Vuelta a España, o poveste americană! Cine ar fi zis?

„Pe vremea noastră am fost profesioniști cu inimă de amatori, acum sunt profesioniști cu inimă de profesioniști. Dar cred că este în regulă – ciclismul este cel mai greu sport din lume, așa că de ce nu ar trebui ca cicliștii să câștige la fel de mulți bani ca jucătorii de fotbal? Faci însă sport pentru că îți place sportul. Nu cred că poți fi un sportiv bun dacă faci sport doar pentru bani.” – Eddy Merckx, din arhiva de interviuri pentru Revista „Cyclist”

În urmă cu trei săptămâni, la sfârșit de august, pe o vreme ploioasă, în amurg, se dădea startul în prologul de la Barcelona al Turului Spaniei – „Vuelta a España” 2023; așa cum vă aduceți aminte din transmisiunea TV, prea multe n-am putut să vedem, cel mult startul echipelor din portul olimpic, pentru că ploaia câinoasă și căderea rapidă a întunericului au compromis imaginile, privându-i pe telespectatori de spectacol. Dar așa a început aventura și nimeni, dar absolut nimeni nu se gândea la acel moment să parieze pe un locotenent, un outsider ca Sepp Kuss.

Ce sfaturi ofereau casele de pariuri pentru jucători atunci când venea vorba de deschis poziții înainte de Turul Spaniei 2023? Să vedem [redau la întâmplare o avancronică de pe un site de profil]:

Jonas Vingegaard, câștigătorul Le Tour din acest an, este favorit să câștige și Turul Spaniei 2023. Danezul se află într-o formă grozavă, dar până la startul Vuelta nu va lua parte în nicio cursă. Este a doua participare în Vuelta pentru Vingegaard, care va împărți rolul de lider cu Primoz Roglic. Dacă nu ar fi venit Vingegaard, probabil el ar fi fost principalul favorit la tricoul roșu. După succesul din Giro, Roglic va fi de urmărit și în ultimul Mare Tur al anului. Acesta a reușit să câștige Turul Spaniei de trei ori la rând între 2019 și 2021.

Al treilea favorit este Remco Evenepoel. Belgianul se deplasează în Spania în postura de campion mondial la contratimp, dar nu și pe șosea. Ținta sa va fi podiumul, dar șansele la un succes sunt destul de mici. De asemenea, pentru un podium ar mai fi de luat în considerare Juan Ayuso, tânărul ciclist de la UAE Team Emirates. Alți rutieri cu pretenții la top 10 sunt Geraint Thomas, Enric Mas, Joao Almeida, Richard Carapaz [dar care, după accidentul din prima etapă a Turului Franței, nu a reușit să se recupereze suficient pentru a participa, n.m.], Carlos Rodriguez sau Aleksandr Vlasov.

Din fotoliu, la începutul de Tur de la Barcelona, cred că marea majoritate a celor care urmăresc cu pasiune marile curse cicliste gândeau confruntarea din Vuelta 2023 cam în termenii următori: Hmmm…, Jumbo-Visma a venit în Tur cu vedetele Vingegaard și Roglič, ciudat… Jonas este imposibil să se fi recuperat 100% după ce a câștigat Turul Franței, Primož Roglič are desigur prima șansă, dar vor reuși cei doi să se înțeleagă? Și dacă nu o vor face, dacă Jumbo-Visma a greșit aducându-i pe amândoi în Spania, cine va profita? Probabil i se deschide o șansă formidabilă lui Remco Evenepoel la primul loc, mai ales că a câștigat și anul trecut. Dar de va fi ca Jumbo-Visma să aibă probleme, s-ar putea ca de ele să încerce să profite și Geraint Thomas, care are avantajul experienței și, teoretic, al unei echipe mai puternice a Ineos Grenadiers, sau Enric Mas de la Movistar ori Juan Ayuso de la UAE, care anul trecut au fost locurile doi și trei în Vuelta. Va fi interesant…

Se gândea cineva, oricine, că vedeta Turului ar putea fi Sepp Kuss? Serios… ? Cine? Sepp Kuss se prezenta la linia de start din Vuelta 2023 după ce participase și în Giro d’Italia, ca locotenent al lui Roglič și în Le Tour, ca locotenent al lui Vingegaard; dacă danezul era bănuit că nu este la 100%, cu atât mai mult se punea întrebarea dacă Kuss nu a venit mână moartă, adus degeaba în Spania, pentru că nu va putea furniza sprijin suficient vedetelor echipei acum, la final de sezon, bănuindu-se că ar fi pe jumătate epuizat fizic.

Dar sâmbătă, 16 septembrie, când Sepp Kuss a trecut linia de sosire la Guadarrama, la finalul penultimei etape a Turului, emoționat și încadrat demonstrativ, pentru fotoreporteri, de Vingegaard de-a dreapta și Roglič de-a stânga, „minunea” putea fi contemplată în toată incredibila sa splendoare: Jumbo-Visma, cea mai puternică echipă din Vuelta 2023, și-a permis să opteze pentru varianta câștigării Turului cu cel mai bun locotenent pe care îl are, americanul Sepp Kuss, susținut (de voie sau pentru a se conforma, pe bani, desigur, la politica echipei) de vedetele cu care este coleg: Jonas Vingegaard, câștigătorul Turului Franței 2023 și Primož Roglič, câștigătorul Turului Italiei 2023. Orice alt comentariu este de prisos. Și totuși…

THE DURANGO KID

Nu sunt de felul meu un tip foarte sportiv și nici nu urmăresc obsesiv evenimentele sportive, iar spectator de ciclism de șosea nu sunt cu adevărat decât de vreo cinci sau șase ani; încerc să nu pierd prea mult din transmisiunile curselor din Marile Tururi sau din cursele clasice de o zi sau de o săptămână. Și le urmăresc pentru că percep acest tip de spectacol sportiv mai cu seamă ca pe un fenomen social complex, unde competiția sportivă este miezul, dar fără să epuizeze niciun moment ampla istorie a unui astfel de eveniment.

Ei bine, pentru mine o poveste ca aceea a lui Sepp Kuss din Turul Spaniei 2023 este esențială, atât pentru imaginea outsider-ului care obține o victorie uriașă, poate victoria vieții lui, cât și pentru modul în care deslușește ițele luptei sportive, a concursului de orgolii pe care până la urmă umilința efortului neabătut și loial al locotenentului îl trece în planul secund lăsând tuturor, măcar pentru câteva zile, impresia că în această lume a fost pusă deoparte câte o mare victorie și pentru cei dedicați și cu suflet mare, nu doar pentru ambițioșii fără scrupule.

„The Durango Kid” [sau „The Eagle of Durango”] – Sepp Kuss s-a născut în 13 septembrie 1994, evident în Durango, Colorado, iar destinul său te duce oarecum cu gândul la eroii care populează zecile de filme western ce se petrec în sau invocă Durango.

Mare amator de sport, a crescut concurând într-o varietate de sporturi, de la schi, la caiac și atletism, înainte de a se decide pentru ciclism în ultimul an de liceu. Pe când era student la Universitatea Colorado din Boulder și studia publicitatea, Kuss a decis să treacă de la ciclismul montan, unde câștigase trei titluri în competițiile la nivel de colegii, la ciclismul pe șosea.

Cariera sa pe șosea a început în 2016 și a obținut câteva rezultate în tururi din Statele Unite, cel mai important fiind câștigarea Turului din Utah, în 2018. În același an a fost transferat de Lotto NL – Jumbo, care din 2019 a devenit Jumbo-Visma. Aici a îndeplinit cu devotament și mare eficiență rolul de locotenent al vedetelor echipei, dar a obținut și câteva victorii, până în 2023, și anume 2 victorii în Turul Spaniei (2019, 2022) și o victorie în Turul Spaniei (2021). În 2023, Sepp Kuss a participat în toate cele trei mari tururi, clasându-se pe locul 14 la general în Giro și pe 12 la general în Le Tour.

Sepp Kuss și-a petrecut ziua de naștere din acest an în șa, concurând într-una dintre cele mai dificile etape a Turului Spaniei, a 17-a (Ribadesella – Altu de L’Angliru), la finalul căreia Primož Roglič a atacat pentru a obține victoria de etapă, urmat de Jonas Vingegaard, lasând în urmă tricoul roșu, adică pe Sepp Kuss; pe care, dacă l-ar fi perceput cu adevărat ca fiind liderul echipei în acest Tur, ar fi trebuit să-l protejeze.

Kuss a fost luat prin surprindere, nu se aștepta la un astfel de „cadou otrăvit” din partea colegilor săi de echipă și le-a comunicat prin radio că nu va putea ține ritmul, dar cei doi nu l-au luat în seamă. Ca orice cowboy adevărat, Sepp Kuss s-a mobilizat, înțelegând că doar în basme se întâmplă minuni, și a pornit în urmărirea lor, limitând pagubele: a rămas în tricoul roșu pentru 8 secunde în fața locului doi, Jonas Vingegaard.

La unison, presa sportivă, comentatorii, cicliștii veterani, câțiva colegi de Tur i-au arătat cu degetul atât pe Primož Roglič, care declanșase atacul, cât și pe Jonas Vingegaard, care i-a răspuns și apoi au continuat împreună în forță spre finiș, chiar dacă Sepp Kuss le-a cerut să o lase mai moale, să-l aștepte, acuzându-i pe amândoi de un ego exacerbat, de cinism și lipsă de colegialitate.

Roglič a invocat tactica echipei, care i-ar fi permis să încerce până în ultimele etape să obțină victoria în Tur, Vingegaard, mai prudent, a explicat că a răspuns atacului din instinct, dar că speră că până la final Sepp Kuss va reuși să își mențină tricoul roșu. Începând cu etapa a 18-a, cele două vedete Jumbo-Visma și-au schimbat abordarea, susținând și protejând o victorie a lui Sepp Kuss în Turul Spaniei, în aplauzele majorității celor care au urmărit competiția.

Sepp Kuss a fost și a rămas un personaj modest, fără mari ambiții, care după victoria din etapa a 6-a a Turului Spaniei a băut toată șampania care mai rămăsese în sticlă, convins fiind că mai mult de atât nu va obține, ceea ce l-a făcut să fie imediat îndrăgit de public.

Și pe bună dreptate, pentru că el este fundamental tipul devotat, anti-vedeta prin definiție, cel care pune umărul la victoriile altora și nu așteaptă recunoștință; de altfel, fără presiunea publicului, nici nu ar fi avut parte de ea, chiar dacă directorilor sportivi ai Jumbo-Visma le-ar fi plăcut să i-o poată oferi, dar nu cu prețul ostilizării vedetelor, evident.

SEPP KUSS ȘI REMCO EVENEPOEL AU FĂCUT MEMORABIL TURUL SPANIEI 2023

Au „ucis” directorii sportivi ai echipei Jumbo-Visma competiția internă, favorizându-l pe Sepp Kuss (îndoielnic, pentru a-i recompensa devotamentul constant?) în defavoarea lui Primož Roglič și a lui Jonas Vingegaard, ratând în același timp prilejul de a face departajarea necesară între cele două vedete ale echipei, în perspectiva viitorului an sportiv?

Sau, dimpotrivă, au acționat rațional, înțelegând că Sepp Kuss este capabil fizic și mental să câștige Turul și au optat înțelept pentru descurajarea competiției dintre vedete, pe care le-a pus în slujba tricoului roșu (nu fără o oarecare dificultate), atingând, astfel, un obiectiv mult mai valoros, care a devenit deodată accesibil: au ocupat în întregime podiumul în Vuelta a España – ceva nemaiîntâlnit până acum! – și au pus în palmaresul echipei pentru anul 2023 trei tricouri distinctive foarte valoroase pentru trei sportivi diferiți: roz (Giro d’Italia) – Primož Roglič, galben (Le Tour de France) – Jonas Vingegaard și roșu (Vuelta) – Sepp Kuss?

Ei bine, eu nu sunt specialist, ci telespectator privilegiat și aleg să cred în a doua variantă, care ne propune implicit o frumoasă poveste despre devotament, trudă, umilință care pot ajunge la un moment dat să fie încununate de o victorie absolut meritată, plină de glorie. O astfel de victorie s-a profilat cu dificultate, a evoluat mereu cu sorții înșelători alături, pe muchia cuțitului, gata să lase eroul cu gustul amar al înfrângerii după ce l-au părăsit pentru a se alătura unei vedete galonate.

Sepp Kus și-a păstrat tricoul roșu până la final, iar la ceremonia de premiere a oferit un discurs fanilor săi, spectatorilor și telespectatorilor, început în limba engleză și încheiat în limba spaniolă (așa cum îi stă bine unui rezident andorrez), care a fost îndelung aplaudat:

Este incredibil. Cred că astăzi a fost etapa în care am suferit cel mai mult din întreaga cursă, acum mă bucur că s-a terminat. Aveam senzația că va fi o etapă rapidă când i-am văzut pe toți acei tipi pregătindu-se să atace. Am suferit azi mai mult decât am suferit pe L‘Angliru. A fost un mod frumos de a termina. Nu, nu sunt diferit acum pentru că am câștigat Vuelta, deloc, voi fi tot eu în continuare. Cu siguranță o astfel de victorie îți schimbă viața. Cred că voi privi înapoi la această experiență cu multe amintiri distractive. Încă se procesează, cred că va dura ceva timp. Acum, urmează să sărbătorim. Familia, prietenii mei sunt aici și asta va fi cu adevărat special, să fiu alături de piloții de motocicletă, de întreaga echipă de organizare, să pot povesti întâmplările ultimelor trei săptămâni. Atâtea amintiri și momente foarte bune.

Turul Spaniei în 2023 a însemnat pentru Sepp Kuss 14 etape în tricoul roșu, o poveste frumoasă, și 9 etape în care podiumul la general a fost ocupat de cei trei cicliști ai Jumbo-Visma, o situație inedită, dar competiția a fost cu adevărat animată de tânăra vedetă Remco Evenepoel de la Soudal-Quick Step, o altă poveste interesantă, care se împletește cu cea a lui „Durango Kid”.

Remco Evenepoel a venit în Turul Spaniei ca lider al echipei și candidat să câștige clasamentul general, după ce câștigase Turul și în anul 2022 și încă mult mai clar decât a făcut-o Sepp Kuss în acest an, la peste 2 minute de locul doi, ocupat de Enric Mas.

A îmbrăcat, de altfel, tricoul roșu după etapa a 3-a, pe care a câștigat-o, și l-a păstrat trei etape; la începutul etapei a 6-a vorbea despre ideea de a oferi tricoul roșu altei echipe, pentru ca Soudal-Quick Step să se poată concentra pe obiectivele sale și pe tactica care să le aducă câștigarea Turului.

Etapa a 6-a a câștigat-o Sepp Kuss, care a ajuns primul pe Javalambre, avansând în clasament în primii zece, mai mult de atât, direct pe locul al doilea. Tricoul roșu l-a luat tânărul franco-spaniol Lenny Martinez, care l-a păstrat și în etapa a 7-a.

În etapa a 8-a, cu finalul la Xorret de Catí, a atacat Primož Roglič, care s-a duelat cu Remco Evenepoel – un duel așteptat, ce părea că se va repeta în multe din etapele care vor urma – și a câștigat. Pentru că a dus trena în sprijinul liderilor echipei sale, Sepp Kuss, grație victoriei din etapa 6, s-a trezit în tricoul roșu și a celebrat cum se cuvine reușita la festivitatea de premiere.

La acel moment se vorbea încă despre șansele lui Evenepoel să reziste cuplului Roglič – Vingegaard, pentru a câștiga titlul, mai ales că urma contratimpul individual, în timp ce despre Sepp Kuss se credea că va trebui să cedeze tricoul roșu după etapa de contratimp. Vedeta etapei a 10-a trebuia să fie campionul mondial la contratimp, Remco Evenepoel și singurul său adversar ar mai fi putut fi, eventual, Filippo Ganna de la Ineos Grenadiers.

Intervievat la început de etapă despre șansele de a rămâne în tricoul roșu, Sepp Kuss a zâmbit și a declarat că este conștient că nu are șanse prea mari, că nu este nici pe departe specialist la contratimp, dar că în același timp îl motivează foarte mult ideea de a păstra locul unu, deci se va mobiliza să facă cea mai bună cursă de contratimp de care este capabil.

Într-adevăr, lupta s-a dat între Ganna și Evenepoel, a câștigat italianul, iar Sepp Kuss s-a ținut de cuvânt și a făcut o cursă de excepție, terminând etapa pe locul 13, la 1 minut și 29 de secunde de Ganna și 1 minut și 13 secunde de Evenepoel. Roglič a terminat pe locul 3, diferența de 53 de secunde nefiind suficientă ca să-și depășească colegul. Așa că Sepp Kuss a rămas în tricoul roșu, iar Remco Evenepoel a urcat pe locul trei.

A venit însă, fatidică, etapa 13 – numită și „etapă regină” – cu două cățărări cumplite: Formigal și Col de Tourmalet. A fost etapa care a pus punct ambițiilor lui Remco Evenepoel, care a fost distanțat la aproape 27 de minute de cicliștii lui Jumbo-Visma; etapa a fost câștigată de Jonas Vingegaard și cei trei s-au instalat în fruntea clasamentului general, în ordinea Kuss – 1, Vingegaard – 2 și Roglič – 3. Remco Evenepoel ieșise din primii zece ocupanți ai clasamentului general.

De aici încolo, Sepp Kuss s-a pregătit tot mai serios, mai ales mental, pentru perspectiva aproape incredibilă de a câștiga Turul, iar Remco Evenepoel pentru rolul de creator de spectacol. Imediat, în etapa 14-a, Evenepoel a făcut parte din evadare, apoi a luat cursa pe cont propriu, doar cu Romain Bardet de la Team DSM alături, care i-a făcut față până aproape de final, dar linia de sosire a trecut-o în lacrimi de emoție belgianul, care reușise să recupereze dintr-un foc peste 8 minute față de cei de la Jumbo-Visma.

Cu toată această uluitoare victorie în revanșă, Remco Evenepoel nu mai avea de gând să se întoarcă la clasamentul general și s-a reorientat către tricoul cu buline, al celui mai bun cățărător și s-a concentrate pe ideea de a face spectacol, la care nu a renunțat nici măcar în ultima etapă, de la Madrid, unde a fost instigatorul evadării care l-a dus la victorie pe sprinterul australian Kaden Groves, de la Alpecin-Deceuninck.

Remco Evenepoel a mai câștigat o etapă, a 18-a, cu finiș la Cruz de Llinares, în timp ce Sepp Kuss, după emoțiile pe care i le-au dat colegii de ziua lui, pe Altu de L’Angliru, s-a îndreptat în linie dreaptă, purtat de întreaga echipă (Vingegaard a dus chiar și trenă în beneficiul lui Kuss în etapa 20!) către victoria în Tur.

Următoarea cursă, în 7 octombrie, Turul Lombardiei – „Il Lombardia”, un monument clasic al ciclismului, unde va fi vorba despre o toamnă frumoasă și nostalgia anului care se apropie de final. Am scris despre Turul Spaniei, pentru că dintre cele trei mari ale lui 2023, mi-a plăcut cel mai mult. A fost o poveste americană, cu multă, multă aromă belgiană, dar a trecut. A trecut, dar mi-a plăcut (cum ar spune amicul meu Vlasti)!