vineri, martie 29, 2024

Walters Art Museum – Baltimore

Povestea de buzunar începe în Union Station (Washington, D.C.) și prinde contur în Penn Station (Baltimore) . Între ele, un lung șarpe, argintiu în dungi, plin cu commuters indiferenți, citind ziare sau butonând autist felurite dispozitive post-moderne. Reptila iese punctual din ascunzătoare și înaintează, nici prea tare, nici prea încet, spre destinație… La rându-le, călătorii, bine cuibăriți în burta acestui Marc Train cu solzi de metal, par a savura în liniște o simplă trecere de o oră înspre orașul cu o teribilă rată a criminalității (peste media națională americană, în roice caz… dar asta este o altă istorie).

Povestitorul nostru are însă o țintă cât se poate de clară, la prima sa incursiune în teritoriul” fondat la 1729: The Walters Art Museum. Îi vine să urle brusc hic sunt leones”, dar șarpele se oprește deodată și din burta lui se scurg spre oraș, cete, cete, sufletele alb-negre ale speciei…

Muzeul nu este departe de gară – până în 10 minute de mers lejer și câteva impresii inițiale surprinse pe aparat. Dintr-un închipuit oraș mare, Baltimore-ul devine brusc intim, extrem de accesibil și accesabil, blând cu retina și de ce nu, puțin orgolios. Toate astea se pricep lesne doar privind la zecile de inscripții, outdoors, afișe de tot felul în cheia unui blând patriotism local (de la jucători de baseball – mândria orașului, până la feluri gastronomice ori băuturi à la Baltimore). „Nu-i tocmai rău”, își spune povestitorul, oamenii de aici par a ști să se bucure de ei înșiși”. Și nici nu apucă bine să-și organizeze cât de cât gândurile, că și ajunge la Walters, lăsând în urmă o primă aprobare din cap…

Intrarea la Walters Museum este liberă (cum altfel în Baltimore!) și liniștită. În plus, la orele dimineții, nici țipenie de om. Este un loc renumit în lume pentru colecțiile sale și pare că nimic nu-i scapă acestui mic „palat cu de toate” (în jargonul turistului cu foame pantagruelică de artă), de la antici și până la impresioniști. Toate marile civilizații ale lumii sunt prinse în spațiul magic al locului. Peste 30.000 de opere de artă sunt accesibile astăzi privirii vizitatorilor iar acest fapt se datorează lui William Thompson Walters și fiului acestuia, Henry Walters.

William (născut în 1820 în Liverpool – Pennsylvania) fusese la bază inginer și s-a mutat în Baltimore în anul 1841. Bine ancorat în afacerile locale (grâne, băuturi, etc.), a putut, în fine, să dea frâu liber pasiunii sale de colecționar. Apoi, în timpul Războiului Civil american, William T. Walters a călătorit mult prin Europa, unde a achiziționat numeroase piese pentru colecție. După sfârșitul războiului, Walters s-a întors în America investindu-și averea în căile ferate (ca magnat al branșei) și cumpărând în paralel, masiv, opere de artă asiatică, în special ceramică din cea mai scumpă (un adevărat pionier în achiziția de opere de artă din această zonă a lumii). Când Walters-tatăl moare (în 1894), fiul Henry preia colecția și o transformă în ceea ce s-a numit Walters Gallery (astăzi Walters Art Museum). Ambii (tată și fiu), erau deopotrivă convinși că marea artă a trecutului are foarte multe a ne învăța.

Colecția Walters este într-atât de respectată încât chiar și în zilele noastre, de pildă, New York Times consideră partea franțuzească a ansamblului muzeal ca fiind una dintre cele mai invidiate” dintre toate marile muzee ale lumii. Geniul lui Henry (care trebuie din plin subliniat!) a adăugat eforturilor tatălui său aproximativ cinci milenii de istoria artei prin achiziții de marcă. A continuat să adauge necontenit la ceea ce exista deja, iar acest lucru se vede/simte din plin: opere din Egipt, din antichitatea Orientului Apropiat, Grecia antică sau Roma. Tot el a adăugat colecției un număr impresionant de opere medievale, opere ale Renașterii și ale perioadei Baroc. Colecția sa de artă decorativă este încă astăzi una dintre cele mai bune din lume.

În afaceri, Henry a fost președintele lui Atlantic Coastline Railroad Company, a fost în conducerile mai multor muzee mari și i-a succedat lui John D. Rockefeller ca director al Corporației Oțelului din Statele Unite. Povestitorul nostru ține să facă aceste precizări pentru contextualizare și înțelegerea cât mai bună a persoanelor despre care vorbim și a potenței lor financiare. Cu toate acestea, Henry declara: Nu vreau ca cineva să discute mai târziu despre colecția mea în termeni de «bani cheltuiți». Asta este doar treaba mea. Ei vor beneficia de operele de artă.” Își petrecea câteva luni bune din an pe iahtul său, căutând în lung și-n lat noi achiziții. Și deși absenta destul de mult din Baltimore, găsea totuși timp să întocmească el însuși legendele unor lucrări sau chiar să fie curatorul anumitor secțiuni. Tot el a fost primul american care a cumpărat una din Madonele renascentistului Rafael. Datorită lui există astăzi la Walters Art Museum, cumpărat direct din atelierele din Sankt Petersburg, unul din celebrele ouă marca Fabergé, reprezentând Palatul Gatcina (piesă superbă de care povestitorul nostru de buzunar s-a și înamorat instant în popasul său baltimorez) – la origine un cadou al țarului Nicolae al II-lea către mama sa (Maria Feodorovna, născută prințesă Dagmar a Danemarcei).

Și din nou, tot el, printre primii americani care să achiziționeze artă bizantină, islamică, ba chiar precolumbiană. Cărțile de rugăciuni din Evul Mediu târziu fac parte, alături de alte manuscrise rare, din aceeași colecție impresionantă. În 1902, Henry cumpără întreaga colecție Massarenti (Marcello Massarenti fusese un slujbaș al Vaticanului în secolul XIX, apropiat al lui Papa Pius al IX-lea, și care strânsese o importantă colecție de picturi și antichități romane, în special în primii ani de după unificarea Italiei), aproape tot conținutul unui întreg palat italian (mai precis, peste 1.700 de opere de artă acoperind o perioadă istorică cuprinsă între Roma antică și Renaștere).

În 1904, Henry Walters realizează criza de spațiu pentru toate aceste minunății și se decide să-și mute colecția într-o nouă galerie, construită din temelii după modelul unui palat genovez (interioare din marmură, scări de granit, balcoane larg deschise ochiului, o curte interioară luminată prin tavan). Practic locația din zilele noastre a acestui muzeu fermecător (circulă istoria potrivit căreia însăși doamna Roosevelt participase incognito la prima recepție a noii galerii)…

Henry se stinge în 1931, moment în care începe avalanșa de speculații privind moștenirea sa de colecționar. H. Walters servise multă vreme ca membru al consiliului de conducere al Muzeului Metropolitan de Artă din New York și-și petrecuse mare parte din viață în acest oraș. Cu toate acestea, prin testamentul său, Henry lăsa primarului și orașului Baltimore casa familiei sale, clădirea galeriei, colecția sa de 22.000 de opere de artă (acoperind 55 de secole din istoria artei). Gestul rămâne și astăzi drept unul dintre cele mai mari acte de filantropie culturală din istoria Statelor Unite…

Astăzi, Walters Art Museum din Baltimore reprezintă un așezământ cultural și artistic modern, având clădiri anexă, expoziții permanente și temporare, programe educaționale (inclusiv spații dotate cu aparatură de ultimă generație, accesibilă tuturor vârstelor), de burse și așa mai departe. Tot WAM deține una dintre cele mai bune colecții de fildeș, bronz și bijuterii din lume, după cum deține și cea mai bună colecție de opere de artă etiopiene din afara Etiopiei. Vizitatorii (sute de mii anual) pot găsi aici și cea mai mare colecție de manuscrise din lume și unul dintre cele mai bune laboratoare de conservare/restaurare din America. Walters Art Museum publică și cea mai veche revistă muzeală academică din țară…

În fine, istorisirea ar putea dura prea mult iar povestitorul dorește neapărat să mai lase și eventualilor ochi acele poteci neumblate ale Walters Museum… El a fost totuși uimit, în mod cu totul aparte se pare, de așa-zisa „Cameră a minunățiilor (sau, în subtitlu, „Teatrul universului), o bizarerie de încăpere eclectică prezentată ca și cum ar fi fost a unui nobil din cercurile arhiducilor Albert și Isabela, guvernatorii regali din partea Spaniei ai Țărilor de Jos sudice (astăzi Belgia). Multe din piesele care minunează vizitatorii au făcut parte din colecții de secol XVII. O minunăție putea fi astfel orice era ieșit din comun (și prin urmare extra-ordinar”) și care putea provoca uluială. Luate în ansamblu, obiectele din această încăpere pot fi considerate un fel de portret ce reflectă gusturile colecționarului, precum și un anumit sens al sinelui. Ele trebuiau să redea cât mai fidel și în chip simbolic această măreție și statutul social aferent. Și iată, în această Kunst und Wunderkammer, povestitorul nostru a putut vedea cu ochi contrariați, dar deopotrivă extatici, câte ceva din următoarele: minuni ale lumii naturale” (crocodili imenși atârnați deasupra tocului ușii, capete de elan, animale tatu sau iguane, toate împăiate; blănuri de leoparzi; colți de morsă; craniile unor felurite mamifere); „obiecte extraordinare și ingenioase făcute de mâna omului care demonstrează virtuozitate sau obiecte reprezentative pentru diferite familii, societăți, religii” (scrinuri luxoase, tablouri înfățișând răpirea Elenei din Troia, tablouri imense cu istoria lumii în secvențe, sau globuri pământești aurite; hărți vechi; sigilii nobiliare; armuri cavalerești, coifuri și felurite arme; multă, dar foarte multă, pictură flamandă; busturi în miniatură; vaze opulente; cărți rare și coperte incrustate) și câte și mai câte. Toate, puse în același spațiu, slab luminat, țipător, dar în același timp vag armonios. O adevărată fotografie compozită a luxului nobiliar de secol XVII în Europa Apuseană…

Călătoria se încheie însă aici, înainte ca povestitorul nostru să înceapă alte și alte capitole baltimoreze, poate (cine știe) mai aproape de sufletul cititorilor (mormântul și memorialul Edgar Allan Poe; monumentul copilului de suflet” al orașului, Babe Ruth; crucișătoarele istorice din port; teatrele vechi de peste 100 de ani; străzile vălurite și bistrourile pestrițe; biografia Billie Holiday; stadionul superb al echipei de baseball Baltimore Orioles sau rețetele din crab…).

Baltimore, un oraș de trăit pe îndelete!

______________________________________


text publicat inițial pe LaPunkt

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Frumoasa poveste, bag seama ca si talentul literar al vizitatorului contribuie din plin la conturarea imaginii muzeului. Intentionez sa fac in vara asta o calatorie pe toata coasta de est, din sudul Statelor Unite si pana in Montreal, si articolul dumneavoastra tocmai ce a marcat un loc pe harta calatoriei mele. Va multumesc!

    Am un abonament anual la muzeul de arta local. Pe langa expozitiile itinerante abonamentul include si intalniri jazz in fiecare vineri, seri tematice, etc. Colectia lor nu este poate la fel de impresionanta precum cea descrisa de dumneavoastra mai sus, insa ceea ce imi place la muzeele de arta americane, si la locurile lor istorice in general, este faptul ca stiu sa se promoveze, stiu sa transforme fiecare lucru mai vechi de 100 de ani intr-un obiect / cladire intr-un pol turistic. Asta imi aduce aminte de un articol recent din presa romaneasca unde se vorbea despre cum la un muzeu romanesc obiecte romane sunt lasate de izbeliste, sau distruse de muncitorii platiti sa il restaureze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro