vineri, septembrie 25, 2020

Zâmbetele peste deşert şi improbabila solidaritate (câteva gânduri despre deschiderea şcolilor)

V-au spus cu un zâmbet hotărât că şcoala va în-ce-pe pe 14-septembrie! Cu-copiii-în-clase. Că aşa e normal. Că numai ce se desfăşoară aşa este şcoală. Că totul e sub control. Că e o ocazie să ne modernizăm. Să descentralizăm. V-au spus-o privindu-vă în ochi. Tare. Limpede. Clar. Sa-ca-dat.

Şi cei mai mulţi i-aţi crezut. Pentru că aţi vrut să-i credeţi. Pentru că trebuie să lucraţi, pentru că nu poţi rezista la infinit ideii reconfortante ca nu e chiar aşa rău şi că dracul nu e aşa de negru. Pentru că aţi văzut că mulţi profesori n-au ştiut sau n-au vrut să facă şcoală online. Pentru că a fi profesori pentru copiii voştri v-a epuizat. Pentru că vreţi să revenim dintr-o dată la ceva ce seamănă cu normalitatea.

Din toate aceste motive i-aţi crezut.

N-ar trebui.

Nu ştiu câtă naivitate este în aceste luări de poziţie, câtă grijă pentru copii, pentru profesori, părinţi sau pentru propriile interese electorale. Mă uit la felul în care au fost stabilite pragurile statistice pentru cele trei scenarii (o discuţie despre alegerea indicatorilor la mia de locuitor aici), la numărul inexplicabil de mic de teste făcut în ultimele zile (chiar dacă, aşa cum arăta Octavian Jurma, numărul cazurilor noi creşte mai repede decât scade numărul de teste, iar indicatorii absoluţi, precum numărul de bolnavi din ATI nu scade, ba dimpotrivă) şi la năucitoarele recomandări ale INSP ca elevii să nu poarte mască în timpul orelor (când există un consens ştiinţific că măştile sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt purtate de mai mulţi; dau un regat oricui îmi explică de ce trebuie purtate azi măştile şi în aer liber, iar peste câteva săptămâni, probabil la un număr dublu de cazuri noi pe zi, ele vor trebui abandonate în spaţii închise sau semideschise cu expunere reciprocă prelungită!). Mă uit şi nu înţeleg. Sau poate mi-e frică să înţeleg.

În principiu, descentralizarea este o idee bună. Dar poate că ea trebuia să înceapă de mult, să se desfăşoare conform unei cronologii previzibile, să vină dintr-un proiect naţional, coerent. A arunca în plină pandemie hotărârea exclusiv în curtea şcolilor şi autorităţilor locale înseamnă pur şi simplu a alege calea cea mai simplă. Şi probabil cea mai dezastruoasă. Da, este o oportunitate şi poate că nu ar trebui ratată, dar, după cum voi încerca să argumentez mai jos, ea trebuie în mod obligatoriu dublată de anumite principii şi practici.

Deşi există excepţii notabile, autorităţile publice româneşti se descurcă în general greu în administrarea şcolilor (şi a orice altceva) şi nu cred că trebuie să scotocim prea mult Internetul ca să vedem asta. Instituţiile de administraţie publică sunt academii de servilism şi izvor nesecat de sinecuri, focare de corupţie unde posturile ocupate (prin concurs, desigur) se vând ca la tarabă şi unde, vorba bancului, dacă te apuci să strigi “mamă!” iese toată lumea pe la ferestre. Iar aceste autorităţi vor trebui acum să gestioneze, alături de oamenii şcolii, situaţia pandemică. Părerea mea e că, în cele mai multe cazuri, nu putem spera decât la câteva săpunuri, câteva canistre de dezinfectant, câteva laptopuri cumpărate la preţ de componente de rachetă şi la multe urări de sănătate. Şi, repet, deşi fără îndoială există oameni vrednici şi exemple de bună purtare printre administratorii publici, ceea ce am descris e mai degrabă regula.

Gestionarea unei delicate situaţii epidemice este o chestiune de bani, inteligenţă managerială, şi disponibilitate de a coopera.

Întâi, banii. La momentul la care scriu, raportul prezentat acum două zile de premierul Ludovic Orban în Parlament menţionează doar câteva timide alocări de fonduri, cele mai multe pentru dispozitive electronice şi renovarea de grupuri sanitare. În mod interesant, prezentarea raportului a fost urmată la scurt timp de anunţul că nu există bani pentru măririle salariale ale profesorilor. Minciunica străvezie din spate aproape că nu mai contează, dar spune ceva despre autorităţi. Da, banii ar fi cruciali pentru a reduce pericolul contaminării virale. Pentru a cumpăra dezinfectanţi, săpun, ecrane despărţitoare, aparate de purificat aerul, abonamente de Zoom, viziere sau măşti, desigur, dar şi pentru a angaja profesori care să ajute şi să preia parte din sarcinile celor care s-ar expune unor riscuri majore. Profesorii români nu sunt verzi şi înfloritori. Mulţi dintre ei sunt bolnavi şi şubrezi în nenumărate feluri. Lor ar trebui să li se permită să lucreze de acasă peste tot unde se poate. Într-un model hibrid, munca lor din şcoală ar putea fi dublată de oameni mai tineri, mai sănătoşi şi, evident, dispuşi să preia partea mai riscantă a activităţii didactice. Asta nu e dezertare, e solidaritate şi bun management. Aşa cum, în mod previzibil, vor fi împărţite orele, profesorii vulnerabili vor petrece în şcoală mai mult timp, nu mai puţin. Ar fi nevoie de bani pentru personal suplimentar care să ajute la păstrarea fluxurilor cu distanţare. Eventual de profesionişti din domeniul medical care să explice zilnic zecilor de mii de adolescenţi din ţară cu ce au de-a face, repetând ad nauseam, până ar pricepe. Evident, ar fi nevoie şi de consiliere psihologică masivă pentru elevi şi profesori. Totul se va face însă cel mai probabil cu bani foarte puţini şi doar cu personalul existent, insuficient, indiferent cât de vulnerabil. În această privinţă, singura mea speranţă se îndreaptă către voluntari. Voi reveni asupra acestui subiect.

Apropos de profesorii vulnerabili, aş vrea să spun răspicat asta: în educaţia românească nu avem sindicate.

Tăcerea lor este asurzitoare. Nimeni, nici măcar un singur sindicalist nu a cerut în vreun fel asigurări sau măsuri pentru protecţia profesorilor. Dragi colegi, nu vă faceţi iluzii: suntem singuri.

Să trecem la inteligenţă. Inteligenţă administrativă, despre ea vorbesc. Din punctul meu de vedere, orice decident înţelept ar trebui să înceapă prudent, acolo unde situaţia epidemiologică i-ar impune modelul hibrid. Toţi factorii agravanţi care fac ca România, vorba istoricului, să fie altfel, ar trebui să impună a priori un scenariu de maximă prudenţă. Cu minimum de elevi în scoală şi cu restul online (unde, contrar părerii generale, activitatea se poate desfăşura decent dacă este bine gestionată, pentru că lucrurile nu mai sunt în privinţa asta aşa grave cum au fost în vară: CCD-urile şi anumite ONG-uri au făcut eforturi reale şi lăudabile în formarea profesorilor). Dacă lucrurile ar merge bine, ponderea ar putea fi crescută treptat în favoarea prezenţei fizice la şcoală, mereu cu ochii pe parametrii epidemiologici. Predau logică de prea mulţi ani ca sa mai muşc din sofismele de tip “slippery slopes” ale celor care vorbesc despre distrugerea în online a unor generaţii. Nu e cazul, deşi întârzierile în învăţăre pot fi semnificative şi într-adevăr asta nu este o chestiune trivială. Într-o scoală manageriată ca la carte, elevii ar putea reveni în 2-3 luni în deplină siguranţă la cursuri, pe măsură ce se învaţă despre gestionarea situaţiei şi se identifică noi şi noi resurse şi bune practici. Astfel de modele progresive există şi vor fi sau sunt deja aplicate în alte părţi ale lumii (vezi aici). Cel mai probabil nu veţi vedea nici asta. Veţi vedea presiuni mari pentru cifre maximale din prima zi. Pentru că aşa e mai simplu. Pentru că majoritatea românilor (iar profesorii şi părinţii nu fac excepţie) nu înţelege corect cu ce are de-a face. Pentru că, de la bun început, cei mai mulţi au fost de părere că “se exagerează”. Pentru că e mai uşor să predai numai în şcoală. Pentru că unii profesori se bucură deja ca vor câştiga bani în plus. Pentru că, prima dată de 30 de ani încoace, aproape există un consens între majoritatea părinţilor şi cea a profesorilor în privinţa revenirii la şcoală, deşi consensul lor este imprudent şi potenţial dezastruos. Mă tem că vom fi mulţi din prima zi. Mulţi. Într-o atmosferă anomică, într-o cvasiparanghelie plină de emoţia si bucuria revederii.

Elevii. Îmi sunt dragi. Lumea lor e şi lumea mea, mi-am dedicat lor cei mai frumoşi ani din viaţă. Dar nu pot să îi privesc dintr-o ficţiune morală. Observându-le atent comprotamentul din ultimele săptămâni, nu văd motive pentru a fi optimist. Cei care respectă măsurile autorităţilor sunt, în mod evident, o minoritate. Copiii aceştia vor reveni în şcoli şi, chiar admiţând că acolo i-am putea face sa respecte reguli, ei tot ar trebui să o facă şi în rest. Unde e mai probabil să nu o facă.

Respectul pentru elevi ar trebui să însemne totodată grijă faţă de cei vulnerabili. Nu în ultimul rând pentru că revenirea la educaţia integral online este posibilă în orice moment, şcolile ar trebui să dezvolte baze online permanente, oferind de la bun început soluţii elevilor fragili, care ar trebui să rămână acasă. Nu e chiar aşa greu de făcut. Există deja colegi care s-au mobilizat şi au creat platforme de conţinut, dar nu ar fi chiar aşa greu să existe o astfel de platformă pentru fiecare disciplină. Trebuie doar puţină bunăvoinţă. Copiii cu vulnerabilităţi (există nu mai puţin de 5000 de copii cu cancer în România, pentru a aminti cazurile cele mai grave) ar trebui să poată studia exclusiv online, iar decizia ar trebui să aparţină exclusiv părinţilor şi medicilor lor lor (mai multe asociaţii şi organizaţii au iniţiat o petiţie în acest sens, pe care o puteţi consulta şi semna aici.) Doctorul Virgil Musta recomanda recent ca fiecare familie să evaluzeze atent riscul epidemiologic pentru toţi membrii atunci când se gândeşte să îşi trimită copiii la şcoală. Ce alternative au însă copiii cu risc familial mare? Nu ştim încă. O solicitare oficială a fost înaintată ministerului. Aş vrea să cred că are o şansă.

Mi s-a spus că sunt negativist, pesimist, că pun numai răul în faţă. Regret, dar toţi anii petrecuţi în învăţământ şi analiza serioasă a datelor problemei mă fac să cred că poziţia mea e mai degrabă realistă. Nu cred că atunci când ai de-a face cu o problemă majoră de sănătate publică şi când sunt în joc atâtea vieţi trebuie să te bazezi pe credinţă sau pe truisme motivaţionale. Pentru mine, o singură viaţă pierdută inutil e prea mult. Altminteri, nu sunt singur: în SUA, în condiţiile unei finanţări substanţiale şi a unei alte tradiţii administrative, un val de anxietate scutură profesorimea în condiţiile în care numărul de infectări creşte. Inutil să precizez, acolo există sindicate care să-i sprijine pe profesori. În rest, au şi alţii curajul deschiderii şcolilor, dar mai peste tot au fost investiţi bani serioşi şi au fost făcute planuri extrem de coerente (iată aici doar un exemplu.) Marea Britanie va redeschide şcolile, dar experţii avertizează că, fără testare în masă (lucru pe care România nu şi-l permite), ar putea rezulta un dezastru.

Aşadar, nu am prea multe motive de speranţă. Dacă privesc în jur e un deşert. Un deşert social, cognitiv, uman, administrativ, o nenorocire întreţinută vreme de decenii de dragul tuturor profitorilor. Am atât de puţine motive să cred ca va fi bine încât mă văd nevoit să sper. Speranţa, speranţa până la proba contrarie şi dincolo de ea: noi, profesorii, avem asta în sânge. Poate că, în ultimul ceas, cei care ne conduc vor înţelege că descentralizarea trebuie abordată în acord cu particularităţile ţării în care încerci să o faci. Sigur, nu de la Bucureşti trebuie decise măsurile pentru fiecare şcoală din cine ştie ce colţ al României, dar de la Bucureşti se pot suplimenta fonduri şi tot de la Bucureşti pot fi impuse anumite principii generale de acţiune: un principiu universal al prudenţei, un principiu al protecţiei pentru cei vulnerabili (de pildă, aşa cum am aratat mai sus, prin obligativitatea ca fiecare şcoală să dezvolte o bază online care să asigure şi elevilor vulnerabili căi de a urma cursurile). De altfel, despre nevoia de ghidaj clar şi consistent a vorbit recent şi Andreas Schleicher, directorul Direcţiei pentru Educaţie a OECD. Pe de altă parte, îndrăznesc să sper, cu vigoarea disperatului, că, în România polarizată, săracă şi confuză, comunităţile chiar pot începe să palpite ca nişte grupuri organice în faţa pericolului. Iar solidaritatea poate începe cu gestul simplu de a lua pe bune temperatura copilului înainte de a-l trimite la şcoală sau de a nu-l trimite în comunitate atunci când e bolnav. Poate lua forma ajutorului dat celor mai nevoiaşi pentru a face faţă rigorilor pandemiei. Poate lua forma voluntariatului în şcoli. Poate lua forma unei discuţii oneste cu copilul tău pentru a-l determina să se protejeze şi să-i protejeze pe ceilalţi. Nu vă luaţi după zâmbetul fals asigurator al tuturor celor care vă vor spune că suntem pregătiţi. Nu suntem. Cum nu am fost nici în cazul “Colectiv” şi în aproape toate situaţiile la care mă pot gândi. Veniţi către şcoli cu orice formă de ajutor puteţi oferi, nu cred că cineva ar trebui să vă refuze. Nu ştiu însă cât de (im)probabilă este această solidaritate în ţara în care politicieni ezitanţi şi confuzi conduc o populaţie majoritar conspiraţionistă.

Dar dacă nu va fi să vedem înmugurind floarea rară a solidarităţii în deşertul nostru, tot a meritat sa scriu acest text.

Pentru că vreau să mă pot privi în oglindă atunci când, peste câteva luni, o ţară întreagă se va întreba de ce au tăcut profesorii.

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. Cea mai mare responsabilitate o au parintii copiilor. Indiferent ce hotarare iau autoritatile locale, scoala, decizia trebuie sa o ia parintele. Trimite sau nu copilul la scoala. Sunt multe familii in care un parinte lucreaza de acasa sau cu bunici, familii capabile sa se ocupe de copii, daca invatamantul online e mai dificil.
    Ce fel de descentralizare e aia, daca cei mai responsabili nu au niciun cuvant de spus?

  2. Trebuie oferita posibilitatea de a alege; adica atat elevii (parintii) cat si profesorii sa poata alege sa faca unele ore online. Profesorii cu anumite probleme de sanatate care ii fac mai vulnerabili la NCoV (boli autoimune, dislipidemii familiale cu deficit de ApoB, obezitate, boala renala cronica, inflamatie cronica, diabet complicat, etc) sa poata face doar cursuri online, eventual cu suplinitor fizic (student la pedagogie?)
    Scolile ar trebui sa aibe sisteme de videoconferinta functionale in fiecare sala de clasa, astfel incat sa poata acomoda simultan elevii si profesorii care vor sa participe la ore fie fizic fie virtual.
    Medicul de scoala sau profesorul ar trebui sa examineze fiecare elev (ochi/gat iritat, febra, tuse, eritem, anosmie) si fiecare scoala sa aibe spatii de tratament (aerosol antimicrobian sau cu interferon) si izolare a posibililor contagiosi pentru cateva ore.

    • Serios? Cum adica „unele ore online”? Adica ma duc la scoala pentru o ora, apoi acasa pentru urmatoarea, apoi iar la scoala si tot asa? Iar daca as sta la scoala si pentru ora on-line, ce importanta mai are ca e on-line si nu cu profesor? Nu, orele trebuie TOATE fie la scoala fie on-line, iar daca sunt la scoala trebuie asigurate toate precautiile necesare, inclusiv teste periodice.

      • trecand peste tonul revendicativ de precupeata nedumerita dar vehementa, trebuie gandit la nivel de colectivitate, nu individual, iar ideea este ca nu exista o forma de organizare care sa adreseze rigid particularitatile educationale ale elevilor si nivelul resurselor, in special ca exista extremele: urban/rural; dotare tehnologica/lipsa accesului; elevi constiinciosi/neperformanti; parinti cooperanti/refractari, etc.
        Daca fiecare parinte striga „TOATE” (alba sau neagra) sigur o sa fie probleme (vezi comentariul Adriana Burlacu cu experienta din Atlanta); un sistem hibrid fizic + virtual (sala de clasa+online) este flexibil si poate asigura continuarea educatiei

        • Lasand la o parte afirmatia relativa la ton (nu stiu de unde ati dedus asta), eu m-am referit exact la ceea ce ati spus dvs. Sa va citez? Daca nu stiti sa exprimati ceea ce vreti sa spuneti nu mai e vina mea! Iar apoi veniti cu alte comentarii care nu au nici o legatura cu ceea ce am spus, chiar daca asa este. Oricum toata lumea stie ca exista probleme cu ambele moduri de invatamant si ca trebuie de vazut care e cea mai buna solutie. Si ce legatura are comentariul Adrianei Burlacu cu asta? Iarasi nu vedeti faptul evident ca daca se vrea invatamant la scoala, TREBUIE asigurate toate conditiile de securitate. Iar sistemul hibrid iarasi nu exclude de loc ce am spus: ca toate orele sa se desfasoare fie la clasa, fie on-line, DAR NU AMESTECAT! Iar asta nu implica nicidecum ca TOTI ELEVII sa adere la un sistem sau altul, ci se poate face si pe grupuri.

      • Asta e, domnilor decidenti ! TESTARE ! TESTARE in MASA!!! Nu exista alta solutie!
        Testati TOTI copii la fiecare 14 zile si atunci vom veni la scoala cu inima impacata, cit de cit. Restul sunt vrajeli, basme, povesti, discutii sterile.

        Care e balanta intre testarea in masa si riscul de lockdown, de prabusire a sistemului sanitar (si asa vai de capul lui), de prabusire a economiei? Cit costa un test acum, 10-15 euro? Ce inseamna economia la pamint, GDP scazut cu 20% (scaderea e spre 10% deja)? 35 mld euro scadere ? E cataclism, nu stiu daca ne mai revenim vreodata.
        Cit costa testarea in masa a populatiei? 500mil euro, ok, 1 miliard euro. Comparati costurile !

        Uite unde e problema:

        INCAPACITATEA GUVERNANTILOR DE A ORGANIZA O ACTIUNE DE TESTARE IN MASA! HABAR N-AU SA ORGANIZEZE CEVA, ORICE, SISTEMATIC, EFICIENT, CINSTIT!

        SUNT IN-COM-PE-TENTI!

        Exista model in Coreea de Sud care s-a confruntat cu pandemii diverse in ultimii 15-20 de ani. Au centre de testare, voluntari pentru anchetele epidemiologice, infrastructura pentru testare inclusiv centre de testare peste tot.
        Oricum covid-ul nu este finalul, vom trai cu el, e probabil sa apara si alti virusi. Deci tot e neaparat necesar un plan si o strategie pentru testarea in masa a populatiei.
        La treaba incompetentilor !

      • Oare nu s-ar putea grupa cursurile on-line/scoala, pe saptamani, functie de competentele profesorilor ( una de mate+ romana+…, de ex. on-line, alta de engleza +…. la scoala)? Ma gandesc si la posibilitatea unuia dintre parinti de a-si lua liber pe o perioada rezonabila si pentru job. Desigur, situatiile familiale/ scolare sunt multiple si o solutie care sa le rezolve pe toate nu vom avea. In cel mai bun caz, o solutie superioara altora.

    • @Casa, multumesc pentru excelentul comentariu. L-am distribuit si pe retelele de socializare. De ce oare mintile atat de limpezi nu sunt parte din decizia publica?

      • Mai exista si posibilitatea apelarii la profesori, cercetatori cu un minim modul sau experienta de predare pentru nivelurile de liceu, gimnaziu, universitar recent pensionati cu sanatate mai buna care sa preia in predare on line, ori pregatire directa a elevilor. Chiar si la domiciliul lor cate 4-5 copii. Sau mai exista cei cu certificate de formatori. Dar pentru aceasta trebuie sa existe un registru la zi in Min. Educatiei si Insp. Scolare pentru resurse umane. La noi nu exista sisteme de evidenta a resurselor umane, nici coeziune sociala, ci numai carpeli. Scoala asteapta ca parinti sa faca noi eforturi, si parintii sa le faca scoala. Si unde si unii si altii nu se pricep sa ofere solutii si sa actioneze in comun, vai de copii si viitorul lor!

        • Foarte putin probabil sa existe suficienti formatori in domeniul educatiei on line. Certificatele de formatoria:i sunt tot diplome, cu aceeasi valoare ca toate diplomele din Romania: zero.

          ===

          Scoala a incetat de mult timp sa mai cooperareze cu parintii. Atat din punct de vedere formal (sa aruncam o privire pe bazdagania inepta numita „contract de scolarizare”) cat si ca practici (sa vedem cam cate intalniri sau conversatii au loc scoala-parinti si cum sunt pregatite_.

          Din pacate, nici scoala si nici parintii nu dau doi bani pe educatie. Si unii si altii nu vor decat sa fie diplomele mai usor de cumparat.

          ===

          De ce e asa?

          Hai sa vedem perspectivele carierei unui tanar:
          a) de intreprinzator- toata lumea acorda o atentie minuscula acestei perspective; toata lumea voerbete doar despre „locuri de munca”, de parca s-ar crea singure
          b) de angajat- cui ii trebuie un inginer foarte bine pregatit?! Cine si ce sa faca cu el, cat timp totul se importa?

          A cumpara o diploma si a te angaja la stat- asta este calea care asigura bani si stabilitate. Cine e nebun sa cada pe spate invatand si apoi sa se angajexe vanzator de telefoane? Cine e nebun sa invete pana krapa si apoi sa se angajeze la stat, unde sa mute trei dosare dintr-un loc in altul?

          Fugim de aceasta realitate, nu ne convine, Si pentru ca nu ne convine, ne facem ca nu o vedem. Ca sa avem constiinta impacata, incepem sa ne plangem de vitregia sortii, de partidele politice, de profesori, de parinti, de Covod, de orice se poate.

          ====

          Si atunci, daca se cer doar diplome, cine si ce eforturi sa faca si mai ales de ce?

          Episodul on-line din aceasta primavara a evidentiat falimentul educatiei din Romania. Falimentul este de altfel cunoscut, nu mai era nevoie de o noua dovada.
          +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
          + Solutie nu exista, asta cred ca trebuie sa intelegem cu totii. +
          +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
          Atat timp cat societatea va cere diplome seci, educatia le va livra.

          Orice incercare de a imbunatati educatia pastrand cadrul legislativ economic actual va conduce inevitabil la exportul competentelor astfel obtinute.

          Imbunatatirea educatiei on-line, atat cat s-ar putea este in acest cadru putin probabila, greu fezabila si mai ales total inutila.

          • dacă privim lucrurile dintr-o anume perspectivă, lucrurile sunt așa și totul e pierdut. Trebuie însă să vă gândiți că școala românească funcționează în Europa și produce absolvenți pentru piața europeană. Din cauza asta lucrurile nu sunt complet pierdute și un feedback există și va fi probabil tot mai puternic. Absolvenții de liceu din România vor să meargă ( și merg, an de an) la universități europene ( ăsta e și motivul pentru care calitatea celor locale scade) , absolvenții universităților locale caută să lucreze pe piața europeană ( fie direct fie în „lohn” prin contracte cu firmele locale). Putem considera asta o pierdere… sau nu; până la urmă produce o presiune pe școlile locale mai puternică decât ar putea să o facă economia locală slab dezvoltată, așa cum bine remarcați, iar efectele o să se producă; din păcate societatea evoluează în ritmul ei, poate noi nici nu le vom vedea :) . De fapt principala problemă a învățământului de azi e năluca învățământului de ieri. Care era de fapt greșit, dar toți vor să îl „restaureze”. Dar despre asta poate altădată… nu e la subiect

      • multumesc si eu, as mai aduga nevoia ca fiecare scoala (sali de curs, holuri, suprafete comune, etc) sa fie dezinfectate la inceputul si sfarsitul zilei, iar elevii sa fie incurajati sa se spele pe maini/dezinfecteze la intrare si iesire din clase

        • Se „dezinfecteaza” mereu.

          Incercati sa „incurajati” un adolescent sa se spele pe maini la scoala. Mai ales in situatia in care sunt doua chiuvete si nu e niciun sapun.

      • Domnule Doru Valentin Căstăian,
        Adaug următoarea informație :

        Când Ministru al Educației (în guvernul Cioloș) era Daniel Funeriu,
        în Legea Educației Naționale – Legea nr. 1/2011 (5 ianuarie, adică în curând vor fi 10 ani de atunci) –
        în articolul 70 aliniatul (2) se prevede înființarea Bibliotecii Școlare Virtuale :

        CAPITOLUL IV
        Curriculumul învăţământului preuniversitar

        Art. 70
        (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare şi informare se organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

        (2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma şcolară de e-learning, care includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor.

        (3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa şcoala.

        (4) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a Platformei şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

        Ce au făcut guvernele și miniștrii care au urmat? (………………….)

        • Sa iti asterni dorintele intr-o lege e lucru usor. Oricine poate.

          ===

          Obstacolul consta in interesul obiectiv pentru asemenea masuri. Interes care nu exista si nu poti obliga pe cine sa aiba un interes.

          Eventual poti sa il obligi, dar o obligatie in lipsa interesului generaza contra-actiuni, dintre care cea mai cunoscuta este formalismul. Adica a face ceea ce esti obligat doar pe hartie.

          Un alt obstacol este captura statului, fata de care DNA si justitia nu au nicio putere, petnru ca DNA ancheteaza incalcarea legilor, nu elaborarea lor. Cand ai mafia manualelor ce actioneaza in mod legal, este evident ca nimeni nu va pune resurse on line. Trec peste faptul ca „Biblioteca on line” este un concept depasit.

          ===

          Romanii sunt blocati in abordarea confrom carei crearea de obligatii rezolva orice problema. Adica, in mentalitatea comunista. De piata nu numai ca fug, dar nici nu vor sa auda.

          Doar cu imbracarea in obligatii a dorintelor Romania nu isi va imbunatati educatia in veacul vecilor.

        • @ Cornelia Neagu,
          sigur nu ati fost plecata din tara?
          „Când Ministru al Educației (în guvernul Cioloș) era Daniel Funeriu,”
          Sigur?

  3. Da . Scoala va incepe pe 14.09. In conditii de pandemie. In Germania scoala a inceput deja. Tot in conditii de pandemie. Fiecare stat, in conditii specifice, trebuie sa evolueze, asa ca trebuie sa creeze conditii astfel incat copii sa invete. Copii din Romania vor invata in conditii diferite de copii din Germania, datorita diferentelor dintre state – economice, culturale, sociale etc. Activitatea de invatamant trebuie privita ca o activitate foarte importanta a societatii, activitate ce nu trebuie sa stagneze (are voie doar temporar, pentru scurt timp si in anumite conditii). Deci statul roman trebuie sa se pregateasca cat mai bine pentru septembrie. Orice meschinarie de a nu lasa copii sa invete e de blamat. E adevarat, or sa se imbolnaveasca niste copii in timpul scolii, si in Germania, si in Romania. Asta e situatia, situatie ce trebuie cat mai bine controlata. Dar nu se poate intrerupe mersul economiei, al scolii, al societatii. Trebuie sa ne adaptam la situatie. Atat.

    • Spuneti generalitati, sa fie bine ca sa nu fie rau. Cum sa se pregateasca statul roman cit mai bine ptr septembrei? Cum? Aveti solutii? O sa vedem in urmatoarele doua sapt ce se intimpla in Germania.

      Cind v-o aduce copilul covid-ul de scoala si va imbolnaveste pe dvs, sau vreo bunica si, doamne-fereste, da coltul, sa vedem cum o sa ginditi in termeni economici si la nivelul societatii. Si o sa va adaptati la situatie…

    • Cei care or sa se imbolnaveasca, or sa-i imbolnaveasca pe-ai lor, vor fi oricum si ceva cazuri grave si decese, care pot sa nu fie. Vor fi insa pentru ca nu s-a finalizat achizitia, pentru ca femeia de servici a chiulit, ca nu s-a gasit u n doctor sa faca triajul, etc, etc. Tot inainte!

  4. Nu o sa spuna nimeni ca nu suntem pregatiti si asta nu numai in Romania, autoritatile daca ar da astfel de semnale ar fi fatal, suntem pregatiti ca peste tot dar cu lipsuri si sa nu aveti impresia ca undeva in Europa situatia este mai roz, au aceleasi probleme, stati linistit, singura diferenta, mai putina agitatie in spatiul public si incercarea rezolvarii in fiecare soala in parte a problemelor.
    Decentralizarea are deja loc, la nivel loc apar initiative si e bine pt ca nu peste tot situatia pendemica este identica, avem zone foarte afectate in care copiii ar trebui tinuti acasa, in alte zone pot merge la scoala in conditii speciale. La Tulcea nu-i ca in Bucuresti la Vaslui sau in Cluj ca la Craiova.
    Fiecare astepta „directive” si fonduri, laptopuri, de toate, de la Bucuresti ca asa am fost invatat, au trecut 30 de ani de atunci si inca nu s-a inteles ca invatamantul are loc pe plan local, cu resurse locale si responsabilitati locale. Cei din minister n-au cum sa stie care este situatia in fiecare catun si orasel din Romania, imposibil, cei de fata fiind in masura sa rezolve, daca vor , problemele.
    Marea problema, gandirea si asumarea independenta a actiunilor si chiar daca cineva ar fi in masura s-o faca se loveste de legi si altele care ii complica viata si mai mult.
    Cu cat lucrurile sunt mai simple si clare se poate actiona ca atare, in Romania si nu numai aproape imposibil, totul e complicat pt ca lumea pe care am cladit-o este complicata si pe zi ce trece suntem din ce in ce mai depasiti de situatii de tot felul.

    • „Cei din minister n-au cum sa stie care este situatia in fiecare catun si orasel din Romania, imposibil, …”
      Serios? S-or ofili daca muncesc putin? Statistici cer in nestire, daca s-ar si uita pe ele, le-ar centraliza ar sti. Dar banuiesc ca fac doar dosare mari si voluminoase, pe care nu se uita nimeni…
      Si apropos de pregatiti/nepregatiti, hai sa ne amintim ca in Ro nu se asteapta nimeni sa ninga in ianuarie…

  5. O situatie pandemica complicata , dublata de o situatie economica devenita complicata , comitent cu o situatie politica si mai complicata ,colac peste pupaza peste toate acestea se suprapune si inceputul noului an scolor . Un corp profesoral ,perceput de autorul textului ,necalificat – să ajute şi să preia parte din sarcinile celor care s-ar expune unor riscuri majore. Profesorii români nu sunt verzi şi înfloritori. Mulţi dintre ei sunt bolnavi şi şubrezi în nenumărate feluri. -O decizie guvernamentala (buna decizie )muta nu numai intreaga responsabilitate la administratia locala , la corpul directoral al institutiilor de invatamint ,in ultima instanta , responsabilitatea revine profesorilor ce vor fi parte impreuna cu elevii la acest risc epidemiologic .Din nefericire pentru omenire aceasta pandemi nu are inca o solutie de rezolvare sanitara , inca stiinta nu are metode eficiente de a combate virusul . Singurele solutii ,doar de protejare, sunt pina la urma simple si la indemina tuturor ,Profesorii intervin in cadrul cursurilor la clasa sau online (cei care pot face asta vor gasi folositoare acesta metoda o data cu trecerea timpului ) in acest moment , nu doar predind la clasa cunostiintele pe materii, ci si in formarea ca cetateni a elevilor , ce trebuie sa invete de mici respectarea unor reguli printre care si cele mai elementare masuri de protectie impotriva actiunilor virusului .Repetate la nesfirsiit aceste proceduri semi – medicale se vor intipari in intelegerea comuna a elevilor . Desigur un rol foarte important revine parintilor ce vor fi si ei parte a acestui demers general , rol important si in cadrul familiei . Respectarea acestor masuri va face parte si din controlul permanent , din supravegherea continua a membrilor familiei (unul raportat la altul ) . Constatam cu totii ca virusul nu dispare, nici cind temperaturile exterioare cresc ,nici cind ele scad si nici nu a fost gasit inca un remediu , vacin sau tratament medicamentos ,care sa rezolve situatia .Sunt absolut convins de reusita demersului pozitiv al comunitatilor si asta se va vedea in curind prin modul in care comunitatile vor raspunde acestor provocari . Demersul guvernamental, in sine, este benefic el uninind efectiv cetatenii in cadrul comunitatilor si in locurile unde isi duce fiecare propria existenta . O noua apropiere intre oameni devine astfel posibila ,dar nu una corporala(aici vom avea o distantare clara ) ci una de sustinere, de protejare reciproca ,de unitate .-Gurile rele- (ca forma de exprimare ) ale unora dintre noi usor -negatoniste – isi vor schimba discursul dupa ce rezultatele ce vor aparea (in timp )vor incepe sa apara .Pina atunci sa privim zimbitori pe cei care inca nu cred in capacitatea umana de a se adapta chiar si in cazul in care virusul va face parte inca multa vreme din cotidianul nostru . PROTEJARE si iar PROTEJARE

  6. Pai cind au fost reprezentantii statului roman competenti? In plus, nu numai ca sint incompetenti, in cirdasie cu profitorii, actioneaza impotriva propriilor cetateni. Impuscat si batut oameni la revolutie, mineriade, mitinguri fara sa fie nimeni vinovat. Furturi de miliarde, paduri, proprietati ramase nepedepsite. Iar despre sindicalisti, ce sa mai vorbim: Ciorbea… Cum e unul mai rasarit si mai „contra” puterii, cum e corupt cu o functie calduta…

    Pe de alta parte, pina acum de ce nu au protestat profesorii pentru faptul ca scolile nu au toalete si autorizatii? Ca nu sint manualele gata la inceputul anului? Ca programele au fost facute varza? Ca s-au inconjurat de colegi si sefi cu diplome dubioase? Ca BOR isi baga nasul in educatie? Ca Pop a dizolvat comisia ce ancheta plagiate „live” in timp ce era in sedinta?… Lista e infinita, dar oamenii sint mereu prea prosti sau prea comozi in ziua alegerilor.

    • Nimeni nu va protesta daca a imbuibat.

      Politicienii romani imprumuta Romania pentru a-si mitui electoratul.

      Pentru ca electoratul sa intelega ca e platit din banii copiilor (cei care vor returna imprumuturile parintilor lor puturosi si imbuibati) este necesara fie o criza, fie o perioada de intelegere sociala de decenii.

      ===

      Invatamantul romanesc este exact cel pe care societatea aceasta de puturosi imbuibabi il cere: formal, fara noima si cu singurul scop de a lua povara cresterii copiilor de pe umerii parintilor 6 ore pe zi.

      Astfel, parintii au mai mult timp sa se uite la televizoare cu diagonala mare, sa bea bere si whisky si sa crape de boli cardiovasculare.

      ===

      In aceste conditii, invatamantul on-line nu poate fi nici mai bun nici mai prost decata cel fizic Este la fel de fara noima.

      Invatamantul on-line are insa un avantaj: da posibilitatea elevilor sa ignore paiatza numita „profesor” si sa invete asa cum trebuie, ceea ce trebuie si cum trebuie.

      In orice forma a sa, online sau fizica, scoala romaneasca este o piedicca in calea invatarii.

  7. Mulțumesc, rațional că întotdeauna domnule Castaian.

    Da, cea mai mare problema este realizarea unei platforme de lecții online accesibila tuturor. Cu ajutorul căreia profesorul să urmărească progresul elevilor de acasă. Profesorii universitari au deja aceasta experiență a online-ului (cei din domeniul tehnic mai ales), având cursurile vizibile și accesibile pe paginile facultăților. In format document sau chiar filmulețe YouTube.

    Nu transmiterea informatiei va fi problema. Ci evaluarea. Aici ar trebui lucrat, la un ghid de bune practici cu sugestii și tehnici. Este mai bine să se evalueze temele prin imaginile primite? Este mai bine sa se corecteze temele in grupul clasei? Este mai bine sa se predea in timpul orei sau exista așteptarea că elevii să fi citit deja lecția și timpul sa fie folosit pentru evaluare?

    Descentralizare ar trebui sa fie și în relația dintre școala cu elevi, părinții putând opta pentru prezenta fizică la școala sau prezenta online. Nu am nici o îndoiala ca foarte mulți părinți vor refuza să își trimită copiii la școală, fizic. Chiar și cei din mediile defavorizate, chiar si cei din rural. Fiecare școală ar putea face rapid, cu ajutorul secretariatelor și al diriginților, un sondaj telefonic rapid pentru a se vedea procentual câți părinți doresc revenirea fizica a copiilor lor la școala și câți doresc învățământ online. Și asta ar rezolva problema lui „daca”. S-ar putea lua o decizie majoritară, bazata pe așteptările părinților.

    Nu s-a vorbit inca nimic despre clasele terminale, probabil „pregătirile” online vor rezolva de la sine problemele.

    Pe de altă parte, acesta forțare a online-ului și a tehnologiei va conduce către o disrupere foarte puternica pe piata muncii. Încet, încet, munca „tradițională” cu fluturare de hârtii va dispărea, împinsă la gunoi de noua generație. Tinerii care învață online și se vor descurca online cu toate problemele vor fi foarte reticenți la „dosarul cu șină”. Locurile de munca ale celor „tradiționali” vor fi foarte zguduite peste 3-5 ani. Reconversia către online a tuturor serviciilor și a meseriilor ar trebui să înceapă de pe acum. :|

    Școala online nu este doar despre cum doamna de desen va cere poze la pictura făcută acasa, ci despre cum se va adapta sa pună note la imagini create cu sorturi dedicate. E de bine, spun eu. :)

    • Pana aici cu democratia, este absurd sa fii acord cu o decizie luata de majoritatea parintilor. Iti asigura ceilalti parinti siguranta copilului tau?
      Oricum, nu toti copiii au loc in clasa, a opta pentru online e benefic si pentru copilul tau si pentru ceilalti.

      • Nu cred in decizia majorității, nu în plină epidemie. Fiecare părinte este responsabil pentru copilul lui și decizia este individuala, nu majoritară. De aceea este nevoie de opțiunea online bine reglementată. Cine dorește își poate duce copilul la școală, nici o problema. Dar cine nu dorește prezenta fizică la școala, trebuie sa aibă opțiunea online clar stabilită.

    • Scoala on line mai are un impact simpatic: demonstreaza ca poti urma scola din Scotia sau din Australia din fotoliul din sufrageria din Cocarlati.

      Si apoi poti incerca sa lucrezi si sa te muti in Scotia sau in Australia. Ca doar nu vei fi nebun sa inveti inginerie nucleara la o universitate din Scotia ca sa vinzi haine la un mall din Timisoara?!

      Pandemia va contribui probabil la polarizarea lumii in state castigatoare si state perdante. Resursa cea mai importanta in acest mileniul al cunosterii este reprezentata de tineri. Pe care Romania ii alunga iar invatamntul on-line favorizeaza aceasta alungare, intr-o masura mai mare decat cel fizic..

      • @Dedalus, da, cred că va fi o disrupere, o străpungere in ceea ce privește școala și competențele cerute pe piata muncii. Și da, o faliere între statele care investesc in învățământ și statele cărora nu le pasa. Ganditi-va doar la Canada de acum 20-40 de ani care „importa” doar imigranți cu studii superioare (cel puțin asta era cerința pentru România). La fel Germania, între cei 1 milion de imigranții, i-a reținut pe cei cu educație și studii superioare.

        Din ce in ce mai multe companii organizează propriile cursuri de pregătire a angajaților. Nu mai contează la interviul inițial daca știi că 1+1=2, ci dacă ești dornic sa înveți, daca ești istet si ai privire de ansamblu. Restul te învață ei.

        Ceea ce ar trebui să facă statul este „centrala nucleară”. Care sa stimuleze tinerii să învețe fizica nucleara. Cat mai multe „centrale nucleare” -sugestiv numite așa.
        Romania nu alunga acești tineri strălucitori datorita învățământului online, ci datorita faptului că acești tineri straluciti nu au unde munci în alta parte decat la mall. Atunci, de ce să își mai bată capul cu învățarea? Sau, de ce sa se risipească in Ro?

  8. 1. Nu sunt un adept al invatamantului online, nu din conservatorism, ci din convingerea ca un bun profesor nu isi poate „dona” discipolilor sai intreaga sa capacitate, in cadrul a ceea ce se intelege azi prin invatamant online.

    Voi expune un exemplu. Cum poate oare un bun profesor de matematica sa explice celor, sa zicem, 24 de elevi ai sai, fenomenul numit „convergenta sirurilor de numere reale”, in contexul in care atat el, cat si elevii sai nu au la dispozitie decat un banal instrument precum Microsoft Teams(alte platforme mai bune nu prea exista). E un chin, cu eficienta de cel mult 50%. Restul se pierde.

    Un invatamant online cu eficienta aproape egala cu cea a traditionalului „face to face” ar presupune ca profesorul sa se afle intr-o incapere dotata cu o tabla si cu un sistem performant audio-video la care sa fie conectati toti elevii sai. Evident sistemul trebuie sa functioneze perfect, in sensul ca reteaua(ce poate fi chiar internetul) sa nu aiba intarzieri(delay) sau intreruperi. Fiecare elev trebuie sa vizualizeze pe intregul ecran imaginea profesorului la tabla. In cazul interactionarii, fiecare participant la lectie(elevi plus profesor) trebuie sa vada pe intregul ecran pe cel ce se exprima la un moment dat. Evident, presupunem ca elevii(studentii) particicipa la lectie din dorinta de a se dezvolta si nu din dorinta de a obtine o diploma.

    De fapt, in aceasta ultima situatie semnalata(dorinta de obtinere de diplome fara acoperire), orice tip de invatamant este un fiasco. E o problema reala, avand in vedere dorinta de parvenire a unei majoritati a romanilor!

    Este posibil asa ceva astazi? Din punct de vedere tehnic? Evident da! Este posibil asa ceva azi in Romania? Evident nu! Daca sistemul corupt se mentine, nu va fi posibil niciodata. Sansele Romaniei de a ajunge la astfel de performante sunt mici in orice conditii(chiar si fara coruptie). Poate peste cativa zeci de ani, daca exista vointa si dorinta de schimbare.

    Acest sistem este evident sigur in conditii de epidemie! Optim ar fi ca fiecare institutie de invatamant sa aiba propriul ei sistem.

    2. Ce se intampla acum in legatura cu anunturile privind inceperea scolii „face to face” pe 14 septembrie 2020, sunt lucruri care denota amatorism si iresponsabilitate. Ori, mai grav, nu e vorba de inconstienta, ci de interese de ordin electoral. Se profita de faptul ca o masa relativ majoritara de tembeli vrea „libertate” si „normalitate”(nu mai conteaza cine a instigat masa de tembeli) si li se da ceea ce vor, pentru ca, in curand, tembelii vor vota. Fac o paranteza: deci vor decide, ei, tembelii, ce se va intampla cu Romania in viitorii ani.

    Asta e o actiune absolut criminala. Scolile si universitatile sunt predispuse in a deveni rapid focare de infectie cu SarsCov2, mai ales in conditiile in care, aproape sigur, conditii de igiena anticovid minima nu vor fi realizate(datorita coruptiei, lipsei banilor sau inconstientei directorilor sau rectorilor). Plus indisciplina specifica in sensul nerespectarii regulilor de protectie anticovid de catre elevi(studenti), dar si de catre profesori( li se spune negationisti, dar ei de fapt sunt prosti sadea).

    Situatia va deveni tragica, vom avea multe infectari si decese in randurile cadrelor didactice. Si astfel, nu vom mai avea invatamant deloc, nici macar online, pentru ca nu vom mai avea profesori.

    Am deosebita rugaminte ca acest comentariu sa fie postat, pentru ca reprezinta REALITATEA….pe care, din nefericire, putini dintre cei care o inteleg au si curajul de a o spune clar si raspicat. Expresiile dure au fost folosite in comentariu pentru a accentua anume adevaruri care sunt in general nespuse, sau spuse cu jumatate de gura.

    • Nicio epidemie nu a omorat 100% din populatie, pana acum. Din punct de vedere biologic, supravietuirea speciei este asigurata de un bagaj genetic minim adica de o populatie minima.

      Probabil ca supravietuirea catorva mii de exemplare umane ar fi suficienta pentru supravietuirea speciei, asa ca sunt optimist.

      Supravietuirea speciei nu este conditionata de cea a civilizatiei, In definitiv, gorilele nu au telefoane mobile, si tot supravietuiesc. Educatia este o componenta a civilizatiei, asa ca omenirea va supravietui si se va reface si fara ea.

      ===

      Intr-o perspectiva istorica mai apropiata: educatia moderna nu depinde de profesori, ci de existenta si manifestarea unor obiceiuri de conectare sociala in scopul cunoasterii.

      Pandemia ne demonstreaza acest lucru — dar numai daca vrem sa vedem. Altfel, nimeni nu e mai orb decat cel care nu vrea sa vada.

  9. Sustin ideea ca parintii ar trebui sa aiba posibilitatea de a alege, sunt multe exemple din alte tari in care lucrurile au scapat de sub control chiar si in aceasta varianta (o fosta colega locuieste in Atlanta, a optat ca fiica ei sa urmeze varianta online, 70% din copii au ales sa mearga fizic la scoala; nu au reusit sa treaca de prima saptamana, s-au inregistrat 900 de cazuri in scolile din regiunea respectiva, fiind nevoiti sa le inchida). Posibil sa accepte, pana la urma, si la noi, varianta online, insa doar cu caracter de exceptie, pentru cazurile care vor putea fi documentate medical. Si pt care nu vor considera, probabil, necesar sa dezvolte instrumentele si competentele existe in acest moment. E pacat mai ales ca toate acestea ar fi utile si in varianta scolii fizice, de exemplu librarii virtuale cu resurse pe care elevii si profesorii sa le poata accesa cu usurinta, lectii inregistrate care sa reduca presiunea pt redactarea integrala in caiet (mai ales in cazurile in care nu exista manuale, de exemplu pentru copiii care in toamna incep clasa a VIII-a).

    • Sa inteleg ca doar daca se imbolnavesc trei sferturi, cei ramasi sa faca on-line !?

      ===

      Exista resurse on-line, elevii le folosesc deja. Nu le folosesc profesorii, pentru ca nu stiu cum. Sunt obisnuiti doar sa dicteze si sa ameninte cu note slabe. Ce pretentii poti sai ai…

      • A, nu… probabil nu am explicat bine. De acord cu dvs, si eu sustin inca de la inceput identificarea, imbunatatirea si folosirea resurselor on line, precum si posibilitatea parintelui de a opta. Exemplul dat de mine era pentru a intari acest lucru, chiar si in varianta asta (ie. posibilitatea de a alege online, deci mai putini elevi prezenti fizic la scoala) existand riscul de a aparea focare de infectie care sa impuna inchiderea scolilor. Cu atat mai mult, nu inteleg de ce nu se face nimic pt dezvoltarea competentelor si resurselor pt online

        • Nu se face nimic petrnu specializarea pentru on line pentru ca:
          a) nu are cine sa faca – nu exista in Romania specialisti
          b) nu intereseaza pe nimeni – romanii nu dau doi bani pe educatie, le place doar sa vorbeasca despre ea, la modul general

          Am explicat in alte postari de ce consider ca este asa si de ce ara cred ca nu exista solutii: Romania este la jumatatea drumului intre national-socialismul ceausist si capitalism, unde va sta mult si bine. Timp in care tinerii vor pleca din tara pe capete.

          ===
          Guvernul arunca bani pe 500.000 de tablete total inutile, pentru ca nu tabletele invata, ci elevii – care au oricum majoritatea smartphone si nici nu se mai uita la tablete.

          Apoi ministerul elaboreaza niste proceduri on-line doar pentru protectia salariilor cadrelor didactice. Oricum nu are cine sa faca nici pregatire profesoniala pentru on-line si nici macar o procedura ca lumea.

          ===

          Oricum vor aparea focare. Masurile de prevenire sunt doar pentru aplatizarea curbei si intarziere pana la aparitia vaccinului.

          Eu nu am o preferinta anume pentru online sau fizic. Ceea ce ma intereseaza este ca oricare din scenarii va fi aplicat, sa fie aplicat cu cap si cu responsabilitate.

          Cum insa in Romania si capul si responsabilitatea se intailnesc mai rar decat platina, mi-e teama ca vom scapa in mod natural de problema imbatranirii populatiei,

    • @ Adriana Burlacu
      Cred că fiecare părinte trebuie să aleagă pentru copiii lui. Dacă este mai sensibil, copilul va sta acasă.

      În comentariul meu din 15.08.2020, ora 18:11, găsiți articolul 70 al Legii Educației (Legea nr 1/2011).
      În aliniatul (4) scrie că trebuie să se ÎNFIINȚEZE Biblioteca Școlară Virtulală și Platforma școlară de e-learning, care includ (citez):
      “- programe școlare,
      – exemple de lecții pentru toate temele din programele școlare,
      – ghiduri metodologice,
      – exemple de probe de evaluare”.

      Așadar de aproape 10 ani există OBLIGAȚIA PRIN LEGE ca acestea să fie ÎNFIINȚATE (de către Guvern, prin Miniștrul Educației).
      De aproape 10 ani miniștrii nu și-au îndeplinit o OBLIGAȚIE DE SERVICIU.
      Miniștrii nu răspund pentru că nu fac ceea ce postul (și legea) îi obligă să facă?
      ………………………………
      Cum ar fi ca un pompier să nu acționeze în fața unei clădiri în flăcări?

      • – Exista sisteme de management al educatiei online, unele chiar gratuite.
        – Programele sunt postate de mult timp. Nu le citeste nimeni, dar le critica :-).
        – Resurse sunt cate vrei – macar pe YT. Iar daca stii engleza, ai mai multe decat poti duce.
        – exemple de lectii – sunt disponibile pe tot felul de web-site-uri.
        ===
        In 30 de ani cred ca toata lumea a inteles ca fiecare e pe cont propriu, statul roman e in continua disolutie si singura treaba a ministerelor este sa isi incaseze salariile.
        Vreti o solutie? Otopeni.

        • @ Dedalus
          Între prieteni
          – Este ziua soției și nu știu ce să-i dăruiesc.
          – Dă-i o carte.
          – Nu pot, mai are una.

          ÎNTREBARE:
          Într-un exercițiu cu mai multe operații ce se face mai întâi, adunarea sau înmulțirea?
          Caut și găsesc două afirmații:
          1. Adunarea se face înaintea înmulțirii.
          2. Înmulțirea se face înaintea adunării.
          Afirmațiile sunt contradictorii, nu pot fi adevărate în același timp!
          Care dintre aceste două afirmații este adevărată?
          Caut din nou și găsesc răspunsul: Niciuna.

          Caut cam mult, era mai bine dacă cineva îmi indica unde găsesc răspunsul corect la întrebarea de la început, privind ordinea efectuării operațiilor.

          • Ca sa gasesti cartea cadou, trebuie sa mergi totusi la librarie. :-).

            In cursul unei cautari pe internet, fiecare urmeaza o anume cale, descoperind acele resurse care i se potrivesc.

            ===

            Intrebarea din exemplu Dvs are in realitate mai multe raspunsuri corecte, ce depind de ceea ce vizeaza cel care intreaba.

            Cel intrebat nu are cum sa clarifice ceea ce vizeaza cel care a intrebat.
            ===
            Am pus in Google „programe scolare” si am primit rezultatul imediat. Am pus „sisteme de management al invatarii” si am primit rapid raspunsul.
            Mai departe insa depinde de mine cum caut, depinde de ceea ce doresc de fapt. Degeaba as intreba pe cineva ce caut eu.

            In unele forumuri nu iti raspunde nimeni daca este evident ca nu ai depus un minim efort sa cauti tu informatia respectiva.

            • @ Dedalus

              O rugăminte:
              Scrieți răspunsul corect la întrebarea mea:
              „Într-un exercițiu cu mai multe operații ce se face mai întâi, adunarea sau înmulțirea?”

  10. „Un invatamant online cu eficienta aproape egala cu cea a traditionalului „face to face” ar presupune ca profesorul sa se afle intr-o incapere dotata cu o tabla si cu un sistem performant audio-video la care sa fie conectati toti elevii sai.”

    Aceasta modalitate de predare nu inseamna invatamant on-line.

    Invatamantul on-line are o serie de instrumente didactice specifice (resurse – nu e acealsi lucru cu manuale; cooperari – nu e acelasi lucru cu discutia fizica intre elevi; certificari-nu e acelasi lucru cu notari etc.).

    Din pacate insa este hazardat sa ceri cadrelor didactice ce „predau” prin dictare si verificarea temelor sa deruleze invatamant on-line.

    Chiar si imbecila idee a guvernului de a arunca banii din taxe si impozite pe tablete petrnu elevi demonstreaz ca nimeni nu intelege ce inseamna invatamant on line.

    • Stimate domn, eu sustin, printre altele, un curs de Analiza Functionala. Daca nu cunoasteti domeniul, puteti sa va informati prin intermediul internetului in legatura cu ceeea ce reprezinta aceasta ramura a matematicii. Ulterior am rugamintea sa-mi recomandati resurse existente utile unui astfel de curs sustinut in cadrul invatamantului online.

      La acest curs studentii mei pot fi impartiti in 3 categorii: buni(maxim 3-4), medii si slabi. Sunt multi ani de cand nu mai am studenti foarte buni sau exceptionali.

      Neexistand in mod evident resurse online(putinele resurse existente, de slaba calitate, nu prea sunt open acces si sunt gazduite de universitati modeste; ma refer la exact ceea ce spuneti dumneavoastra, nu la cursuri sau monografii open acces), o solutie ar fi sa construiesc aceste resurse. Intrebarea este de ce as face-o? Cei cativa studenti buni inteleg totul oricum, nu au nevoie decat de un curs bun si putin ajutor la chestiunile foarte dificile. Ceilalti au nevoie de ajutor masiv pentru a intelege macar notiunile fundamentale. Fara prezenta mea fizica alaturi de ei, ar fi un dezastru.

      Resursa online ar insemna o munca imensa, cu mult mai mult decat un curs si o lista de probleme pentru seminar. Ar insemna sa inlocuiesc interactiunea. La un moment dat, dupa definirea unor concepte, trebuie sa inserez demonstratii interactive pentru teoremele accesibile, dar si probleme, pe care sa le ofer spre rezolvare, la un pas gresit programul sa atentioneze studentul, sa-i mai lase timp, apoi sa deschida explicatii ajutatore, iar sa lase timp, apoi sa se poata accesa solutia sau solutiile corecte. Si acestea toate de un nr foarte mare de ori. Si ca sa realizezi asta trebuie sa fii si un bun absolvent de informatica. Daca vrei sa faci ceva serios.( a propos de cei ce ofera resurse online prin Romania).

      Fac o paranteza! La orice nivel trebuie procedat cam la fel!

      Drumul pe care-l parcurgi nu e unic. Poti ajunge la rezultate importante pe cai diferite. Decizi asta in functie de calitatea studentilor, lucru pe care nu-l cunosti decat dupa cateva saptamani de la inceperea cursului. Apoi incepi sa iei decizii in legatura cu ce cale alegi catre teoremele importante ce ofera aplicabilitate in diferite alte domenii. Decizi astfel incat sa optimizezi competentele pe care le dobandeste studentul, functie de posibilitatile intelectuale si talentul sau matematic. In conditiile in care domeniul mentionat este destul de dificil.

      Deci cred ca ne-am lamurit in ceea ce priveste invatamantul online!

      Spun IN MOD CLAR ca oricum s-ar desfasura, la orice nivel si cu orice resurse, interactiunea online in invatamant nu poate atinge nivelul de eficienta al celei face to face. Cand profesorul este slab, chestiunea este un fiasco independent de modul de interactiune. Intr-adevar eu ma gandesc la ceea ce inseamna predare la dsciplinele matematica, informatica si fizica.

      IN MOD EVIDENT, acum, in timpuri de pandemie cu risc mare pentru populatie, pledez pentru desfasurarea activitatilor in regim online. Nu sunt inconstient si nu doresc tragedii in lant! Daca nu va fi asa, repet ce spuneam in alt comentariu, peste catva timp nu vom mai avea invatamant din lipsa de profesori.

      Nu conteaza absolut deloc daca ceea ce spun este considerat a fi bun sau rau. Dar asta e solutia care produce cele mai putine pagube.

      • Intrebarea mea ar fi ce intelegeti dvs. prin „interactiune”?
        Da, intr-adevar, educatia on-line apartine conectivismului, nu se reduce la simpla disponibilitate a cursurilor on line.
        Informatic, avem Learning Management Systems ILMS), unele open access, altele platite, unele mai avansate, altele- basic :-).
        Deci din punct de vedere tehnic, nu e nevoie sa re-inventam roata. Trebuie doar sa o platim :-).
        Dar, din punct de vedere didactic situatia este cu mult mai complicata. Imi vine foarte greu sa cred ca in 3 -4 luni cineva fara nicio pregatire didactica poate sa gestioneze un proces educativ conectiv. Observati ca nici nu mai folosesc termenul „online”.
        ==
        Ceea ce as face eu in asemenea conditii ar fi sa utilizez un LMS ieftin si, impreuna cu studentii, sa creez o procedura educativa de baza mixta- adica aducand doar cateva concepte din conectivism si practicile on-line: FishBowl online (daca sunt multi studenti, e convenabil sa lucrezi concomitent cu 2 grupe cu roluri diferite – plus ca e mai incitant), as initia un concurs de aplicatii practice (cat se poate).

        Conteaza mult insa fiecare indrumator (nici nu mai vorbesc despre „profesor” , asa ceva nici nu mai exista intrun mediu de invatare de acest tip :-))

        Mai sunt si alte metode, in orice caz insa nu m-as hazarda spre un conectivism „ca la carte”, pentru ca, intr-adevar, nu exista nici timp si nici resurse financiare.

      • @Arnie Ieri am postat un comentariu care continea pdf-ul unui curs de Analiza Functionala de pe site-ul ETH-Zurich ( institutie care nu are nevoie de prezentare), in speranta ca va fi de folos studentilor dumneavoastra ( macar celor cativa interesati cu adevarat de materie).
        Nu inteleg de ce acest comentariu nu a aparut: il mai postez o data.

        people.math.ethz.ch/~salamon/PREPRINTS/funcana.pdf

    • Stimate domn, printre profesorii din Romania(ma refer la cei care profeseaza in Romania) exista si profesionisti de prima mana. De acord, sunt foarte putini si vor fi din ce in ce mai putini.

      Ar trebui sa fiti mai atent in exprimare. Altfel, dati apa la moara unor trogloditi care injura global si fara discernamant. Faptul ca numarul de buni profesionisti e mic se datoreaza exact maselor de trogloditi fara discernamant. De fapt toate chinurile prin care trece Romania din dec 89 incoace se datoreaza maselor de trogloditi fara discernamant.

      Citesc multe comentarii despre invatamantul romanesc pe contributors(articole si comentarii la articole) si sunt uluit de faptul ca mai nimeni nu intelege care a fost drumul parcurs de invatamantul romanesc de la Spiru Haret incoace. Absolut nimic despre reforme ale programelor scolare preluate din Franta si Polonia in perioada interbelica si pastrate, de exemplu, la matematica, pana prin anul 1975.

      Absolut nimic despre cine sunt cei care au produs performanta in invatamant in perioada comunista si ca au facut-o pe cont propriu, pentru ca erau valorosi si isi iubeau profesia. Cei ce ridica in slavi inv din perioada comunista o fac pentru a elogia comunismul, ceea ce e complet fals. Valoarea inv romanesc in perioada comunista, nr de mari specialisti pe care i-a produs(specialisti care au profesat si unii profeseaza inca in universitati de prim rang din USA, Franta, Canada, Germania, Italia, Australia) a fost rezultatul muncii, pasiunii si talentului unor profesori deosebiti.

      Nu vad pe nimeni in stare sa enunte clar de ce a ajuns azi asa de rau inv romanesc. Care e cauza nr mare de impostori? Nu cumva gandirea si comportamentul de tip comunist care inca bantuie masiv prin Romania? In conditii de pseudodemocratie toate jigodiile au devenit PROFESORI…..si se falesc, ignorand putinele valori care mai sunt inca prin tara.

      • Cauza dezastrului din educatia romaneasca am mai enuntat-o cu multe detalii, chiar si in comentariile la acest articol.

        Pe scurt, educatia este exact asa cum o cer economia si societatea. Aceasta cerere este obiectiva, nu trebuie confundata cerea cu dorinta.

        Cererea se aplica si corpului profesoral, adica daca nu exista cerere de competente. Pur si simplu!

        Exista o preocupare obsesiva pentru cresterea calitatii corpului didactic. Eu spun ca asa ceva este imposibil in conditiile in care piata cere diplome formale si nu competente.

        Natura statului trebuie schimbata, economia trebuie trecuta pe baze capitaliste reale, nu trebuie perpetuat aces mish-mash de capitalism cu comunism. Daca vom accepta acest lucru, solutiile imbunatatirii educatie vor veni de la sine, pentru ca atunci piata va actiona si va aparea si cererea de competente.

        Mai simplu spus: cerereea de competenta va aparea daca si numai daca o asemenea competenta va genera profit, iar lipsa sa- pierdere.

        Masurile sunt foarte simple:
        a) deficit zero
        b) legarea leului de Euro (Plano Real – Brazilia)
        c) – in extremis- Consiliu monetar, dupa experienta Bulgariei

        Sigur, se pot imaginau variante. Dar in niciun caz cu politica de acum nu ne vom dezvolta. Si nu vorbesc despre un partid anume, ci despre toate. Toate au in vine sannge national-socialist.

        Pur si simplu este imposibil sa imbunatatesti educatia in conditiile statului pe jumatate national-socialism din prezent. Nu se poate, orice ai face – societatea va anula orice masura din educatie.

        ===

        Invatamantul din comunism ajunsese perfect adaptat societatii comuniste. De aceea era eficient si preamarit si astazi de unii care nu inteleg ca nu mai suntem comunisti, deci nici educatia nu poate fi de tip comunist (ca organizare).

      • @ Arnie
        Vă mulțumesc că subliniați necesitatea exprimării civilizate.
        …………………………………………………
        De ce cred eu că învățământul românesc a ajuns așa cum e acum:
        * Pentru că nu s-au făcut angajări/avansări după competență, ci după PCR (pile, cunoștințe, relații), carnetul de Partid cântărind foarte greu.
        * Condiția (formală) la angajare a fost existența unei diplome. A început goana după obținerea unor diplome.
        * Școala s-a transformat din ce în ce mai mult într-o AFACERE foarte profitabilă (în care se câștigă din meditații, din consistente “atenții” din partea părinților, din taxe școlare, etc).

        În aceste condiții numărul troglodiților a tot crescut.

  11. Ceva nu inteleg: de ce scaderea cantitatii de cunostinte predate si, uneori, asimilate- pe o perioada de timp totusi limitata ( probabil la mai putin de 1 an) – e considerata o catastrofa? Oare, faptul ca copiii nostri vor intra posibil in activitate cu o serie de cunostinte lipsa/ superficial intelese din cauza amanarii/ fragilizarii procesului de invatare din cauza pandemiei, poate sta in fata unei tot mai previzibile situatii sanitare critice? Aceleasi lipsuri in educatie ( vizibile de atatia ani ) nu prea ne-au ingrijorat pana acum la toate nivelurile. Am devenit, deodata, foarte scrupulosi, cerand un maxim de invatatura in conditii de minim de posibilitati. Nu cumva suntem ipocriti? Si daca, in situatia prezumata de catre guvernanti, colapseaza sistemul datorita cresterii numarului de imbolnaviri in randul profesorilor/ elevilor/parintilor ( si par a fi „sanse ” mari sa se intample), nu ar fi mai grav decat o abordare mult mai putin abrupta, ” pas cu pas” si cu evaluari periodice, la nivelul fiecarei scoli?

  12. vorbiți SF-uri, de unde clase cu sisteme de teleconferinte audio-video?! că să nu mai vorbim că aprope toate scolile în toate clasele ar trebui să aibe asemenea sisteme?! ce lărgime de bandă ar trebui asigurată că din 30 de clase simultan dintr-o scoală de exemeplu să fie transmisă la calitatea acceptabilă asemenea videoconferințe?!…dar pentru toate scolile dintr-un oras??? voi stiti cat costă treaba asta ?? si cine plătește cand ei nu sunt in starea să rezolve problema wc-urilor din curte si a igienei normale in toate scolile din RO?! Si cine plateste eventualii profesorii necesari in plus care ar rezulta din divizarea claselor ??? Daca ar fi dorit să rezolve problema aglomeratiei in clase nu comasau clasele si nu se ajungea la un numar asa mare de elevi in clase.

    • O banala camera de cateva sute de lei, pusa pe rezolutie mica poate transmite prestatia profesorului. Nu e nevoie sa ii vezi perii din mustata :-).

      Transmisia (sau, la rigoare, inregistrarea si transmiterea, pentru a nu aglomera sloturile orare) este o banalitate. Nu asta e problema, ci faptul ca e nevoie de o metodica speciala, pe care ma indoiesc ca o stiu prea multi.

      ===

      Aglomeratia in clase – nu e peste tot. Dar, intr-adevar, numarul de ore din planul cadru este aproape dublu fata de cel acceptabil din punct de vedere didactic si inacceptabil din punct de vedere al igieniei.

      Sunt prea multe materii, prea multe ore, parcursul este fenomenal de rigid, diversitatea scolilor este nula, transparenta- nula. Toata lumea stie aceste probleme. Dar mai sunt doar cateva sapatamani, vom vedea.

      • Se pare ca nu prea sunteti in domeniu. Iulia are perfecta dreptate. Si dvs aveti dreptate cand spuneti ca echipamentele (inclusiv camera) sunt ieftine (mai mult, sunt luate o singura data, deci se si amortizeaza in timp) dar atat! Ceea ce e esential intr-un invatamant la distanta de calitate, care sa suplineasca pe cel real, e tocmai INTERACTIUNEA, unde, cum spune Iulia, se ajunge la banda de transmisie IN TIMP REAL si in AMBELE SENSURI. Nu e doar o simpla inregistrare si transmisie, cum spuneti dvs., deci nicidecum o banalitate. Si asta e doar una din problemele majore. O alta ar fi supravegherea elevilor. Cum poti lasa singuri acasa, cat parintii sunt la servici, elevi de 6-10 ani (si nu numai), cum poti fi sigur ca vor urmari/participa la invatamantul on-line? Astea consider eu a fi problemele majore.

        • Stiu ca educatia conectiva nu se reduce la o simpla transmitere on line.
          Dar se discuta despre camere video, nu despre invatamant la modul general.
          In plus, nu se face cinemtografie, e suficient sa fie clar si mai ales sa fie transmis ceea ce trebuie, nu figurile cursantilor :-). E complet ineficient sa utilizezi banda cu asa ceva.
          Invamantul on line, chiar la modul ultra-primitiv practicat in Ro nu este o telescoala bi-directionala. Dar daca asta vrem, putem sa o facem ieftin. Ca nu foloseste nici ieftin si nici scump, asta e alta discutie.
          ===
          Daca e nevoie de parinti ca sa supravegheze participarea elevilor, este superclar ca lectiile respective nu sunt bine facute.
          Dar, intr-adevar, invatamantul primar este prabusit total, si, din nefericire, nu are la indemana prea multe alternative. Sunt 4 ani pierduti din viata, pentru mai nimic. Daca se face asa ceva on line, vor fi 4 ani pierduti on line, oricum ai privi lucrurile.

          • Da, daca va referiti la invatamantul existent. Eu ma refeream la ce ar trebui sa fie, daca tot e vorba sa se introduca invatamant on-line. La unul cu adevarat eficient, profesorul TREBUIE sa vada si fata elevului, ce face el, cum actioneaza/reactioneaza. Ca la clasa.
            Nu neaparat sa supravegheze participarea si in general. Din cate stiu nici legea nu permite lasarea fara supraveghere a copiilor sub o anumita varsta (sigur e asa in alte tari). Apoi cati copii nu ar face altceva decat sa stea la scoala, daca ar putea? Asa ca fara o minima supraveghere, degeaba spuneti ca e vina lectiilor prost facute. E in firea copiilor sa se fofileze daca pot, indiferent cine si cum face lectiile.
            Astea sunt alte discutii. Aici, daca am inteles bine, era vorba de invatamant la clasa vs invatmant on-line si cum ar trebui procedat ca sa fie eficient.

            • O lectie bine facuta va atrage elevii. Dar ne-am obisnuit atat de tare sa consideram anormalul drept normal incat nimeni nu isi mai pune problema asa.

              Toata lumea crede ca de fapt tinerii si copiii trebuie obligati sa invete. Realizati cat este de dauatoare e aceasta abordare?

              ===

              De ce considerati ca profesorul TREBUIE sa fie in fata elevului? Spre pilda, in Zoom nu e in tot fata elevului?

        • Interactiune?!

          Cu 30 de elevi intr-o clasa, obositi-morti de 5 ore pe zi, indopati cu hrana nesanatoasa, cu parinti dezinteresati si cu activitate fizica zero barat?

          Cu elevi obligati sa invete pe de rost tampenii fara sens, pentru ca apoi sa dea examene fara rost?!

          Chiar si asa, cate ore interactive poate face un profesor? Vorbesc despre ore real-interactive, nu despre parodii de genul catorva intrebari de forma.

          Nu s-a facut nicio analiza pe aceasta tema, din cunostintele mele, in 30 de ani. Oare de ce?

          ===

          Dupa parerea mea, aceasta ofensiva impotriva on-line are ca motiv ascuns faptul ca in online devin vizibile pentru toata lumea incompetanta si dezinteresul.

          Iar modul de gandire comunist nu se dezminte nici in invatamtnul romanesc de astazi: „Oricine alticineva in afara de mine este raspunzator pentru calitatea muncii mele: ministerul ca nu ne-a dat platforme, parintii ca se opun, elevii ca nu participa, guvernul ca nu ne-a dat tablete.” Dublat de scuza extrema „Nu sunt platit pentru asta!” – de fapt, singura ratiune pentru care sunt multi platiti este sa stea pe scaun si sa dicteze din carte.

          Nu s-a trecut pana la pandemie la eductia online din motivul de mai sus: in online nu se mai poate ascunde dezastrul. Pe care de comun acord scolile si inspectoratele, cu buna-stiinta l-au ascuns si continua sa il ascunda. Se va intarzia si aplicare online pana cand se va gasi o modalitate de ascundere si in acest mediu a incompetentei si dezinteresului.

          • Astea sunt alte discutii. Sunt de acord, dar nu cred ca aici se discuta calitatea invatamantului in general, ci cum sa se procedeze pentru inceperea scolii, ce solutii sa se aplice. Daca amestecam subiectele si tot mai adaugam si altele, se poate discuta o multime si nici nu se va ajunge nicaieri.

            • Tocmai despre asta discutam: nu se poate dezbate subiectul cum se va face scoala, cand este de asteptat ca una din variante- cea on line – sa fie refuzata din motive straine de dorinta unei educatii de calitate.

  13. „Aşadar, nu am prea multe motive de speranţă. Dacă privesc în jur e un deşert.”

    Îngăduiți-mi, vă rog, să propun o perspectivă mai puțin emoțională asupra subiectului. Lipsa de speranță este devastatoare pentru o societate (numeroși români au părăsit îara din această pricină) și este necesar să găsim rațional împreună soluții la problemele expuse de autor.

    În România, învățământul la distanță a fost numit „jocuri pe calculator cu x și 0” și denigrat cu îndârjire deopotrivă de profesori, părinți și părerologi de toate felurile. Acum aceștia sunt nevoiți să-l reconsidere și le este extrem de greu. Ceilalți fac educație online cu performanțe excelente, mai ales că digitalizarea procesului de învățământ este firească și cât se poate de necesară.

    Pe de altă parte, deși a crescut numărul de infectări, cazuri grave și decese, actualmente indicele de transmitere se află în jurul valorii 1, ceea ce înseamnă că epidemia a ajuns într-o zonă „de platou”.

    Dar, când și de ce au început să crească numărul de infectări, cazuri grave și decese? Când și de ce am avut motive întemeiate să cred că „nu am prea multe motive de speranţă. Dacă privesc în jur e un deşert.”?

    Pentru că nu s-a întâmplat tocmai demult, în memorie ne este proaspăt momentul în care d-na Renate Weber, apropiata ignobilului domn CP Tăriceanu, a contestat la CCR legea care stabilea măsuri ceva mai stricte și cât se poate de raționale de sănătate publică. Iar CCR, ca instrument aflat la dispoziția PSD, a admis ca de obicei tot ceea ce a dorit PSD.

    Consecințele sociale grave ale politicianismului alianței PSD-ALDE-UDMR sprijinită ProRomânia nu se oprește aici. Pentru a obține cu cinism câteva voturi ei pregătesc o moțiune de cenzură, care are șanse reale să fie adoptată, întrucât dețin majoritatea parlamentară. Astfel, administrarea și organizarea în perioada epidemiei despre care face vorbire autorul articolului, inclusiv în domeniul învățământului, vor fi făcute cu mult mai mare dificultate.

    Așadar, asistăm încă o dată neputincioși la o atitudine de profundă iresponsabilitate din partea majorității parlamentare,cea care dețin cu adevărat puterea în România. Asta ne costă nu doar educația copiilor, ci și sute de vieți și reprezintă un imbold să mergem la vot la apropiatele alegeri, astfel încât să nu mai avem guverne dezastruoase precum Grindeanu-Tudose-Dăncilă și nici președinți ai Camerei Deputaților infractori, care să fie duși din Parlamentul României direct în penitenciar!

    • Invatamntul on line a avansat foarte mult, pe langa Romania. Care Romanie nu a depasit in educatie epoca lui Ceausesc, ba chiar a regresat spre perioada Chivu Stoica.a

      In ultimii ani finantari de-a dreptul bizare din partea sectorului privat au avansat un model stupid de invatamant on-line, care a facut multe deservicii acestuia.

      Romania si-a facut-o ca mana ei si in acest caz romanii nu pot da vina pe Guvern, care nu a intervenit in niciun fel.

      Este inca un argument ca de fapt societatea si economia nu cer pur si simplu nicun fel de educatie, ci doar o spoiala de cunostinte de baza.

      ===
      Vom vedea cum functioneaza reglajul democratic, foarte curand.

      Simplul fapt de a nu mai avea infractori in politica nu inseamna mare lucru- poti avea conductori prosti gramada cu acelnasi efect (si nicio lege nu sanctioneaza prostia cu puscarie), sau indivizi inteligenti, curati, dar abili in a-si promova propriul ego (vezi Turcia).

      Atat timp cat societatea romaneasca va permite puturosilor sa o duca excelent si va alunga astfel pe cei merituosi din tara, nici educatia nu va fi altfel decat e acum, indiferent cine e la putere. Si indiferent daca invatamantul e online sau cu prezenta fizica.

      Intr-un fel, online e mai avantajos, pentru ca poti sa il ignori usor si sa inveti singur ceea ce trebuie. Si odata ce ai invatat „ca in Vest”, nu te mai intereseaza ncici politica romaneasca, pentru ca oricum vei pleca din Romania.

      Agonie lunga, moarte curata.

  14. Constat: cite comentarii atitea pareri.
    Mai ales cind in „guvernul meu” il fixezi ca ministru pe dl Daniel Funeriu :D

  15. Necazul, când ești inginer, e că trebuie să exprimi totul în cifre ; și mai rău, nici infinit nici zero nu sunt cifre pe care ai dreptul să le folosești.
    Evident, în fiecare an școlile sunt un focar de gripe, viroze; uneori chiar de purici, păduchi, ca să nu mai vorbim de obiceiuri proaste. De asta școală cu risc zero nu există ( de asta vorbeam de ingineri și zero). Și atunci trebuie să fixezi o limită. Când vorbim de limite în cazul de față, vorbim de vieți, și e trist, pentru că nu poți stabili câte „accidente” sunt „tolerabile” . Și totuși, așa funcționează.
    Însă problema pe care o văd e că, deși hotărârea e să înceapă după caz, fie la școală ( caz în care facem ce-am tot făcut, doar cu mască) fie online, nu prea văd să se discute despre „cum” online.
    A trecut un semestru online și cred că s-ar putea trage niște concluzii, ce a mers, ce n-a mers…
    Lucrurile sunt cred extrem de diferite în funcție de nivelul de studiu; cred de exemplu că la nivelul universitar cursurile online nu sunt o problemă, dar cu cât cobori spre vârste mai mici lucrurile devin mai complicate.
    Poate că în loc de videoconferințe s-ar putea recurge la niște cursuri preînregistrate ( cu diferiți profesori, diferite nivele) pentru partea de predare, urmând ca doar partea de consolidare și „ascultarea” să fie făcută de profesor. Asta ar reduce timpul necesar profesorului pentru că altfel el ar trebui să consume un timp cel puțin dublu, ideea de videoconferință/oră clasică mixtă simultan mi se pare aproape ridicolă, chiar dacă ar fi posibilă tehnic ( în multe locuri e). Mi se pare că învățământul online e diferit fundamental de cel clasic ca metodologie; nu pot să nu mă gândesc la filmele franțuzești din perioada Lumière în care actorul își spunea tirada în prim-planul imaginii, ca într-un teatru când reflectorul îi focalizează chipul. Ce legătură e azi între un spectacol de film și unul de teatru? :) Deci nu tehnologia e problema videoconferinței, ci neadecvarea…

    • Exact: tehnologie exista, dar nu si cunostintele de didactica si metodica necesare pentru invatarea conectiva.

      Aceasta deficienta impiedica si evaluarea semestrului petrecut „on line”: nu are cine sa o faca. Din cunostintele mele, in Ro nu exista asemenea profesionisti. Cine sa ii fi pregatit? Stim ca invatamtul superior e varza de decenii. Exodul creierelor este un fenomen de masa in Romania tot de decenii.

      ===

      Sociatatea romaneasca cere diplome, invatamantul asta ii ofera, invatamantul on line tot asta face.

      Este dupa parerea mea putin naiv sa crezi ca simpla deplasare on line a invatamantului va schimba ceva.

      ===

      Invatamantul romanesc este de fapt… inexistent (daca imi permiteti licenta).

      Eforturile personale ale elevilor si parintilor sunt singurele care mai furnizeaza educatie la un nivel acceptabil.

      Invatamatul „oficial” s-a pliat rapid pe aceasta situatie de fapt si „trage spuza pe turta sa”- precum in bancul acela celebru in care o furnica de pe spinarea unui elefant ii spune acestuia: „Hai sa nu mai tropaim asa de tare, ca trezim satul!”. :-).

      Doar ca in anul care incepe educatia romaneasca va tropai on-line.

  16. „cite comentarii atitea pareri.”

    Eu cred ca e bine asa. Asta inseamna diversitate. Daca fiecare are o parere diferita de a tuturor celorlalti, inseamna ca avem o diversitate perfecta. Diversitate 100%. Si, cum noi stim deja ca „diversity is our strength”, asa cum ne invata marii nostri oameni de stat, filosofi, investitori, cintareti, actrite de la Hollywood, poeti aspiranti la premiul Nobel si jurnalisti cu salarii de 8 cifre (cifrele descriind US$), eu as zice ca putem sa ne asezam relaxati in fotolii si sa contemplam perfectiunea starii de gratie in care am ajuns, fiindca, fiind la capat de drum (obiectivul diversitatii fiind atins 100%), chiar nu mai avem nimic de facut sau pentru ce sa luptam. Gata! Avem diversitatea cea mult dorita.

    Exista, desigur, unii defetisti care insista ca asta se numeste haos si ca, acolo unde se instaureaza haosul, totdeauna apare intr-un tirziu un salvator (eventual un front salvator adus de valul revolutionar) pe un cal alb, cu sabia ridicata deasupra capului si cu priviri fioroase care va instaura ordinea trecindu-i prin foc si sabie pe toti cei care i se vor impotrivi. Dar noi stim deja ca „diversity is our strength”, asa ca defetistii nu au decit sa cobeasca. Nu ne deranjeaza, nu ne afecteaza, nu ne intereseaza.

    Ma opresc aici fiindca incep stirile la televizor.

    Sanatate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Doru Valentin Căstăian
Doru Valentin Căstăian
Profesor, publicist, traducator, doctor in filosofie (Universitatea de Vest Timisoara), realizator de scenarii pentru softuri educationale.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Vreți mai multe judecătoare? Așteptați revoluția

Respectarea egalității între sexe este un subiect de actualitate politică. În mediul politic, de pildă, această egalitate...

Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America și China

In caricatura care însoțește un articol apărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.