joi, martie 28, 2024

Ziua Pământului – Un jubileu confruntat cu valori umane divergente

Acum o jumătate de secol, pe 22 aprilie 1970, 20 de milioane de americani – 10% din populația americană la acea vreme – au ieșit în stradă, în campusuri universitare și sute de orașe pentru a protesta față de ignoranța ecologică de atunci și pentru a-și exprima îngrijorarea față de starea planetei.

Primei Zile a Pământului i se atribuie lansarea mișcării ecologice moderne și este acum recunoscută drept cel mai mare eveniment civic al planetei. Capitalizând și hrănindu-se din patosul radicalismului și protestelor în democrațiile vestice la sfârșitul anilor 1960, prima Zi a Pământului a fost la originea unor acțiuni de success: Legile Aerului Curat, Apei Curate și a Speciilor Amenințate (The Clean Air, Clean Water și Endangered Species Acts) au fost aprobate de Congresul SUA ca ecou al evenimentului din 1970. De asemenea, în același an, președintele Richard Nixon a aprobat crearea Agenției de Protecția Mediului (EPA). Ca și în cazul instituirii primului parc național din lume (Yellowstone, 1 martie 1872, „For the Benefit and Enjoyment of the People”), multe țări au urmat rapid modelul ecologic american, adoptând legi și instituții similare. Pe de altă parte, acele succese timpurii au însemnat și debutul imixtiunilor ecologiste în dialogurile politice naționale. Și de aici s-a ajuns ca aniversarea jubileului să se confrunte cu sisteme umane dominate de valori divergente.

Situația enunțată mai sus nu e singulară. Am comentat recent (1) că un semi-jubileu – 25 ani de eforturi susținute politic și mediatic pentru stoparea încălzirii globale antropogene – a reprezentat de fapt 25 ani de eșecuri consecutive. O situație fără precedent în istoria recentă a mișcărilor încălziriste, populare și guvernamentale (2). Cum se prezintă, totuși, bilanțul ecologist la a 50-a aniversare? Paradoxal. Și această stare de lucruri ar trebui să dea de gândit atât eco-activiștilor, cât și legiuitorilor care urmăresc să obțină voturile primilor.

După cincizeci de ani de cercetări (mai mult sau mai puțin spectaculoase), trecând peste perioada imediat următoare primei Zile a Pământului, când oamenii de știință au tras semnale de alarmă apocaliptice despre o nouă și iminentă glaciație (3), s-au acumulat tot mai multe cunoștințe despre dinamica sistemului terestru, implicit a celui climatic. Ulterior, au fost semnalate și ridicate la rang de alarmă, dar cu semn schimbat (încălzire globală, circa 1980) o serie de pericole considerate iminente pentru viitorul climei terestre. Previzibil, mass media și eco-activiștii și-au schimbat tonul, încercând din nou să atragă atenția politicienilor și guvernanților cu noi scenarii ale Armaghedonului climatic (topirea catastrofală a ghețarilor urmată de creșterea nivelului oceanic, creșterea înfricoșătoare a temperaturilor cu indicația de a cumpăra rapid terenuri locuibile în zonele arctice/antarctice, foamete, deșertificare, incendii sălbatice etc.).

În ciuda acumulării unor cantități tot mai mari de informații și cunoștințe climatice, a devenit tot mai clar în ultimii 25 de ani cât de dificilă este utilizarea acestor noutăți științifice pentru a orchestra și produce schimbări semnificative despre schimbările climatice (pun intended!) în mentalitatea publicului și voința politicienilor. Iar aici se găsește, cel mai probabil, rădăcina paradoxului menționat mai sus.

Într-o analiză recentă (4), profesorul Mike Hulme (Cambridge University) identifică trei cauze majore ale golului dintre cunoștințe și acțiuni, gol pe care-l califică drept sursa sistemică a dezacordului dintre cele două entități.

1. Cunoștințele științifice singure nu sunt niciodată suficiente pentru a pune în mișcare politici ecologice

Mișcările climatice protestare din ultima vreme au arborat un slogan „tare”: „Ascultați ce spun oamenii de știință! (evident, doar pe cei 97% care cred că actuala încălzire globală este produsă numai de oameni). De exemplu, ori de câte ori a fost întrebată „pe ce se bazează”, tânăra activistă suedeză, Greta Thunberg, a oferit acest răspuns-șablon. Alții, activiști și politicieni deopotrivă, se baricadează în spatele aceluiași argument, puțin modificat ca formă: Știința a vorbit! Datele obiective sunt pe masă! Restul celor 3% din oamenii de știință, care sunt sceptici, nu contează, ei sunt oricum niște denieri, negaționiști, contrarieni, „petroliști” ș.a.m.d.

Argumentul „știința are prioritate” stă la baza mult mediatizatului consens al celor 97% experți, iar pentru că magia numerelor mari este dominant/tiranică, devine contra-productiv să se explice credincioșilor că în știință nu are sens să vorbim despre consens:

Credința că „50 milioane de francezi nu pot greși” este adânc înrădăcinată în psyche și acționează ca un principiu de conduită socială pentru că numerele mari (de ex., 97%) produc o fascinație magică refuzată numerelor mici (de ex., 3%). Dacă suficient de mulți oameni fac sau spun ceva anume, înseamnă că există ceva semnificativ în acțiunile lor. Majoritatea nu poate greși! Consensul are întotdeauna dreptate! (5)

Inocularea constantă a acestui argument în mințile celor care încă nu cred în încălzirea globală antropogenă a devenit o strategie recomandată de psihologii cognitivi sub numele de „teoria inoculării” (pun intended!). Conform acestei teorii (6), necredincioșii trebuie neutralizați și imunizați preventiv contra informațiilor care contrazic pe cei 97% experți.

Numai că datele și cunoștințele științifice singure nu sunt suficiente pentru o „vaccinare 100%” a tuturor necredincioșilor. Douăzeci și cinci de ani de eforturi continui, intens susținute politic și mediatic, soldate cu tot atâtea Conferințe anuale ale Părților (COP1- COP25), au eșuat lamentabil. Pentru că, de cele mai multe ori, simple cifre produse de modelele climatice – 1,5°C, 2°C, concentrații de CO2 de 350 ppm, balanță zero-net de carbon – nu sunt suficient de convingătoare, suficient de „imunizatoare”, chiar și prin inoculare permanentă. Pe lângă aceste simple cifre, mai există orizonturi morale de așteptare, de speranțe, de dorințe, care minează edificiul ecologist actual, complicând extrem implementarea politicilor reparatorii dorite de eco-activiști și unele organizații politico-sociale.

În plus, merită să readucem în discuție conceptul de știință post-normală, pe care l-am prezent succint în articolul meu anterior. O știință post-normală înglobează vechea știință „normală” (kuhniană sau „aplicată”), adăugându-i noi strate, care vor mări calitatea cercetărilor prin diminuarea incertitudinilor metodologice și epistemologice. Silvio Funtowicz și Jerry Ravetz au dezvoltat în 1993 conceptul de „știință post-normală” pentru a ajuta la înțelegerea rolului cunoștințelor și expertizei când faptele sunt incerte, valorile în litigiu, mizele devin importante și deciziile sunt urgente. În astfel de condiții, care sunt comune pentru multe dintre problemele sociale din zilele noastre, cei doi autori descriu modul în care distincția tradițională dintre faptele științifice, obiective („tari”) și cele subiective, bazate pe judecăți de valoare („moi”), este acum inversată. Adică, faptele devin „moi”, iar valorile „tari”. (7)

Dacă considerăm consensul celor 97% experți ca fiind un mesaj esențial de transmis populației, atunci probabilitatea unui eșec comunicațional este mare, pentru că riscul asumat este construit socialmente și bazat pe judecăți de valoare.

Astăzi, semnificațiile umane și țelurile etice atașate explorării unor modificări ale climei sunt practic îngropate sub avalanșele modelelor apocaliptice și a tehnologiilor cu prețuri exorbitante propuse pentru ameliorare și adaptare climatică. În asemenea condiții, așteptările noastre, plecând de la idealurile iluministe ale raționalității aplicate, sunt ele însele iraționale. Solicităm științei să facă imposibilul: să ajungă la înțelegeri coerente științifice și unificatoare din punct de vedere politic ale problemelor care sunt inerent deschise, nedeterminate și contestate.(8)

2. Schimbările climatice sunt compatibile cu diverse narațiuni. Pe care s-o alegem?

Într-un articol mai vechi (9), am introdus ideea riscului obiectiv ca pe un parametru util pentru a reflecta asupra modului de percepție a schimbărilor climatice.

Riscurile trebuie considerate nu ca o simplă ecuație, ci într-un context cultural și psihologic lărgit, ce influențează modul în care indivizii percep riscuri particulare. Estimarea riscului sau cuantificarea riscului reprezintă evenimente personale (individuale), practic unice. Percepția diferențiată a riscurilor este ceea ce conduce la dezacorduri în cazul schimbărilor climatice și a consecințelor lor.

Putem să cunoaștem riscurile cu care ne confruntăm, acum sau în viitor?

Pericolele cresc într-adevăr sau nouă ne este acum mai frică decât de obicei?

Cum decid oamenii ce riscuri să-și asume (și să le minimalizeze) și pe care să le ignore?

Răspunsurile la întrebările de mai sus produc o clasificare a riscului în patru narațiuni sau „moduri de viață” în care indivizi, grupuri sociale sau societăți întregi pot fi plasate: fataliști, ierarhiști, individualiști și individualiști. Descripții detaliate ale celor patru „triburi” pot fi găsite în articolul meu.

Mai târziu, am integrat schimbările climatice într-o altă posibilă paradigmă, cea a mitologiei climatice(10). Această abordare a plecat de la caracterul vicios (wicked) al problematicii schimbărilor climatice, care afectează sisteme deschise, complexe și imperfect înțelese și care, de aceea, sunt dincolo de simpla cunoaștere tehnologică și formele tradiționale de guvernanță. Astfel de probleme nu acceptă nici soluții elegante, nici stângace (clumsy).

Ce ne mai rămâne de făcut în aceste condiții?

Este nevoie să abordăm schimbările climatice ca pe o idee imaginativă, o idee pe care să o dezvoltăm și s-o folosim ca să ne îndeplinească diferite sarcini. Și pentru că ideea schimbărilor climatice este așa de plastică, o vom putea distribui în multe roluri pentru proiectele noastre și va putea servi multe din nevoile noastre psihologice, etice și spirituale. Am introdus și descris patru narațiuni mitologice – modalități de ordonare a realității – care, împreună, formează o oglindă unde ne putem vedea pe noi înșine și, simultan,  societățile noastre colective. Cele patru mituri – edenic, apocaliptic, babelian și themistian – nu trebuie judecate a fi corecte sau greșite. Ele trebuie recunoscute ca istorisiri despre schimbările climatice ori ca reprezentări relativ fidele ale adevărurilor importante despre condiția umană.

Inventarul istoriilor climatice, demne de considerație, nu se oprește la cele menționate mai sus. Să mai adăugăm câteva:

Ecomodernismul pretinde că oamenii pot proteja natura utilizând tehnologii pentru a decupla impacturile antropogene de lumea naturală. Adică, să fim și cu slănina-n pod și cu botul uns. Ideile directoare se regăsesc într-o declarație de credință din 2015 – An Ecomodernist Manifesto – în care autorii sugerează că oamenii pot utiliza toate capacitățile lor sociale, economice și tehnologice, mereu crescătoare, pentru a face viața oamenilor mai bună, a stabiliza clima și proteja lumea naturală.

Civilizația ecologică este o altă ideologie sau discurs motivațional, cu versiuni radical diferite, tehno și romantice, despre obiectivul final al reformei sociale și de mediu în cadrul unei societăți date. O astfel de civilizație implică o sinteză a numeroase reforme (economice, educaționale, politice, agricole, sociale), bazate pe principii ecologice și sustenabilitate, ca răspuns la perturbările climatice globale și nedreptățile sociale.

Versiunea tehno a acestui tip de civilizație a fost inclusă din 2012 în statutul Partidului Comunist Chinez. Dar asta este foarte diferită de versiunea romantică, precum cea adoptată de mișcări ecologiste și culturale moderne, gen The Dark Mountain Project din 2009 – un grup de scriitori, artiști și gânditori care au încetat să mai creadă poveștile pe care civilizația noastră și le spune singură.., și care vor să ofere o provocare a fundațiilor civilizației curente. Adică, o reîntoarce în trecut, ignorând/răsturnând realizările civilizației vestice.

Critica eco-socialistă a capitalismului este o altă modalitate narativă de a acționa ca răspuns la provocările schimbărilor climatice. Avându-și punctul de plecare în cartea lui Naomi Klein din 2014 – This Changes Everything – Climate versus Capitalism, se pot recunoaște cel puțin doi „urmași”: mișcarea Extinction Rebellion (XR) și unele versiuni ale lui New Green Deal(11). XR este de departe mai extremistă, considerând că singurul răspuns adecvat la provocările schimbărilor climatice este răsturnarea ordinii sociale curente și a sistemului capitalist. Un amestec de anarhism, eco-socialism și ecologism radical anti-capitalist, XR propune „modelul rezistenței civile”: proteste de masă masive, ocuparea unor spații și clădiri publice, încălcarea legii, conducând în cele din urmă la distrugerea democrației și ordinii statale capitaliste.

Lista (incompletă) a narațiunilor climatice oferă de multe ori motivații divergente pentru acțiuni politice dedicate combaterii schimbărilor climatice. Unii vor, de exemplu, o „creștere verde” prin intermediul unui capitalism reformat. Dar ideea aceasta contravine ambiției eco-socialiste, care urmărește eliminarea mantrei creșterii economice pe care se bazează capitalismul. Eco-moderniștii vor mai multă modernitate, în timp ce The Dark Mountain Project dorește mai puțină. Și așa mai departe. De aceea, apare o întrebare legitimă:

3. Există o soluție fezabilă pentru schimbările climatice?

Un prim răspuns l-am dat în 2016, în articolul Schimbările climatice – O problemă vicioasă, cu patru E-uri. Între Aristotel și Ayn Rand.

Spre deosebire de problemele tehnico-științifice pure, care pot fi definite precis și pot avea o soluție, problemele societale, precum cele legate de schimbările climatice, apar într-un cadru social complex, plin de incertitudini,  cu o diversitate de opinii, tradiții, interese și valori. Într-un astfel de cadru, rareori vom găsi un consens asupra problemei însăși, cu atât mai puțin asupra soluției posibile.

O problemă vicioasă este comună multor părți interesate (simpli cetățeni, comunități, organizații, popoare etc.); de aceea, orice încercare de găsi o soluție va avea consecințe multiple, unele nebănuite chiar, care se vor reflecta asupra părților participante. Rittel și Webber (1973) ne asigură că o soluție a unei probleme vicioase nu poate fi bună (corectă) sau rea (greșită). Iar statutul soluției nu poate fi judecat pe baza unor standarde obiective sau absolute, ci pe baza credințelor, intereselor și valorilor (subiective) adoptate de cei implicați în problemă.  Cu alte cuvinte, „nu are sens să vorbim despre ‘soluții optime’ ale acestor probleme [vicioase]…Mai rău chiar, nu există soluții în sensul unor răspunsuri definitive”.(12)

Schimbările climatice au astăzi un potențial mai mare ca idee mobilizatoare decât ca fenomen fizic. Iar ideile pot fi folosite, dar nu pot fi rezolvate. De aceea, schimbările climatice nu mai pot fi abordate doar ca o problemă ecologică în așteptarea unor soluții tehnice. Schimbările climatice nu sunt ca plumbul din benzină sau azbestul din construcții – substanțe fizice indezirabile, care pot fi eliminate sau interzise. Nici nu sunt o simplă problemă societală în căutarea unei soluții politice. În mod inevitabil, raporturile vreme-climă s-au metamorfozat, adăugându-și patru dimensiuni mitologice esențiale: edenică, babeliană, apocaliptică și themistiană.

Rezultă că, de fapt, clima este un concept subiectiv, iar încercarea de a-l legitima prin „injecții” obiective sau „inoculări” subiective – temperaturi medii globale, concentrații ale gazelor cu efect de seră, variații ale nivelului mediu sau ale cantității de căldură din oceane, opiniile celor 97% experți etc., nu face decât să reliefeze și mai mult contrastele deja existente pe diferite paliere societale, politice, istorice sau personale cu privire la ideea de climă și raporturile sale cu vremea.

Concluzii

În 1976, formația Eagles a lansat mega-hitul Hotel California. De la prima audiție (la Europa Liberă), am fost surprins de ultimele patru versuri, al căror înțeles scapă unei audiții triviale:

„Relax,” said the night man

„We are programmed to receive

You can check-out any time you like

But you can never leave!”

Cum adică?! Am achitat nota de plată (checked-out) și nu voi putea niciodată să părăsesc hotelul?! Ce fel de hotel este acela?! Nu cumva check-out = moarte?! Și atunci hotelul este locul eternei reîntoarceri, de unde niciodată nu poți pleca definitiv?!…

Știu, știu, de-a lungul timpul s-au propus diverse interpretări celor patru versuri (comerțul cu droguri, satanismul, iadul, consumarismul american ș.a.)

Fie-mi permis să avansez și o posibilă interpretare.

Hotel California este o metaforă pentru climatul veșnic schimbător al planetei noastre și, folosind un slogan la modă, We’re All in This Together. Putem ignora temporar o astfel de realitate, dar nu vom scăpa niciodată de dominația sa irepresibilă pentru că avem o singură planetă. Și pentru că problema schimbărilor climatice nu are nicio soluție fezabilă, încercarea noastră de check-out nu are nicio destinație.

Departe de a fi o simplă problemă de știință sau de economie, schimbările climatice trebuie abordate și pot fi înțelese numai prin recunoașterea complexității dimensiunilor etice, mitologice, culturale, religioase ș.a. După 50 de ani de la prima Zi a Pământului și 25 ani de conferințe climatice, omenirea a ajuns într-o intersecție nefericită, unde știința, economia, politica și comportamentul uman se confruntă cu complexități și incertitudini irezolvabile.

Pe 22 aprilie 2020, Ziua Pământului va consemna un prim jubileu marcat de divergențe ale scopurilor, identităților, obligațiilor și responsabilităților.

Și totuși, Happy Earth Day!

NOTE______________________

2. Cu toate acestea, pe site-ul oficial Earth Day 2020 este consemnat ca o realizare faptul că pe 22 aprilie 2016, ONU a legiferat Acordul Climatic de la Paris (2015).

3. Crânganu, C., 2018, Sindromul Chicken Little

4. Hulme, M., 2020, One Earth, Many Futures, No Destination, One Earth 2, April 24.

6. Cook, J. et al., 2017, Neutralizing misinformation through inoculation: Exposing misleading argumentation techniques reduces their influence, PLOS, https://doi.org/10.1371/journal.pone.0175799

7. Funtowicz, S., and J. Ravetz, 1993, Science for the post-normal age, Futures, vol. 25, no. 7, pp. 739–755.

8. Sarewitz, D., 2017, Stop treating science denial like a disease, The Guardian, August 21, 2017.

12. Rittel, H. W. J. și Webber, M. M., 1973, Dilemmas in a General Theory of Planning, Policy Sciences, vol. 4, pp. 155–169.

Distribuie acest articol

68 COMENTARII

    • ce e aia raza de celeritate??? voiati sa ziceti serenitate (ca „da” mai bine decat „seninatate”) dar nu v-a iesit? :)

    • De acord. Un articol foarte bun.

      Cam toate artciolele d-lui profesor Cranganu sunt la acest nivel. De aici si ura turbata impotriva dumnealui.

  1. Sunt extrem de curios sa vad, dupa criza Corona, desigur daca apuc, in ce masura reducerea masiva a activitatii industriale si odata cu ea reducerea poluarii si a emisiilor codoi, a avut influenta asupra climei. Stiu, cei 97% vor spune, stai asa, ai rabdare, de abia peste 100 de ani vei afla, deoarece clima are inertie mare si se misca incet.

    Sincer sa fiu, nu cred ca voi mai trai 100 de ani, de aceea as vrea sa aflu cit mai curind.

    • Asta-i chichirezul intregii afaceri. Lumea e indemnata sa se sinucida azi spre a vedea foloasele nepereche ale sinuciderii candva in secolul viitor.

  2. Pina la urma textul de fata conchide prin a ne arata inutilitatea tuturor actiunilor umane ce ar putea determina o reglare favorabila (prin infatuirea tuturor actiunilor uman posibile sau a celor ce depind de intelegerea umana) a climei planetei .In fapt modificari , schimbari climatologice , au tot existat in istoria planetei Terra. Nu stim astazi , cu exactitate , care sunt modalitatile planetei de as regla propria existenta . Toate cunostiintele noastre despre Terra sunt relativ recente , ca unitate de timp si teoriile ce ne arata evolutia cilmaterica pe Pamint au si ele doza lor de relativitate si doza lor de improbabilitate , vorba poetului : Ce-un secol ne zice ceilalți o dezic .Fara a putea evita aceste schimbari climatice evidente , ce ne apar in fata zi de zi si care produc in spatiul public atit de multe controverse ,unde cuvintele Gretei Thumberg sunt mereu aduse in fata noastra , avem totusi ca specie o mare seansa numita – ADAPTABILITATE- Fara aceasta unica calitate nu am fi putut supravietui .Certitudinea imediata si unanim accepta o reprezinta nevoia de curatare ,la propriu , a planetei ,ce implica un control al statului (indiferent unde )asupra tuturor formelor de activitate umana poluatoare .
    Vrem nu vrem trebuie sa ne curatam planeta si asta se poate face doar prin aducerea in prim planul discutiilor a acestor idei mobilizatoare (asa cum elegant ne zice textul ) idei ca parte a unor actiuni viitoare de acest fel . Nu este necesar sa ne impotrivim , fiintei pamintene numita Thumberg , doar din dorinta de a arata un presupus adevar stiintific si -vezi doamne- necunoscut de domnisoara in cauza . Uriasa forta personal mobilizatoare este tot cea ce conteaza . Comunitatile de oameni ,mai mici sau mai mari ,au obligatia data de viitorul existentei omului pe planeta sa demareze aceasta forma de curatare , ceruta tot mai insistent (si prin propria lor participare ) de generatiile ce vin din urma . In acest caz stiinta si-a aratat cumva limitele la fel ca si in cazul coronavirusului ,unde de luni bune stiinta nu are un raspuns si se confrunta cu o necunoscuta pe toate palierele ei de cercetare .Oricum pare ca ne aflam – ca un intreg – numit – omenire- in fata unei imense situatii de criza ce ne aduce concomitent , ca probleme ce trebuiesc rezolvate si schimbarea climatica si efectele inca neintelese ale coronavirusului si riscul de a ne confrunta cu probleme economico -existentialiste si cu o probabilitate partial iminenta a haosului politic .Sa speram ca forta unitatii globale va face posibila redresarea a ceea ce reprezenta pina mai ieri normalul nostru al tuturor .

    • Ai vorbit ca la congresul al xiii-lea, ke-ai amestecat pe toate sa-si ia fiecare ce vrea.

      1 nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa nu fie de acord ca trebuie sa maturam in fata casei si sa nu aruncam gunoaie peste tot.

      2 nu de poluare e vorba, in general, ci de obsesia nedovedita cum ca emisiile de codoi ar duce la incalzirea planetei.

      3 e extrem de important de stiut care sunt activitatile umane care distrug planeta. Fara sa fiu specialist nici 97 nici 3% mi se pare clar ca inmultirea lumii, distrugerea padurilor, supraagricultura, poluarea riurilor, epuizarea pestilor si inca altele trebuiesc combatute.

      4. Ma intreb insa daca emisiile de codoi sunt chiar asa de nocive. Daca nu sunt si omenirea totusi investeste tot ce are mai bun in combaterea acesteia exista riscul sa se epuizeze resursele pe ceva aiurea, in loc sa ne concentram pe ceea ce ar fi cu adevarat important.

      • Pe vremea dinosaurilor concentratia a fost de 5 x mai mare decat acum cu efectele pe care le stim, totul a fost foarte mare in conecinta directa inseamna ca acest CO2 a produs efecte pozitive, adevarat au fost mai putin oameni pe pamant care au avut timpul sa protesteze !! oricum n-a interesat pe nimeni.

    • @mafalda
      si cam care ar fi gunoiul planetei ? si unde-l bagam, sub pres ? barem tabla si plasticul is usor de retopit,iar codoiul se recicleaza natural; dar unde se duc bateriile, acumulatorii si fotovoltaicele cand le vine vremea sa se duca ?

      • Buna intrebare, cine ne pune sa electrificam de dragul protectiei mediului, transportul punand capat motorul cu ardere interna care a ajuns aprope la perfectiune si exista desul loc de si mai bine, in schimb o sa producem „munti” de baterii extrem de toxice, buna solutie !!!

  3. Terminologia, lucrul drequ’.

    E foarte interesant cum vechea vermina bolsevica se straduieste si cel mai adesea si reuseste sa captureze terminologia. S-o luam cronologic:

    – Pe vremea lui Stalin propagandistii sai impusesera termenul de „democratie populara” spre a desemna tirania din URSS si tarile satelite. Adversarii au muscat-o si incercau sa explice ca „democratia populara” e de fapt o treaba rea. Chiar daca argumentele lor erau valide continuau sa foloseasca termenul. Adica se intiparea in mintea omului ideea ca ce se intampal in Rusia lui Stalin e pana la urma tot un soi de democratie. Poate asa mai schioapa dar pana la urma n-o fi dreaqu’ chiar asa de negru. Au trebuit ani multi pana ce oamenii sa se obisnuiasca sa-i spuna pe nume (tiranie, dictatura, etc.) si sa renunte la a mai repeta papagaliceste terminologia culturnicilor lui Stalin.

    – Apoi prin anii ’60-’70 a aparut mai ales in lumea anglo-saxona termenul de „liberalism” spre a desemna bolsevismul pe stil nou. Chestia asta a avut si are inca un succes nebun pana in zilele noastre. Oameni cu gandirea si mentalitatea lui Himmler sau Goebbels sunt etichetati in mod curent „liberali”. Si nimeni nu pare oripilat ca indivizii ce se opintesc sa sugrume orice forma libertate si au creiere de temniceri medievali straduindu-se sa suprime orice froma de libertate in numele „maretelor idealuri” sunt acceptati ca „liberali”.

    – Ultima e asta cu „ecologistii”. Bolsevicii pe stil nou ce militeaza pentru distrugere civilizatiei si vietii sunt numiti „eologisti”. Codoiul, metanul, etc. nu sunrt poluante. Cel putin nu in concentratiile lor atmosferice. Cu toate astea lumea e plina de idioti utili care au preluat mantra bolsevimii si accepta cu seninatate si fanatism ca codoiul e mama tuturor relelor. Nu, nu e vorba de ecologisti. Ecologistii militeaza pentur apa curata, pentr uaer curat, pentru pamant necontaminat si nicidecum nu se lupta cu berea sampania sau apa minerala caci niciuna din astea n-ar exsta fara codoi…

    Deci mare atentie la terminologie. Acceptarea etichetelor asumate de tot soiul de dezechilibrati si criminali nu face decat sa confere crimei un strop de onorabilitate….

  4. OFF-TOPIC

    Scăderea prețului petrolului – câteva observații preliminare

    Pentru că actualul articol fusese deja trimis spre publicare cu câteva zile înainte de aniversarea de astăzi a Zilei Pământului, nu am vrut să-l schimb cu un articol „la cald” despre situația creată de scăderea prețului petrolului la începutul acestei săptămâni.

    Ca și la începutul anului 2014, când,după vizionarea unei copii piratate a fake-documentarului Gasland, mulți români s-au trezit peste noapte „experți” în fracturarea hidraulică, și acum mass media românească s-a umplut brusc de experți „petroliști”, chiar dacă meseriilor lor de bază și experiențele de muncă ulterioare n-au nicio tangență cu hidrocarbura numită petrol.

    Până la publicarea unui articol propriu-zis, ofer cititorilor mei câteva observații preliminare, bazate pe opinii experte reale:

    – Dacă economia mondială este asimilată unui corp viu, atunci energia este sângele care o menține în viață. Iar energia actuală este dominată de petrol.

    – Economia nu funcționează pe bază de bani, ci pe bază de energie. Moneda globală nu este dolarul, ci joule-ul.

    – Majoritatea oamenilor, politicienilor, economiștilor sau comentatorilor ocazionali din zilele acestea suferă de cecitate energetică și din păcate nu pot vedea ce se întâmplă (dar comentează, ca tot românul care s-a născut poet)

    – OPEC+ a gestionat piețele petrolului încă din 2016. Actuala supra-producție și epuizarea capacităților de stocare sunt cauzele care au produs prăbușirea prețurilor.

    – Prețul petrolului era în colaps înainte de închiderea economiilor din cauza pandemiei.

    – Cererea de petrol în 2020 va scădea cu 16 milioane barili/zi. PIB-ul mondial va scădea cu 15-20%.

    – Lumea în depresie economică va avea nevoie de petrol mai mult ca niciodată. Accentul pe energii regenerabile și schimbări climatice se va diminua.

    – Opțiunile energetice vor fi implicit către cele mai ieftine și mai eficiente surse: petrolul, gazele naturale și cărbunii. Regenerabilele vor trebui să mai aștepte o vreme.

    – Petrolul oferă cel mai mare câștig de productivitate în comparație cu oricare altă sursă energetică.

    – Petrolul va fi ieftin și abundent până când se va termina.

    – Piețele de petrol se vor ajusta și prețurile vor crește lent o dată cu re-deschiderea economiilor.

    – Managementul piețelor de petrol operat de OPEC+ a fost un eșec care trebuie evitat în viitor.

    – Cele mai mari riscuri pe termen scurt sunt prăbușirea sistemului financiar din cauza falimentelor în cascadă + prăbușirea țărilor în curs de dezvoltare.

  5. Si daca tot veni vorba de ziua pamantului si tampenia aia cu stinsul luminii timp de un minut, sa nu-i uitam pe cie mai de seama corifei ai miscarii: Niciunul din iecologistii zilelor noastre nu-l mentioneaza pe alde Pingelica (fie-i betonu’ usor) care a iubit asa de mult chestia asta cu ziua pamantului ca o facea aproape zilnic. :)

    Peste tot in Romania iepocii de aur zbarnaiu masurile iecologice. Se taia curentul, apa, gazele naturale, etc. O colega de scoala povestea o chestie copioasa: Le disparea periodic becul chior de 30W-40W din casa scarii blocului. S-au apucat sa stea cu schimbul la panda sa-l prinda pe hot. Si l-au prins: Spre miezul noptii a aparut sectoristul cu pufuletul lui si l-a pus pe pufulet sa demonteze si sa ia becul. Cica era dispoizitie de la comitetul judetean de partid ca becurile ce mai luminau dupa orele 23 sa fie confiscate :)

    Tot cam in perioada aia, prin 1985 primieam periodic Science & Vie de la un nunchi fugit in Germania. Unul din numere era aproape in totalitate dedicata zborului astronautului francez Patrik Baudry la bordul navetei spatiale americane Discovery. Baudry facuse o splendida fotografie de noapte a Europei. Tot continentul era luminat a giorno. Romania se delimita clar (proape ca-i puteai desena frontierele) ca o pata intunecata in bezna aproape totala – doar cateva luiminite anemice in marile orase…

  6. Cred ca vagaboanda asta de pandemie a lovit cel mai drastic in iecologisti. In ideile apocalipticilor iecologisti.
    Cu o scadere drastica a PIB-ului mondial, numai de energie verde nu va mai fi loc
    Iar planul Ursulei, de 1.000 de miliarde, pentru o Ioropa curata.va mai sta in sertar, cum stau dosarele cu fraudele din fondurile europene. Pentru ca expertii nu au gasit fraudatorii doar in tarile din Est, ci marile fraude se fac in Vest, in tarile cu democratie avansata. Si asta e peste poate..

    • Io zic sa nu ne facem iluzii. Pot sa se prabuseasca cerurile si sa se scufunde marile, dar batalia cu codoiul n-o sa inceteze. E o secventa savuroasa in memoriile lui Gorbaciov despre sfarsitul URSS. Gorbaciov fusese deja obligat sa-si evacueze biroul. URSS fusese oficial desfiintata. Cu toate astea serviciul unional de propaganda continua sa lucreze la foc continuu si trimitea directive nesfarsite republicilor ce-si declarasera de luni de zile independenta…

      Cam ada si cu astia din UE. Ultima taraba care se va inchide va aia cu salvarea planetei.

  7. 22 aprilie 1990 – 22 aprilie 2020 – Treizeci de ani de la fenomenul Piața Universității

    Fostul meu profesor, profesorul Emil Constantinescu, a deschis acum 30 de ani balconul laboratorului nostru de mineralogie, făcând posibil fenomenul Piața Universității.

    Îmi permit să public aici un e-mail pe care domnia sa mi l-a trimis astăzi:

    Piaţa Universităţii, azi

    În 22 aprilie 2020, când se împlinesc treizeci de ani de la debutul mitingului-maraton din Piaţa Universităţii, gândul meu se îndreaptă spre cei care au luptat pentru democraţie, în primăvara anului 1990. Spre cei care – militând atunci în Liga Studenţilor, Grupul Independent pentru Democraţie, Alianţa Poporului, Asociaţia 21 Decembrie, Asociaţia 16-21 Decembrie, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Societatea Timişoara, asociaţii ale liceenilor şi sindicate libere – s-au reunit în jurul “kilometrului 0” al “zonei libere de comunism”. Spre greviştii foamei din corturile din faţa Teatrului Naţional, spre primele posturi de radio independente şi spre ziarele România liberă, Baricada, Zig-Zag, Dreptatea, Viitorul care dimineaţa erau citite pe nerăsuflate şi seara, aprinse, deveneau candele ale speranţei. Spre cei care au vorbit timp de şapte săptămâni din balconul Facultăţii de Geologie, pe care l-au transformat într-o tribună şi o “şcoală a democraţiei” şi spre cei care, participând seară de seară la manifestaţie, au dus mesajul lor mai departe.

    Credeam că suntem mulţi, alegerile din “duminica orbului” ne-au arătat că eram puţini, dar violenţa represiunii care a pus capăt manifestaţiei din Piaţa Universităţii a demonstrat că cei puternici atunci se temeau de dispariţia fricii din sufletele oamenilor, de forţa adevărului şi a credinţei în idealuri. Mulţi dintre cei care au participat la acea renaştere spirituală a societăţii nu mai sunt printre noi şi avem datoria să-i păstrăm în memoria noastră şi să le aducem un pios omagiu în Săptămâna Luminată.

    După treizeci de ani, evenimentele de atunci au devenit istorie. O istorie care ne-a adus în Uniunea Europeană, în Alianţa Nord-Atlantică şi în rândul democraţiilor consolidate. Ne confruntăm cu alte dificultăţi, cu alte provocări şi incertitudini, cu multă dezbinare şi cu un alt val de ură, care s-a mutat din stradă pe reţelele de socializare. Suntem însinguraţi nu numai de pandemia care ne-a izolat în casele noastre, dar şi de egoismul pe care competiţia acerbă pentru interese, bani şi lupta pentru putere l-au răspândit, însă putem regăsi forţa de a ne reuni gândul şi simţirea.

    Avem la dispoziţie cincizeci şi trei de zile de acum înainte pentru a rememora evenimentele de atunci, pentru a ne reaminti visurile şi idealurile pentru care am luptat, greşelile pe care le-am făcut, contestările reciproce care ne-au îndepărtat unii de alţii. Sinceritatea şi profunzimea cuvintelor rostite din balconul Universităţii din Bucureşti de mari intelectuali ai României şi de mulţi oameni simpli dar curaţi la suflet, pe care le vom posta pe site-ul nostru în săptămânile următoare, pot fi recuperate într-un recurs la istoria recentă a României. Redescoperirea acelor momente de “lumină în întuneric” ne poate ajuta să învingem nu numai virusurile care ne contaminează corpul, dar şi pe cele care ne contaminează conştiinţa şi să înţelegem că “numai împreună putem reuşi” împotriva Răului, redescoperind Binele din noi.

    Emil Constantinescu

    • off topic (ca si e mailul pe care l ati publicat) :
      romania a pierdut in 89 (nici nu se putea altfel).
      in 96 insa era posibila o resetare, multi tineri aveau inca sperante. omul care v a trimis e mailul a fost invins de „sistem” si s a reteas, este singurul cu un mandat dupa 89. a urmat „petrov” care a intarit statul militienesc / securist, si profesorasul de (fizica) scoala generala de la care n ai nici o asteptare

      • Romania a castigat enorm in 1989. Pierdea enorm daca nu se misca atunci. Sa ne gandim ce fain arata azi viata in Belarus sau China, care au ramas incemenite in proiectul comunist.

        1996 a fost cu adevara o resetare si iesirea Romaniei din starea ukrainizare de pana atunci. La sfarristul mandatului CdR economia Romaniei devenea pentru priam oara functionala de el impuscarea lui Pingelica. Romania isi incepea de asemenea parcursul pentur integrarea in NATO si apoi UE. Sigur ca asteptarile au fost mult mai mari dar realizarile acelor 4 ani au fost mult mai semnificative decat se ccepta azi.

        In ce-l priveste pe mult hulitul Petrov, asa zbanghiu, cu privirea divergenta si dubios cum e, a fortat parlamentul Romaniei sa condamne formal comunismul in 2007. Tot el a pus pe picioare cel mai curajos si mai solid sistem anticoruptie de pe continent. Pornind de la nimic si asta intr-iuna din cele mai corpte tari ale Europei. Ceva ce ar fi chiar si azi inimaginabil in Germania sau Franta contemporane (ca sa ne referim la fruntea UE) unde afaceri de coruptie monumentale scapa neatinse nici cu o floare, cu toate ca sunt binecunoscute de toata lumea…

  8. Bjorn Lomborg – 50 years after the first Earth Day, the planet’s doing pretty well

    In America, for instance, a recent comprehensive study showed that “water pollution concentrations have fallen substantially” over the past 50 years. And a stunning 3.8 billion people in the world have gained access to clean drinking water since the 1970s.

    Air pollution, the world’s biggest environmental killer, has seen even greater improvements. Outdoor air pollution has declined dramatically in rich countries, in no small measure due to attention from the 1970 Earth Day and the legislation it inspired, such as the landmark US Clean Air Act enacted later that year.

    For the world’s poor, the deadliest air pollution is ­indoors. Almost 3 billion of the world’s poorest still cook and keep warm with dirty fuels like dung, cardboard and wood, and the World Health Organization estimates the effects are equivalent to smoking two packs of cigarettes daily.

    Recomand articolul profesorului Bjorn Lomborg. Domnia sa a publicat în 2001 o carte fundamentală – The Skeptical Environmentalist – care a declanșat toate dezbaterile actuale despre încălzirea globală antropogenă. Așa cum toată literatura rusă importantă a ieșit din Mantaua lui Gogol, toți scepticii anti-încălzirism importanți au ieșit din cartea lui Lomborg.

    • Asta descrie cel mai bine societatea dementă în care trăim, despre Bjørn Lomborg nu a auzit mai nimeni, în schimb pe Sf.Greta o știe toată lumea :)

    • Multumesc pentru prezentarea lui Lomborg, asa am ajuns sa il caut si eu pe
      Google si sa dau peste un scepticism mult mai nuantat decit ce citesc in
      general pe acest forum. M-am bucurat sa gasesc opinii formulate atit de
      echilibrat.

      Ilustrez cu un pasaj din articolul Bjorn Lomborg din Wikipedia…

      In the chapter on climate change in „The Skeptical Environmentalist” he states:
      „This chapter accepts the reality of man-made global warming but questions the
      way in which future scenarios have been arrived at and finds that forecasts of
      climate change of 6 degrees by the end of the century are not plausible”.

      …si cu citeva citate din interviul din New Statesman (2010):

      What is your position on global warming?

      Global warming is real – it is man-made and it is an important problem. But it
      is not the end of the world.

      You have been branded a climate-change denier. Have you changed your mind?

      No, I haven’t changed my mind, but the global warming debate is so polarised
      that there is space for only two possible viewpoints: either it’s the end of
      the world, or you think it is the greatest hoax ever perpetrated. Because I
      dared to be sceptical, a lot of people pushed me into the deniers’ camp.

      What’s your view of the UN Intergovernmental Panel on Climate Change?

      I would say 90 per cent of what the panel tells us is right, which is pretty
      good for a very complex subject. But the UN-led policy solutions are incredibly
      poor.

      So what’s your solution?

      We need to invest dramatically in green energy, making solar panels so cheap
      that everybody wants them. Nobody wanted to buy a computer in 1950, but once
      they got cheap, everyone bought them.

      Ramin actuale aceste afirmatii ale lui Lomborg?

      • Pentru că v-am trezit interesul în opiniile lui Bjorn Lomborg, îmi permit să vă sugerez noua sa carte, care va fi publicată în curând:

        False Alarm: How Climate Change Panic Costs Us Trillions, Hurts the Poor, and Fails to Fix the Planet

        Prezentarea cărții sună promițător :-)

        The New York Times-bestselling „skeptical environmentalist” argues that panic over climate change is causing more harm than good

        Hurricanes batter our coasts. Wildfires rage across the American West. Glaciers collapse in the Artic. Politicians, activists, and the media espouse a common message: climate change is destroying the planet, and we must take drastic action immediately to stop it. Children panic about their future, and adults wonder if it is even ethical to bring new life into the world.

        Enough, argues bestselling author Bjorn Lomborg. Climate change is real, but it’s not the apocalyptic threat that we’ve been told it is. Projections of Earth’s imminent demise are based on bad science and even worse economics. In panic, world leaders have committed to wildly expensive but largely ineffective policies that hamper growth and crowd out more pressing investments in human capital, from immunization to education.

        False Alarm will convince you that everything you think about climate change is wrong (s.m., CC)– and points the way toward making the world a vastly better, if slightly warmer, place for us all.

        False Alarm will convince you that everything you think about climate change is wrong – and points the way toward making the world a vastly better, if slightly warmer, place for us all.

        • Multumesc! Desi un „blurb” e in general facut sa seduca cumparatorul, sint
          si eu de parere ca multe solutii propuse sint nerealiste, dar faptul ca nu avem
          solutii nu inseamna ca nu avem o problema. Retin ca „climate change is real”,
          dar sint de asemenea de acord ca a „knee jerk reaction”, sub imperiul spaimei,
          nu este de nici un folos.

          Nu rezulta din prezentarea cartii daca Lomborg mai impartaseste parerea ca
          schimbarea climatica e antropogena si daca IPCC are 90% dreptate.

          • Retin ca “climate change is real”

            Strict vorbind, termenul „schimbări climatice” se referă la o schimbare în sistemul climatic (atmosferă, hidrosferă, biosferă, litosferă și criosferă) produsă de oricare cauză, fie naturală, fie umană. De exemplu, glaciațiile și interglaciațiile sunt rezultatul schimbărilor climatice naturale. Numai că, după apariția cărții lui Lomborg în 2001, s-a produs o derapare a sensului, așa că astăzi, majoritatea oamenilor înțeleg prin schimbări climatice doar pe cele cu cauză antropogenă, iar aici, cea mai susținută mediatic este încălzirea cu circa 1 grad Celsius a atmosferei în ultimii 200 ani.

            Ștergerea distincției între schimbările climatice naturale și antropogene are o anumită semnificație (pe care nu o discut aici) în comunicațiile dintre știință, societate și politică. Similar, termenul de „încălzire globală” – un fenomen absolut normal și natural între două glaciații consecutive – a ajuns astăzi să însemne doar ceva produs de oameni.

            • „…s-a produs o derapare a sensului…”

              Nu ma mir de derapaje semantice in conditiile in care, din patima si
              diletantism, lumea nu lucreaza cu definitii clare. Recent ati intervenit pe
              forum cu lamuriri privind efectul de sera.

              Dupa cite vad din putinul pe care l-am citit, din fericire Lomborg e foarte
              precis: incalzirea exista, componenta antropogena e reala, dar nu catastrofala.
              In nici un caz 6 grade pina la sfirsitul secolului (dar as fi curios sa stiu
              cite ar rezulta din estimarile lui).

          • Mult hulitele schimbari climatice au inceput odata cu aparitia atmosferei planetei si vor continua bine merci mult dupa disparitia/plecarea speciei noastre de pe planeta. Nu are sens sa va framantati atata pe seama lor: ) Parerea mea :)

            • Da, animalele n-au nici o problema, ele dispar s-au se adapteaza, numai omul se da de ceasul mortii in loc se incerce cel putin varianta adaptarii, de disparitia sa , se va ocupa el insasi, n-ai grija si „stai linisitit”

      • @robinson – da, ”climat change is real”, de exemplu în România o să fie o secetă cruntă în urma opririi activității economice. Ploaia nu provine doar din evaporarea apei din lacuri, râuri și păduri, o componentă importantă sunt și vaporii de apă degajați de traficul auto și de activitățile industriale. Dar suporterii Gretei n-au nicio idee cum funcționează lucrurile în realitate, or să aibă doar o bună ocazie să remarce seceta și căldura infernală de la vară.

        • Cu acesta „teorie” m-ai dat gata, dam drum la furnale si circulam in draci cu motoare de prima generatie, sa ploua. Acum 10000 oare cum sa fi fost fara atata efervescenta umana.
          Poate mai bine o facem precum indienii, incepem dansul ploi.

          • @Ursul Bruno – ”acum 10.000 de ani” era un frig crâncen, dacă te întreabă cineva. Jumătatea de nord a Germaniei și jumătatea de nord a Poloniei încă erau sub calota glaciară, de exemplu. Scoția și penisnula scandinavă încă se ridică și acum din apă, după ce-au scăpat de gheața care le acoperea.

            • Si ? gheata cum de s-a produs ? din aer ? tot din apa in urma unor precipitatii si apa de unde a aparut, nici astazi stiinta nu a gasit raspunsul, sunt doar ipoteze si teorii.
              Daca nu-ti convine acum 10000 de ani putem cauta alt interval, o perioada in care in Groenlanda se puteau cultiva cartofi daca cineva dorea so faca.

            • @Ursul Bruno – încearcă să fii un pic mai coerent. Ce dorești să susții, că n-o să fie secetă anul ăsta în RO?

            • De unde sa stiu daca anul acesta va fi seceta in Romania, nu sunt „Rainman” si nici n-am bila magica in fata mea.

          • Drept să vă spun la noi ultima zăpadă a plecat abia săptămâna trecută. N-am mai văzut picior de încălzire globală pe aici de mai bine de o decadă. Bag seama că-i momentul să o punem de niște furnale :)

  9. E greu daca nu imposibil, o data o avalansa pornita nu poate fi oprita, avalansa ecologica sustinuta de intreg spectrul incepand cu stanga moderata pana la talibanii ecologici.
    Miscarea ecologista a devenit „New religion” , a inceput sa-si adore „sfintii si sfintele”, sa treaca la tot felul de procesiuni similare celor religioase cu deosebierea, acum este sustinuta de mediul stiintific intr-o masura covarsitoare de 97 % !!! cei 3 % o marime infima care poate fi ignoarata.
    Acesta este motivul pt care cele cateva voci razlete nu pot razbate, nu poti urla impotriva unei furtuni, nu te aude nimeni.
    Sa nu creada cineva ca acesti mediu academic si stiintic este omogen , are interese de tot felul si exista destui „soptitori” care incearca sa schimbe parerile intr-o directie sau alta.
    Cifra de 97 % este infricosatoare, similara voturilor de pe la alegerile fostelor partide comuniste si socialiste, o unanimitate catre trebuie sa dea gandit si daca nu cumva a avut
    loc un „brainwashing”la nivel global in randul elitelor stiintifice sub impactul strazii si al activistilor eco de stanga.
    Miscarea 68 din care se recruteaza o mare parte a liderilor de astazi a fost la inceputuri de fapt impotriva sistemului traditionalist si „reactionar” al vremurilor trecute , se dorea libertateta absoluta pe muzica lui Jimi Hendrix sau Janis Joplin, deviza fiind „sex, drugs and rock’roll” si mai putin aer curat, jointurile de marihuana fiind mai la indemana.
    Din acesta miscare s-au format „verzii” europeni, ecologistii de astazi cu suportul intelectualitatii europene de stanga care dupa bine se stie cocheta mai mult cu Marx, Engels sau Che Guevara decat cu mecanismele economice ale unei piete libere.
    Din randul lor s-au ridicat politiceni de renume care au avut posibilitatea datorita functiilor politice ocupate sa inceapa schimbarea ecologica care acum ocupa o agenda larga.
    Nu spune nimeni ca n-ar fi necesar sa cautam modele mai bune, eficiente si curate de productie, intre timp s-a intamplat foarte mult.
    Exista o gluma proape de realitate, in anii 70 se putea „developa” un film cu apele Rinului intratat fiind de poluat, astazi e curat ca „lacrima” datorita statiilor de epurare construite si a altor masuri luate.
    Este nevoie de schimbare in senul gestionarii mai bune si eficiente a resurselor astfel incat mediul inconjurator sa fie afectat cu cat se poate de putin, drumul insa este anevoios si supus continuu manipularilor de tot felul.
    Fara Facebook , Google, Apple etc.etc nu s-ar fi ajuns nici o data in acesta situatie, o lume polarizata si manipulata, in opinia mea intrega discutie despre CO2 si incalzirea globala fata de tematica inteligentei artificiale, un mizilic.
    Inteligenta artificiala va schimba lumea si oamenii cu mult inainte ca efectele incalzirii globale sa devina pericol acut, imi este teama, inteligenta artificiala si toti nebunii care lucreaza cu entuziasm la implementarea ei vor avea grija sa devenim inutili, robotiilor fiind egal cat CO2 se afla in atmosfera. Cui nu-i vine sa creada n-are decat sa priveasca documentarul ihuman, este tulburator ce ne asteapta.

    • Stați liniștit domnu’ urs că treaba nu-i chiar așa de albastră.

      Mă bucur că v-ați lecuit măcar parțial de gărgăunii codoiului, dar asta nu înseamnă că trebuie să săriți acum drept în roboților ucigași. Nu-s nici ăștia chiar așa de deștepți cum zice media cu click-uri. Vă garantez pe cuvânt de vechi oștean că nu veți cădea victimă niciunui fel de inteligență. Nici artificială și nici strămoșească…

      Numai de bine să auzim!

      • Eu, poate scap dar ce va urma dupa noi, mila cu ei. Roboti ucigasi exista si deocamdata sunt folositi impotriva altora, sint dronele care functioneaza extrem de eficient.
        Este vorba de algoritmi care ne stapanesc vietile de pe acum deja intr-o masura foarte mare si vedem cum multi „tanjesc” dupa acele apuri prin care pesoane infectatet un acest nenorocit de e virus sunt detectate respectiv indentificate, suparvegheate si lucrurile nu se opresc aici.
        Avem destui nebuni in zona IT care se cred mai presus de fiinta umana, vezi tatucul IA Prof. Jürgen Schmidhuber si vor sa creeze ceva superior acesteia, vor reusi daca sunt lasati, IA o data pusa in miscare nu va mai putea fi stopata, pierdem controlul asupra ei si asta o spun insasi specialistii care se ocupa de acest domeniu. Este acesta IA care manipuleaza deja de pe acum intreg discursul politic despre incalzirea globala, mass media si toata industria de fake news si ce va urma va fi cu mult mai rau decat deja este.

        • @Ursul Bruno – dronele sunt ”sitting ducks”, când își propune cineva să le doboare. Începând de la cele mai mici, care pot fi date jos cu pietre sau cu parul și până la cele mai mari (cam cât un 737) care pot fi doborâte cu arme ușoare, dronele sunt utile doar dacă nu e interesat nimeni să le dea jos.

          • Sunt tot roboti, deocamdata sub control uman.
            Sa vezi balul cand acestea vor actiona autonom conform unui algoritm stiut numai de ei.
            Cei ma interesanti de IA sunt militarii si organele de represiune ale statului, oare de ce ?

            • @Ursul Bruno – l-ai văzut pe Tom Cruise în Top Gun? Nici peste 50 de ani n-or să facă dronele asemenea manevre. Nici de capul lor, nici asistate de oameni. Inteligența Artificială e mult umflată cu pompa la momentul de față. E ca și cum ai crede că ai un calculator inteligent fiindcă știe să trimită un document la tipărit sau că imprimanta e inteligentă fiindcă știe să ia foaia din sertar și să o tipărească :)

            • Ursul Bruno

              Domnu’ Ure, peste 10 ani sau maine e cam tot aia. Ceea ce propovaduiti dumneavoastra pur si simplu nu se va intampla.

              Bag seama ca daca va trecura temerile ca va lasa incalzirea globala insetat si fara umbrela de soare in mijlocul desertului, nu v-ati putut abtine si acum trebuie sa va tanguiti pe seama robotilor ucigasi. Stati linistit, calamti-va, niciun robot nu va va haitui nici trimestrul viitor si nici peste doua cincinale.

              Sanatate si sa auzim numai debine si de cele bune!

        • Dupa definita dumenavoastra cam orice e un robot ucigas. Inclusiv surubelnita pe care Louis de Funes i-o infige intr-una din buci colonelului sau in unul din filemele din seria „Les Gendarmes” :)

  10. The Liberals are going to meet their arbitrary, totally made up, C02 emissions goals.

    The news of the green achievement broke today on Earth Day, the totally made up neo-pagan holiday celebrated by Liberals around the world. The day was founded by Ira Einhorn, a fugitive murderer hippie who took his environmentalism to a new level when he composted his ex-girlfriend.

    Traducere mecanizata:

    Liberalii își vor îndeplini obiectivele arbitrare, total alcătuite, ale emisiilor C02.

    Vestea realizării verzi a izbucnit astăzi de Ziua Pământului, vacanța neo-păgână complet alcătuită de liberalii din întreaga lume. Ziua a fost fondată de Ira Einhorn, un hippie ucigaș fugitiv care și-a dus ecologismul la un nou nivel când și-a compostat fosta iubită.

    Mai multe explicatii si un video cu detalii picante despre Ira Einhorn, aici:
    https://tinyurl.com/y87v9rte

    Uitati-va la fizionomia lui:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Ira_Einhorn

    De pe wiki aflam ca, ha-haha, „Einhorn was a teaching fellow at the Harvard Institute of Politics, at Harvard University.”

    Ahhh, America, America…

  11. Pina la urma se constata o tendinta personala de a extremiza intelegerea, de pune adevarul personal inaintea unui adevar nestiut si neinteles inca in integralitatea lui . Nimic pe lumea asta nu este doar -alb sau negru- Aceste schimbari climatice cu tot ceea ce cuprind ele (ca intelegere la un moment dat , totul se poate schimba rapid )nu pot fi oprite in totalitate de om . Ideea de – bine sau de rau – ce persista diferit in mintea noastra nu are legatura cu obligativitatea noastra individuala de a incerca curatarea planetei (indiferent cit de diferit ne suna in urechi aceasta curatare si modalitatile ei de rezolvare ). Efemerul existentei omului pe planeta ca si a tuturor lucrurilor ce ne inconjoara ,nu ne permit accesul la adevarul planetar . Tot ceea ce stim sau credem ca stim este partial adevarat si viata ne arata acest lucru zi de zi . Doar sa privim evolutia acestui virus , despre care nu se stie inca mare lucru – cum va evolua , cum poate fi distrus sau ce vaccin ne poate imuniza (daca ne poate sau nu ).Oricit de putin am face ,fara o implicare si o prezentare publica a nevoii de protectie a naturii inconjuratoare ,nici macar nu am sti ce se intimpla , asa cum era pina mai ieri (vezi comunismul ce nu permitea decit arareori accesul la informatie ) Fiecare actiune umana facuta in acest scop are in componenta partea ei de bine, de la plantarea unui copac pina la curatarea unui riu de plasticul si restul de gunoi produs de om . Sa speram ca oamenii asemeni Gretei Thumberg se vor inmulti (ca prezenta in spatiul public si media) si cumva omenirea va fi miscata sau scoasa din propria cochilie de unde nu mai vrea sa iasa . Cee ce noi toti am considerat pina acum normalitate este in schimbare si reguli noi de convietuire ne vor arata poate o alta fata a lumii . Deocamdata incalzirea globala si virusul ucigas ne pun doar pe ginduri si ne creaza un disconfort inca superficial acceptat si inteles .Viitorul nu poate fi stiut de nimeni dar daca …….?

    • Dom’le sa se inmulteasca clonele Gretei, da’ nu prea tare ca are si sistemul medical limitelle lui. Daca chiar toti devin autisti ca Greta cum naiba o scoatem la capat?!

      Io zic mai bine sa se inmulteasca aia care fac ce propovaduieste Greta. Adica o lume a emisiilor de codoi & metan 0. Asta e lumea in care:

      – Nu mai foloisiti energie electrica si nici combustibli fosili
      – Va abandoinati locuinta cu o amprenta de carbon oribila si va mutati in sanul naturii.
      – Renuntati la orice forma de transport. Orice ar fi genereaza ba’ codoi, ba’ metan. Nici mersul pe jos cu talpa nu e recomandat ca si ala genereaza tot soiul de gaze cu efect de sera. Cel mai sigur e sa va ziditi un stalp din materiale eco & bio sa stati acolo cuminte pe pe el ca Sfantul Simenon Stalpnicul.
      – Renunatati la orice fel de alimente procesate, respectiv la orice lichide pasteurizate sau filtrare. Aveti idee ce dea codoi & metan slobozesc toate aceste procese? E mult mai simplu sa beti din balti cand va pogorati de pe stalpul ala de la punctul precedent.

      Ei? Cand incepeti?!

      Ca daca toti sunteiti doar cu guitul si nimeni cu faptele, ce mai iese din toata treaba asta cu salvarea planetei?!

    • Pina la urma se constata o tendinta personala de a extremiza intelegerea, de pune adevarul personal inaintea unui adevar nestiut si neinteles inca in integralitatea lui .

      1. Cuvântul „extremiza” nu este în dicționar:
      https://tinyurl.com/y7b4ucbz

      2. Intrebare: Cum ar putea fi inteles (integral, partial – nu conteaza) un adevar nestiut? Ma gindesc ca matale trebuie sa ai capacitati paranormale daca poti sa faci astfel de acrobatii spirituale, adica sa intelegi chestii si socoteli de a caror existenta nici macar nu ai habar.

      3. Alta intrebare: Unde „se constata o tendinta personala de a extremiza intelegerea”???

      4. Alta intrebare: Credeti ca e gresit ca oamenii sa puna „adevarul personal inaintea unui adevar nestiut”? Ar fi mai bine invers?

      5. Nimic pe lumea asta nu este doar -alb sau negru-
      Foarte subtila observatia dvs. Putini vad asta.

      6. Aceste schimbari climatice (…) nu pot fi oprite in totalitate de om .
      Aici ati fost imbatabil. Sa-l vad eu pe ala care va contrazice!

      7.-99. …

      O ultima observatie, totusi, apropo de „ne creaza un disconfort”, fiindca verbul „a crea” e o adevarata problema nationala. Diacritica va explica:
      https://esee.ly/qEV4yB

      P.S.
      Convingerea mea ca toti oamenii ar trebui lasati sa se exprime in mod liber pe internet se clatina de fiecare data cind dau peste cite un grafoman. Totusi, nu cred ca trebuie blocati, ci doar descurajati sa mai scrie.

  12. Atunci cind nu poti intelege si nu poti avea o imagine de ansamblu , necesara pentru a intelege ,atunci cind vezi sau auzi doar fragmente dintr-un adevar planetar, atunci cind pentru tine adevarul este doar ceea ce citesti sau vezi pe ici pe colo , atunci cind nu stii sau nu poti constientiza ce inseamna razboiul , molima , schimbarea climaterica ,foametea , atunci cind toate acestea si multe altele sunt pentru tine,ca om, doar niste cuvinte scrise pe hirtie , doar atunci cind vei fi pus in fata faptului implinit si vei fi parte a vreunei imense tragedii ce exista partial mai peste tot in lume ,poate doar atunci vei fi in stare sa intelegi – OMULE.-

  13. „Percepția diferențiată a riscurilor este ceea ce conduce la dezacorduri în cazul schimbărilor climatice și a consecințelor lor.”
    Adevarat.
    De altfel, toate problemele, ca si succesele, umanitatii provin de la aceasta perceptie originara, evident subiectiva, care genereaza raspunsul pe care fiecare dintre noi il dam evenimentelor. Indiferent de tipologia sau amploarea unei situatii concrete, doar reactia noastra personala o face „sa fie” importanta sau anodina, catastrofica sau anecdotica… in functie de „posibilitatile” fiecaruia. Apoi, conflictele apar, inevitabil, atunci cand toata lumea vrea sa aiba dreptate… La acest stadiu, cred ca ignorantul e mai putin periculos, atat pentru sine cat si pentru societate, decat cel care are impresia ca stapaneste subiectul, poate chiar toate subiectele!?
    Sa nu uitam, poate ca, daca oamenii de stiinta, din totdeauna si fara exceptie, au cautat acelasi lucru : sa descopere si sa inteleaga functionarea naturii, sau a universului, in sensul larg, rezultatele cercetarilor celor mai faimosi dintre ei au fost, rand pe rand… contrazise! Desfiintate! Copernic descopera, Galilei descopera, Newton descopera, Einstein descopera, si fiecare dintre ei distruge sistemul care l-a precedat…iata un indemn la umilitate pentru multi…
    Se pare deci, ca stiinta nu trebuie abordata in termeni de democratie, 99 de somitati putand fi „invinse” de 1 singur care demonstreaza contrariul tezelor lor. Si el are dreptate!
    In fine, stiind toate acestea si un pic de istorie, cred ca de ziua Pamantului, as incuraja pe fiecare sa se intrebe „ce valoare au valorile mele?”

    • Copernic a descoperit ceea ce Aristarh din Samos știa deja cu 1.500 de ani înaintea lui. Însă Copernic chiar a fost de bună credință, știa despre Aristarh din Samos și recunoștea sincer asta. Problema a fost la cei care l-au luat în brațe pe Aristotel în acei 1.500 de ani, iar unii dintre ei refuză să-i dea drumul și astăzi.

      Toate mistificările progresiste asta au la bază, adevăruri decretate ”din birou”, exact ce făcuse și Aristotel la vremea lui. Faptul că unii nu renunță nici astăzi la a-l zeifica pe Aristotel și pretind că ar fi descoperit Copernic ceva nemaiauzit, numai că să nu recunoască minciuna instituționalizată care a domnit timp de 1.500 de ani, asta e adevărata problemă.

      În traducere, povestea cu nocivitatea CO2 e exact genul de minciună instituționalizată promovată astăzi.

    • @Ela

      Se pare deci, ca stiinta nu trebuie abordata in termeni de democratie, 99 de somitati putand fi “invinse” de 1 singur care demonstreaza contrariul tezelor lor. Si el are dreptate!

      It just takes one brilliant mind to break with the consensus.

  14. a propos de eagels hotel california, va recomand si doors – riders on the storm
    „into this world we are thrown” – conceptul de „catapultare” heideggerian ! (nu l am suspectat pe morrison avid de filosofie, dar nu se stie niciodata !)

    • Desigur, Jim Morrison nu a fost un filosof în sens tradițional, precum Kant, Hegel, or Spinoza. Dar s-a hrănit cu cultura New Age și a generației beat, a fost fascinat de șamanism și a citit mult și multe – Nietzsche, William Blake („The Doors”), Arthur Rimbaud, Allen Ginsberg, Aldous Huxley, Céline-, a fost pasionat de filmele Noului Val francez (Godard, Truffaut). Toate aceste activități, pur intelectuale, au lăsat urme filosofice vizibile în versurile sale (a fost și poet).

      Câteva extrase semnificative din versurile sale cu tentă filosofică pot fi citite aici:

      Jim Morrison Poems – The Philosophy and Poetry of Jim Morrison

      • excelente adaugiri ! si n a fost decit un „muzician” (astazi doar cei cu umanioarele gindesc profund!). sigur ca l credeam in stare. tot ce se scrijeleste n creier si ramine n inima nu vine deloc la ntimplare. mind body and soul (once upon a time !). mai tirziu peter gabriel incearca sa sperie maimuta (shock the monkey) dar evident „banii are valoare” si copilul minune is the king

  15. Bjorn Lomborg – Earth Day at 50: A surprising success story

    Today, climate change takes up the vast majority of the environmental conversation. It is definitely a real problem. However, it is also too often framed in an exaggerated fashion, with predictable results: a new survey shows that almost half of humanity believes global warming will likely make humans extinct.

    This is entirely unwarranted. The UN Climate Panel, which holds the gold standard for climate research, finds that the overall impact of global warming by the 2070s will be equivalent to a 0.2 to 2-per-cent loss in average income. That is a problem, but it’s not the end of the world.

    Fear also makes us prioritize poorly. Climate change mitigation today costs just the European Union more than US$400-billion each year in renewable subsidies and other costly climate policies. Yet we spend much less on making water and air cleaner for the billions of people who still don’t have these basic necessities.

    We can rightly look back on Earth Day with pride for the attention it has brought to the environment. But we need to curb the exaggerations, to make sure we actually leave the environment in the best possible state.

    • La capitolul ăsta nu e nevoie să căutăm exemple prin Asia și Africa, le avem din plin în România: aproape 3 milioane de gospodării se încălzesc cu lemne, mii de sate nu au canalizare, în schimb se plătesc certificate de carbon pentru ca firmele germane și cehești să umple dealurile de moriști.

      În timpul ăsta, România importă energie electrică din Serbia și din Ucraina, deși ar putea produce până la de 4 ori necesarul, însă certificatele de carbon fac prea scumpă producția internă. Courtesy of the European Union.

  16. S-ar parea ca in domenii cum e medicina avem de a face cu o anumita exactitate.In realitate medicii au respectat mai mult ce au zis autoritatile. Adica diagnostic gresit chiar daca simptomele erau evidente.

    E foarte simplu, presiunea sociala, sistemul, nu poti face altfel fara sa suporti consecinte legale dupa sau in timpul.

    2+2 = 4? Nu, e cat o sa spun eu! 1984

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro