Zile de foc

Oricât de mult am vrea să fie altfel, nici dl. Liviu Nicolae Dragnea și nici dl. Florin Iordache nu au fost revocați miercuri din funcțiile înalte de conducere pe care le mai dețin încă la Camera Deputaților.
Nici măcar liderii Opoziției, pe care i-am văzut în aceeași seară trecând triumfători, poate chiar prea încântați de sine, prin câteva studiouri de televiziune, dintre cele atât de puține care le sunt accesibile, nu cred asta. Drept pentru care dau semne a pregătiți ca în fiecare zi să reia lupta.
Ceea ce s-a întâmplat miercuri are, mai degrabă, o semnificație simbolică. Demonstrează că Opoziția își poate pune în cui orgoliile specifice fiecărui partid în parte și se dovedește a fi capabilă să pună în practică un proiect comun. Singurul apt să certifice, prin realitatea matematică a votului, faptul că PSD a pierdut majoritatea și că plecarea lui de la guvernarea țării pe care deja a adus-o în pragul falimentului ar putea fi o chestiune poate nu de zile, ci de săptămâni.
Ajungea să vezi figura disperată, de ins lipit cu Pelicanol de scaun, de funcție și de Liviu Dragnea a juristului pe puncte și cu doctorat la Chișinău pe nume Florin Iordache și te lămureai ce fiori reci i-au trecut miercuri pe liderii principalului partid de guvernământ. În pofida glumițelor de doi lei ( ce să-i faci, atâta poate intelectul fostului student repetent al Politehnicii bucureștene!) și a veseliei afișate a lui Liviu Dragnea, a alegațiilor acestuia că tot ceea ce s-a petrecut la Camera Deputaților ar fi lucrătura președintelui Iohannis, este de domeniul evidenței că ziua respectivă a fost pentru aceasta chiar mai neagră decât dacă s-ar fi aflat în situația de a i se spune că nu i-au ieșit jocurile murdare al căror rost este acela de a schimba în folos propriu componența completelor de judecată. Ori i s-ar fi adus veste că dl. Tudorel Toader refuză, cu prețul vieții sale, emiterea unei Ordonanțe de urgență pe tema amnistiei și grațierii. Sau că dl. Codrin Ștefănescu a demisionat din PSD și a făcut cerere spre a fi primit cu maximă urgență la vreo mănăstire. Unde mai pui că tot miercuri au devenit publice cifrele celui mai recent sondaj de opinie publică marca IMAS (o garanție a seriozității, alta fiind sociologul de partid Marius Pieleanu plătit prin casieria TVR și alta dl. Alin Teodorescu) care arată că PSD continuă să alunece pe tobogan. Nu foarte bună pentru Liviu Dragnea și ceata naționalisto-peremistă care a pus mâna pe conducerea PSD este și știrea că ALDE a ajuns la miraculosul scor de 12%. O informație de natură să fim tot mai atenți la viitoarele mișcări ale d-lui Călin Popescu-Tăriceanu.
Revenind la Opoziție, trebuie adăugat că tot ceea ce s-a întâmplat miercuri poate fi interpretat și ca un mesaj bine țintit, adresat unei bune părți dintre parlamentari. Mesaj ce s-ar cuveni să pună pe gânduri independenții, reprezentanții minorităților altele decât cea maghiară și poate chiar UDMR-ul. În pofida legăturilor sale mai puternice ca oricând cu Fidész-ul d-lui Orbán Viktor care ar dori perpetuarea la putere a PSD-lui și a prietenului său Dragnea Nicolae Liviu.
Cert e că întâmplările din cursul zilei de miercuri, din repertoriul căreia nu putem omite atacurile de o vehemență nemaîntâlnită ale președintelui Iohannis la adresa liderilor PSD și a guvernului Dăncilă, fac ca proxima moțiune de cenzură să devină una interesantă. Oricum, de natură să o contrazică pe d-na Viorica Vasilica Dăncilă care a declarat zilele trecute că nu ar avea emoții în privința a ceea ce s-ar putea întâmpla după depunerea acesteia.

Sigur e doar un lucru. Până la Crăciun vom avea parte de zile de foc. Depinde doar de Opoziție și de forța ei de coagulare ca lucrurile să nu eșueze într-un foc de paie.