marți, martie 19, 2024

Wikipedia, prieten şi duşman

Anul acesta, printre multiplele aniversări la care ne putem gândi ar fi: la nivel universal – 20 de ani la 11 septembrie şi intervenţia americană în Afganistan, tot atâţia de la aderarea Chinei la Organzaţia Mondială a Comerţului, 30 de ani de la dispariţia Uniunii Sovietice; acestora li se adaugă, în context naţional – 401 de la dispariţia lui Mihai Viteazul, 105 de la naşterea lui Neagu Djuvara, centenerarul reformei agrare a lui Averescu, dublat de cel al naşterii regelui Mihai, 80 de ani de la intrarea în Al doilea război mondial şi, last but not least,  patru decenii de la zborul cosmic al lui Dumitru Prunariu.

Dar poate că istoriografia viitorului va avea alte criterii de judecare a trecutului, evenimentele care nouă astăzi ne par cardinale, să nu fie decât note de subsol pentru generaţiile de poimâine. Pentru acei istorici care s-au născut la începutul secolului  şi care anul acesta intră la facultate, muza Clio se va conjuga în funcţie de criterii ecologice sau informaţionale, evenimentele politice şi economice păstrându-şi relevanţa doar în funcţie de modul cum influenţează natura sau tehnologia. Pentru o astfel de istoriografie, poate că 2001 va semnifica anul naşterii Wikipedia, cea mai mare enciclopedie accesibilă pe scară largă. Modul în care aceasta ne-a schimbat felul de a gândi şi acţiona îl vom pricepe de abia când o să dispară sau va fi, la rândul ei, înlocuită de altceva. Atât de mult a intrat în vieţile şi vocabularele noastre, încât poate fi asemuită unui bun comun. Şi la fel ca orice lucru de masă, nici ea nu scapă controverselor, fiind privită fie ca un templu, fie ca un bazar. Ambele analogii au virtuţile lor. Asemenea altor demersuri similare de adunare a cunoaşterii, ea se datorează multor anonimi care au trudit în tăcere, urmaşi ai acelor zidari care au ridicat catedralele medievale. Pentru criticii ei însă, Wikipedia apare, mai degrabă, ca un bazar, expresie a democratizării excesive a ştiinţei. – Un loc în care oricine poate scrie orice, cantitatea mereu adaugată fiind învestită cu autoritate.

Polemica în jurul cunoaşterii are reverberaţii inclusiv în lumea geopoliticii. Dominaţia culturală occidentală, în speţă, americană, se vede tot mai mult contestată într-o lume multipolară, în care şi alţi centri economico-civilizaţionali îşi cer dreptul la diferenţă. Astfel, ca manifest al suveranităţii ruseşti şi, totodată, ca parte a efortului de a controla internetul, Vladimir Putin a anunţat varianta rusească a celebrei enciclopedii, proiect care ar trebui să vadă lumina zilei prin 2023.

Şcoala însăşi pare fracturată în ceea ce priveşte Wikipedia. În timp ce studenţii o folosesc copios, profesorii (deşi nu toţi) o resping sau îşi instruiesc discipolii să o folosească cu precauţie. Spun nu toţi, deoarece mi-i amintesc pe unii care, la cursurile masterale, recunoşteau că îşi pregătiseră lecţia pornind de la pagina de Wikipedia, iar limitele expertizei lor pe subiect reflectau timpul scurt petrecut pe textul online. Frustrarea, îmi spun azi prieteni profesori, creşte când văd că după ani şi ani de recomandat studenţilor mari scriitori, studii de specialitate, trimis cărţi în pdf, referatele şi licenţele dau ca sursă tot Wikipedia. Uneori studenţii recurg la varianta în limba română, acolo unde pagina este mai săracă; în timp ce în alte ori, pagina de engleză este tradusă cu Google translate, limba rezultată semănând cu acele gafe ale politicienilor de tip Sulaina ceanăl. Mergând şi mai departe, la master, aceeaşi prieteni constată că azi, inclusiv Wikipedia s-a transformat într-o sursă pretenţioasă, aristocratică, întrucât mulţi masteranzi nici măcar nu se mai obosesc să o citeze, ci recurg fără probleme la site-uri conspiraţioniste şi bloguri dubioase.

            Acestea fiind spuse, cred că suntem în situaţia Sfântului Ieronim confruntat cu provocarea de a traduce Biblia în latina vulgară. Dupa cum se stie, aceasta din urmă şi nu varianta cultă a triumfat, din ea rezultând frumoasele limbi succesoare (româna, italiana, spaniola), la rândul lor îmbogăţite prin literaturi respectabile.

Lupta cu plăcerile vinovate (fie că vorbim despre alcool, dulciuri, ţigări sau Wikipedia) nu poate fi câştigată prin interzicerea brutală. Altminteri, rezultatul va fi asemănător cu iconoclasmul bizantin sau cu perioada Prohibiţiei din anii 1920-1930 din Statele Unite. Comoditatea şi partea senzorială din om au câştig de cauză. Acestea fiind spuse, mai jos voi oferi o pledoarie pentru Wikipedia şi câteva soluţii pentru a o transforma într-un prieten al cunoaşterii.

Wikipedia sau Wickedpedia?

Indiferent ce ar spune unii şi alţii, mie îmi place Wikipedia. Sunt un fan al ei. Cantitatea enormă de informaţii interconectate mi se pare o binecuvântare; o bibliotecă alexandrină care nu poate fi distrusă de nici un fanatic. De acord cu faptul că grâul şi neghina, diamantele şi sterilul vin împreună, dar la fel se întâmplă cu numeroase cărţi scrise prost, subiectiv, rău voitor şamd. Asemenea unui miner care caută minerale preţioase în duritatea neînduplecată a stâncii, tot la fel şi cititorul avid este invitat să consulte mai multe surse până când ajunge la adevăr sau la ceva cât mai apropiat de acesta. Wikipedia nu trebuie folosită ca o destinaţie, ci ca un port de unde porneşti spre alte destinaţii. Bibliografia celor mai multor subiecte tratate este bogată, iar multe linkuri te duc spre o generoasă arhivă online de unde poţi descărca lucrări vechi de sute de ani. Un alt atuu deosebit de important este capacitatea de corectare a platformei. Tocmai graţie numărului mare al celor care scriu, crede John Broughton, unul dintre editorii enciclopediei online,  greşelile pot fi observate şi reparate. Mai mult decât atât, cu timpul apar filtre care triază informaţia. Spre exemplu, în februarie 2017, editorii Wikipedia au hotărât să nu mai folosească ziarul Daily Mail din Marea Britanie, considerându-l  lipsit de încredere. Desigur, sunt greşeli cu care putem trăi (datarea inexactă a unui eveniment istoric), în timp ce altele ne pot face mult rău, precum cele din domeniul medical à acolo unde s-a demonstrat că 90% dintre informaţii contrazic cele mai noi şi mai serioase descoperiri ştiinţifice.

Dovadă a conştientizării acestei înclinaţii spre greşeli este tocmai apariţia unei pagini dedicate acurateţii Wikipedia. Asistăm, deci, la un proces de creştere în complexitate, similar cu cel prin care a trecut sistemul nostru nervos. Dacă direcţia spre autocorectare va continua, foarte probabil că va aduce un progres echivalent cu cel produs de neuronii-oglindă pentru conştiinţa umană.

Soluţii potenţiale

Ne putem gândi la câteva stratageme pentru a ne bucura de beneficiile enciclopediei online şi, în acelaşi timp, a-i diminua neajunsurile fără să cădem în capcana lor:

B.1. Profesorii să organizeze laboratoare/seminarii/cercuri de lectură în care să se aleagă un subiect pentru dezbatere şi să se compare informaţiile obţinute de pe Wikipedia cu: x) alte surse (online sau fizice); y) cu însăşi bibliografia propusă la sfârşitul paginii de către Wikipedia. La sfârşitul exerciţiului se va putea constata care sursă este mai de încredere;

B.2. Atunci când cineva sesizează o greşeală ar trebui să o semnaleze publicului larg aducând dovezi şi indicând izvoare alternative credibile de informare;

B.3. Să devenim noi înşine creatori de conţinut, practicând acel dictum gandhian: „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”.

În loc de concluzie. Pariul pascalian şi progresul

            Ori de câte ori umanitatea trece printr-o schimbare de proporţii, opiniile sunt polarizate. Cei care iniţiază schimbarea sau profită de pe urma ei îi vor fi zeloşii evanghelişti; de cealaltă parte, conservatorii vor sublinia pericolele, pledând pentru menţinerea lucrurilor aşa cum sunt. În ceea ce mă priveşte, cred că marele merit al Wikipedia este că le reprezintă pe amândouă, atât conservarea, cât şi schimbarea. Graţie tehnologiei, nu numai că ea adaugă la tezaurul cunoaşterii, dar păstrează lucrări care altfel s-ar prăfui în biblioteci. Mai punem la socoteală şi că volumele vechi adună fungi şi bacterii, utilizarea lor atrăgând pericole atât pentru bibliotecari, cât  şi pentru cititori. În schimb, ajunse în arhivele digitale, manuscrisele primesc o nouă existenţă, una potenţialmente nesfârşită, independentă de formatul fizic.

Pentru cei care cred că Wikipedia trebuie văzută drept Wickedpedia, o pervertire a înaltelor criterii academice, ar trebui reamintit felul în care a fost primită Enciclopedia franceză care a văzut lumina tiparului în 1751,  altă dată cu potenţial aniversar. Pe lângă vastele cunoştinţe adunate de către creatorii ei, Denis Diderot şi Jean-Baptiste D’Alembert au inserat satire la adresa bisericii catolice. Astăzi reţinem doar efortul imens de centralizare a cunoaşterii şi mai puţin fronda raţionaliştilor contra sistemului de atunci. Enciclopedia este sărbătorită ca o bornă fără de care am fi cu mult mai săraci. Prin comparaţie, Wikipedia este cu mult mai puţin ireverenţioasă. Creatorii ei nu şi-au propus să o inventeze ca un instrument împotriva cuiva sau a ceva, poate doar a ignoranţei!

Un ultim argument ar fi pariul lui Blaise Pascal care încerca să demonstreze existenţa divinităţii folosind argumentul: „Fără Dumnezeu nu pierd nimic, cu Dumnezeu câştig ceva în plus”. Fiecare dintre noi poate să aplice raţionamentul la această bază de informaţii şi decide dacă se confirmă în cazul său.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. E buna saraca Wiki cand este virba despre date .. cromologii sau unele suiboecte prea tehnice .

    Dar nu si atunci cand subiectele trezesc pasiuni politice ….

    A! mai sunt datele tenhice despre autiturisme si armamament. Acestea sunt in gnl scrise de maniaci .. asa ca in gnl sunt date verificate si certe (desi in 2 cazyuru am gasit „imbunatatiri” ale performatelor unor avioane utilizate in anii 1938-42. Un plus de 15 pana loa 25 km /ora asa din „partizanat”)

  2. Dacă „fără Wiki nu pierd nimic, dar cu Wiki s-a demonstrat că 90% dintre informaţii contrazic cele mai noi şi mai serioase descoperiri ştiinţifice” vi se pare un argument, cred că aveți o mare problemă cu logica!
    Mai mult, un „cercetător” ar trebui să fie puțin circumspect cu știința acelor urmaşi ai zidarilor care au ridicat catedralele medievale. Zidarii au trudit, dar arhitectul a ridicat catedrala – boul trage la jug, nu însămînțează grîul! Altă comparație nereușită: o enciclopedie din 1750 cu o chestie din 2000, pe Diderot și D’Alembert cu nea Ion sfertodoctu’ de vrea și el cinșpe minute de glorie. Păi D&D’A au muncit de le-au sărit capacele, că în timpurile alea nu se inventase copy-paste-ul.
    Acu’ nu zic că ideea de la care ați pornit articolul nu merită dezbătută, e o idee bună „Wikipedia nu trebuie folosită ca o destinaţie, ci ca un port de unde porneşti spre alte destinaţii”, dar pînă la o sursă demnă de încredere și pînă la o referință în bibliografie într-o lucrare academică e cale lungă.
    GC

    • Ați scos din context „fără Wiki nu pierd nimic, dar cu Wiki s-a demonstrat că 90% dintre informaţii contrazic cele mai noi şi mai serioase descoperiri ştiinţifice”. Nu trebuie să ajungi pe cele mai înalte vârfuri din lume pentru a fi om de munte. Trebuie doar să iubești muntele și să mergi pe el. De altfel noi românii nici nu am prea avea oameni de munte dacă ar fi să ne luăm după înălțimea vârfurilor cucerite. :)

  3. Remarcabila pentru informatia ,,comuna,,. O sursa ,,pop,, capabila de evolutie si perfectionare. Nimeni nu te scuteste de discernamint. Contribui la fiecare solicitare de sprijin material.

  4. Ce nu-mi place la Wikipedia e modul in care isi citeaza (foloseste?) sursele, de pe tot felul de arhive ad-hoc si situri dubioase cu carti sau articole on-line (inclusiv google books). Nu stiu daca e furt, invitatie la furt sau altceva, dar nu vreau sa profit de pe urma unui posibil furt, asa ca o evit.

  5. Ca si in cazul ziaristicii falimentata de ziarele, stirile si comentariile „gratuite” de pe internet, adevaratele enciclopedii au fost falimentate de informatiile gratuite de pe internet. Lipsa expertizei si a raspunderii profesionale falimenteaza expertiza si profesionalismul. – una din nenorocirile internetizarii.
    Spatiul virtual este manipulat la discretie de catre algoritmii motoarelor de cautare, in functie de caracteristicile celui care cauta – de unde este, ce varsta are, cati bani are, ce educatie , ce afinitati sexuale, ce personalitate, ce stare de spirit, etc. Ei acumuleaza toate informatiile despre utilizator si il cunosc mai bine decat se cunoaste singur.
    Depozitarea cartilor in spatiul virtual nu este deloc o garantie a accesibilitatii lor. Proprietarul spatului poate sa blocheze accesul sau sa fie blocat. Google , ca monopol al cautarilor pe internet, poate ascunde/indeparta critici la adresa lui. Amazon a fost f. util la inceput dar dupa aceea a devorat concurenta si a devenit monopol. Barnes and Noble nu mai expediaza international. Daca vrei sa comanzi o carte nu mai ai alta posibilitate decat Amazon. Practic, poate sa faca ce vrea. Cumparatorul nu are alternativa.
    Dar nu ma mai enervez. Acum cateva zile am vazut intr-un site medical f. important, o stire medicala, care incepea cu ” The pregnant patients”. Nebunia anti-stiintifica, talibanismul cultural anti-stiintific triumfa.
    Urmeaza o epoca „de aur”.

      • ziaristicii falimentate.
        Wikipedia loveste mortal in enciclopediile profesioniste. Daca site-ul o sa dea faliment, o sa fie blocat sau preluat de ticalosi, cand o sa avem nevoie de enciclopedisti/ enciclopedii adevarate, nu o sa mai existe, pt ca oamenii nu le-au mai folosit. Toate monopolurile distrug competitia si libertatea de alegere.
        Majoritatea oamenilor citesc informatii medicale in internet si sunt convinsi ca stiu medicina. Da, recunosc, oamenii citesc filozofie si sunt convinsi ca stiu filozofie :-). Mea culpa.
        In plus, accesibilitatea insuportabila a informatiilor in afara creierului, lipsa necesitatii invatarii sau memorizarii, sau chiar a gandirii, o sa fie fatala umanitatii. De cand utilizam wikipedia, posibil sa fim mai prosti, nu mai destepti.
        Internetul trebuie supus legislatiei de aparare contra colectarii de date private, monopolurile trebuie distruse, si obiectele pe care le cumparam si utilizam, nu au dreptul sa ne utilizeze pe noi, pt beneficiul altora.

        • Ati scos „artileria grea” impotriva internetului, puteti trage cu ce doriti, nici bomba atomica nu.i va linisti pt sunt dependenti, drogati.
          Cum ar putea arata o dezintoxifiere de internet si telefonul mobil ?

  6. Wikipedia nu poate fi niciodata mai mult decat un punct de plecare. Un milion de amatori care ar lucra la o lucrazre stiintifica nu vor fi niciodata capabili sa realizeze ceva la nivelul lui Einstein. Exista amatori, entuziasti, dar naivi, care „scriu” cate doua-trei articole pe zi. Sa fim seriosi, ce calitate poate avea un astfel de articol? Oamenii cu adevarat competenti nu au timp pentru a scrie, nici macar pentru a corecta (ceea ce de multe ori e mai greu decat a scrie de la zero). Cine a incercat vreodata sa scrie o lucrare stiintifica stie cat timp poti sa pierzi pentru o singura pagina, uneori un singur paragraf. Cantitatea nu va suplini niciodata calitatea.
    Un exemplu, cautam zilele trecute informatii despre arhitectura medievala, si ce sa vezi, in pagina „Architectural_history” un entuziast (probabil dac) a adaugat „Brâncovenesc style”. Oricat de mult as aprecia stilul brancovenesc, oricat de patriot as fi, sa fim seriosi, e un stil local (sa nu zicem marginal), care se inscrie in tendintele epocii, dar care sub nicio forma nu are vreo influenta sau relevanta in istoria arhitecturii universale. Putea fi mentionat cel mult ca exemplu de varianta locala, nu ca subcapitol, pe acelasi nivel cu arhitectura bizantina sau gotica. Si e doar un mic exemplu, sunt nenumarate erori si inadvertente in toate domeniile, nu mai vorbim de stilul (uneori de-a dreptul pueril) total inacvat unor lucrari stiintifice. Spre deosebire de entuziastii respectivi sunt constient ca propriul nivel, chiar daca-mi permite sa identific o problema, nu e suficient pentru corecturi de o calitate satisfacatoare (in primul rand pentru mine).
    Dar cel mai amuzant e cand citesti articole pe teme specifice, economie, medicina, arta, samd, si se gaseste cate unul, evident fara pregatire in domeniu, dar care se contrazice vehement cu autorul si aduce ca argument cate un link catre un „articol” de pe Wikipedia (pe care de multe ori nici nu l-a citit, daramite sa-l mai si inteleaga).
    Lucrurile s-ar putea imbunatati daca universitatile s-ar implica mai mult, tinand cont ca studentii oricum trebuie sa elaboreze proiecte si lucrari de nivel academic, sub supraveghere stricta si competenta. In locul unor lucrari efemere, de semestru sau de an, ar putea contribui la ridicarea nivelului articolelor. In acest fel si studentul, pe langa deprinderea unor principii etice si profesionale, ar avea un sentimentul de a produce ceva util, nu doar o maculatura pe care nu se uita nimeni. Problema e ca, la noi, nici macar tezele de licenta sau doctorat nu sunt validate in mod corespunzator, cu atat mai mult proiectele marunte, care de regula sunt copy/paste (si ceeea ce este mai trist primesc si nota, uneori chiar 10, din oficiu).
    Deci, desi utila, nu trebuie uitat ca Wikipedia nu poate fi niciodata mai mult decat un punct de plecare, iar cantitatea nu va suplini niciodata calitatea.

    • De acord. Traim intr-o era in care accesul la informatie permite oricui sa creada ca din 2 link-uri si un wiki a inteles si a gasit o explicatie si poate formula un punct de vedere valid. Pe forumuri, unele serioase, poti fi bombardat cu link-uri care sustin sau contrazic x sau y afirmatie. Exista impresia ca stiinta hard si cunoasterea obtinute intr-un proces de educatie „formal”, adica niste ani de studiu la nivel universitar si peste, pot fi obtinute din citeva click-uri de cite-un IT-ist si intilnesc asa ceva nu doar in mediul meu profesional (foarte specializat) ci si pe forumuri, impostori si neica nimeni scriitori de coduri perorind abundent pe teme care le sint complet straine, de la constructie de tuneluri la energie nucleara doar pentru ca asa au gasit ei pe Wikipedia.
      Care nu e deloc o idee rea, gasesc ca dimpotriva, daca vreau sa vad niste date despre nu stiu ce motor a fabricat cineva cindva e probabil sa le gasesc pe Wikipedia. Ceea ce e foarte ok. In privinta acuratetii datelor insa nu mai pot fi asa de sigur, trebuie sa caut si in alta parte spre confirmare.
      Nu contest buna credinta a celor de pe-acolo (daca bine stiu eu sint vreo 20 de angajati iar restul e un soi de contributie benevola si niste bucle de cenzura pentru ce se publica), insa nu poti cuprinde in amanunt toata stiinta lumii indeosebi in domenii in care lucrurile sint la inceput sau cel putin controversate (chestia cu „incalzirea globala/schimbari climatice” unde Wikipedia a luat o decizie ferma. In ce baza alta decit comerciala si politica nu ni se spune).
      Amuzant: chestionat intr-un interviu despre nu stiu care teorie Sean Carroll spune ca nu a studiat-o, nu stie decit a si b din ea iar pentru restul „sint sigur ca gasiti pe Wikipedia un articol detaliat”.
      Iar restul e un soi de sociologie, un concurs de popularitate, cine primeste mai multe like-uri are dreptate. Asa o fi pe net, realitatea stiintifica si cea inginereasca sint insa in realitate foarte diferite.

      • „Exista impresia ca stiinta hard si cunoasterea obtinute intr-un proces de educatie „formal”, adica niste ani de studiu la nivel universitar si peste, pot fi obtinute din citeva click-uri”. Exact. Senzatia ca pregatirea formala, e doar o birocratie fara sens e cel mai mare pericol in momentul de fata. Iar Wikipedia, nefolosita corect, contribuie din plin. Domeniul IT in special este plin de oameni fara pregatire formala, care se bazeaza aproape exclusiv pe intuitie si improvizatie. Uneori devine „periculos” sa aduci argumente de natura teoretica; nu le intelege nimeni si in plus poti fi etichetat ca „hater” si perceput ca o „frana” pentru proiect. „Daca merge las-o asa”, a devenit principiu de baza.

  7. Sunt de acord cu articolul. Am folosit – critic – de multe ori Wikipedia și sunt mulțumit de ea în proporție de 90%. Sunt paraplegic și de aceea accesul la biblioteci îmi este imposibil. Dacă Gică Contra de mai sus este a-tot-știutor să corecteze greșelile pe care le observă. Wikipedia nu este perfectă, dar la fel a fost și prima Enciclopedie. Se spune că la articolul „rac” definiția primară a fost „mic peștișor roșu”. Editorii au vrut să o verifice și au întrebat un zoolog dacă este corectă. Acesta le-a răspuns politicos: „Este corectă, dar nu este nici peștișor nici roșu”.

  8. E FOARTE BUNA, Wikipedia pentru date, ca sa zic asa, „tehnice” (adica verificabile prin fapte sau in teren). Un exemplu: datorita ei am aflat ca Dunarea are afluenti pana si din… Italia ;)
    Pentru date controversate (istorie, politica, religie, biografii samd.) e un FOARTE bun inceput! Nu ne impiedica NIMIC sa cautam informatii suplimentare si din alte surse, inclusiv biblioteci „clasice”!
    Una peste alta, mai BINE ca exista, decat daca n-ar fi! Daca stii ce vrei, e un FOARTE bun instrument!
    Ca orice instrument, mai poate da erori! Erorile sunt remediabile! Nu e Biblie, asa ca trebuie sa fim constienti de asta si sa nu ne lasam pe-o ureche! ;)

  9. La ce ma poate ajuta ceva de la inceput compromis ? Sa caut si verific altundeva daca datele de pe Wikipedia sunt corecte, nu e pierdere de timp ?

  10. Apariția platformei Wikipedia a fost o reacție la restricțiile pe care marile edituri le pun literaturii științifice, o mișcare de frondă, o încercare de a aduce informația științifică în tot spațiul virtual, gratis. Problema pe care a avut-o de rezolvat, și pe care o are încă Wikipedia, este bineînțeles cea a acurateții informației, care este produsă prin voluntari și foarte puțin filtrată de către specialiști. Din acest punct de vedere, ar putea fi două direcții.

    O primă direcție ar fi să fie pusă o presiune foarte mare pe edituri pentru a facilita accesul gratuit la cea mai mare parte a articolele originale (de exemplu, cele cu o vechime mai mare de cinci ani, deja o normă în lumea matematică dar pe care marile edituri tot se chinuie să o torpileze). Aici este o discuție veche legată de faptul că editurile care publică literatură științifică au devenit afaceri care uneori frânează în loc să sprijine cunoașterea științifică. Sunt diferite soluții în diferite domenii ale cunoașterii: de exemplu, platforma arXiv https://arxiv.org pune la dispoziție accesul liber și prepublicarea articolelor într-o formă foarte apropiată de cea finală, din revistele științifice, pentru fizică și matematică. Nu am cunoștință de platforme similare pentru alte discipline. Pentru direcția asta, este nevoie de implicarea statelor sau chiar a unor uniunii de state. De exemplu, dintre cele două platforme de recenzii pentru publicațiile matematice, Zentralblatt MATH (Germnia) și Mathematical Reviews (Statele Unite), prima dintre acestea a fost preluată de Societatea Europeană de Matematică care în colaborare cu editura Springer Verlag (întreprindere germană) este începând cu anul acesta disponibilă liber oricui: zbMATH Open https://www.zbmath.org.

    A doua direcție ar fi ridicarea ștachetei de către administratorii Wikipedia la un nivel aproape de cel al publicațiilor științifice: dificil de făcut, necesită fonduri, etc. Iarăși, soluția ar putea veni din implicarea unor state sau uniuni de state care să recunoască meritele acestei platforme și să finanțeze ridicarea standardelor de calitate.

    Poziția față de Wikipedia depinde foarte mult de cât de aproape de lumea științifică este cel care o formulează. Pentru un specialist nu poate fi o sursă de informație credibilă, dar pentru un nespecialist, dar interesat de cunoaștere dincolo de vârful nasului, poate fi un punct de plecare cu riscuri dar și cu beneficii.

  11. „Modul în care aceasta ne-a schimbat felul de a gândi şi acţiona îl vom pricepe de abia când o să dispară sau va fi, la rândul ei, înlocuită de altceva.”

    Mărturisesc că eu, de ceva vreme, caut doar datele de naștere și deces ale unor personalități, care nu mi-au rămas în memorie.

    …Asta după un timp, de când am fost curios să văd ce spune vestita enciclopedie despre originea românilor și constituirea formațiunilor statale pe actualul teritoriu al României. Am aflat, în mod aberant, că în vreme ce la Sud de Dunăre s-au dezvoltat prospere formațiuni statale bulgare, la Nord a existat un imens spațiu nelocuit de vreo ființă omenească, de teama viezurilor, râșilor și pârșilor. Adică, oricât de rodnic ar fi fost malul stâng al Dunării, după ce au trecut-o romanii, nimeni n-a mai îndrăznit să o traverseze!

    Și, pentru că domnul Silviu Petre își îndeamnă cititorii să devină ei înşiși creatori de conţinut, practicând acel dictum gandhian: „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”, am căutat să văd dacă nu cumva cineva a sesizat o greşeală și a încercat să o semnaleze publicului larg aducând dovezi şi indicând izvoare alternative credibile de informare.

    Ei bine, opiniile acelora au fost blocate, subiectul a fost considerat controversat și au rămas hărțile și opiniile publicate în vestita enciclopedie de câteva persoane cu nume ce păreau ale unor vecini. În fine…

    Este doar un exemplu, însă unul care mă determină să exprim opinia că, dacă un student propune o lucrare bazată pe informațiile oferite de Wiki, este necesară prudență în evaluarea ei și, cred eu, recomandarea de a o reface.

    • Același lucru se poate spune și despre cărți, în enciclopediile bulgarilor presupun că scrie la fel. Dealtfel cam trăim în epoca oamenilor unei singure cărți, wikipedia nu are cum să fie altfel… Probabil că așa cum unii au fost primii în Ardeal, alții au apucat să fie primii pe wikipedia, se mai întâmplă :) … Însă oricât de parțială, e o sursă bună de la care poți porni, cei care se opresc tot acolo oricum nu au legătură cu … enciclopedismul

      • @Mihai Badici _ „Același lucru se poate spune și despre cărți…”

        Vedeți dumneavoastră, nu prea-i la fel…

        Există și cărți în care poate fi găsită inepția că timp de 1000 de ani teritoriul de la Nord de Dunăre nu a fost locuit, în timp ce la Sud s-a dezvoltat o civilizație prosperă. Ele reprezintă un punct de vedere, absurd, dar un punct de vedere. Cititorul care dorește să cunoască și alte puncte de vedere citește alte cărți, se informează și evaluează argumentele fiecărui autor.

        Wiki pretinde că este prin ea însăși – iar articolul pe care îl comentăm reafirmă asta – locul în care cunoști puncte de vedere și argumente diferite. Este locul unde opinii relevante vin cu informația sintetică asupra subiectului, cu obiectivitate. Adică, nu trebuie să mai alergi după cărți, Wiki „le conspectează” și le aduce la îndemâna ta cu trimitere la baze de date și bibliografie.

        Ei bine, atunci când cenzorii opiniilor încalcă principiile cunoașterii științifice, ignorând reguli de bază ale epistemologiei, Wiki devine, dacă nu un instrument de propagandă, atunci o sursă de informații în care nu poți avea încredere. Capătă relevanța „almanahelor”.

        Nu am auzit până la acest articol despre cadre didactice universitare care să utilizeze Wikipedia în profesia lor mai mult decât o fac eu. Iar dacă sunt studenți care folosesc Wiki drept sursă de cunoaștere, atunci cunoștințele dobândite din această sursă, cred că este necesar să fie privite cu circumspecție.

        • Constantin, cu respectul cuvenit domeniului dumneavoastră de activitate, vă amintesc că există mai multe perspective, nu doar cea teoretică, în care abordarea se face cu acribie și precizie extremă, lucrând aproape exclusiv cu valori nominale, lipsite de toleranțe și abateri. Un studiu științific fundamental necesită documentare precisă și verificată, iar pentru acest scop Wikipedia este, într-adevăr, depășită.
          Există însă și o altă perspectivă: cea a aplicării practice a rezultatelor obținute prin cercetarea fundamentală. În acest caz, profitabilitatea este criteriul primordial și astfel rapiditatea accesării informației devine prioritară pentru un proiect care nu își propune precizie absolută, ci doar siguranța obținerii rezultatului într-un domeniu de toleranță fixat inițial. În acest caz Wikipedia poate deveni un instrument decisiv pentru rentabilitatea aplicației.
          De exemplu, pentru proiectarea unei aeroterme cu putere calorică și volumetrică stabilite între valori maxime și minime, informațiile oferite de Wikipedia sunt suficiente, nefiind necesară scotocirea prin vreun raft uitat și răsfoirea vreunui Dubbel sau Hütte, decolorate de timp.

  12. Dumneavostră scrieţi mai mult despre consultarea ei şi gradul de încredere acordat. Cealaltă faţetă este a scrierii de articole noi în această enciclopedie. Vrem, nu vrem, este cea mai la îndemână sursă pentru pornirea la o investigaţie, asupra unui fenomen sau a unui personaj. Eu am avut câteva contribuţii acolo, altele mi-au fost refuzate prin ştergere, nefiind considerate demne de atenţie. Mă refer la un Vergiu Cornea (coincidenţă de nume) colaborator cu Iris Barbura şi Sergiu Celibidache la începuturi şi apoi creator de şcoală de dans în America, la Trixy Checais, mare balerin, trecut şi prin gulagul comunist. Nu port pică celor care se ocupă de conţinutul siteului în limba română. Găsesc (utopic) că un program pe domenii cu nume româneşti, apte de a fi integrate în site, elaborat de foruri ştiinţifice (institute de cercetare, câte mai există, universităţi) ar fi de folos şi ar scuti pe adiministratorii sitelui să îşi asume competenţe acolo unde nu le posedă.

  13. Sunt editor la Wikipedia. Eu recomand ca Wikipedia să fie citită conform dictonului crede, dar verifică. Un articol bun are multe note de subsol, de obicei la Google Books, deci se poate verifica rapid de unde provin ideile. În dubiu, căutați pe Google la ce universitate predă autorul sursei și numele editurii.

    Și da, la nivel internațional originea daco-romană a poporului român nu este dovedită. Nu e dovedit nici contrariul. Certurile dintre naționaliștii români și unguri nu-și au rostul, deoarece nici unii nici alții nu pot dovedi ce susțin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Petre
Silviu Petre
Silviu Petre este cercetător în domeniul relaţiilor internaţionale. Absolvent de ştiinte politice la Universitatea Bucureşti şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administraţie, interesele sale sunt teoriile relaţiilor internaţionale, cursa înarmărilor şi cronica de călătorii. Este autorul cărţii: India şi hegemonia regională, Editura Tritonic, Bucureşti, 2014

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro