marți, decembrie 7, 2021

WikiLeaks.RO ?

Dacă este să-i dăm crezare lui Daniel Domscheit-Berg, unul dintre fondatorii germani ai ”celui mai periculos website din lume”, cum denumește el însuși WikiLeaks, vânătoarea de secrete inițiată de australianul Julian Assange și de echipa sa a avut două resorturi: dorința de transparență a unor activiști ai circulației libere a informației monopolizate de puterea discreționară a statelor sau de  marile companii și schimbarea completă a paradigmei și tehnologiilor comunicării. Un grup minimal de tineri supercalificați într-ale computerelor a dezvoltat un proiect uluitor de dezvăluire a celor mai bine ascunse secrete politice, militare, corporatiste, de la afaceri de corupție la mii de telegrame diplomatice și până la informații de ordin strategic. În cartea publicată după ruptura de Assange, Domscheit-Berg dezvăluie culisele organizației din care se retrăsese deja după 3 ani febrili și experiența incredibilă pe care a trăit-o în deplină utopie: ”Pe Julian și pe mine ne-a unit cândva credința într-o lume mai bună. În această lume…nu existau nici șefi, nici ierarhii, și nimeni nu și-ar fi putut clădi puterea privând oamenii de acele informații care fac posibilă o relație de la egal la egal… Am privit în abisuri și m-am jucat cu pârghiile puterii. Am înțeles cum funcționează corupția, cum se spală bani și cum se trag sfori în politică. Am vorbit numai la criptofoane care nu pot fi ascultate, am călătorit prin lume, iar în Islanda am fost îmbrățișat pe stradă de oameni recunoscători”, aflăm din cartea sa, tradusă în românește în 2011 de Laura Fota Karsch la Editura Pandora.

Numiți mai târziu ”hacktiviști”, membrii organizației au rămas fideli ideii de transparență maximă și au crezut în necesitatea de a oferi informații bune pentru ca oamenii să poată lua decizii bune, în vremuri când  manipularea informației de către guverne prin intermediul mass-media este la ordinea zilei, iar organizațiile clasice ale societății civile, gen Transparency Internațional, nu au capacitatea de a ridica drapajul greu care acoperă interese, corupție, conspirații la scară mondială. Și-au asumat riscul să fie calificați drept spioni, să fie  urmăriți, încarcerați pentru înaltă trădare. Julian Assange s-a refugiat la ambasada Ecuadorului din Londra, pentru a nu fi arestat și extrădat în Suedia pentru ”hărțuire sexuală”. S-a pus problema legalității și legitimității dezvăluirilor. Totuși adevărul s-a împins la suprafață, decospirând de la jocuri de cabinet și mici penibilități ale marii politici globale, până la abuzuri și atrocități militare.

Felul cum s-a raportat presa la informațiile genuine oferite de WikiLeaks este extrem de interesant. Intuind potențialul subiectelor, publicații celebre ca The New York Times în SUA, The Guardian în Marea Britanie, Der Spiegel în Germania au reacționat tradițional în pretențiile de exclusivitate, dar deloc tradițional în privința tratării surselor, care erau imposibil de contactat și aproape imposibil de verificat. Regula verificărilor rezonabile din trei surse independente a fost aruncată la tomberon, iar garanția anonimatului oferită persoanelor-sursă de platforma WikiLeaks n-a fost contestată în bătălia pentru audiențele uriașe pe care mediile le-au putut obține. Axați pe scurgerile de informații mai ales din surse americane sau vest-europene, adică din zone unde democrația este consolidată iar cetățenii au o practică a legii avertizorului, necunoscută în țări nedemocratice,  activiștii WL au descoperit că jurnaliștii folosesc cu mare naivitate și lipsă de pricepere informațiile confidențiale, iar investigația jurnalistică n-a depășit faza romantică, neputând oferi surselor nici siguranță juridică, nici garanția anonimatului. Drept este că, la începuturi, până la perfecționarea platformei digitale, a sistemului de arhivare și de secretizare, WikiLeaks a dezvăluit inclusiv informații private care puneau în primejdie viața sau cariera persoanelor care le livraseră documente: ”Publicam tot ce ni se trimitea, pentru că asta înțelegeam noi prin transparență. Cum să fi procedat altfel? Am fi fost acuzați de părtinire. Indiferent dacă era vorba de stânga sau dreapta politică, despre niște oameni simpatici sau despre niște tâmpiți, noi publicam tot. Filtram cel mult informațiile lipsite de relevanță. Publicațiile noastre au mers cu siguranță uneori prea departe”, mărturisește Domscheit-Berg.

În România, în vremurile abulice pe care le traversăm, când tulburarea apelor și aruncarea perdelelor de fum fac parte din arsenalul puterii în detrimentul transparenței, iar presa neangajată pare neputincioasă, un WikiLeaks.RO ar salva nevoia de limpezire, destrămând pânza de interese, scoțând scheletele din dulap și dezvăluind cine ce pune la cale. De fapt, există un WikiLeaks românesc, un site caricatural, dirijat pentru a compromite o anumită grupare politică. A! A mai apărut și așa numitul WikiLeaks de Mureș. Internetul e generos cu umorul, iar Caragiale stă în continuare deasupră-ne.

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Dupa parerea mea de simplu cititor, in Romania este intr-adevar foarte greu sa apara cu adevarat canale de informatie independente, in acelasi timp semnificative si credibile (desi nu se stie niciodata, lucrurile se misca rapid), dar in conditiile in care pe siteurile „serioase” gasim numai propaganda de genul „noi suntem buni, ei este răi”, ne multumim chiar si cu foarte putin…

    Si sa nu uitam de petardele (oare?) „oficiale” gen miscari de strada, razboi civil, schimbarea completa a clasei politice (destul de usor vizibil, la genul pleaca ai nostri vin ai nostri) si cu perdelele de fum aferente, dupa care, foarte adevarat, este greu de vazut ce va mai fi…

  2. Ma mir ca ati ajuns sa dati Wikileaks ca exemplu. Sunt doar un grup de anarhisti („…nici șefi, nici ierarhii…”), fara prea mult respect pentru viata – „Publicam tot ce ni se trimitea, pentru că asta înțelegeam noi prin transparență. Cum să fi procedat altfel?”. Pentru ei totul e fair-game, dar nu-i intrebati cum se finanteaza, asta nu mai e public. Sigur ca in ochi mai putin avizati pot parea de-a dreptul mesianici, dar sunt doar un (alt) grup anarhist care-si urmareste interesele.

    • anarhisti? mai bine spune niste oameni care s-au saturat de minciuni.anarhisti sunt cei ce ne conduc si care nu fac altceva sa ne manipuleze.dar tie daca iti plac mincinosii,traba ta .esti cumva din sudul tarii,oltean cumva?

  3. Pentru cei ce doresc sa ofere informatii pt publicul din Ro prin WikiLeaks si nu stiu ce anume dorim sa aflam, iata cateva sugestii:
    -lista completa a personalului operativ acoperit din Parlamentul Romaniei si presa & ONG (parlamentarii si jurnalistii / analistii care lucreaza pt diverse servicii secrete)
    -lista completa a politicienilor, magistratilor, functionarilor publici implicati in retele de crima organizata (spalare de bani, trafic de influenta, protectie pt trafic de droguri si persoane, etc.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro