vineri, martie 29, 2024

Vreme trece, directorii de Institute Naționale de Cercetare rămân

Cele aproximativ 50 de Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare (Institute, de aici încolo) ale României primesc anual peste 100 milioane  de Euro de la bugetul central prin așa-numitul Program Nucleu. Încă cel puțin 100 milioane de Euro provin din alte surse, în principal tot bugetul de stat, fiind vorba de proiecte câștigate în competiții naționale, finanțate prin Programul Național de Cercetare (PNCDI 3). Așadar, anual, 200 milioane de Euro ajung în pușculița acestor Institute, fonduri care sunt gestionate de un Director General (DG), numit prin Ordin de Ministru, cu ajutorul unui Consiliu de Administrație (CA).

Tabel 1. Vârsta şi durata mandatului pentru o parte din DGi ai Institutelor Naţionale de Cercetare

Despre salariile acestor DGi v-am mai vorbit aici, prin comparație cu salariul lui Donald Trump. Acum să vorbim despre cum sunt aleși și păstrați în funcție. Pe scurt, mulți dintre ei sunt ca pisica pe care oricum  o arunci în sus tot cade în picioare. Așa că avem în prezent DGi care sunt în funcție de trei decenii (vezi Tabel 1) și nu ar da semne că ar vrea să aibă grijă de nepoți… Pentru binele cercetării românești ei se vor jertfi și în loc să ducă o viață de pensionar, vor candida pentru mandate la cârma institutelor. Un exemplu elocvent în acest caz este DG la Institutul Naţional de Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii-Bucureşti – INSCC Bucureşti, care în 2016, pe când avea 80 de ani, a contestat decizia ministerului de a scoate la concurs postul pe care-l ocupa de 13 ani. Detalii aici. DGul în cauză încă este în funcție.

Așa cum observați aici foarte multe mandate de DG fie s-au încheiat (și sunt în prelungire), fie urmează să expire. Este deci momentul propice să discutăm despre  funcțiile de conducere din Institutele patriei și care este vârsta la care cei care le ocupă ar trebui să decidă „de bună voie sau siliți de autoritățile statului” că este cazul să lase respectivele locuri vacante pentru persoane care nu sunt pensionabile deja sau pe durata mandatului.

Începem cu legea noastră de căpătâi, Legea 319/2003 (aici) care spune următoarele:

Art. 36

1) Cercetătorii științifici gradul I (CS 1) pensionați pot desfășura, în condițiile legii, activități de cercetare-dezvoltare, salarizate prin cumul sau prin plata cu ora.

(2) La cerere, cercetătorii științifici gradul I pot fi menținuți în continuare în funcții de cercetare-dezvoltare, după împlinirea vârstei legale de pensionare, cu aprobarea anuală a consiliului științific.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că niciun cercetător care a îndeplinit vârsta de pensionare, cu excepția celor care sunt CS 1, nu poate fi menținut în activitate. Menținerea lor în funcție este ilegală. Aviz amatorilor, a.k.a. DGii de INCDuri care le semnează CIM-urile! Da, știm că vor sări unii să ne ia la rost că de ce ne luăm de valorile patriei? Păi, noi zicem că dacă până la vârsta de pensionare un cercetător nu îndeplinește criteriile minimale pentru a deveni CS 1 și nu trece acest prag… n-are rost să mai discutăm. De acord? Știm că există astfel de cazuri și nu puține. Deocamdată ne limităm la o discuție principială, însă, dacă ne va cere doamna ministru (sau alte persoane avizate) vom da și exemple.

Revenind însă la CS 1, aceștia necesită avizul anual al consiliului științific pentru a rămâne în activitate, așa cum spune textul legii. Drept urmare, ministerul nu ar trebui să acorde mandat de funcție de conducere pe 4 ani unei persoane care are nevoie de aprobarea anuală a consiliului științific pentru a activa în respectivul Institut, mai ales luând în considerare că membrii consiliului științific sunt toți subalterni ai DGului.

Din Tabelul 1, constatăm că:

a) Nouă DGi sunt în prezent trecuți de vârsta de pensionare, adică aproape 20% din cei 49, iar încă câțiva vor îndeplini vârsta de pensionare dacă primesc un nou mandat. Top 5 din aceștia au toți vârste de peste 70 de ani;

b) Unsprezece DGi sunt în funcție de mai bine de un deceniu. Vă veți întreba, pe bună dreptate, ce-i recomandă pe aceștia să-și păstreze scaunul? În răspunsul Ministerului spre Ad Astra, datat 09.12.2019 (aici) aflăm cu surprindere (ha ha) la pct. 5 că „Metodologia și criteriile pentru analiza performanței DGi ai Institutelor sunt în curs de elaborare”. Cu toate acestea, poate vă mai amintiți cazul DG de la Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură care s-a pensionat cu o primă de performanță echivalentul a 12 salarii brute, în cuantum net… După scandalul din presă, fostul ministru, dl Hurduc, a emis un Ordin (5184/14.09.2019) în care se spune: „DG i se poate acorda un premiu anual de cel mult 3 remunerații lunare de bază, proporțional cu gradul de depășire a obiectivelor și criteriilor de performanță”.  Da, performanța aia pentru care nu avem încă metodologie și criterii de analiză.

Fără a acuza un DG anume (mai ales că suntem siguri că există și excepții), putem spune că din afară totul apare ca o schemă din serialul „La Piovra” în care directorii generali (i) prind rădăcini pe scaunele lor de conducere, având (ii) un Consiliu de Administrație care aprobă salariul șefului, ei primind, la rându-le, 20% din remunerația acestuia (conform legii); (iii) își formează Asociația DGi pentru a-și apăra drepturile; (iv) fac parte din Patronatul Român din Cercetare și Proiectare (PRCP – detalii despre acesta aici); (v) sunt majoritari în Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CCCDI), for care organizează „evaluarea” Institutelor pe care le păstoresc, precum și „evaluarea” proiectelor din cadrul Programului Nucleu și (vi) sunt mână în mână cu ministrul/secretarul de stat care le semnează mandatele pe câte patru ani, prelungirile de mandat și bonusurile de performanță.

Evident, DGii sar ca arși la auzul unor vești recente de genul aplicării grilei unice de salarizare (Legea 153/2017) pe banii Programului Nucleu în 2020 (repetăm, bani de la buget, acordați în baza unui simulacru de competiție), situație în care nu se va mai putea aplica tariful orar de 50 EUR, dar vestea că România nu va mai folosi evaluatori străini pentru competițiile de proiecte nici măcar nu i-a gâdilat la ureche. Că tot veni vorba de evaluatori: în prezent se evaluează pe repede înainte o competiție de proiecte în valoare de 60 milioane lei (Proiect experimental demonstrativ – detalii aici) unde evaluatorilor nu le este impus niciun criteriu minim de eligibilitate.

Înainte de a trece la capitolul concluzii, mai este nevoie să amintim ceva. Conform adresei 10872/02.08.2019 dinspre Agenția Națională de Integritate (ANI) spre fostul Minister al Cercetării și Inovării, declarațiile de averi și interese ale tuturor membrilor conducerilor INCD-urilor (deci si ale DGilor) trebuiau să fie publicate centralizat pe site-ul ANI pentru toți anii în care aceștia au ocupat respectivele funcții de conducere. Ne-am uitat și câteva sunt, dar foarte puține. Căutați-le pe cele care vă interesează.

Concluziile le trageți singuri. Dar ce facem pe viitor? Pe scurt, ce propunem noi:

  1. Mandatele DGi trecuți de vârsta de pensionare încetează mâine, cu numirea unui interimar ales de Consiliul Științific al Institutului, fără ca acesta să fi depășit vârsta de pensionare (sau să o depășească în următoarele șase luni).
  2. Se organizează concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, cu publicitate în masă, nu doar în plan național, ci și pe site-uri internaționale de profil, precum Nature Jobs.
  3. Numărul de mandate de DG se limitează la două, dar nu mai mult de opt ani. O persoana care devine pensionabila pe durata mandatului nu poate aplica la concursul de DG.
  4. Ca și propunere cu bătaie pe termen lung: postul de director general va fi ocupat de o somitate în domeniul de activitate, recrutat de boardul de conducere al viitoarei Fundații Naționale pentru Cercetare (echivalent NSF, SUA), acesta beneficiind de sprijinul unui director executiv, recrutat prin concurs public.
  • Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu
  • Distribuie acest articol

    13 COMENTARII

    1. In ce priveste Fostul DG al INCDS „Marin Dracea” care s-a pensionat nu sunteti bine informat. Faceti afirmatii eronate si nu este corect. Nu va face cinste.

      • Vedeți paragraful al treilea de aici. Cităm: „în anul 2019 s-a înregistrat pensionare fostului director general”. Sau la ce afirmații eronate vă referiți?

    2. e, Domnilor 2MA +A articolul este corect si comporta mai multe aspecte.
      Spuneti-mi sincer, voi ati vrea sa fiti DG la un INCD? Eu va spuns sincer, NU.
      Un DG pe bune nu mai are treaba cu cercetarea, face numai administratie, participa la sedinte, e la mana birocratiilor din minister, semneaza zeci de hartii zilnic. E tot timpul in cautare de fonduri , ca sa sustina institutul. Cum bani nu prea sunt ,trebuie sa faci fel de fel de “artificii” , sa ai fel de fel de relatii. V-ar place ca in 4-5 ani de directorat sa va deprofesionalizati? Una e sa conducti un institut de cercetare care are la ora asta asigurat 200 milioane de euro pe 2020, alta este ca acasa, unde la ora asta institutele traiesc din imprumuturi bancare pana s-o da ceva din bugetul ala mic de 0.17 la suta din PIB!
      Asa se face ca unii directori imbatranesc, fiindca nu are cine sa ii schimbe. Apoi mai sunt cei care au grade in diverse institutii ale statului, MApN, SRI, SIE, evident pe care nu le stim ,dar le banuim. Sunt cariere fulminante, ca cineva care s-a inotors acasa dupa 20 de ani de stat in strainanate si brusc intr-un singur an e facut director general de institut, profesor universitar, membru al Academiei Romane, membru al altor academii locale si primeste fonduri subtantiale de la stat pentru cercetare. Pe acesti domni nu ii schimba ministerul cercetarii sau ce o mai fi azi in MEC, nici voi. Desigur , daca esti ca colegul nostru Vlad din Mexic despre care ati scris,a dica doar foarte bun profesional, si te intorci acasa ai parte de alte tratament. Brusc, nu mai sunt locuri libere in cercetare, desi azi Romania are numai 6000 de cercetatori.
      Nu neg ca mai exista o categorie , a celor carora le place sa fie directori generali. Din orgoliu, din interese financiare se cred de neinlocuit si fac tot ce pot ca sa isi perpetueze functia. Cei de la minster sunt mana in mana cu ei( sunt mebri in CA), si ii ajuta sa isi indeplineasca visul.
      Cred ca varsta medie unui director general ar trebui sa fie de 45-50 de ani, iar CA ar trebui format numai din specialisti si nu reprezentanti ai ministerelor.

      • Domnule Matrix,

        Eu nu as vrea sa fiu DG, pentru ca imi place mult cercetarea mea. Sunt insa si oameni care ar fi interesati de aceste pozitii. Eu cunosc astfel de oameni capabili pe platforma Magurele.
        De multe ori insa nu au loc de cei eterni. Da, au fost cazuri in care nu s-a prezentat la concurs decat DG-ul in functie, dar daca semnalul de la MCI era ca indiferent ca e un singur candidat, in cazul in care acesta era peste varsta de pensionare nu mai putea aplica, la a doua iteratie a concursului probabil ar fi aparut si alti candidati. Cred ca la inceput multi au o teama de repercursiuni din partea DGului in functie daca ii sunt contracandidati. Dar daca vad ca acela nu mai e posibil sa ramana, cred ca isi fac curaj. Eu am incredere ca daca se impun de sus niste reguli corecte, sistemul se redreseaza.
        Ei, treaba asta cu foarte probabilele grade este o problema si ar trebui expuse de cei care au informatii. Noi nu avem. Discutam doar principial despre cum ar trebui sa functioneze sistemul de cercetare pentru a deveni performant, pentru ca acum daca facem o astfel de afirmatie ne imbatam cu apa rece.

    3. De ce va e teama sa candidati la functia de DG? La Universitatea Bucuresti au fost 3 candidati la functia de rector, la facultati 2-3 candidaturi la functia de decan.
      Sunt dezbateri,sunt votati , de regula in mai multe tururi de scrutin. La toti colegii astia de la universitati de ce nu le e teama de cine o sa ajunga mare sef? Cei carora le e teama de una , de alta, n-au ce cauta in functii de conducere, mai bine ca n-au candidat!
      Gradele exista , chiar daca nu avem informatii directe, logica ne duce spre aceasta constatare. De ce? Sunt lacomi ,iau totul si repede. In tinerete au avut de la cine invata…de la marele conducator. Voi credeti ca romanii se visau cercetatori, profesori, pe vremea lui nea Nicu? Nu , se visau ofiteri de secu….si azi cei bine pregatiti, cu sprijin, conduc institute mari ,unele chiar din Magurele,platforma avand un trecut glorios in privinta ofiterilor acoperiticare au condus-o.

      • Deja a raspuns Mihai ca nu e de teama ci ca nu ne dorim functiile.
        Legat de partea cu cei carora le e frica e mai bine sa nu fie in functia aia, da… are sens si sunt de acord cu punctul asta de vedere. Pai cum se gasesc, in cazul asta, oameni care sunt facuti pentru pozitiile alea? Ca in strainatate. Cum ii atragem pe aceia?
        Legat de ultimul paragraf despre epoleti, secu si alte cele, chestiile astea ar trebui scoase la un moment dat la lumina de catre cei care le stiu, ca probabil sunt oameni care le stiu bine.

    4. Nu e vorba de voi. Voi aveti curaj ,dovada fiind si articolul de fata. La cei mentionati in articol nu cred ca le-a cazut bine….si nici celorde la minister.
      Ai scris ” Sunt insa si oameni care ar fi interesati de aceste pozitii. „, adica de director general. OK, sa candideze! Dar tot voi ziceti: „Cred ca la inceput multi au o teama de repercursiuni din partea DGului in functie daca ii sunt contracandidati”. Nu e cazul sa le fie teama, si daca le e , nu sunt buni ca directori, nici macar ca directori de proiect, ca si in cazul asta iti trebuie curaj.

    5. Directorii Generali sunt si Presedinti ai Consiliului de Administratie ( CA )

      In CA sunt membrii selectati de DG,profesori unversitari si reprezentanti numiti ai ministerelor importante ,de pilda. MCI,MMJS ,MF.

      Reprezentantii numiti ,de regula, habar nu au cu ce se mananca activitatea de cercetare iar ceilalti sunt interesati si de alte motive nu numai de bani asa ca DG are controlul complet asupra situatiei.

      Sa ne mai miram deci de cat sunt de nemaipomenite rezultatele din cercetarea romaneasca ?

    6. Banii din taxe si impozite ajung in mana unor impostori. Conduceri ce se ocupa cu … nu stiu cu ce, dar nu vad mai nimic, nu vad rezultate.

      Nu cred ca e vorba neaparat despre criterii de performanata, ci mai curand despre un painjenis de interese. Un stat cleptocrat, cum bine spune @Constantin.

      Imi este foarte greu sa cred ca se poate ajunge la salarii si indemnizatii decente ale conducerilor acestor institute, atunci cand de fapt cei care ar trebui sa decida asta sunt in fapt exact profitorii sistemului ce trebuie schimbat.

      Lupul la stana.

      +++

      Daca te uiti pe web-site-urile unora dintre aceste institute, remarci imediat intentia de a se ascunde in spatele vorbelor. Fie totul e supergeneral (unele site-uri par facute in proiecte RIC de clasa a X-a), fie rapoartele abunda in smecherii ieftine de ascun pisica sub pasta de dinti, fie pur si simplu nu spun nimic.

      Intrebarea pe care si-ar pune-o oricine este cum de sunt asa de buni directorii acelor institute, cand au asemenea web-site uri?! Asta e o chestiune de managment, nu de cerecetare si directorii de aceea sunt directori – sa asigure managementul.

      +++

      Mai putine fonduri, mai putine institute, mai putin personal auxiliar si de conducere!

      Cand placinta e mica, se vede clar ca partea leului e luata de soricei.

      Este o mare confuzie in ce priveste alocarea bugetara: toata lumea crede ca daca vor creste fodnurile alocate de la buget cercetarii, cercetatorii vor lua mai multi bani. Nicidecum! Smecherii, ii vor lua, nu cercetatorii! La faza asta cercetatorii „pica de fazani” (scuze, argoul e uneori elocvent).

      +++++++
      +Solutie +
      +++++++

      Reducerea fondurilor => cresterea salariilor

      Iata cum:

      Fondurile reduse vor conduce automat la eliminarea parvenitilor, a profitorilor si a impostorilor.

      Asta, pentru ca ar deveni evident ca nu poti sa ai la 10 cercetatori, un consiliu de 5 persoane si personal auxiliar de 20 de persoane.

      Intr-o prima etapa, reducerea salarilor la 50% ar elimina si pilosii- cei care vaneaza de fapt doar salarii mari.

      Cresterea portiunii variabile a salariului in functie de participarea la programe internationale si la contracte cu sectorul de afaceri ar creste si salariile celor competenti.

      Nu ar mai fie nevoie de criterii de competenta, pentru ca ai avea un venit cu atat mai mult cu cat ai participa la asemenea contracte (internationale si cu sectorul privat). Partea fixa, de la buget, ar fi insa mai mica, ceea ce ar face sa plece incompetentii.

      Doar o parte infima a cercetarii, cea pentru care nu ar fi posibil sa inchei contracte cu sectorul de afaceri ar mai ramane finantata 100% din buget (desi probabil ca s-ar gasi in timp si pentru aceeasta contracte cu sectorul privat).

      E doar o prezentare prescurtata a reglarii prin piata si concurenta in acest caz.

    7. Imi permit si eu o parere de … doi bani, eurcenti, centi sau pence .. nu stiu.

      As vrea sa aduc in discutie in aspect care indeobste este ignorat si care, din pacate vad ca este mentionat in articol.

      De ce credeti (Dvs, autorii articolului sau cei din minister sau cei care, simplu comenteaza pe site) ca automat un CS1 este si un bun DG?
      Daca va uitati un pic la „fisa postului” pentru cele doua pozitii, veti constata diferente importante.
      Mai mult, daca definim pozitia de DG ca fiind „cel care nu doarme noaptea ” ca activitatea de cercetare sa se intimple in institut, atunci e clar ca DG nu are nevoie de cunostiintele unui CS1. Sigur, trebuie sa stie cu ce se maninca domeniul respectiv, altfel nu poate defini misiunea institutului, obiectivele pe termen lung si sa aplice corectiile necesare atunci cind parcusul institutului deviaza.
      Dar ar fi obligatoriu ca sa aiba niste cunostiinte de management (minim un MBA as zice eu) fara de care nu si-ar putea indeplini atributiile.

      Cam asta e teoria, numai ca pe noi practica ne … omoara si lista pe care ati publicat-o demonstreaza asta. Avem asemenea disfunctionalitati cind oamenii acorda o importanta mult prea mare uneia dintre abilitatile manageriale pe care un post de DG le presupune si anume networking-ul (in varianta englezeasca) sau Pile-Cunostiinte-Relatii (in implementarea romanesca), de genul „cunosc eu pe cineva la minister, hai ca v-am facut rost de salarii si luna asta”. Ceea ce nu spune cu voce tare e „cunosc eu pe (acelasi) cineva la minister, hai ca mai stau zece ani lipit de scaun”…

      Morala ar fi ca pentru pozitia de DG ar fi necesare niste cunostiinte de management care nu se dobindesc automat in parcursul atingerii gradului CS1 ….

      Restul sint tare ale societatii romanesti, prezente cam in orice domeniu, care nu vor dispare pina nu va exista o masa critica de oameni care sa puna intersele comunitatii inaintea intereselor personale. Dar mi-e teama ca mai avem mult pina atunci …

      • Aceasta discutie despre profesionist vs manager e veche.

        Dupa parerea mea, directorul unui institut de cercetare trebuie sa cunoasca respectiva activitate, adica sa fi lucrat in cercetare, pe un post de cercetare (adica nu contabil, spre pilda :-)). Nu neaparat sa fie CS1, intr-adevar.

        Mai ales ca – sa privim adevarul in fata – unii CS1, sau chiar profesori universitari habar nu au ce fac. Asa ca in Romania, intr-adevar, CS1 nu e o garantie ca va fi si un bun director bun. De fapt nu e nicio garantie nici macar pentru faptul ca ar fi competent.

        Romania este o tara a diplomelor, nu a cunoasterii.

        +++
        Cu alegi un director bun? Simplu, dupa rezultatele in contracte cu sectorul de afaceri si in colaborari internationale.

        Cu cat personalul este mai restrans, cu atat flexibilitatea este mai mare iar cercetatorii pot ei singuri sa vada ce face directorul lor. In structuri mari, stufoase, birocratice, rezultatele sunt distorisionate sau ascunse.

        (Si) din acest motiv este necesara reducerea fondurilor, a institutelor si a personalului.

        Altfel nici in 100 de ani nu vom scapa de directori incompetenti si de ceretatori de mucava. Pomana creaza impostura si alunga competentii.

    8. Se fac expeditiv comparatii financiare cu alte tari, insa posibilul progress in cercetarea romaneasca este clar conditionat de reforme administrative, de modul in care se utilizeaza banii publici, putini sau multi. Au fost deja propuneri concrete si utile ale autorilor care vin cu o experienta solida din interiorul sistemului.
      Din exteriorul sistemului: lucrurile pot fi imbunatatite rapid prin scaderea numarului INCDurilor de la actualul 50 la 8 regionale + 2 in Bucuresti; membrii CAurilor sa fie neremunerati, dar alesi dintre sefi de proiecte curente (platiti deja din proiecte si cu interes direct in bunul mers al activitatii institutului, fara cheltuieli suplimentare). DGul poate fi MBA fara istoric de cercetator (dar cu abilitati demonstrate in asigurarea finantarilor si demitere automata in cazul sincopelor/declinului financiar), iar in rest cheltuielile administrative (inclusiv personalul fara publicatii) sa nu depaseasca 20% din bugetul INCD.
      Criteriile de validare pentru un CS1 ar fi: 1. atragerea de fonduri suplimentare (din competitii externe, industrie, fundraising, etc adica orice nu este ban public direct atribuit); 2. brevet de inventii EU/US ca prim inventator; 3. prim autor in revista ISI cu factor impact >3

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Autor

    Doi Mici si un Anc
    Doi Mici si un Anc
    Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de actualitate din spațiul public, în măsura în care acestea se suprapun sau au tangență cu ariile noastre de expertiză. Articolele sunt însușite de toți cei trei autori sau sunt publicate sub semnătură proprie. O a treia categorie de articole sunt articolele invitate.

    Sprijiniți proiectul Contributors.ro

    Pagini

    Carti noi

     

    Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
    Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

    Carti noi

    În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
    Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

     

    Carti

    După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

     
    „Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
    Cumpara cartea

     

     

    Esential HotNews

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro