taxele statului (pentru un aparat birocratic care se autoalimenteaza) sunt mai mari, cu atat tentatia de a calca legea este mai mare.
Iar cei care sunt mai bogati, intotdeauna o sa aiba bani sa plateasca avocati care sa gaseasca portite legale prin care sa plateasca taxe mai mici.
SI in America vor acum sa intareasca fiscul si la dea si drept de a purta arme!.
Problema este una singura; mai multa legislatie si mai multe cheltuieli administrative sunt justificate de taxele care sunt preconizate sa le obtina statul? Raspunsul este: de obicei nu.
Taxe la nivel de stat nu ar trebui sa depaseasca 3%. La nivel local 5%.

Gresit, dobanda trebuie sa acopere macar jumatate din inflatie sau taxele si comisioanele. Atunci mai bine tinem banii la ciorap si multi deja au trecut la acest sistem. Dar bancile isi mentin profiturile in orice conditii.