joi, martie 28, 2024

William Bligh & Traian Băsescu: despre profilul psiho-politic al ofiţerului de navă

Comandantul adevărat nu e marinarul care se agață primul de colacul de salvare al navei. Iată de ce în vocabularul preşedintelui Traian Băsescu, substantive precum „trădare” sau „laşitate” sunt univoce, fără marjă de interpretare. De ce? Pentru că detaliile regulilor marinăreşti se inspiră dintr-o tot mai neînţeleasă etică a onoarei. Lumea ofiţerilor nu intersectează uşor universul jurnaliştilor, al poeţilor, al erudiţilor snobi, al eseiştilor brilianţi sau al intelectualilor de salon. De aici şi neînţelegerea sistemului de valori care-i permite unui fost comandat de navă să judece un fost şef de stat, chiar şi atunci când exactitatea referinţelor istorice îi scapă.

Pentru a înţelege raţionamentul preşedintelui Băsescu vă spun o poveste şi vă propun o analogie (încă ne-ecranizată de Hollywood).

Ofițerul de marină William Bligh (1754–1817) s-a născut în regiunea Cornwell. În dialectul celtic la părinţilor, Bligh înseamnă „lup”. William Bligh a parcurs toate etapele dezvoltării profesionale în marina Regatului Unit: de la modesta condiţie de „barcagiu” (în anii adolescenței) a ajuns la statutul de amiral. N-a ars etapele şi n-a fentat sistemul. După întâlnirea cu legendarul căpitan James Cook, momentul de cumpănă al vieţii lui Bligh l-a reprezentat voiajul dinspre Anglia (Spithead) către insulele Tahiti ale Oceanului Pacific. O distanţă enormă de parcurs în condiţii vitrege – fără GPS, sateliţi sau turnuri de control coordonate telefonic!

Pe drum, Căpitanul Bligh manifestă calități caracteristice pentru cultura marinărească: este brutal, sigur de sine, energic și scrupulos. Nu ezită să folosească biciul sau cravaşa. Dintr-un capriciu personal, adoptând uneori un stil abuziv, Căpitanul Bligh își antagonizează un mai tânăr colaborator (John Fryer, sailing master). Îl promovează în schimb pe Fletcher Christian în poziția de locotenent.

Se înșelase. După zece luni neîntrerupte de navigaţie pe mare, His Majesty’s Armed Vessel the Bounty a ajuns la destinație. Obiectivul echipajului: recoltarea unei materii prime (breadfruit) imposibil de găsit în climatul rece al insulelor britanice.

Vrăjiți de frumusețea tinerelor fete și seduși de tihna paradisiacă a meleagurilor polineziene, o parte dintre membrii echipajului – conduşi tocmai de Fletcher Christian – abandonează cursa. Când i se suspendă brevetul, Bligh e victima unei pseudo-majorități ne-constituţionale. Descoperind viața fără griji a băștinașilor tahitieni, prizând poate mitul bunului sălbatec, o parte din marinari abandonează simțul datoriei. Ignorînd logica responsabilităţii, revoltaţii trăiesc doar pentru ziua de astăzi şi se refugiază în leagănul înşelător al plăcerilor carnale. Istoria se scrie însă numai cu termene lungi.

28 aprilie 1789: revolta de pe vasul Bounty împarte echipajul în două. 22 marinari rămân loiali Căpitanului Bligh și Majestății Sale, 18 marinari cer debarcarea lui Bligh, în timp ce alți doi aleg neutralitatea. Înnebunit de ură, subalternul Fletcher Christian îşi ameninţă comandantul cu moartea.

Experimentul sindicalist sfârşeşte dramatic: în mijlocul oceanului, Căpitanul Bligh & friends sunt obligaţi să coboare într-o barcă de salvare (7 metri lungime). Cuprinşi de laşitate, los indignados se refugiază pe ostrovul Pitcairn, dând apoi foc navei.

Din vecinătatea insulei Tonga, Bligh şi oamenii săi urmează un voiaj de proporţii epice către Timor. Fără hartă sau busolă, vânat de canibalii insulei Fiji, Căpitanul Bligh au parcurs în 47 de zile aproape 3618 mile nautice (sau 6710 kilometri). După o scurtă pauză făcută la Coupang, Bligh şi-a continuat drumul spre Old England. În chip miraculos, tipul rigid, insuportabil şi temperamental pe nume William Bligh s-a întors teafăr la soţie şi copii[1]. A fost judecat şi achitat pentru pierderea vasului regal, după cum – câţiva ani mai târziu – o parte dintre cei revoltaţi pe vasul Bounty (recuperaţi ulterior de o expediţie miliţienească în Pacific) au fost spânzuraţi.

Figura lui Bligh nu trebuie romanţată – stricteţea şi disciplina se revarsă uneori în câmpul cinismului. Căpitanul britanic, crescut la şcoala lui James Cook, s-a condus după principiul loialităţii. Bligh a fost un lider înzestrat cu o voinţă ieşită din comun. Fiind duşmanul comodităţii, el a polarizat. Adaptat structurii ierarhice a organizaţiei, el şi-a confruntat direct adeversarii. Acolo unde alţii se pierdeau în detalii frivole, el a continuat să vadă scopul final al expediţiei.

Înainte de-a fi un retor fin sau o enciclopedie ambulantă, un lider prezidenţiabil trebuie să aibă instinctul bunei orientări sau curajul navigaţiei sub furtună. Prin toate calităţile şi defectele sale, dobrogeanul Traian Băsescu ar putea fi studiat ca avatar psiho-politic al britanicului William Bligh.

(Textul a apărut inițial pe platforma Blogary.Ro)

Bibliografie:

Anna Neill, British Discovery Literature and the Rise of Global Commerce, Palgrave Macmillan, 2002.


[1] „My conduct has been free of blame, & I showed everyone that, tied as I was, I defied every Villain to hurt me… Nothing but true consciousness as an Officer that I have done well could support me….Give my blessings to my Dear Harriet, my Dear Mary, my Dear Betsy & to my Dear little strange & tell them I shall soon be home…To You my Love I give all that an affectionate Husband can give – Love, Respect & all that is or ever will be in the power of your ever affectionate Friend and Husband Wm Bligh” (Iunie 1792, scrisoarea către soţie).

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Poate că e ceva în neregulă cu mine, dar apologia bravului căpitan mie îmi sună a nostalgie după o mînă de fier. Poate că „un lider prezidenţiabil trebuie să aibă instinctul bunei orientări sau curajul navigaţiei sub furtună”, dar problema e că nu e tot timpul furtună. Plus că o ţară nu e o navă de luptă, mai sînt şi ceva civili pe ea. Cu ei ce facem, dacă nu le place căpitanul? Îi legăm de catarg, îi biciuim cu pisica cu nouă cozi, le facem un keelhauling? Dacă dl. Neamţu tînjeşte după ordine şi disciplină poate se înrolează în armată, că acum se poate. Mie îmi place statutul de civil.

    • 1. intr-adevar premisa este falsa, de unde si rationamentele eronate pe aceasta tema, in general politizate, desi aparent logice si structurate. si iarasi intr-adevar pacat, ca nu se stie mai multe despre carte( http://www.cartile-adevarul.com/89-revolta-de-pe-bounty-p-212.html) si ecranizarile ei celebre.

      2. exprimarea unei viziuni personale a presedintelui unei tari, ales in mod democratic, fata de un fost conducator mostenitor de tron nu este corecta dpdv politic. un singur argument :
      prezentarea deformata a adevarului istoric, de-a lungul anilor si intr-un context propagadanstic, a nascut atitea false idei si mituri incit este greu sa gasesti toate elementele pentru a iti construi o viziune corecta. O judecata emotionala, as spune mai degraba ca a facut presedintele, prin insasi decizia de a face publica opinia sa. Ceea ce nu il descalifica dar nici nu il onoreaza. Mai ales cind apropoul este direct. El a plecat, eu ramin.

      3. referitor la cei doi fosti comandanti de nave, apropiati prin intermediul articolului dar prin atitea diferiti, as putea spune ca aparent personajele se aseamana doar pentru ca este vorba de o deformare a caracterului, zisa profesionala. Li se intimpla tuturor acelor tineri ofiteri care isi uita sufletul in salile si dormitoarele cazarmilor patriei. Sau care l-au pierdut din cauze mai mult sau mai putin contextuale, gen familie, anturaj sau chiar mai grav societate de dip doctrinar cum a fost cea pe care am lasat-o in urma. O mare parte din ei ajung nu numai buni executanti dar si lingai.

      3. daca premisa ar fi numai si numai Datoria fata de patrie si popor atunci asemanarea ar avea o sansa in sensul ca sint putini aceia care au facut sacrificii personale pentru a mentine functionarea institutiilor si a statului de drept. Din pacate asemenea exemple nu avem acum in fruntea celor „inregimentati” politic. Care sunt ei si ce au sacrificat din moment ce sint pe unde sint, ii las pe altii sa analizeze si sa comenteze. Este clar ca un fost capitan de vas comercial in nici un caz nu poate fi comparat cu un simplu inginer desi nici responsabilitatile nu sint aceleasi.

      4. Toate persoanele aflate in functie de conducere in fostele intreprinderi de comert exterior erau implicate, colaborau si isi faceau datoria fata de patrie dar intr-o anumita masura si fata de ei insesi si familiile lor. Face parte din jocul puterii indiferent ca este vorba de curtea reginei Angliei in sec XVIII sau aparatul comunist de stat. insusi comandantul depe Bounty ajunge in fuctie de guvernator si mare functionar de stat. Greu de stabilit vreo vina sau de judecat acum daca au gresit, in ce masura patriotismul i-a motivat samd.

      5. Cu putin umor, ba chiar cu un zimbet trist, ce pot marturisi sincer, este ca dintre toti conducatorii politici ai momentului este adevarat ca l-as prefera pe un fost capitan de vas decit pe un copilot, in eventualitatea traversarii unor ape tulburi. Chiar si numai pentru frugalitatea si spiritul de echipa de care s-a impregnat. Chiar in ciuda izului de birt din port.

  2. Asteptam curios reactiile vizavi la ,,spovedania” presedintelui, ,,spovedanie” pregatita cu mare atentie de laboratoarele Cotroceniului. Urmariti meticulozitatea Nasului (cui i-a pus pirostriile) Moraru in reproducerea intrebarilor din lista si lipsa initiativei in solicitarea unor explicatii suplimentare. In cazul recitaluluii de la Cristoiu si Turcescu amfitrionii au mai avut unele pusee de orgoliu si au mai zgandarit intimitatea gandirii carmaciului.

    Acuma, revenind la subiect, domnule Neamtu daca fortati aceste comparatii, ca un cititor al celebrei aventuri vreau sa va spun ca m-am identificat cu cei revoltati si va spun cu certitudine ca momentele de adevarata fericire traite de ei in acele locuri exotice au compensat sfarsitul tragic. Daca dumneavoastra incercati sa imi sugerati altceva gresiti ! Va las pe dumneavoastra sa ,,trageti la galere” cu sentimentul ,,datoriei implinite??????” si eu prefer sa raman in libertate si sa traiesc asa cum vreau eu nu cum vrea ,,capitanul”!!!!

    Pacat de tineretea si inteligenta dumneavoastra !!!! Zau ca este pacat !!!

    • Pentru ca unii sa traiasca fericiti, altii trebuie sa traga la galere. Exista bineinteles si o varianta onesta de libertate, dar acea optiune presupune multa tarie de caracter si nu e accesibila decat unui segment minuscul al populatiei. Daca refuzi incadrarea in societatea organizata, atunci e corect sa renunti si la toate avantajele si serviciile socetatii organizate. Cu alte cuvinte, poti sa traiesti in salbaticie, sau intr-un paradis idilic daca asa ti e pare tie, dar sa nu vii la doctor cand te doare maseaua, ca medicina moderna e rezultatul trasului la galere. De asemenea, n-as vrea sa te vad nici folosind mijloace de transport mecanizate, nici cerand protectie sociala la sfarsitul vietii sau apeland la justitia societatii organizate. Nu vad de ce cei care trag la galere ar da macar un sfant celor care nu vor sa o faca.

      Cat despre paralela, e oarecum fortata dar pune punctul pe i in privinta moralei dure specifice formarii cazone. In fiecare din ultimele trei generatii ale familiei am avut macar cativa militari. Toti gandesc la fel, in alb si negru si toti considera inactiunea in coditii de probabilitate acceptabila de reusita drept vina sau tradare. Marina, chiar si cea civila, formeaza in mod asemanator. De fapt si scoala de marina e o scoala militara, chiar daca majoritatea absolventilor devin ofiteri de marina comerciala.

      E adevarat ca nu toata vremea e nevoie de un lider cu metalitate cazona si apetit pentru confruntare. Cu toate acestea, nu pot sa nu observ ca subiectele de confruntare alese de acest presedinte sunt in mare masura cele corecte, de 7 ani incoace. Sper sa ajungem ziua cand va fi nevoie de un leadership mai temperat si mai aplecat spre cultura si gradinarit. Nu cred ca a venit inca acel moment.

      • Simplista conceptia dumneavoastra despre libertate. Ca o curiozitate, ati citit cartea la care face referire domnul Neamtu ? Vreau un raspuns sincer . Multumesc !

        • Nu am citit cartea respectiva, dar stiu ce inseamna Marina Regala si imi sunt cunoscute datele incidentului de pe Bounty.

          Cat despre viziunea simplista despre libertate, nu stiu ce poate fi simplist intr-o judecata de bun simt. Tot omul s-a nascut liber. Parte din aceasta libertate a cedat-o societatii organizate pentru a obtine avantaje imposibil de obtinut la nivel individual. Daca nu dai (libertate, efort, resurse) nu ai dreptul sa primesti. Daca i se face cuiva mila de tine si iti da pe gratis, e decizia acelei persoane sau acelui grup. Dar nu e bine ca o astfel de bunavointa sa intre in regulile de functionare a grupului.

          • Simplista analogia.Cetatenii romani nu sunt marinari din evul mediu,iar comandantii nu sunt alesi.Vointa poporului este suverana. Personajul medieval nueste nici demon , nici inger.
            Articolul foloseste logica unui liceean.Il acuz pe domnul Neamtu de partizanat meschin ,nu de lipsa instrumentarului intelectual.Nu poti dezbate articole propagandistice pentru babe.
            Astept sa veniti cu idei ,domnule Neamtu!

  3. screen… pornesti de la o premisa falsa.. comandantul de vas a fost NUMIT.. presedintele..ALES.. minoritatea se supune majoritatii… 5 ani.

    • Discutăm deci iar în termeni de majoritate şi minoritate? Sorry, după alegeri cîştigătorul are obligaţii faţă de toţi cetăţenii, nu doar faţă de cei care l-au ales. Iar explicaţiile psihologice ale autorului acreditează cumva ideea că excesele preşedintelui trebuie scuzate, fiindcă e construit pe model militar. Nu e aşa. În loc să se adapteze el la mediu, încearcă să croiască mediul ca să-i vină ca o mănuşă. Nu e vina nimănui că nu-i iese.

  4. republicile nu sunt nici şalupe (în derivă), nici bastimente, nici pescadoare…

    transplantul de agendă, de retorică, de umori sau de cerbicie din peisajul nautic în zona resortului prezidenţial e, dacă nu ilegitim, cel puţin inadecvat, nesănătos, deformant.

    nu sunt un fan al inşilor abreviaţi, estompaţi până la gestică vidă de prestigiul cutărei funcţii de vârf. cred în amprenta individuală, în ingeniozitate, şarm, devotament şi naturaleţe agreabilă…

    mă nelinişteşte însă ajustarea blazonului la ticurile şi hachiţele proprii, excesul de adrenalină (fie ea secretată sub autoritatea unor idealuri spartane), „univocitatea” interjecţiilor la nivel înalt.

    patriotismul visceral, amestecul de oţărât şi lăcrămos, haloul de corăbierie zgâriată al mandatului lui Traian Băsescu riscă să coboare instituţia Preşedintelui în chenarul îngust al unei lumi bicolore, guvernată de două sau trei principii, populată de eroi şi poltroni, reductibilă la afecte şi moravuri stereotipe.

    onoare fundamentată pe orgoliu, palpit şi sacrificium intellectus există, de pildă, şi în mafia siciliană. şi acolo, realitatea „Cosa Nostra” e împărţită în executanţi loiali, trădători, martiri…

    un preşedinte trebuie să facă dovada că e ceva mai mult decât un Don sau decât un comandant de navă.

  5. Frumos. Aproape la fel de frumos ca minunata metafora a d-lui Aligica dintr-un alt comentariu (cel cu puterile lui zece), desi aceea ramane, in opinia mea, greu de egalat.
    Povestea lui Bligh e frumos scrisa, intr-adevar, usor elegiaca pe alocuri; banuiesc ca la aceasta parte a articolului s-a referit si sailor mai sus.
    Numai ca, nu-i asa, nu partea asta conteaza, de fapt. Conteaza primul si ultimul paragraf, de dragul lor a fost scris de fapt tot eseul.

    Or, aici lucrurile se schimba pe ici, pe colo, prin punctele esentiale. Sunteti mult prea inteligent, d-le Neamtu, ca sa nu realizati cat de „subtire” e silogismul dvs. marinaresc. El ar putea fi astfel rezumat:
    – Bligh a fost, citez aproximativ si partial, strict, disciplinat, LOIAL (subl. mea), inzestrat cu multa vointa, onest, combativ, lider vizionar etc. Daca o fi avut si niste defecte, alea sigur au fost putine si supracompensate de calitatile omului.
    – Bligh a fost capitan de nava. Si Basescu a fost capitan de nava.
    – Deci Basescu este strict, disciplinat, loial etc.
    Cel putin concluzia cu loialitatea e monumentala.

    Apoi, intr-un mod oarecum ironic, dvs. pareti sa uitati convenabil faptul ca Bligh ISI SERVEA MONARHUL., care o fi fost la vremea respectiva, nu-l injura. Asta face aproape amuzanta paralela dvs., nu credeti?

    In fine, ar mai fi eterna si voita confuzie intre un vapor si-un stat, din care curge firesc concluzia ca un bun comandant de nava este in mod obligatoriu si un bun sef de stat. Dar despre asta s-a tot scris, asa ca nu insist.

    V-as propune in schimb, d-le Neamtu, o alta paralela, de-asta data cu o poveste ecranizata. Un caz oarecum asemanator cu acela descris de dvs. Humphrey Bogart intr-unul din marile roluri ale vietii sale, The Caine Mutiny. N-ati vrea sa va exersati talentul literar si silogistic si cu aceasta poveste si eventual sa trageti si de-aici niste concluzii la fel de convingatoare despre Presedintele nostru?

    Nu? Ei, atunci banuiesc ca e mai simplu sa procedati precum colegul Aligica si sa-mi cenzurati comentariul. Ca, deh, unora le place libertatea de opinie, dar numai cand e a lor. Sper ca nu faceti parte din aceasta categorie, totusi.

  6. Dupa constitutie si datarea armistitiului, in data anuntului la radio, Romania era in razboi cu Rusia. Prin anuntul dat la radio regele se face responsabil de soarta a 163 de mii de suflete, luate prizoniere de armata rusa. As traduce momentul intoarcerii armelor, in momentul predarii armelor.

    • 23 August a fost sarbatoare nationala pentru comunisti. Este evenimentul de la care isi trag puterea.
      Limbajul folosit pentru actul de la 23 August a fost si inca mai este pentru unii acesta: intoarcerea armelor, iesirea din razboiul … La 23 August 1944 Romania a capitulat, neconditionat si imediat.
      Au existat in acele zile de August ’44 actiuni militare din partea romana dar acestea au fost de aparare a unor pozitii in Bucuresti, Bod si inca cateva. Abia dupa semnarea conditiilor de armistitiu in 12-13 Septembrie, avand tara cucerita in acel moment de catre rusi, Romania incepe sa desfasoare actiuni militare de anvergura.
      Pentru cei care nu stiu, conditiile semnate la Moscova erau diferite de cele propuse lui Antonescu, la Stockholm. Foarte diferite. Vezi numai clauza prin care doar o parte din nordul tarii era folosita de rusi pentru aprovizionarea frontului.

      Astazi atat de multi au fost expusi la limbajul si ideile celor care au organizat 23 August ’44. Le este greu sa gandeasca in afara acestora chiar si cand sunt expusi la documente istorice.

      Este atat de simplu: intai semnezi actul care contine conditiile si abia apoi le aplici. La noi, Mihai I a decis capitularea neconditionata (crezand ca se vor aplica conditiile de la Stockholm) si imediata, abia apoi a fost semnat Armistitiul. Iar Antonescu a fost clar in 23 August: intai semnam si apoi urmam conditiile de armistitiu, nu invers.

  7. Experiment sindicalist? Los indignados?
    In primul rand, a nu face diferenta dintre sindicatele dintr-o democratie a secolului al XXI-lea si exercitarea drepturilor lor legale de parteneri sociali, recunoscuti ca atare de guvern, si niste marinari revoltati contra sefului lor in secolul al XVIII-lea mi se pare ciudat pentru un intelectual, indiferent de ideologia de la care se revendica el.
    In al doilea rand, a reduce problemele ridicate in Vest de „indignados” la capriciile unor angajati care nu vor sa se achite de o sarcina asumata prin contract si se revolta contra sefului lor fiindca au chef sa stea cu burta la soare in loc sa munceasca e o dovada ori de lipsa grava de informare, ori de rea-credinta.
    Dar, bineinteles, articolul e o gluma.

  8. Domnule Neamtu, va iluzionati!
    Prin politica sa, capitanul Basescu seamana mai ales cu DuRoy de Chaumarey, capitanul fregatei Meduse.
    Va spune ceva „Pluta Meduzei”?
    Cam asta este povestea capitanului Basescu. Pe oceanul „politic”, capitanul Basescu este o catastrofa. Si cum, ca om este un rebut, urmarile sunt tragice pentru „pasagerii” nebuniei lui. Acesta-i adevarul si el nu poate fi ascuns cu o cortina. De fapt, nu mai poate fi ascuns cu nimic…

    http://fr.wikipedia.org/wiki/La_M%C3%A9duse
    http://en.wikipedia.org/wiki/French_frigate_M%C3%A9duse_%281810%29

  9. Asadar, „The Bounty Mutiny”, sau „The Caine Mutiny” (http://www.imdb.com/title/tt0046816/)? Comparatia merge cu onor cpt. Bligh, sau cu lt. cmd. Queeg? Parerea mea e ca merge mai bine comparatia cu Queeg.

    Bligh era un om sever, hotarit, de putine cuvinte, stapin pe sine si cam rigid. Basescu vorbeste mult, cu severitatea sta rau, la fel si cu hotarirea. Despre stapinirea de sine a lui Basescu cred ca nu e nimic de zis, si cu rigiditatea iar sta rau, referindu-ma eu la opinii si principii, desigur, nu la rigiditatea spinarii. Vi s-a parut ca Bligh si-ar permite sa-si lase gura sa vorbeasca fara el?

    Lt.cmd. Queeg e maestru al vorbitului in plus, aiureaza de ajunge sa creada si el, severitatea a dat-o in tiranie, stapinirea de sine si cu numele „Queeg” in aceeasi fraza sint contradictie in termeni, clanta nu se mai opreste, si cu rigiditatea ce sa zic, alea doua bile chinezesti sint antologice.

    Nu stiu daca Queeg e un personaj istoric real, dar eu unul votez cu el. Lasati-l pe Bligh in pace, ca a jucat in alta liga… Si btw, dupa subsemnatul, in „The Caine Mutiny” Humphrey Bogart joaca fenomenal. A must see.

    • Subscriu in totalitate – DA, Basescu e de comparat cu Queeg – …din pacate pentru Romania, Basescu nu e departe de caderea in patologic a capitanului Queeg, iar „telectualii basescisti” ar trebui sa vada filmul pentru a „vedea in viitorul unei involutii de ordinul patologicului” …DA Bogart a facut poate cel mai bun rol al sau!

  10. Loialitate si disciplina militara, datorie si onoare. Un amiral britanic celebru si istoria, mai mult sau mai putin romantata a unei revolte a marinarilor din subordinea lui. Foarte frumos.

    O singura intrebare am: Basescu si ZGARCIUL ce treaba au cu povestea asta? Sau nu stiti ce e ala ZGARCIU? intrebatii pe fratii Basescu si va lamuriti.

    Cum sa compari un admiral britanic cu un bisnitar roman? Chiar nu posedati simtul ridicolului?

    Spre leacul naivitatii dvs. poate sincere, desi ma indoiesc, va informez ca Basescu in calitate de comandant de nava si-a dat proba onoarei acum multi ani cand, improvizatii facute in mod iresponsabil de echipajul din subodinea si cu stiinta sa, au cauzat un incendiu monstru in portuL Ruen. A urmat o ancheta si ofiterul Basescu a preferat minciuna lasa adevarului barbatesc. Curat om de onoare, da trombonestei moncher…..

    Despre ce dracu vorbim?

  11. Domnule Neamtu, un stat de drept european de secol XXI nu este o nava britanica din secolul XVIII. Cetatenii unui stat de drept nu sunt marinari obligati sa se supuna ordinelor unui capitan, oricat de capabil ar fi acesta (in treacat fie spus, povestea dumneavoastra este o romanta penibila, adevarul istoric a aratat putin altfel). Iar un presedinte ales democratic in baza regulilor de joc ale unui stat de drept nu este un comandant de nava cu drept de viata si de moarte asupra echipajului. Sunteti sau nu in stare sa pricepeti aceste diferente? Ideologi deraiati ca dumneavoastra ii dau apa la moara lui Basescu si incurajeaza demolarea statului si distrugerea oricarui germene de solidaritate civica in tara asta.

  12. Domnule Neamtu,

    Fiti „neamt” si raspundeti la urmatoarea intrebare (am mai pus-o si altora din „trupa de soc”…):
    Ati semnat apelul domnului Iliesiu care cere DEMISIA unui presedinte fara onoare intr-o tara din UE?
    Daca nu, aveti „minima moralia” si „autolustrati-va” putin pana cand semnati acest apel!

    Nu uitati ca exista un amendament JAR2 la aforismul lordului Acton „puterea corupe, puterea absoluta corupe absolut” si care spune ca „accelerarea procesului de corupere este direct proportionala cu cubul numarului de intelectuali si/sau formatori de opinie care sustin neconditionat (sau ca un mercenar) un asmenea politician”!

    Si sa inteleg ca dintre „actualul presedinte” si Regele MIhai, ati ales pe (cine oare?)…

  13. Domnule Neamţu,

    Am crezut în reforma şi principiile promovate de dl Băsescu, am ajuns(de mai mult timp) să cred mai puţin în competeneţele emoţionale şi sociale ale omului Băsescu. Prea multe scandaluri.Prea mulţi colaboratori dezamăgiţi. Sau loviţi de dânsul. Doar luând aminte la Cristian Preda(dacă ar fi fost preşedinte PDL, l-ar fi exclus pentru insubordonare…) .Sau Dl Pleşu..care nu a spus încă tot ce are pe suflet, probabil ţinând cont cu bun simţ de precaritatea politică a perioadei actuale.De altfel ultimul a remarcat subtil, că mentalitatea pe care funcţionau relaţiile apropiaţilor cu dânsul era una de ordonanţă militară.

    Un lider cât de cât inteligent, nu seamănă discordia în echipaj, pe principiul divide et impera, un lider canalizează energiile într-un sens pozitiv ţinând seama de sensibilităţile tuturor.

  14. Frumos text, o intalnire placuta. Felicitari si multumesc. Pentru a rosti adevarul, inteligenta nu e suficienta. Mai e nevoie de curaj si credinta sanatoasa. Le aveti.

    Am aruncat ochii pe cateva comentarii de mai sus. Trist contrastul.

    • De acord , de acord , de acord !!! Cat despre cezar preda ” n-am cuvinte ”( nu vreau sa murdaresc vorbele pe care le laudasem) dar Plesu??? M-a dezamagit pentru 10 vieti… la fel cei din grupul lui…

  15. Mihai,

    Chiar nu stii ca povestea pe care ne-o spui a fost ‘ecranizata de Hollywood” si ca a castigat un Oscar in 1935? Iti pare ca lucrurile despre care scrii tu sunt serioase si morale si-atunci evident ele sunt ne-ecranizate? Ca eseu, e jalnic. Ai citit si tu o carte si ne-o spui si noua?
    Daca nu stii altceva, da macar un google search, ai putea afla ceva in plus despre subiect. (A propos, exista o discutie foarte interesanta despre putere, sisteme de putere formale si informale exact pe tema revoltei de pe Bounty, la Slavoj Zizak.)
    Dar fireste ca ideologic tu nu-l suporti pe Zizak, in schimb pentru tine Basescu e un capitan loial si vajnic. Si sindicatele nu reprezinta decat niste lenesi dedicati placerilor carnale. Deci forma, si informatia pe care o cuprinde articolul tau sunt banale si unidimensionale. De substanta, ce sa spun, il lauzi pe presedinte in ciuda a orice, chiar atunci cand Andrei Plesu se delimiteaza de jalnicul spectacol dat de marinar. Poti sa cobori chiar mai jos decat atat?

    „Pe scara din dos,
    Urcati in jos”
    (Aurel Baranga)

    • Mă tem că nu ați înțeles ce ne anunță domnul Neamțu: povestea căpitanului-președinte Băsescu nu a fost încă ecranizată la Hollywood. Da’ las’ că-i scrie dumnealui scenariul! Grețos. Nu merge nici cu lămâie. Cât despre analogia de care pomenește, e cam străvezie, să-i mai citească regulile. Ei, nici chiar așa – „loialitatea” față de Căpitan nu ține loc de logică!

  16. ca sa raman in logica d-lui Neamtu, Dl Basescu nu si-o fi abandonat echipajul, dar a facut ceva mult mai rau: si-a abandonat flota (ca ministrul al transporturilor)

  17. Domnule Neamtu,

    analogia dumneavoastră este nesărată și searbădă. Nu stiam că dumneavoastră, care emanați o intelectualitate high-class, oferiți în meniu și supă de sfeclă furajeră. Textul dumneavoastră este necomestibil, și o să explic de ce, poate interesează.

    Începeți cu o menționare sumară a eticii comandanților de nave, conținând simț al datoriei, stăpânire de sine, temeritate, în contrast cu relativismul jurnalistico-eseistico-poetico-practic autohton. Cum ar veni, dacă avem norocul și întâlnim un comandant de navă, sigur va conține aceste calități, în timp ce, dacă întâlnim un exemplar din acela relativist, sigur e ceva putred. Am folosit determinativul ”sigur” pentru că e implicit în textul dumneavoastră. Dacă ați fi spus: ”unii comandanți sunt … și …”, iar ”unii jurnaliști/eseiști sunt … și …”, n-ați avea nici un haz și n-ați mai putea lega orice căpitan de un altul. Vă felicit pentru această generalizare mai banală decât un ceai la plic.

    Povestea acelui căpitan, Bligh, mai mult dăunează ca termen al unei analogii ce se vrea laudativă. Datoria sa este, în intriga acestei povestioare, aceea de a merge în Haiti și de a aduce o încărcătură de breadfruits. Vă citez, pentru patetismul flotant emanat: ”Acolo unde alţii se pierdeau în detalii frivole, el a continuat să vadă scopul final al expediţiei”.
    Păi și ce îndeplinește el din acest scop? Este trădat de mare parte din echipaj, își pierde corabia, și ajunge acasă, mai dificil decât a venit, cu o barcă. Bun, omul era rezistent, dar unde e datoria îndeplinită? De ce să ne spuneți această poveste, rugându-ne să facem legătura cu președintele nostru?

    Vreți să ne spuneți că el și încă vreo câțiva apropiați vor ieși cu bine din politică, într-o barcă? Că va rezista la situații extrem de dure? Că a fost trădat și de accea nu ne-a putut aduce bunăstarea? Păi, nu am ce face cu astfel de informații, la fel cum nu am ce face cu supa de sfeclă furajeră.

    Eu zic să găsiți un alt căpitan, mai potrivit.

  18. Băsescu PD-L, Băsescu PD-L, Băsescu PD-L! Băsescu și Poporul, Băsescu și Poporul, Băsescu și Poporul! Poate vă sună cunoscut! Eu nu pot să iau în serios mizeria asta. Văd că oamenii pe aici încearcă raționamente, analize. Tocmai în asta constă pericolul propagandei tupeiste, să ai bunăvoința de a o invita la masă. Nu conducătorii sunt periculoși, ci mai dăunători sunt cei care le suflă în pene doar-doar vor fi și ei băgați în seamă.

  19. Domnule Neamțu, este un exemplu un pic cam tras de păr. Căpitanul Bligh a devenit imaginea ofițerului odios și idiot – pe care îl au cam toate armatele- și probabil că și flotele- și este mai cunoscut la noi sub denumirea de Moș Teacă. DIn câte știu eu și-a cam sfârșit viața în rușine- iar secundul său- cel care a pornit revolta de pe Bounty- a devenit o figură populară.
    Dl.Băsescu e un spanac- fără Popeye. În primul rând- că marile merite ale domniei sale pe post de comandant de navă sunt un mare fâs. În marină există oameni totalmente handicapați (fără mâini fără picioare) care fac ocolul lumii pe vase cu pânze- deci faptul că dl.Băsescu a desfășurat în bune condițiuni funcția pe care a învățat-o la institutul de marină- nu e un motiv de laudă. Și cred că foștii tovarăși de bord ai domniei sale- inclusiv inginerul acela care a fost obligat să-l care pe spate până pe puntea superioară- îi păstrează o amintire ”frumoasă”. E interesant că dl.Băsescu ”anticomunistul” n-a fost tentat nici măcar o clipă să fugă cu barcazul său și să aleagă libertatea- așa cum a încercat dl. Scalețschi- dacă mai țin eu bine minte. Aș fi foarte curios să citesc rapoartele DGSE-ului și serviciilor belgiene despre perioada în care dl. Băsescu a fost securist șef la Anvers. Cred că odată și odată tot vor ajunge în România. Aș fi iarăși curios să știu dacă bunii prieteni americani ai dlui.Băsescu știu despre livrările pe care le făcea- și pe care le primea- din diversele porturi cum ar fi Beirutul- și cam ce conțineau ”încărcăturile speciale” pe care dl. Băsescu le-a recunoscut cu juma de gură prin anii 1990- pe când era doar secretar de stat. O fi fost vreun tanc Mark IV- capturat de Hezbolah- sau vreo încărcătură de C4- ca cea care a aruncat în aer cazarma pușcașilor marini ? Istoria ne va răspunde- cu siguranță.
    E posibil să nu fi înțeles eu mica dvs. aluzie- toată lumea e de acord că căpitanul Bligh a fost un tiran și un dictator. Sugerați cumva așa ceva și despre președintele nostru ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro