miercuri, septembrie 30, 2020

Zece hohote de râs sau formula remaniată a guvernului Dăncilă

În ultimii ani ai dictaturii comuniste, să fi fost prin 1987 sau 1988, Secția română a Teatrului de Stat din Oradea a introdus în repertoriu o piesă de dată recentă a comediografului Tudor Popescu. Se chema “Zece hohote de râs” și era o succesiune de pilule deloc îngăduitoare la adresa realităților contemporane.
Teatrul primise din partea forurilor ideologice dreptul de reprezentare, regizorul Alexandru Darie a montat un spectacol de-a dreptul exploziv, probabil că cineva din instituție sau din afară avusese grijă să înștiințeze comisia de vizionare că va trebui să dea dovadă de maximă exigență și vigilență revoluționară drept pentru care Comitetul județean de partid era reprezentat de însăși secretara cu probleme de propagandă. Venise și un cenzor din partea Consiliului Culturii și Educației Socialiste.
Deși comicul spectacolului era desăvârșit, eu, aflat fraudulos în sală, -mă invitase regizorul care, de altfel, mă prevenise că s-ar putea să asistăm la unica reprezentație- nu am auzit nici un singur hohot de râs ieșit din gâtlejul „forurilor responsabile”. Mi s-a povestit mai apoi că obiecțiile acestora au fost nenumărate, dar că cel mai tare enervase o pilulă anume. Aceea în care două prietene ce s-au întâlnit pe neașteptate își destăinuiau una alteia de unde și-au făcut aprovizionarea. Găsiseră ciorapi la farmacie, pixuri la magazinul de pantofi, lenjerie de corp într-o papetărie, câte ceva de-ale gurii într-o prăvălie specializată pe produse metalo-chimice. “Ați văzut un astfel de haos în comerțul socialist?” a întrebat, enervată foc, propagandista șefă după care a decis amânarea premierei. Aceasta avea să iasă la public la câteva luni după aceea, mutilată. Din cele zece hohote de râs promise nu au mai rămas decât opt și acelea intens coafate. Desigur, “căzuse” pilula pe care am rezumat-o în rândurile de mai sus.
Mi-am amintit de piesa lui Tudor Popescu și de spectacolul lui Alexandru Darie în formula în care am avut șansa de a-l vedea în cerc restrâns doar cel mult 30 de persoane zilele trecute. Atunci când am aflat numele unora dintre cei care au fost propuși de CexN al PSD spre a face parte din formula remaniată a guvernului Dăncilă. Italienista Lia Olguța Vasilescu propusă la Transporturi, profesorul de educație fizică și fotomodelul Ilan Laufer trimis să gestioneze banii uriași pe care îi învârte Ministerul Dezvoltării, un ins care s-a apucat de facultate la 36 de ani și având o figură de kolhoznic desemnat pentru ministerul Muncii, matematicianul Daniel Breaz cocoțat în fruntea Ministerului Culturii și Identității Naționale. Mi-l și imaginez pe dl. Breaz întrebând, vizitând un Teatru, unde sunt birourile actorilor, așa cum jur că a făcut-o un inginer forestier numit mai demult să conducă o instituție de spectacole ori mirat tare de ce sunt atâția violoniști în componența unei orchestre simfonice. Nu s-ar putea eficientiza munca, adică să rămână trei care să cânte mai tare? -se putea întreba spiritul riguros și cu morală provizorie precum aceea a iezuiților din Provincialele lui Pascal, spirit pe care sunt mai mult ca sigur că îl posedă rectorul universității din Alba Iulia. Așa suna o replică de mare efect din schița lui Viorel Cacoveanu Inspecție la filarmonică. Fac această precizare pentru ca, nu cumva, Doamne ferește, să fiu acuzat de plagiat la stârpirea cărora sunt mai mult ca sigur că va veghea d-na Ecaterina Andronescu, așa cum a făcut-o și în 2012 în cazul Victor Viorel Ponta. Închei, așadar, comentariul de azi exprimându-mi satisfacția că cei care lucrăm în învățământ am avut noroc. Ne-a avut bunul Dumnezeu în paza lui. Căci- cine știe?- altminteri CexN putea să desemneze drept ministru de resort un cofetar,un patiser sau o fostă frizeriță. E drept, doamna Andronescu a pornit cu stângul. Cu o rectificare bugetară negativă. Treziți-vă, doamnă!
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. De ce oare trebuie sa mai punem astfel de intrebari.Eu nu mi le mai pun. Stiu inca din perioada 1948-1989 o maxima. ,,Cine stie joaca, cine nu, invara pe altii.” Se mai spunea atunci : ,,Fie om cat e prost, mintea-i vine dupa post.” Asa ca lucrurile vor continua . Nimic nu se va shimba atata vreme cat ,, competenta” vine la pachet cu apartenenta la partid si,de multe ori si cu ,, contributia” la sustinerea financiara a acestuia. Cum sa ne explicam ,, rotarea cadrelor”? De ce oare atunci cand au fost propuse au fost ,, competente”, bine pregatite ca sa ocupe functia incredintata de partid, ca dupa cateva saptamani sau luni,tot acelasi partd, sa constate ca nu sunt capabili?

    • Atunci sa adaugam o alta butada din aceeasi vreme:

      – De ce se face rotatia cadrelor?
      – Ca sa nu roada soarecii sacul …

  2. Cu hohotele de ris ne vom alege. Vestul nu discuta de fringhie in casa spinzuratului cind e vorba despre comunism.
    Intr-un articol alaturat:
    „Cum a fost întâmpinată cartea de intelectualii de stânga din Franța?”

    – „În tăcere, n-au vorbit despre ea, nu există această carte pentru ei. Sunt trist că lucrurile stau așa, mi se pare că e o reacție stupidă din partea lor. Sunt oameni inteligenți, deci este o greșeală morală din partea lor.”
    Fara discutie, „oameni inteligenți”, in niciun caz cu studii precare, incaltati in slapi ori stirbi.
    NB,
    se zicea pe atunci ca, tot la o asermenea vizionare, citiva ac tivisti s-au aratat scandalizati cerind cenzurarea spectacolului. Unul dintre ei, Maurer se zice, ca era mai dezghetat, a intervenit: sa lasam lumea sa mai si rida, ca doar cu atit se va alege. E un fel de supapa de presiune.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

Ce-i de înţeles când se votează în municipiu USR-Plus iar în sat un primar PSD mort. Lecţii pentru 6 decembrie

Dincolo de anecdotică, alegerile locale aveau de răspuns la două mari întrebări, decisive şi pentru parlamentarele din 6 decembrie. Prima: mai persistă...

What is next sau cum să citim rezultatul alegerilor locale prin ceața declarațiilor politicienilor?

Votul e adesea pasiune, rareori rațiune. Cel de ieri a fost un amestec destul de echilibrat de rațiune și pasiune.

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.