marți, martie 28, 2023

Vremea „coalitiei pentru rapiditate” si a „exercitiilor financiare inopinate”

Acordul ce se va discuta la summitul NATO de la Varșovia, din luna iulie, devine limpede. Obiectivul conferinței de securitate Globsec, de la Bratislava, cu privire la „continua rotație” este aproape aprobat. Asta înseamnă – o mare schimbare – ca un număr destul de mare de militari americani și din alte țări să intre și să iasă regulat din țările aflate în prima linie.

În plus, se pare că noile forțe de reacție rapidă ale NATO își vor avea cartierul general în Polonia: nu va fi chiar „o bază”, dar va fi totuși o dovadă simbolică și palpabilă a angajamentului Alianței față de apărarea teritorială. (Politicienii polonezi trebuie să țină cont de faptul că Congresul nu va mai plăti pentru o altă bază completă peste ocean, cu spălătoriile, școlile și restaurantele Burger Kings aferente tocmai într-o perioadă când asemenea baze se închid acolo unde se poate vota).

Toate aceste lucruri sunt niște condiții necesare, dar nu și suficiente, pentru a potoli îngrijorările din regiune în privința securității. Kremlinul dispune încă de două avantaje. Modul în care NATO își adoptă deciziile este prea lent. Rusia poate provoca haos – revolte, situații de urgență care țin de ecologie sau de infrastructură, probleme în privința tranzitului spre Kaliningrad – ca pretext pentru o intervenție „umanitară”. Statele din linia întâi invocă Articolul 5, dar s-ar putea să treacă zile întregi până când Consiliul Nord-Atlantic să fie îndeajuns de convins pentru a autoriza o ripostă armată. S-ar putea ca atunci să fie prea târziu.

În afară de NATO, am avea nevoie de o „coaliție de țări rapide”, capabile să mobilizeze trupe foarte repede și care să învețe să facă asta atât pe cont propriu, cât şi împreună, dar și independent de eforturile NATO. Statele Unite, Marea Britanie, Olanda și Norvegia ar putea face asta, ca și Germania de altfel, date fiind declarațiile belicoase de la Globsec ale ministrului apărării, Ursula von der Leyen. Suedia și Finlanda, care nu sunt membre ale NATO, ar putea să facă și ele mult pentru a-și susține vecinii estici.

Dar Rusia mai are un avantaj: masivitatea. Kremlinul deține supremația militară în regiunea baltică: mai multe trupe, o apărare aeriană mai bună și o mulțime de arme nucleare tactice. Asta îi conferă ceea ce în jargon militar se numește „o dominație în creștere”: în primele stadii ale unui conflict, asta ar putea conta foarte mult. În cazul în care „coaliția țărilor rapide” nu reușește să respingă un atac, Occidentul ar putea ajunge rapid dependent de suprema garanţie nucleară.

Teoretic, în fața agresiunii rusești din țările baltice , NATO nu-şi va limita riposta doar la această regiune . Dacă Rusia atacă NATO pe undeva, NATO va ataca Rusia oriunde. Dar planurile pentru o ripostă de o asemenea amploare nu există încă. S-ar putea ca strategii din Washington DC sau de prin alte părți să ezite să pornească un Al Treilea Război Mondial. Rusia știe asta – ceea ce creează periculoasa tentație de a testa fermitatea NATO.

Din fericire, avem la îndemână o unealtă mai bună decât armele nucleare: banii. Dependența de sistemul financiar occidental reprezintă pentru Rusia călcîiul lui Ahile. Ea apelează la piețele de capital, la sistemul de plăți și elita își spală prada prin companiile offshore (și onshore).

Ceea ce trebuie să facem acum este să învățăm cum să exploatăm aceste slăbiciuni. La Globsec, am lansat ideea unor „exerciții financiare inopinate”. Kremlinul dispune de aceste mijloace de intimidare de genul tancurilor și al avioanelor. Le vom da ca sarcină autorităților financiare, spionilor, polițiștilor și procurorilor să descopere cum ar putea , în caz de urgență, îngheța și confisca activele rusești și cum ar putea izola Rusia de rețeaua financiară mondială într-un mod cât mai dureros.

Ar fi de ajuns numai să încercăm asemenea exerciții (și, parțial, să le dezvăluim) pentru ca Rusia să înțeleagă că luăm în serios riposta. Asemenea încercări ar scoate totodată la lumină dificultățile de ordin legal, logistic sau de alt gen de care ne-am putea izbi în cazul unei crize reale. E mai bine să le soluționăm anticipat. Astfel, nu o să ne izbim de ele niciodată în viața reală.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. „Toate aceste lucruri sunt niște condiții necesare, dar nu și suficiente, pentru a potoli îngrijorările din regiune în privința securității.” – Polonezii şi balticii, deşi sunt în NATO, sunt mult mai agitaţi pe tema imaginarei „ameninţări ruseşti” decât finlandezii, care nu sunt. Aşadar aici nu e vorba de o evaluare lucidă a situaţiei, ci de rusofobie. Nu e nevoie de măsuri politico-militare pentru a linişti aceste temeri. Problema se poate rezolva mult mai simplu prin psihoterapie.
    „Rusia știe asta – ceea ce creează periculoasa tentație de a testa fermitatea NATO.” – ce avantaj ar avea Rusia dintr-un conflict cu NATO?! Putin e preşedinte din dec. 1999. Ţările Baltice au intrat în NATO în 2004. Putin a avut patru ani la dispoziţie dacă voia să le atace pentru a le bloca aderarea la Alianţă. Dar n-a vrut. Şi se susţine că ar vrea să le atace acum, DUPĂ ce au aderat?! Frate…

    • Nu te dezminti, domnule!
      Chiar este de admirat ce sofisme descoperi pentru a-ti apara amicii.
      NB,
      parca ceva cu „брат” trebuia, nu „Frate”.

      • Măi omul lui Dumnezeu, dacă aş spune de ex. că Ucraina nu vrea să atace ţările NATO, asta ar însemna că sunt prieten/agent al lui Porosenko? Nu, aş spune pur şi simplu un adevăr.
        Spun de doi ani că Rusia nu vrea să atace ţările UE/NATO, că nu vrea să ocupe Kievul şi să ajungă la Gurile Dunării, am spus că nu vrea nici măcar să ocupe oraşul Mariupol din regiunea Donetk (a carui ocupare era data ca sigură de diverşi „specialişti”). Şi peste 20 de ani tot aşa o s-o ţinem? „A, ştim noi că Rusia vrea să atace ţările UE/NATO, e gata-gata, nu se mai poate abţine”. Există o limită de timp dincolo de care o să încetaţi cu aberaţiile astea?
        „Prieten al Rusiei” aş fi dacă aş cere desfiinţarea NATO, retragerea trupelor americane din Europa, aderarea României la Uniunea Eurasiatică şi CSTO etc. Dacă s-ar putea ţi-aş desena, ca să înţelegi odată.

        • „Măi omul lui Dumnezeu” reciteste-ti postarile: cum e vorba de Rusia si Putin, hop si tu.
          Cauzeaza, domnule.
          Poate stii, ca tot mi-ai recomandat tu carti: si femeia de pe centura si Dama cu Camelii practicau aceiasi meserie, doar ca pentru una s-a gasit o pana stralucita. Tu nu esti pana aia pentru Rusia si Putin.
          Ceva miroase.

  2. Am facut sovietologie cu dl Armand Gosu si toti stramosii mei pe linie masculina din ultimii 150 de ani au fost in razboaie cu rusii. Cred ca NATO face o analiza total gresita. Sanctiunile economice, gasite de politicieni si experti ca solutie salvatoare, vor fi ineficiente in cazul rusilor. Ei, avand o conduita mult mai unitara decat alte popoare, gandesc altfel decat occidentalii prezentand o forma de ascetism religios care’i face imuni la sanctiuni. Prin cultura lor comportamentala rusii sunt apropiati eticii protestante sau caii Bushido japoneze, cu secvente extreme in ceea ce priveste suferinta la chin care frizeaza masochismul. La Port Arthur in 1905, in razbioul ruso-japonez, observatorii militari ai Japoniei au trimis note in care’si exprimau ingrijorarea cu privire la capacitatea de suferinta a personalului civil si a soldatilor tarului Nicolare al II-lea. Pentru cine cunoaste cat de cat, macar din istorie, Rusia e mai puternica militar in perioadele de criza economica decat in cele de prosperitate. Sanctiunile de orice fel aplicate rusilor sunt nu numai ineficiente dar dau satisfactie rusului. Rusul de rand nu numai ca se simte bine cand este supus unui supliciu dar se mai si autoflageleaza. Rusul chinuit e un rus fericit. Cand nu au dusmani exteriori rusii se bat intre ei pana la distrugere. Daca au dusman sunt in elementul lor si orice nenorocire s’ar abate asupra lor o considera o fatalitate menita sa’i ajute la ispasirea pacatelor.
    Si in fata Marii Armate a lui Napoleon si in fata Wehrmacht-ului rusii isi dadeau singuri foc la case, la hambare si la holde. Isi impuscau sau ucideau singuri animalele. Sa’mi arate cineva un occidental sau un american care isi da singur foc la casa. Rusii au o alta gandire!
    Liderii lor sunt adulati in vremuri de lipsuri mai mult decat in cele belsug. De cand au fost aplicate sanctiunile Putin a crescut in sondaje iar soldatul rus e mai motivat. Ceea ce inseamna ca masura a fost contraproductiva. S’au predat locuitorii Leningradului, desi au fost supusi la o foame cumplita si ratii de 250g de paine in cele 872 de zile de asediu ? Nu.
    Solutia e cu totul alta. Ea exista sigur in alte variantele de planuri ale NATO.

    • Mda…. si eu ma gandeam ca la alcool ar trebui sa-i loveasca, nu la bani.
      Asa cum ati portretizat dumneavoastra rusul eroic, mie imi seamana a coreean de nord. Intr-acolo sa-si doreasca Rusia (rusii) sa se indrepte, oare?…

  3. Intre DanT si JicolS vad o pozitie care nu e chiar de mijloc, caci trage balanta spre dreapta. Da, NATO si toate tarile europene democratice din afara aliantei trebuie sa dea un semnal Rusiei ca orice repetare a schemei devinata clasica odata cu Ucraina (a se vedea anterior Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah) este inacceptabila si va intampina o riposta rapida si hotarata. Pe de alta parte cred ca Putin si clica lui sunt constienti ca datele problemei sunt altele decat in timpurile razboaielor napoleoniene sau al planului Barbarossa: pe de o parte nu mai poate invoca o agresiune ne-provocata, pe de alta parte o buna parte din populatie s-a dedulcit la traiul harasho si nici vorba sa mai accepte sacrificii de aceeasi amploare. Dovada ca inca din primul razboi mondial Rusia a capitulat in fata Puterilor Centrale tocmai pentru ca populatia nu a mai vrut sa suporte privatiunile la care era supusa intr-un razboi in care Rusia a fost bagata de clasa politica cu buna stiinta, pe motive de politica pan-slavista pe care majoritatea au ajuns sa o perceapa ca nefiind de natura unei agresiuni externe neprovocate.

  4. @D. Jicol, sunt corecte observatiile dvs. in legatura cu mentalitatea ruseasca. Omiteti insa un aspect cheie, in WW2, URSS a castigat razboiul cu banii si echipamentele furnizate de US si UK. Daca in anii ’40 nu se putea fara bani, cu atat mai putin acum…

    Fara banii din bancile occidentale, Rusia e pe butuci.

  5. Eu cred ca orice razboi conventional, direct, intre doua puteri nucleare, ajunge, mai devreme sau mai tarziu, la razboi nuclear. Un razboi nuclear nu are invingatori si toata lumea stie asta.

    Intr-adevar, Rusia poate fi lovita la bani. Si-i poate fi zugrumata, incet-incet, nostalgia sovietica. Nu Rusia este un pericol pentru Europa si pentru lume, ci nostalgia sovietica a Rusiei.

    In lumea de azi, e nevoie de (mult) mai mult decat tancuri si rachete, pentru a fi, cu adevarat, o putere globala. Sigur, te poti pretinde o putere globala, dar esti nevoit sa stai doar cu fatza la camere, ca sa nu se vada ca ai pantalonii rupti in fund. Si nu poti sta cu fatza in toate directiile, simultan…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro