Pe la începuturile preocupărilor mele în IT ( vorbim despre mijlocul anilor ’90) pe când Microsoft nici nu avea propria stivă TCP/IP, Novell domina lumea rețelelor de calculatoare. Folosind în prima fază stiva proprie, celebrele IPX/SPX, iar apoi omniprezentul protocol Internet, Novell reușise să construiască un ecosistem care chiar și acum mai are fani și nostalgici. Sistemul lor de management centralizat ( de obicei se folosea un server novell netWare și stații Dos, ulterior Windows) era în același timp puternic și solid.
Despre Novell și legendara sa fiabilitate au circulat numeroase povești, cea mai spectaculoasă fiind probabil cea despre serverul ascuns din greșeală de un perete de rigips care a continuat să funcționeze mulți ani la o universitate americană deși nimeni nu mai știa unde se află. Să nu uităm că vorbim despre epoca Windows 3.11/Windows 95, cu supărătoarele lor ecrane albastre și limitări de toate felurile.
Apoi, țin minte că la o prezentare a unui produs nou, cred că Windows 2000 Server, Microsoft a anunțat că Novell nu mai este principalul competitor iar în viitoarele studii comparative se vor concentra pe evidențierea avantajelor față de Linux, care devenise principalul produs concurent.
Cum a reușit Novell această contraperformanță într-un timp atât de scurt, deși avea în continuare un produs superior din multe puncte de vedere ?
Explicația e probabil mai complicată, dar simplificând, putem rezuma astfel: o politică de piață catastrofală.
Microsoft a intrat pe piața produselor de rețea abia după “achiziționarea” Windows NT . Limitările soluției oferite de ei au fost compensate de un marketing agresiv și de o politică de prețuri pe măsură.
În plus, serverele Microsoft aveau o interfață grafică familiară ( asemănatoare cu cea a stațiilor de lucru) și o integrare mai bună cu clientul, mai ales începând cu familia Windows 2000. Cum desktop-ul Windows a monopolizat piața, integrarea între client și server însemna integrarea între Windows Desktop și server, permițând firmei lui Bill Gates să integreze software-ul client direct în sistemul de operare.
Astfel, aceștia au fost capabili să ofere unei piețe în plină expansiune soluții de management rezonabile la un preț rezonabil. În tot acest timp , Novell, încrezător în superioritatea soluțiilor lor, a păstrat o politică a prețurilor ridicate, ba, mai rău ( amănunt pe care l-am aflat în timpul documentării pentru articol) în încercarea de a crește profiturile a afectat și profiturile resellerilor, care evident că au început să migreze spre producătorul concurent.
Totuși, Novell și produsele lor nu au dispărut de pe piață , chiar dacă au fost cumpărați de Attachmate în 2010 ( se pare că achiziția încă nu s-a finalizat din cauza unor complicații legale).
Spre deosebire de alte companii mari care s-au prăbușit spectaculos, Novell a reușit să se stabilizeze și să supraviețuiască.
In 2003 Novell a achiziționat Ximian ( dezvoltator de software open source ) și SUSE Linux , o distribuție de Linux destul de populară mai ales în Germania . In acest fel și-au asigurat o bază pentru produsele de tip server ( aplicațiile de management al identității au fost portate pe acesta) cât și un sistem de operare de tip client, ca alternativă la Windows. Interesul pentru Ximian a venit de la faptul că aplicațiile acestora erau orientate către Linux Desktop: RedCarpet ( redenumit ZENworks) , aplicație de management, Evolution ( un client de mail de tip enterprise) și Mono , portarea pe Linux a suportului pentru aplicațiile .net. Astfel “dotați”, au încercat o revenire în piață, în 2006 lansănd SUSE Linux Enterprise Desktop sub sloganul “linux is Ready” , fără prea mare succes însă. În treacăt fie spus, deși Desktop-ul are și versiune free, care arată foarte bine ( personal cred că SUSE a fost mereu cea mai “arătoasă” distribuție de Linux) politica prețurilor mari nu s-a schimbat prea mult, lucru care îi face în continuare necompetitivi mai ales pe sectorul SMB.
Novell păstrează în continuare un număr de clienți pe zona “mission critical” și companii mari, unde prețurile sunt comparabile cu cele ale concurenților iar stabilitatea și calitatea soluțiilor poate face diferența. În această zonă au lansat mereu noi produse, din familia ZEN*. Nu pot spune cu cât succes, dar rezultatele financiare mai vechi găsite pe Internet arată venituri nete anuale de 100-200 milioane USD.
Chiar dacă nu mai este în atenția publică, Novell are o influență importantă în lumea Linux.
În general jucătorii majori, instituții financiare, agenții guvernamentale etc solicită pentru serverele pe care le folosesc diverse certificări. Desigur că aceste certificări costă și distribuțiile întreținute de comunitate nu dispun nici de mijloace nici de motivația necesară pentru a le obține. Deși e practic același sistem de operare, SUSE își permite să efectueze toate aceste teste( de compatibilitate, de securitate etc).
Novell a avut de-a lungul timpului întelegeri cu Microsoft privind intercompatibilitatea între OpenOffice și MS Offfice ( inclusiv apariția interpretorului de ODF pentru MS Office). De asemenea proiectul Mono permite utilizarea aplicațiilor scrise în .net ( destul de răspândite în mediul enterprise) pe stații de lucru Linux, iar Evolution e cel mai aproape de facilitățile MS Outlook dintre toți clienții de mail de pe Linux.
Este destul de surprinzător de ce Novell nu încearcă să valorifice potențialul de care dispune printr-o politică mai agresivă de prețuri. Nu știu dacă e incapacitate, sau poate pur și simplu filozofie zen, dar compania dă impresia unui colos adormit care s-ar putea trezi oricând, pentru că portofoliul de produse nu este de loc perimat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
După părerea mea, din păcate pentru ei, cei de la Novell au suferit de un management lipsit de viziune și care a făcut câteva mișcări total în contratimp.
– IPX a fost un protocol bine gândit dar au ținut mult prea mult să aibă control total asupra lui.
– S-au bazat doar pe faptul că au un produs superior tehnic pe partea de server dar au pierdut din vedere integrarea pe partea de client (țin minte că primele versiuni ale clientului de Win95 erau catastrofale).
– Au încercat să intre pe piața UNIX (Novell UnixWare) tocmai când piața căuta soluții pentru a scăpa de vechile UNIX-uri scumpe (vezi dezvoltarea accelerată a Linux-ului din acei ani).
– Mișcarea cu SuSe după părerea mea a fost o măsură „disperată” tocmai pentru a nu pierde de tot trenul.
Păcat. Dar despre morți numai de bine :)
Din 1992 si pana in 1997 m-am ocupat de Novell.L-am invatat greu citind sarguincios manualele ce contineau informatia in stil ermetic si foarte diluat,daca nu plateai un curs la ei era aproape imposibil sa-l inveti.
Instalam servere la firme diferite si configuram drepturi pentru useri.Statul major al armatei era si el pe Novell la acea vreme.
Tot timpul am avut senzatia ca Novell nu are nici macar 2 programatori buni cat de cat. De ce spun asta ? Viata impune oricarui sistem de servere introducerea de functii noi sau modificari pentru a deveni mai prietenos in utilizare.Novell se „scremea” si cate un an ca sa introduca nu un nou modul ci si chiar un mic script de doua randuri.Tot timpul am simtit instinctiv ca nu au un programator care sa le tina sistemul la zi si in perfecta functionare.
De asemenea am calculat cat incaseaza pentru licentierea specialistilor Novell.Trebuia sa platesti o suma considerabila pentru curs si licentiere,care trebuia innoit periodic cu alte taxe destul de mari.Doar din licentieri incasau cat sa-si plateasca salariile toti cei de la Novell chiar daca nu faceau nici o vanzare.Acest lucru m-a dezgustat profund si am simtit de atunci ca o astfel de firma nu are cum sa traiasca mult.Probabil ca la inceputuri au prins niste programatori valorosi care dupa ce au pus sistemul pe picioare au fost tratati ca si specialistii din Romania adica i-au „plecat” sau au fost trecuti avansati la un serviciu de numarat dischete intr-o magazie la un salariu suficient de mare ca sa nu plece in alta parte.
Sistemul acesta e practicat si de altii.
Ceea ce e surprinzator este ca tehnologia lor este inca viabila (acesta e motivul pentru care am scris acest articol, altfel, vorba lui Dumitru Ciobarcianu, despre morti numai de bine, dar mie mi se pare ca e un mort relativ viu ) . Afirmatia cu programatorii e discutabila daca te uiti la complexitatea solutiilor; mai degraba as zice ca e vorba de proceduri exigente/greoaie . Am avut niste proiecte cu tehnologia LDAP si majoritatea chestiunilor de programare pe acest subiect le-am citit/invatat de pe site-ul Novell, si vorbesc de un orizont de cinci ani, nu de trecutul istoric. Nu era nimic depasit tehnic acolo, dimpotriva, fața de ceilalți jucatori în domeniu ( openLDAP, Microsoft, IBM, Netscape ( asta da mort!) ) informația de pe site-ul lor parea mai clara, mai bine organizata etc. Nu am „prins” ca administrator rețele pe Novell, mi s-a intamplat sa implementez tehnologii Microsoft acolo unde fusese Novell si peste tot am auzit regrete :)
In 2011 Novell a vindut citeva sute de patente (822) pentru $450 milioane in cash. Vedeti aici o analiza a tranzactiei de patente:
http://www.fosspatents.com/2011/04/analysis-of-new-novell-patent-deal.html
Printre cumparatori: Microsoft, Apple, Oracle, EMC.
Din cate am inteles a fost o conditie a tranzactiei cu Attachmate
Interesant articolul, si-mi trezeste nostalgii… :)
Cateva precizari:
1. Microsoft nu a „achizitionat” Windows NT, l-a dezvoltat de la 0, angajandu-l in 1988 pe legendarul Dave Cutler de la DEC (arhitectul sistemului DEC VMS)
2. Asa cum se arata in articol, greselile Novell au fost in principal pe zona comerciala / marketing, dar au facut si multe greseli „tehnice”. Pentru cei interesati, recomand calduros cartea „In Search of Stupidity”, capitolul 9 – „The Long, Slow Decline of Novell”.