În deceniul şapte al veacului trecut, liderii sovietici erau convinşi că Papa Ioan Paul al-II-lea şi Zbigniew Brzezinski conspirau împotriva imperiului lor din Europa de Est. De fapt, Brzezinski punea în aplicare ideile sale privind încurajarea dizidenţilor interni, cele pe care le formulase în capodopera din anii şaizeci, „The Soviet Bloc” (Harvard University Press, 1967). Acum câţiva ani, într-o dezbatere din revista „Foreign Affairs” despre cele mai importante cărţi ale celei de-a doua jumătăţi a secolului XX pe teme de relaţii internaţionale, volumul lui Brzezinski era menţionat între acestea. Meritul lui Brzezinski a fost că a ştiut să releve antagonismele lăuntrice ale proiectului ideologic leninist, faptul că revizionismul marxist va deveni principala forţă care va dezintegra monolitul oficial. Apărut în 1967, volumul a anticipat Primăvara de la Praga începută în ianuarie şi încheiată tragic în august 1968, prin intervenţia tancurilor sovietice, şi, două decenii mai târziu, momentul Gorbaciov. Ar merita amintită şi cartea sa din aceeaşi perioadă despre rolul Americii în era a ceea ce el a definit drept revoluţia tehno-electronică. În timpul administraţiei Carter, Brzezinski a jucat un rol major în succesul negocierilor de la Camp David.
Mai târziu, cu varii ocazii, a criticat poziţiile radicale ale dreptei israeliene şi a susţinut fără echivoc opţiunea pentru două state ca fiind soluţia conflictului israelo-palestinian. În dialogul cu Gati, care încheie volumul, Brzezinski răspunde cu sinceritate la acuzaţiile conform cărora ar fi fost anti-Israel sau, mai rău, antisemit. Acestea sunt desigur calomnii grosolane. Brzezinski a crescut într-o familie care dispreţuia antisemitismul. În calitate de consul polonez în Germania la jumătatea anilor treizeci, tatăl său a oferit vize evreilor germani care încercau să scape din infernul nazist. În numeroşii ani petrecuţi la Columbia, Zbigniew Brzezinski a devenit un veritabil intelectual new-yorkez, personificarea cosmopolitismului. Nu a făcut niciodată un secret că ţările în care se simte acasă, în afară de Statele Unite, sunt Polonia şi Israelul. Concepţia sa asupra lumii nu conţine nici un bigotism, exclusivism etnic sau prejudecăţi. Aşa cum sugerează Francis Fukuyama, Brzezinski a reuşit întru totul atât în opoziţia morală faţă de imperialismul sovietic şi de colonizarea Europei de est, cât şi în efortul său de a promova o perspectivă realistă în legătură cu îndelungatul conflict din Orientul Mijlociu. O persoană extrem de privată, a cărui imagine este una austeră, sustrasă fervorii mediatice, un fidel al cărţilor, ideilor şi conceptelor, personajul căruia prietenii îl alintă cu apelativul Zbig este de fapt un mare intelectual, un mentor generos şi un strateg vizionar. În încheiere, doresc să citez memorabilul descriere făcută de Brzezinski lui Putin ca dictator, pe care îl consideră „o imitaţie parţial comică a lui Mussolini şi un personaj care aminteşte ameninţător de Hitler”.
Textul de faţă este versiunea lărgită a recenziei volumului editat de Charles Gati, „Zbig: The Strategy and Statecraft of Zbigniew Brzezinski”, cuvânt înainte al Preşedintelui Jimmy Carter (The Johns Hopkins University Press, 2013), pe care am publicat-o în „International Affairs” (vol. 90, no. 2, 2014).
Traducere de Bogdan C. Iacob.
Oare mai exista asemenea vizionari activi in administratia americana sau la Bruxelles? Nu sunt sigur, dar parca Leon Panetta se dovedise a fi un f. bun strateg, din pacate a avut niscaiva scandaluri amoroase si a trebuit sa se retraga de la Pentagon.
Cand esti in cercul care gandeste viitorul unei mari natiuni pentru urmatorii 50 de ani, exista o linie foarte subtire intre previziune/prognoza si scop/linii directoare/masuri. As spune mai degraba ca se scapa informatii despre cum vor modela omenirea.
Se simte lipsa unui continuator.Nu a mai aparut nimeni la acest nivel sau al lui H.Kissinger.Vestul nu mai are virfuri de acest nivel.
Mi-a facut placere sa citesc serialul cu ” Zbig” . Acesta propunea la un moment dat o solutie ” finlandeza” pentru Ucraina. Si apropo de asta, cred ca diplomatia romaneasca poate sa-si declare falimentul, gestiunea crizei ucraineene este o noua ocazie pierduta:
http://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/03/20/claponul-diplomat-voiaj-de-placere-in-ucraina/
Buna ziua, D-le Tismaneanu, greselile colosale care se fac in aceste zile pe tema unei reunificari pasnice nu ne mai lasa timp sa va mai citim, din pacate. Imperiul liderilor estici din Europa de Est… Parca suna mult mai putin acuzator decat imperiul liderilor vestici din Europa de Est (sic!). Silviu Brucan avea o vorba, de fapt o emisiune TV, „Profetii despre trecut”, cred ca din aceasta retrospectiva ZB este o relicva a vizionarismului despre razboiul rece, dar am impresia ca lumea are mai multa nevoie de germeni politici, decat de relicve. As mai observa ca fiecare piatra care a fost smulsa din sistemul bipolar a fost incorporata in sistemul unipolar, care a facut posibile razboaie si jafuri ca la drumul mare, care au generat imense probleme umanitare. Cu siguranta, lumea a a invatat o lectie, o unica superputere inseamna de fapt o dictatura globala.
„…memorabila descriere făcută de Brzezinski lui Putin ca dictator, pe care îl consideră “o imitaţie parţial comică a lui Mussolini şi un personaj care aminteşte ameninţător de Hitler”. Din nou, eternul şi fascinantul Vova Putin…
Domnule Profesor, dacă ştiţi pe undeva pe planeta asta vreo piaţă sau vreun supermarket unde simţul umorului poate fi cumpărat la kilogram, daţi-i adresa şi tovarăşului Putin, că are MARE nevoie! Mă refer la acest caz:
http://www.hotnews.ro/stiri-international-16866055-ziarist-din-rusia-anchetat-dupa-cerut-lui-vladimir-putin-trimita-fortele-armate-pentru-proteja-populatia-functionarii-corupti.htm
Polonia sub mantia papala a mai sfasiat odata Europa in urma cu vreo 25 de ani, iar acum sub obladuirea UE a dezgropat din nou securea razboiului facand din Ucraina o noua Yugoslavie. Prin urmare cortina se va lasa din nou asupra estului, iar Ucraina si vecinii ei vor avea numai de suferit. Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par ca sunt, iar spectrul lui Hitler bantuie mai degraba la vestul cortinei…
Ca întotdeauna, Diavolul are şi avocaţi. Unul dintre ei este şi Dan Coe, care se erijează în procuror, punând sub acuzare anticomuniştii şi anticomunismul!
Postacii ultrastângişti nu pot şi nu vor să admită faptul că pe lumea asta mei există şi oameni care nu mai suportă comunismul şi dominaţia sovietică (da, am scris bine, pentru că Putin vrea să refacă URSS-ul!). Şi atunci se apucă să construiască scenarii conspiraţioniste, făcând variaţii pe tema ceauşistă cu „agenturili strâini”…
Nu exista in toata Europa un stat mai artificial decat Ucraina si daca americanii ii iubesc atat de mult pe ucrainieni ar trebui sa-i primeasca pe toti la ei acasa. Cand vine vorba de emigranti din estul Europei se impun restrictii si loterii si cand vine vorba de mexicani si israelieni se da drumul la liber.
În realitate, nu există în toata lumea un stat mai artificial decat Federaţia Rusă! Iar cei care îi iubesc atât de mult pe rusnaci ar trebui să emigreze acolo, să constate pe pielea lor ce „frumoasă” e viaţa în regimul de inspiraţie KGB-istă instaurat de tov. Putin.
In Republica Concesiune nu exista stanga si dreapta si exista doar profitul trusturilor straine.
Se vede de la o poştă că ai fi preferat profitul Sovrom-urilor! Cât despre nick-ul tău, te dă de gol că eşti ori miliţian, ori comunist, ori manelist. Sau toate trei la un loc!
Se pare ca din tragedia de la Smolensk, de-acum vreo 3 ani, parca, Polonia nu a invatat nimic. Mai Marii Lumii s-au grabit sa fie solidari la necazul Poloniei dar cenusa emanata de nu-stiu-ce vulcan, de prin Islanda, i-a impiedicat. Mare tragedie! Doamna Merkel si daca pleca pe jos din Berlin tot ajungea la comemorare. Nu a putut…
Daca nu ma insel a fost desfiintata ca stat de 4 ori. Ultima oara, hitleristii si sovieticii i-au ciuruit… dar Perfidul Albion le-a sarit in ajutor, conform acordurilor, cu sfaturi si muuuuulte reprosuri la adresa invadatorilor. Oare de ce traiesc cu impresia ca va urma runda a 5-a?
In ceea cel priveste pe Marele Zbig, impreuna cu Kissinger, au reusit sa puna in genunchi URSS dar ce-au lasat in urma lor se pare ca noii urmasi nu-s in stare nici sa puna doua paie cruce. Sunt prea plini de sine si asta o sa-i coste.
Cred ca marea lui realizare e faptul ca nu l-a lasat pe Obama sa intre in jocul israelienilor cu razboiul impotriva Iranului. Un adevarat vultur…