vineri, aprilie 23, 2021

Ziua Culturii Naționale- dincolo de cifre și de declarații politicianiste

Colectiv a fost ultimul film pe care l-am văzut într-o sală de proiecție. L-am aplaudat, am scris despre el într-un articol publicat pe contributors.ro la data de 1 martie 2020. Aprecierilor mele de spectator obișnuit li s-au adăugat, între timp, cele ale specialiștilor, filmul fiind socotit, de pildă, de criticii americani, cea mai bună producție străină  din cursul anului trecut.

Colectiv a beneficiat pe lângă o finanțare directă pentru producție și dezvoltare în valoare de 632.071 de lei din partea CNC. Regizorul și producătorul lui, Alexander Nanau, a primit totodată și alte sume de bani, alți bani fiind alocați de Ministerul Culturii în vederea finanțării participării respectivului film la diferite festivaluri și concursuri internaționale.

Am aflat toate aceste date din Comunicatul prin care același Minister al Culturii a înțeles să răspundă acuzațiilor pe care dl. Nanau le-a formulat la adresa Statului român, a Ministerului și a ministrului de resort în scrisoarea deschisă prin care refuză primirea Ordinului Meritul cultural  ce ar fi urmat să îi fie decernat chiar azi, vineri, 15 ianuarie,de președintele Klaus Iohannis, cu prilejul Zilei Culturii Naționale. Carevasăzică, în concepția d-lui Bogdan Gheorghiu și a celor care se ocupă cu comunicarea în Ministerul năpăstuit de prezența unui astfel de ministru (desigur, știți povestea, tel maître, tel valet), dacă a primit bani, și i-a primit pentru o muncă ce este apreciată și dincolo de granițele țării, domnul Alexander Nanau ar fi trebuit să fie cuminte și să tacă. Să spună sărut mâna și să se facă că nu observă nici dezinteresul vizibil de la o poștă al autorităților față de destinul culturii naționale, nici submediocritatea crasă a ministrului, o non-prezență (chiar, ați aflat ceva despre ce a făcut dl. Bogdan Gheorghiu de când, pesemne, în virtutea lipsei lui de performanțe a fost reînvestit în funcție și tace semnificativ și în guvernul Cîțu cu tot la fel de mult talent cum a tăcut și în guvernele conduse de dl. Ludovic Orban?), nici faptul că PNL nu a acordat, de când a preluat frâiele puterii, în noiembrie 2019, decât o atenție circumstanțială așa-numitelor profesii liberale.

Teatrele, filarmonicile, cinematografele, sălile de expoziții, bibliotecile, librăriile au fost printre primele închise atunci când președintele Klaus Iohannis și fostul premier Ludovic Orban au admis , în fine, în a doua decadă a lunii martie a anului 2020, existența pandemiei cu Sars-Cov-2. Dacă am putut înțelege de ce nu s-au putut desfășura o vreme activitățile cu public- și astăzi ele au loc cu intermitențe, în funcție de capricioasa evoluție a pandemiei- mi-a fost imposibil să pricep de ce au fost închise în mare grabă și de ce au fost redeschise cu o așa de mare întârziere librăriile. În ultimă instanță sunt și ele niște magazine care comercializează cărți pe care, spre deosebire de autoritățile franceze, cele de pe malurile Dâmboviței nu le socotesc drept bunuri esențiale. Chestionat în legătură cu această decizie, dl. Bogdan Gheorghiu, un campion al gafelor de toate felurile dintre care antologică rămâne cea comisă pe scena Galei UNITER, cu acid tratată de actrița Rodica Mandache, s-a bâlbâit pentru ca mai apoi să invoce niște soluții din care puteam deduce că în mintea absolventului unei obscure facultăți de actorie și fost otevist de mare calibru, susținut în vederea obținerii înaltei dregătorii de prea-cinstitul Gheorghe Flutur și mai ales de contribuțiile finnaciare ale acestuia, în librării ar fi nevoie chiar de agenți de circulație. Sectorul independent din teatre trage să moară, ceea ce i-a oferit în vederea supraviețuirii guvernul României fiind praf în ochi, asta în vreme ce același domn Bogdan Gheorghiu nu știe ce pretexte să mai inventeze pentru a o menține la conducerea Operei Române din Iași pe d-na Beatrice Rancea. Care are meritul ca, după ce l-a elogiat nemernic pe fostul primar pesedist al urbei, Gheorghe Nichita, a sărit cu arme și bagaje în barca liberală și a știut să se fotografieze și cu traseistul Mihai Chirica, și cu penalul Costel Alexe. Pe care nu mai știu cum să îl apere atât dl. Ludovic Orban cât și doamna Raluca Turcan. Cocoțat de PNL în fruntea ORDA, un anume Mario Lucian de Mezzo nu e deloc preocupat de marile întârzieri la plată prin care s-a făcut remarcată instituția pe care doar datorită apartenenței la PNL a ajuns să o conducă, ci face vorbire despre necesitatea scrierii unui cod deontologic al actorilor. Oamenii de teatru, muzicienii, balerinii nu sunt socotiți nici de noul guvern de coaliție a face parte din rândul angajaților din sectoarele esențiale și nu figurează printre cei ce ar urma să fie vaccinați în etapa a doua. În fața acestei decizii, dl. Bogdan Gheorghiu a tăcut chitic. Filosofia d-lui ministru fiind tac, nu îmi deranjez șefii și mă perpetuez în funcție.   

În ziua de 1 ianuarie, cu ocazia Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, octogenarul dirijor Ricardo Mutti a spus câteva vorbe cutremurătoare. “Muzicienii au în armele lor flori, nu lucruri care să ucidă. Noi aducem bucurie, speranță, pace, prietenie și dragoste. Cu D. Muzica nu este doar o profesie, ci o misiune. De aceea facem acest lucru. Este o misiune pentru ce ? Pentru a face o societate mai bună. Care să nu fie privată de această gândire profundă. Să ne gândim tot timpul la sănătate. Sănătatea este primul lucru cu adevărat important pe care trebuie să îl avem în vedere, Muzica ajută. Mesajul meu către guvernele din toate părțile lumii – considerați cultura ca un element de primă importanță pentru a avea o societate mai bună”.

Din câte se pare, mesajul lui Ricardo Mutti a înfiorat o lume. Nu și pe ministrul Culturii de la București (otevist fiind e foarte probabil ca d-lui Gheorghiu să îi placă mai degrabă manelele) care își drapează neputința în cifre, nu și pe membrii guvernului condus de dl. Florin Cîțu. Și tare mi-e teamă că nici pe președintele României, dl. Klaus Werner Iohannis.  

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Coane inca nu-ti este clar ca atat timp cat nu suntem educati nu vom avea cine stie ce respect pentru CULTURA? Cunosti un singur (macar unul) prost sa se minuneze in fata unui ciob (el va zice harb) al CULTURII CUCUTENI? Iar de Eminescu cum sa stie daca nu a vagabondat cu el?

    • Tu crezi ca ai cultura daca esti arogant cu cei pe care-i crezi lipsiti de cultura? cul;tura ta, bineinteles.
      Nu ai fi „vibrat” cuprins de fior, daca ti s-ar fi aratat un ciob fara sa stii ca e al culturii Cucuteni.
      Haios: deci tu stii despre Eminescu fiindca ai „vagabondat” cu el :P :D
      NB,
      nu toti pot fi oameni de cultura, unii sint de agricultura; carora, cu toata aroganta, le consumi produsele.

  2. Oamenii de teatru, muzicienii, balerinii […] nu figurează printre cei ce ar urma să fie vaccinați în etapa a doua.
    Fiecare tara are etica ei, nemtii incep vaccinarea cu cei mai batrini, fiind cei mai amenintati de moarte, personal medical etc. In Israel se vaccineaza intii cei mai tineri necesari bunului mers al societatii.

    Vorbe patimase despre necesitatea culturii nu ajuta la nimic, sa fim sinceri, exista tone de cultura la conserve, concerte, carti, filme. Exista multe iesire online a oamenilor de cultura, cine are sete de cultura are posibilitati imense de a o potoli.

    Deocamdata nu exista suficient vaccin, nici macar in Germania, care se da mare.

    Faptul ca se vorbeste despre cultura e bine, inseamna ca exista mincare, energie, etc. Mi-e teama ca daca mai dureaza mult virusul vom vorbi de piine.

    • Germania a vrut sa fie iar „moralistul” Europei, in fata fricii trecutului nazist, s-au conformat si aliniat precum un european desavarsit iar caminele de batrani se golesc deabinelea , cu peste 1000 de morti pe zi pe care nu.i mai baga nimeni in seama.
      Intradevar este discutabila varianta vaccinarii mai intai a batranilor de peste 80 ani care nu mai au mult de trait, personalul se fereste pe cat poate cu toate ca acesta este cel care raspandeste virusului in azile.
      Israelul este pragmatic, ei fiind putini. vaccineaza mai intai pe care sustin tara din motive economice dar mai ales de siguranta, tinerii si cei varste medii.
      Poate acesta varianta ar fost de dorit si in Europa.

      • Mare ingrijorare la oamenii de stiinta nemti, au murit 30 de vaccinati, care se aflau in coma inainte de vaccinare… cum draq?
        P.S Nemtii se ascund, ca intotdeauna, in vorbe mari, chipurile etica, echitatea socialista … in realitate pur si simplu nu au vaccinuri.. ajung sa taie picatura-n sapte sa ajunga la toata lumea.. Israel a vaccinat 23%, Anglia 4,5%…. USA 3,1%… Deutschland 0,9 .
        Sa vezi cind se trezeste Micron, Sur le pont d’Avignon, Frère Jacques
        Dormez-vous

        • Cu Laschet in fruntea crestin democratilor ? noapte buna, repatrierea ramane o optiune. Romanii trec la faza a 2 de vaccinare, nemtii bajbaie si dau din colt in colt, poate vor lua cu asalt precum a facut americanii Reichstag-ul.

  3. Mi-am isprăvit demult comentariile „dulci” și „călduțe”, astfel că atunci când vine vorba despre cultura românească, gândul mă duce adesea la „complicii” despre care vorbește într-un recent articol domnul Gabriel Liiceanu.

    Am văzut filmul Colectiv și am fost marcat. De fapt, evenimentele m-au marcat pentru că mi-am petrecut seara evenimentelor la doar câteva sute de metri, într-un spațiu oarecum similar …Apoi, tragedia m-a făcut să particip multe zile la proteste.

    Filmul d-lui Alex Nanau, este impresionant, însă pentru străinătate! Pentru cei care n-au habar despre lucrurile din România. Românii au datele, informațiile de a-l „citi” într-o cheie olecuță mai complexă. Să explic…

    Dl Nanau îl glorifică pe gazetarul sportiv care luptă pentru adevăr și dreptate, dl Tolontan (așa cum observă și criticii filmului). Noi, cei care am participat la demonstrațiile din 2015, care au condus la demisia d-lui Ponta, dar și la cele din februarie 2017, determinate de Ordonanța 13 (Iordache-Grindeanu ș.a.), care a siluit legile justiției, nu putem uita de activitatea MANIPULATORIE a d-lui Tolontan și de campania „Radiațiile de la Muzeul de geologie”. Domnia-sa a încetat abia atunci când familia d-lui Doru Vătășoaia i-a spus că dacă nu se oprește îl va da în judecată. Grupuri de vizitatori au amenințat că se asociază și cer despăgubiri guvernului pentru pericolul la care au fost expuși. Autoritățile pe care le apăra „vectorul” Tolontan l-au domolit.

    Mai mult, în România, se știe acum bine că Hexi Pharma, condusă de Dan Alexandru Condrea, care „s-a sinucis” în condiții îndelung controversate, a fost o firmă-bidon. Adică, una prin care SRI a obținut fonduri pentru „operațiuni speciale”, care nu putea fi bugetate (asemenea altor servicii de informații din lume, de altfel).

    Domnul Tolontan spune în film despre amenințări la adresa ziariștilor din partea unora [probabil] din „servicii”, dar domnia-sa era (și este) conectat la unele „servicii”, cele care au „beneficiat” de campania dânsului, „Rdiația”. Or, în contextul familiilor și grupurilor de interese din „serviciile” românești, în acea perioadă a fost vorba despre o luptă între două „fascii” din servicii, dl Tolontan fiind apropiat de una dintre ele.

    Ca ziarist cu o îndelungată experiență în România și cu „investigatori-sportivi” care au acces la informații „sensibile”, după cum arată filmul, întrebarea d-lui Tolontan „cine sunt cei care ne amenință” este ridicolă! Domni-sa, dacă a fost amenințat, știa cu siguranță cine l-a amenințat. Și așa mai departe…

    Nu mai insist, subiectul a fost îndelung dezbătut la vremea lui. Dar, toate cele spuse despre dl Tolontan se reflectează asupra d-lui Alex Nanau și asupra filmului. Este greu de spus dacă intenționat, sau naiv-inocent, filmul d-lui Nanau face servicii unei părți a mizerabilelor „servicii” românești.

    Așadar, actul de cultură, finanțarea și medalierea lui, oricum ar fi privite peste Ocean, sau în occidentul european, în România nu pot fi disociate de „complicii” despre care vorbește dl Gabriel Liiceanu …

    • O intamplare similara a avut loc cu prilejul ”Discursului Curcubeului”
      sustinut la Bucuresti de Presedintele Bush Junior.
      La un oment dat domnul Presedinte a aratat spre Biserica Kretulescu
      aflata cumva peste drum de tribuna oficială si a zis ceva
      despre oranduirile nedrepte pe care le-a parcurs Romania
      si care s-au duuuus … doar ce era ADEVARAT (adica biserica/credinta)
      DAI-NU-IND.

      Chestia e ca, langa biserică era (cred ca mai este) si
      Libraria Krtulescu (cultura cum ar veni )
      Iar in subsolul librariei pe vremea RSR exista
      o unitate militara discreta
      care a functionat cel putin o vreme si dupa 1989 . Probabil
      si la momentul discursului daca ne amintim ca demnitarii – sefi aiRomaniei
      aflat in acceasi tribuna erau Ilici si Nastase.
      Fara sa vrea Presedintele SUA a comis o metafora chiar mai
      acoperitoare decat intentionase.
      Nu numai religia ci si cultura dainuiau , vegheate indeaproape.

  4. Autostrăzile, de bine de rău ajungi la destinaţie, iar filosofând se vede că ambiţia lui Ahile de a călători mai mult decât broasca e fără sens.
    România fără bugetari nici n-ar exista. Ea suferă de o restanţă de vreun miliard de euro investiţii în dotarea la standarde occidentale a bibliotecilor, muzeelor, caselor de cultură şi cinematografelor de artă, pentru a le face atractive, în condiţiile în care îmbogăţitul recent de pe la noi nu prea le are cu donaţiile ca americanul.

  5. Cultura nu a avut parte dupa 1948 de o atentie deosebita decat in masura in care operele si creatiile artistice slujeau socialismului biruitor. Nici dupa 1990 cultura nu a avut parte de o atentie si financiara adecvata, fiind considerata un domeniu printre altele. Nici banii pe fonduri europene pentru cultura nu au fist folositi integral. Legea sponsorizarii si mecenatului ar trebui reformulata integral. Apoi in tarile mai rasarite ca noi, functioneaza ministerul culturii si al turismului, pentru ca si turismul trebuie sa sustina cultura, nu numai pe investitorii in sute si mii de unitati cazare, alimentatie, agrement, transport turistic, cand se ruineaza patrimoniul imobil si cel mobil dispare treptat. Dar la noi mai totul functioneaza pe dos!

Lasă un răspuns la Aristotel Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Narațiunile apocaliptice actuale despre Armagedonul climatic conțin mai multe scenarii de groază, dintre care topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanic ocupă un...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Distrugerea ICR. Final de drum

Ce veste proastă - și ăsta e un understatement. De fapt, e o veste oribilă: s-a ajuns la cel mai prost scenariu...

Deocamdată avem două stele la impactul cu Europa. Și o intrebare de la Bruxelles: Voi nu aveți nicio ambiție?

Printr-o ciudată potrivire, miercuri 14 aprilie, taman când mașinăria noastră politică intra pe contrasens, de undeva de pe lângă Bruxelles ne venea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro