joi, aprilie 18, 2024

Weekend electoral în Rusia: „kak obîchno”

Începând de astăzi și până duminică, în Federația Rusă au loc alegeri prezidențiale, pe care actualul președinte al țării le va câștiga din nou. La fel ca la precedentul scrutin prezidențial, „candidatul” Vladimir Vladimirovici Putin s-a înscris ca independent[2], mai presus de afilierea la orice partid politic. Nu a considerat necesar să se adreseze alegătorilor cu o platformă electorală, dar asta nu înseamnă că nu există una: Boris Nadejdin și Ekaterina Dunțova sunt doi cetățeni ruși care au vrut să participe la cursa electorală din weekend cu un mesaj anti-război, dar li s-a refuzat însăși înscrierea, spre deosebire de alți trei competitori care nu au avut nimic notabil de spus în această privință. Prin urmare, principala platformă electorală pe care Vladimir Putin o propune conaționalilor pentru următorii șase ani este continuarea războiului împotriva Ucrainei, alte probleme cu care se confruntă federația nefiind treaba lor.

Este primul scrutin prezidențial [3] de trei zile, un interval de timp de care va fi nevoie cel mai probabil pentru acumularea unui scor covârșitor în favoarea actualului președinte, de natură să valideze oficial și propagandistic politica și acțiunile Kremlinului în raport cu străinătatea. Electoratul rus este o masă de manevră aptă să-i confere un plus de greutate președintelui rus când se angajează în discuții și negocieri cu omologi ai săi din întreaga lume, iar alegerile din acest weekend au rolul de a consfinți fără tăgadă controlul absolut pe care îl exercită asupra țării și cetățenilor.

Vladimir Putin a ajuns la nivelul de „maturitate politică” la care nu mai are nevoie să-și întărească legitimitatea în raport cu cetățenii ruși și ar fi o eroare să credem că actualul scrutin i-ar da emoții. Nu ar trebui uitat faptul că, la începutul primului său mandat de președinte al Federației Ruse, în urmă cu mai mult de 20 de ani, a promis în fața unei săli pline de foști colegi din serviciile secrete că “acum noi am luat puterea și nu o vom mai ceda niciodată”. În cele două decenii care au trecut, Vladimir Putin a demonstrat că este un om de cuvânt.

O altă premieră este faptul că alegerile prezidențiale vor fi organizate și în teritoriile ucrainene care au fost ocupate odată cu invadarea acestei țări de către trupele rusești, provinciile Lugansk, Donețk, Zaporija și Herson. Desigur, nici aici rezultatele votului nu vor fi o surpriză, ci doar vor consfinți statutul de teritorii ocupate, în care cetățenii au libertatea să-și exercite opțiunile electorale în condițiile specifice ale democrației de tip rusesc: „fiecare votează cu cine vrea și din urnă iese cine trebuie”, cum a lăsat scris Tudor Mușatescu. Ceea ce surprinde, totuși, este mobilizarea pre-electorală deosebită pe direcția acestor teritorii ocupate: conform documentelor obținute de platforma media Elfi din Estonia, Rusia a cheltuit mai mult de un miliard de dolari [4] pentru difuzarea de filme, seriale, jocuri video etc. cu mesaje favorabile Kremlinului sau ostile lumii vestice în zonele pe care le controlează din Ucraina.

Prin urmare, o observație care se impune este aceea că alegerile prezidențiale organizate de Rusia în Ucraina ocupată fac parte chiar din efortul de război, același război care a devenit acasă un subiect deloc confortabil de abordat în raport cu cetățenii ruși chemați la urne în acest weekend. Din această perspectivă, cele trei zile alocate scrutinului, plus posibilitatea de a vota prin mijloace electronice, plus constrângerea celor care lucrează la stat oriunde pe teritoriul federației să meargă la vot, toate acestea converg spre a duce scorul final la o victorie covârșitoare a candidatului Vladimir Putin, estimată între 70% și 80% [5].

Va fi o demonstrație de putere, fără tăgadă, dar nu una menită să impresioneze poporul rus, ci una care servește ambițiilor Rusiei pe plan extern și în raporturile președintelui rus cu omologii săi percepuți la Kremlin ca fiind pe același palier de importanță. Grandoarea este cuvântul-cheie pe care se cuvine să-l înțelegem din rezultatul acestor alegeri prezidențiale, prentru că, în logica de putere a organizatorilor, Rusia fără grandoare nu este ea însăși, acasă și în străinătate.

Ca observație derivată, miza reală pe care o urmărește Vladimir Putin este legitimitatea sa ca lider, nu contează dacă unul autocrat, ba chiar cu atât mai mult. Noua ordine mondială la care Rusia aspiră și pentru care investește sume colosale de bani este una în care liderii autocrați se fac acceptați tocmai datorită puterii lor exercitate în dispreț față de normele democratice și regulile stabilite prin dreptul internațional.

Platforme media cu anvergură globală, precum Financial Times, The Economist și altele plasează, de regulă, știrile sau articolele ce au legătură cu Rusia la secțiunea “Europe”. În percepția lor editorială, situația de conflict dintre Rusia și Ucraina este, mai mult sau mai puțin explicit spus, o problemă europeană. Această percepție nu pare să fie împărtășită, însă, de către liderii politici europeni, în rândul cărora predomină tacit așteptarea ca susținerea principală pentru Ucraina să vină din partea Statelor Unite ale Americii. Izvorul acestei atitudini vine din însăși legitimitatea atribuită lui Vladimir Putin, ca președinte al Federației Ruse, un stat care a atacat fără motiv un alt stat, Ucraina, chiar la marginea Uniunii Europene. Devine astfel evident că Europa vestică nu a tras deloc învățămintele cuvenite din experiența conflictului ex-iugoslav. Și acesta a izbucnit și s-a desfășurat la marginea Europei, până când a intervenit forța militară americană pentru a-i pune capăt.

Dacă Rusia ar fi fost un stat mai mic și fără rezerve generoase de bani și hidrocarburi, Vladimir Putin ar fi fost tratat de către liderii europeni drept un interlocutor lipsit de legitimitate politică și marginalizat în consecință. Dacă oricare stat din Uniunea Europeană s-ar fi aflat în situația de a fi ocupat parțial de trupe străine, iar în zonele aflate sub ocupație ar fi fost organizate alegeri prezidențiale, situația ar fi fost considerată drept un motiv de suprimare imediată a dialogului politic și de contestare fără echivoc a legitimității atribuite celor aflați la conducerea statului agresor.

Ucrainei i-a fost acordat statutul de candidat la aderarea la Uniunea Europeană în iunie 2022, iar în decembrie 2023 liderii Uniunii au decis să deschidă negocierile de aderare [6]. Există, așadar, contextul politic pentru ca aceeași lideri europeni să-l considere pe Vladimir Putin ca fiind un interlocutor nelegitim, mai înainte de o ieșire a acestuia din scenă pe căi naturale, asemeni modului în care Stalin a trecut în istorie. Într-adevăr, Europa nu poate să-și surmonteze prea curând capacitatea militară redusă, dar poate să-și întărească voința politică prin aplicarea mai consistentă a propriilor principii și valori.

Legitimitatea pe plan extern este punctul nevralgic pe care îl relevă alegerile prezidențiale al căror câștigător categoric va fi Vladimir Putin, pentru simplul motiv că această legitimitate e ceva ce i se conferă din partea celorlalți șefi de stat, mai mult sau mai puțin. Actualul și viitorul președinte rus este un dictator și este cu adevărat mulțumit de acest statut, în timp ce conaționalii săi sunt departe de a contesta atât persoana, cât și statutul în cauză. Orice gram de legitimitate atribuit dinspre Europa spre Rusia, în beneficiul lui Vladimir Putin, nu va face decât să încline balanța în favoarea politicienilor europeni avizi după modelul autocrat de putere și să ridice riscul de contaminare politică în detrimentul democrației europene construite cu greu în ultimele decenii. Dacă nu vrem și la noi alegeri regizate, cu câștigători dinainte stabiliți și societăți în care cetățeanul de rând nu contează decât ca masă de manevră și carne de tun, atunci să învățăm lecția acestor alegeri pe care Rusia le impune acum pe teritoriul Ucrainei.


[1] “Ca de obicei”, în lb. rusă.

[2] https://romania.europalibera.org/a/rusia-alegeri-candidati-finali/32815672.html?fbclid=IwAR1XF0MLjcJAEsseH2q_Liy057bw-KPfk7ScSoP6N-fw2w2460r3n3_mUgo

[3] https://stirileprotv.ro/stiri/international/incepe-campania-electorala-pentru-prezidentialele-din-rusia-cati-contracandidati-are-putin-la-functia-suprema-in-stat.html

[4] https://theconversation.com/3-things-to-watch-for-in-russias-presidential-election-other-than-putins-win-that-is-225013?fbclid=IwAR1KwyBXAeInTbLqTl2AyZOIZ0iyiKAq3SHBytXXX1UBgcLO3adbIdOtogE

[5] Idem 3.

[6] https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eastern-partnership/ukraine/

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Incep prin a-l felicita pe domnul Presedinte pt victoria pe care o va repurta.

    Treaba cu legimitatea am invatat-o si la Romeo si Julieta, desi azi ar fi corect sa spunem Julieta si Romeo.
    Pe undeva e bine ca avem stabilitate, daca ar iesi altcineva cine stie ce s-ar mai intimpla, Doamne fereste ar opri razboiul si ar lasa o multime de viteji, mai ales ziaristi si politicieni de marca, fara obiectul muncii. Ca sa fim seriosi sunt o multime care cistiga o piine alba cu analize, propuneri, critici, ca ajungi sa crezi ca e ca si cu Covidu.

  2. Ma intreb ce ar fi facut cu un contracandidat pacifist, P.M. Winston Churchill, cel care a spus „Chiar daca nu ai dreptate, ma lupt sa ai dreptul sa ma contrazici” ? Sau democratii nostri de pe vremuri, ce au facut cu evreii care nu voiau sa intram in razboi?

  3. „Începând de astăzi și până duminică, în Federația Rusă au loc alegeri prezidențiale, pe care actualul președinte al țării le va câștiga din nou.”

    Se mira cineva ca rusilor le place dictatura si nu vor sa auda de democratie?

    Daca ar fi avut o democratie sanatoasa, puteau sa-si aleaga presedinte un adevarat barbat de stat, ca nu duce lipsa plutocratia ruseasca de asa ceva si nimeni nu ar fi avut nimic cu ei.

    Le-ar fi stat rau cu un presedinte pacifist ca texanul GWBush, ori ca ucrainenii Zelenski sau Poroshenko? Sau cu unul lucid, echilibrat si stralucitor intelectual ca dl Joe Biden? Ori chiar ca dl Iohannis, iubitul nostru conducator si viitor sef NATO, de ce nu? Sau cu o doamna eleganta si distinsa ca doamna Viorica Dancila, sau ca doamna Roberta Metzola, sau ca super-doamna Ursula von der Leyen? O young global leader ca Sanna Marin sau ca Jacinda Ardern nu ar fi fost mai potrivita decit Putin? Nu s-ar fi gasit intr-o Rusie democratica un omolog al energicului net zero globalist Macron? Sau un Olaf Scholz pe steroizi?

    Ar fi fost departe acum rusii cu un alt conducator. Departe-departe, prin mlastinile Siberiei, sau dincolo de cercul polar. Dar ei o tin langa cu criminalul Putin si ii doare in coate de democratie.

    Daca va uitati pe pagina principala a acestui site, vedeti pe coloana din dreapta un articol recomandat:
    „Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate”, de Alexandru Dodan, din care ni se citeaza astutioasa observatie a autorului:

    „Chiar dacă Rusia a pierdut deja războiul, rămâne totuși „inevitabila întrebare” privind natura soluției politice care va trebui să consemneze, mai devreme sau mai târziu, o nouă realitate postbelică. ”

    Articolul e din 02/01/2023 si nici una dintre asertiunile autorului nu a fost contrazisa de realitatile de pe teren in anul trecut de atunci.

    E cu atit mai uimitor cum rusii nu au inteles nici pina azi ceea ce dl Dodan vedea inca de acum un an: „Rusia a pierdut deja războiul”. Aceeasi observatie au mai facut-o, chiar inaintea dlui Dodan, si alti mari intelectuali, cum ar fi celebrul Yuval Noah Harari. E uimitor cum nu vad rusii rafturile goale ale magazinelor, economia in colaps, somajul, criza fortei de munca, infringerile catastrofale de pe front etc.

    Razboiul e pierdut, economia la pamint, dar rusul tot pe Putin il voteaza.

    Sa le fie de bine!

  4. E greu, daca toate serviciile secrete il sustin pe psihopat.
    Nici ei nu sunt mai breji.
    Putler vrea ceva cu nu putea nici macar defunctele URSS si Tratatul de la Varsovia impreuna. Este inconstient. El se bazeaza doar pe puterea nucleara. Si amenintarea cu ea. Intre timp, tara lui va pierde contactul cu stiinta si tehnologia moderna. Va ramine o tara inapoiata, „in curs de dezvoltare”.
    Partea proasta e ca toata elita e pe aceeasi lungime de unda. Toti cei care spun altceva sunt lichidati sau marginalizati.
    Practic, pina nu se va epuiza -uman si material- in Ucraina, regimul nu va putea fi doborat. Cati dictatori din sec. XX -XXI ati vazut dati jos de mase?(Fara interventia serviciilor secrete.)
    Doar daca militarii si serviciie secrete vor intelege catastrofa in care sunt tarati ca prostii, ceva va putea fi posibil. Dar cand vor ajunge la cateva milioane de morti si decalajul tehnologic fata de Occident va fi suficiet de mare pentru a face diferenta, ceva se va misca. In economie si pe campul de lupta. In special in vectori nucleari si sistemele antiracheta.
    Urmeaza un razboi tehnico-stiintific. Ucraina e doar poligonul (pacat de ei). Cine il va castiga, va castiga lumea. Sper ca fortele democrate vor reusi.
    (Asta este epilogul la vinzarea planurilor bombei atomice rusilor, ca sa se echilibreze balanta marilor puteri. Ar trebui reexecutati idiotii aia utili.)

  5. Putin va fi reales la al n-spelea mandat. Și ce dacă? Asta nu va rezolva situația existențială a Rusiei. Va urma cea de-a doua Mare Implozie a Rusiei, la fel ca în 1991.
    Dar, da, Europa se învârte în jurul cozii în cazul Rusiei. Adevărul este că Europa de Vest fără Rusia, moare. Și invers, Rusia fără Europa, moare.
    Iar dinspre SUA+UK, slabe speranțe. În definitiv, interesele SUA+UK sunt prin Pacific, de ce să intervină în Europa? Când au intervenit au obținut numai ostilitate din partea Europei și Rusiei.
    Așa că viitorul e sumbru pentru Europa de Vest și Rusia.
    Să scape cine poate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iulian Mares
Iulian Mares
Iulian Mareș este jurnalist independent, specializat în economie și relații internaționale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro