Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012).
Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale.
Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA.
Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu stiu de ce dar cuvintele si fotografia imi aduc aminte de Putin si Trump
@amanda13
Nu intelegi nimic despre preocuparile profunde si LEGITIME ale poporului american cand il compari pe Trump cu un dictator. El vorbeste despre ceea ce ii doare pe americani (probabil ca el nu are solutii la acele probleme, dar niste consilieri buni i le vor gasi – caci ele exista).
Iar americanii simt si inteleg (cei educati) ca valorile care au facut America simbolul Binelui – „land of the free, home of the brave” – sunt atacate infiorator de catre Internationala Socialista, infernala masinarile pusa in functiune in Occident in anii ’60 prin infiltrare ideologica in universitati si mass-media.
Remember „make love not war”. Frumos nu? Cine ar putea spune nu. Vrem pace. Opriti razboiul din Vetnam! Si Vietnamul a fost abandonat, facand posibil un alt deznodamant decat cel din Coreea. Macar jumatate de Veitnam sa fi fost castigat pt. lumea libera.
Hipiotii au fost fericiti. Nicio intrebare, nicio lacrima pentru milioanele catre putrezeau in Gulag, exterminate de catre cei impotriva carora americanii au luptat in Vietnam.
Au fost confiscati termeni precum „pacifism” sau „drepturile omului” si cu o perversitate diabolica s-a lovit in structura morala a Americii (si a Occidentului prin extensie), dand la o parte „work ethics” sau „rule of law”.
In America tensiunile alimentate de catre oameni diabolici (Noel Ignatiev) sau idioti utili (Hussein Obama) au adus-o aproape de „point of no return”. Daca nu urmeaza o guvernare republicana de minim 2 mandate cu oameni precum Ben Carson sau Ted Cruz (merge si Trump daca-si ia consilieri buni), mi-e teama ca decaderea Americii si a Occidentului va deveni ireversibila.
Trendul pomenilor universale acordate milioanelor de imigranti dirijati anual catre Occident prin invazia dirijata de catre agentii Internationalei (aflati acum in TOATE structurile politice occidentale), vor pune in genunchi economia occidentala si vor distruge antreprenoriatul, vor alimenta tensiunile sociale, vor dilua structura traditionala a Occidentului bazata pe un anumit set de norme morale. Guvernarea legitima, coerenta responsabila va deveni imposibila in aceste conditii. De aici urmeaza spirala ireversibila catre colaps.
Google „Detroit white flee”; capitala mondiala a industriei auto a devenit un imens ghetou al negrilor si musulmanilor din cauze socialismului si a presiunilor sindicale stimulate iresponsabil (sau criminal ?).
Procesul asta este acum pus in scena la scara continentala. Atata doar – „burghejii” nu vor mai avea unde sa fuga si vor deveni captivi in ghetourile continentale aflate in constructie – candva societati infloritoare.
Nicicand Revolutia Mondiala nu a fost mai aproape de victorie.
Din Iad, Marx, Lenin si Stalin exulta!
Toate povestile se incheie cu o aceiasi concluzie moralizatoare despre lupta dintre Bine si Rau. Insa atat personajele cat si concluzia sunt infirmate in cazul confruntarii dintre Hitler si Stalin. Pana si ideile privind gradele diferite ale Raului si posibilitatea alegerii intre Raul cel mare si Raul cel mic sunt infirmate in istorisirea despre cei doi dictatori. O tara nu a supravietuit sfarsitului unuia dintre monstri, cealalta a continuat sa ramana captiva dupa sfarsitul celuilalt monstru.
Nu cunosc ce oferă prezentul dar în anii ’80 portretul Tătucului exista în fiecare magazin din Republica Socialistă Sovietică Gruzia (Georgia de azi) – asta în plin avânt al Perestroikăi orchestrată de la Moscova de Mihail Gorbaciov. În mod similar, un fenomen asemănător se petrecea în prăvăliile din Turcia referitor la portretul lui Ataturk. În afara de Tbilisi și orăselele stațiune de la Marea Neagră – vitrina pentru turiști – restul Georgiei avea un aspect subdezvoltat, rural de început de secol XX. Penurie alimentară similară cu cea din România acelei perioade, magazine prin care bătea vântul, în cel mai bun caz rafturi pline cu sticle de bere, cutii de ceai (celebrul ceai gruzin, servit la samovar de la Chișinău la Vladivostok), conserve cu legume, si săpun de culoare rozalie – spuneau localnicii că era făcut din extract de petale de trandafir. Mirosea ceva mai bine decât cel de rufe românesc, dar după câteva utilizări aroma începea să te taie la lingurică ( not a keeper). Frați întru comunism cu poporul român de peste Marea Neagră, gruzinii își duceau crucea credincioși într-un spațiu geografic natural minunat, cum numai Caucazul oferă.