vineri, martie 29, 2024

Zurgălăi fără sanie

”Ceea ce am făcut pentru noi înşine moare o dată cu noi; ceea ce am făcut pentru alţii
şi pentru lumea întreagă rămâne şi este nemuritor.” –
Albert Pike


Am avut deunăzi o discuție tulburătoare cu un tînăr admirabil – pe care îl cunsoc bine încă de la naștere și care se află la începutul incertei sale aventuri existențiale… ce idilic, ce înduioșător… putem spune. Evident, nu e vina lui că face parte din generația rătăcită a milenialilor, cu toții am avut la vremea noastră urcușuri și coborîșuri în procesul de adaptare la contemporaneitate…


Este chipeș, talentat, educat, cult, ambițios… se bucură din plin de descoperirea sinelui
aruncîndu-se în diversele vîrtejuri ideologico-emoționale… dar cine nu făcea asta sub
tutela frăgezimii vîrstei inocente, cînd se deschisese portalul către sine?
În temperatura dinamicii schimbului nostru de idei, la un moment dat tînărul m-a surprins cu enunțul șocant și a exclamat cu o ușoară înverșunare: ’vremea generației voastre s-a terminat !’… Brusc s-a făcut liniște între noi… secunde lungi am stat așa…

De-a lungul vieții mele am învățat bine să-mi ascund durerile, nedumeririle… nu mi-am arătat nici de data asta surprinderea amară, cu toate că mă simțeam trădat și abandonat… dar nu e nici prima, nici ultima experiență de acest fel… sunt prea versat deja, să mă las copleșit de așa ceva…


M-a pus pe gînduri însă siguranța, agresivitatea și convingerea cu care mi-a comunicat enunțul. Poate are dreptate totuși acest tînăr admirabil…


Ceea ce spune el nu e nou… îmi aduc aminte cu nostalgie de atitudinea mea la acea
vîrstă de 24-25 de ani… parcă eram la fel de ‘rebelios’ de sigur pe mine și de viitorul
meu… eram arogant, eram plin de mine… mă înfruptam din belșug din cupa reușitelor
timpurii, eram lăudat, eram curtat… totul părea că am ajuns pe tărîmul viselor mele
idealiste… nu aveam de unde să știu eu pe atunci că Succesul doar îmi înaintează
încrederea lui și o să-mi trimită factura mai tîrziu, cînd nici nu mă aștept… de atunci am învățat, că succesul este cel mai mare dușman al omului… îl izolează, îl însingurează și la urmă își cere tributul fără milă într-o formă, sau alta…


M-am născut în ultima treime a perioadei culturale care a definit practic întregul secol XX în modernism. Era ultima epocă culturală avînd un filon și o ideologie guvernantă (de stînga, cu precădere – dar nu numai), care avea capacitatea să-și dezvolte – aproape în fiecare decadă a secolului trecut – cîte un curent artistic/social/istoric. Efervescent și bogat prin conținut și printr-o ținută morală consecventă modernismul a eșuat totuși, prin propria suprasaturație. La începutul anilor’80 fără să vrea, s-a golit de verb, de putere de convingere și de sens.


A îmbătrînit oare, sau a fost deturnat de intențiile unor interese necunoscute deocamdată? Cert este că atunci a început epoca post modernă. Se cutremura echilibrul narativei stabilizate și a început să fiarbă ceva. Postul MTV și-a pornit cariera declarativă de schimbare a paradigmei – Video kills the radio star, de formația The Buggles – țineți minte? Lumea era preocupată de războiul irano-iraqian și cel sovieto-afgan, Ronald Reagan a fost ales cel de al 40-lea Presedinte al SUA, Gorbaciov se întîlnise cu Papa Ioan Paul al 2-lea, au început schimbări sociale esențiale, care au dus la prăbușirea Cortinei de Fier, iar prin asta s-au eliberat energii, idei, tipologii și fuziuni nebănuite răspîndite prin noua evanghelie – internetul. Ceața anilor ’90 s-a ridicat abia în pragul mileniului nou… mai țineți minte isteria y2k? Iar după anul 2000 am trecut în epoca post adevăr – puteai să devii președinte de țară cu niște mesaje pe twitter. Lumea s-a întoxicat cu fake news și nu-și mai vedea nasul de aroganța influencer-ilor, care sfătuiesc, consiliează, propun, prezintă, testează și arată adevărul momentului.


Conștiința omului epocii moderne, codul lui valoric, etic și moral, estetica și sensibilitatea lui se pare că sunt depășite de evoluția tehnologică, care democratizează (prin urmare diluează) accesul la actul de creație, la care pînă nu demult doar prin inițiere, educație și vocație asumată putea să se ajungă. În esență nu e nimic rău în asta, ba dimpotrivă – evoluția poate fi benefică… dar pentru gestionarea ei e nevoie de mult mai mult decât intenție și bucuria inocentă a unei jucării noi…


Ușor ușor se dezvoltă cultura negării. Nici nu mai contează ce e de negat, important e să se nege… e cool și hip… altfel ce vor zice prietenii, nu-i așa? Emoția preia locul
pragmatismului… De aici e doar un mic pas spre anarhie și dezintegrare – atît personală
cît și socială. Iar experților în manipulările financiare și sociale le vine foarte ușor să
speculeze hiatusul existențial generat de disonanța cognitivă a milenialilor și să încurajeze denigrarea trecutului, indiferent ce ar însemna asta… Iar în prezent suntem îmbrăcați în cămașa de forță a unui tip de liberalism degenerat, care deja își devorează intestinele zvîrcolindu-se în propria capcană întinsă prin aroganța naivă a păcălitului globalist. Ne îndreptăm cu pași repezi spre fascismul indolenței, al cărui amfitrioni și pioni utilizați – fără voia voastră, desigur – sunteți chiar voi, generația
milenialilor.


Dar nu, dragul meu interlocutor tînăr și admirabil… vremea generației mele nu se termină! Nu are cum… pentru că stă pe un fundament solid și moral, care are capacitatea să continue să paveze drumul pentru generațiile viitoare… iar tu gîndește-te dacă generația ta va fi în stare să pună ceva în loc. E ca o ștafetă evolutivă… în rest e doar zgomot de zurgălăi fără sanie…


Te și vă îmbrățișez cu gînduri bune…

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Am citit cu placere inceputul articolului, dar, la final, ai dat cu oistea-n gard. Ai confirmat, practic, exact ce ti-a spus tanarul admirabil: vremea oricarei generatii se termina la un moment dat, iar acum e randul generatiei tale.

    • Într-adevăr, articolul e scris cu finețea și migala artistului. Atenția pentru detaliu relevă un spirit deosebit. Totuși, chiar de la început este evident calapodul ce servește drept suport pentru precizia arabescului textual.
      (…) cu toții am avut la vremea noastră urcușuri și coborîșuri în procesul de adaptare la contemporaneitate…
      Condamnați la adaptare, deci. Pare că nu există altă opțiune decât programatica stagnare în contemporaneitate, refuzând orice (r)evoluție care să ignore drumul pavat (nu mă îndoiesc, cu bunătate și speranță) pentru generațiile următoare. Poate că milenialii nu caută sanie, ci o cu totul altă cale. Și, enervați de neputința de a se face înțeleși, recurg uneori la afirmații care știu că vor provoca secunde de tăcere, deși respectul și admirația pentru interlocutor sunt, cu siguranță, prezente.

      Și, dacă tot am ajuns aici, fie-mi permisă o observație. Eu fac parte din a doua generație de „oameni cu carte” a familiei. Primii „cu școli înalte” au fost părinții mei. Și ei, și eu am avut parte de avantajul încurajării venite de la înaintași: tu vei fi mai școlit ca mine. Noi parcă nu mai avem puterea de a le spune asta celor ce vin după. Uităm de un lucru sigur, cu autor necunoscut:
      Copiii, când se nasc, au deja părinți prea vârstnici pentru a le mai putea schimba obiceiurile.

  2. La multi ani Maestre! Va urez un an bun si inspirat.
    Excelent eseu. Suntem aceiasi generatie si experimentam aceleasi ganduri si temeri. Pana la urma, varsta este un numar, important este ceea ce simtim si traim. Eu cunosc tineri mai batrani ca mine…

  3. A fi? Nebunie și tristă și goală;
    Urechea te minte și ochiul te-nșală;
    Ce-un secol ne zice ceilalți o dezic.
    Decât un vis sarbăd mai bine nimic.„ ne zice poetul si poate ar fi bine sa il ascultam peste timpuri .Inca am ramas in minte cu zurgalaii lui Dandanache: Închipuieste-ţi să vii pe drum cu birza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca… Stii, m-a zdrunţinat!… Si clopoţeii… îmi ţiuie urechile… stii asa sunt de ameţit si de obosit… nu-ţi faţi o idee, coniţa mea, nu-ţi faţi o idee, d-le prefect, neicusorule, nu-ţi faţi o idee, d-le prezident puicusorule…sau inca mai visam la – sfiintele moaste , cele fermecate , pline de pupaturile altora sau inca ne uitam, cu jiind, la drobul cel de sare impregnat cu vesnica noastra teama de accepta noul . Doua generatii , ba chiar trei , ce au acceptat aproape fara sa cricneasca asa numitul Comunism , ceausisto – stalinist si care ,timp de 31 de ani ,au fost parte la aceasta firava , dar hulpava forma de democratie romaneasca , ar trebui sa inteleaga ca rolul acestor generatii (prost jucat si fricos acceptat ) s-a terminat. Tinarul imaginar ,sau poate nu , are dreptate in totalitate cind spune acest lucru- .Vremea generației voastre s-a terminat. Ar trebui , noi cei care inca tremuram de frica ,prin cotloanele intelegerii noastre , sa ii ajutam si sa le respectam nevoile , modalitatile prin care doresc sa isi exprime existenta , sa le admiram curajul si dorinta de a creea o noua societate , ce are la baza acceptul Omului ,ca fiinta rationala , ce respecta conditia umana a fiecaruia dintre noi . Cel putin asta vedem ca se vrea a se intimpla in aceasta parte a lumii civilizate . Sa ii lasam pe cei tineri sa isi ocupe locul in aceasta lume ,un loc pe care noi nu am reusit sa il facem mai bun ,nu trebuie decit sa privim in jur si sa acceptan cit de neputinciosi am fost .

  4. Parerea mea, mai veche de altfel, este ca la baza tuturor comportamentelor sta trauma. Neacceptata, ci inglobata in comportamentul nostru. Trauma e cam aceeasi la toate generatiile: la noi, data de lipsuri (ni se taia curentul electric tocmai cand incepea unul din putinele filme care ne placeau la TV), de umilire (trebuia sa cantam ode tovarasului, sa facem munci agricole, sa stam „drepti” in fata oricarui imbecil fie ca era profesor sau ceva de la partid), de fascinatia, uneori nerealista pentru lumea libera care ne-a creat asteptari ce ulterior nu s-au materializat. Multe din traumele acelea s-au perpetuat si dupa Revolutie, doar forma s-a schimbat putin, nu si fondul. La generatia noastra, trauma s-a manifestat asupra noastra altfel, am internalizat-o si ne-am transformat in workahoolici cu mentalitati de victime, numai buni de a fi folositi de diversi pradatori politici sau economici, am crezand ca daca tragem tare, pentru noi, ranile vechi se vor inchide. Multi am esuat, „burned-out” intr-o scarba generalizata, anti-sistem si un mindset de victima perfecta, parca si mai usor de exploatat si parca toata energia ne-o consumam este ca sa aratam ca nu avem nicio vina pentru dezastrul in care se scufunda tara pe alocuri ( sanatae, educatie ), si datorita faptului ca nu ne-am implicat destul. Mai multe aici: https://www.tolo.ro/2016/09/24/generatia-care-inca-n-a/.
    La generatia noua, trauma este externalizata, „se vede pe ei”, si ce este fundamental la ei, este ca vor sa faca lucrurile neaparat altfel, chiar si putinele lucruri bune lasate de generatiile vechi trebuie inlocuite cu altceva. Asa ne-am ales cu multa „negare”, cum spuneti dvs, dar si cu bitcoin, revolut, trotineta electrica, bere cu lamaie. Sub poleiala asta de forme fara fond sunt multe frici si mult self-absortion. Idolii lor sunt profetii schimbarii ( S. Jobs, E. Musk ) si alti „smecherasi” mai mici, care au stiut sa le vorbeasca pe limba lor si pe care ii accepta cu fanatism as zice, pentru ca, atunci cand trauma nu e acceptata si vindecata, esti victima sigura. Desi socializarea este o religie pentru ei, vezi rapid cat de absorbiti de ei sunt, cum de fapt nu socializeaza, ci bifeaza, in contexte sociale doresc doar validare, vorbesc doar de alegerile lor facute strict pentru ei sau pentru imaginea lor, cum mananca sanatos, se deplaseaza fara sa polueze, nu isi mai iau toale de firma, pe scurt fac totul bine si diferit. Sub coaja asta, nu e mare lucru, cum ar spune anticii, nicio virtute ci doar dorinta, ca si la noi, de a se arata „nevinovati”. Undeva e o vina. De unde vine trauma lor? Pai din familie si de la scoala, care nu ii mai intelege si care, de ex. le baga fraze intortocheata de I. Creanga, pline de arhaisme pe gat, in care ei nu se mai regasesc, cu pretentia de „educatie”, care incearca sa le transmita tot felul de sentimente de vina si inadecvare, de ex. ca „nu mai inteleg nimic” sau ca „stau toata ziua pe telefon”.
    Aici cred ca gresiti, va pozitionati „in afara problemei”, in realitate, ne asemanam destul de mult cu ei, suntem generatii traumatizate si avem in comun „negarea”. Ca sa ne scoatem din discutie, ganditi-va si mai in spate, la generatia hippie, eu cel putin sunt ceva mai nou decat ea. O alta generatie traumatizata si poate mai mult ca noi, ai caror parinti au murit prin razboaie, si care, au trait cu o mare necunoscta, ca sa citez din Pink Floyd: „daddy what you leave behind for me?”. Raspunsul evident este: „nimic”. Sau macar „nimic relevant” Ce a ramas dupa ea, poate sloganul „make peace not war”, care dupa mine e tot o forma fara fond, cum se spune acum „hai sa fie bine ca sa nu fie rau”.

  5. Ușor ușor se dezvoltă cultura negării.

    Tare adevarat! De fapt e vina noastra, a generatiilor „expirate”, am crescut la sin serpi veninosi, ne amuzam vazind mucosi de 5-6 ani cum il corecteaza si-l apostrofeaza pe bunic.
    Tare mi-as dori sa mai traiesc ceva timp doar pt a vedea modul in care va supravietui aceasta generatie.
    Ca sunteti muzician, ce parere aveti de muzica tinerilor de azi, comparind-o cu cea veche?

    P.S Il laudati pina peste poate pe tinarul cu care v-ati conversat, eu nu am o parere prea buna despre el daca da din el asemenea panseuri. Nu cumva e si vina ta ca a ajuns asa cum e?

  6. „Conștiința omului epocii moderne, codul lui valoric, etic și moral, estetica și sensibilitatea lui se pare că sunt depășite de evoluția tehnologică, care democratizează (prin urmare diluează) accesul la actul de creație …. ”
    Sa fie chiar precum spuneti ? nu cred, din contra.
    Internetul cu aplicatiile legale, cele cu acces liber fara plata dar mai ales cele ilegale „au rupt gatul” multor artisti care nu mai benefeciaza de vanzarile de discuri, CD si altele.
    Acum o data cu pandemia fenomenul este si mai vizibil, multi artisti traind la limita subsistentei.
    Nu vorbesc de staruri care nu au problema financiare dar cate sunt acestea fata de numerosii muzicieni extraordinari profesionisti in spatele lor precum intreg staful de organizare si sutinere.
    Numerosii muzicieni extraordinari care n-au reusit din diferite motive sa fie pe lacul industriei muzicale acum datorita lipsei concertelor live, a altor evenimnte nu mai au surse de venit.
    Ce veti face o data daca algoritmii vor prelua domeniul muzicii, se intampla numai ca nu se vede.
    „Dar nu, dragul meu interlocutor tînăr și admirabil… vremea generației mele nu se termină! Nu are cum… pentru că stă pe un fundament solid și moral, care are capacitatea să continue să paveze drumul pentru generațiile viitoare…”
    Baza e pe duca si imi pare extraordinar de greu pt facem parte din acceasi generatie dar am vut extraordinarul noroc si sansa sa prindem cele mai bune vremuri ale muzicii rock,blues, jazz astazi e numai comerti si mult , mult. Trash.

  7. Cred ca fiecare generatie a gandit asa, doar ca n-a spus-o raspicat. Era pe atunci un ceva numit bun simt.
    Toate revolutile s-au bazat pe pretentia unei generatii mai tinere ca vremea celor mai batrani a trecut. Mai pe romaneste: sculati-va voi ca sa ne asezam noi. De asta mai toate revolutiile au sfarsit rau si si-au mancat pruncii. Cred ca tot asa va fi si cu revolutia tehnologica actuala, are potentialul sa se sfarseasca in lacrimi, iar lacrimile nu vor fi ale celor mai batrani, ci ale celor care se grabesc in mare viteza spre o lume despre care nu stiu nimic, o lume in care s-ar putea sa fie mai multe locuri de munca la flipping burgers decat in fabrici de medicamente sau automobile.

  8. Dar cine, Doamne iarta-ma!, a mai fost si Albert Pike ?
    Ok, sa vedem. Cunoscut mai ales ca celebru si controversat francmason, nu mai insist aici, Albert Pike a fost si general in Armata Confederatiei si, in totala contradictie cu dogmele umaniste si egalitariste masonice, implicat, pare-se, in K.K. K. ,
    As part of the Committee of the Citizens of Little Rock and Pulaski County in 1858, Pike joined 11 other men in signing a circular that encouraged the people of Arkansas to expel free Blacks from the state. The circular stated “The evil is the existence among us of a class of free colored persons” and went on to explain why their very existence threatened the hold slave owners had on their slaves. …
    https://eu.commercialappeal.com/story/news/2020/07/30/confederate-monument-albert-pike-arkansas/5448301002/
    Citatele suna foarte frumos rupte din ecuatiile lor.
    ps Citind textul, acesta pare, prin sfidare, destul de concordant cu ´fundamentele solide si morale´ ( Moral and Dogma˝) …

  9. Noi ca ei am fost, chiar am lasat ceva palpabil in urma, ei ca noi nu garantez cati vor ajunge si ce vor lasa posteritatii!

  10. „’vremea generației voastre s-a terminat !’”
    Asta se spune din `90 pina in prezent si se va mai spune.
    Si au venit (si vor mai veni) tineri ca Ponta, si citi ca el.
    La alegeri se spunea ca numai scapind de generatia vîrstnica PSD-ul va pierde. Tinerii de atunci sint batrinii de azi.
    Tinarul care a avansat perla de mai sus inca nu s-a lovit de adevarul „cine nu are batrini sa-si cumpere”
    Face parte dintre cei care daca pina la 30 de ani nu sint de stinga, nu au inima, dar daca si dupa 30 de ani sint de stinga, nu au minte.
    Progresistii de azi terminatii de miine!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

AG Weinberger
AG Weinberger
Muzician, promotor al blues-ului american în România, chitarist, cântăreț, producător și realizator de emisiuni radio. În 1986 și-a început cariera de solist blues, înființând împreună cu Harry Tavitian (pian), Corneliu Stroe (baterie) și Cătălin Rotaru (chitară bas) prima formație de blues din România – Transylvanian Blues Community. După 1990, a fost invitat în turnee în Germania, Elveția, Israel, Turcia, Ungaria (unde în 1992 a cântat în deschiderea concertului susținut de chitaristul Al Di Meola). În 1991, și-a înființat propria formație de blues - Weinberger Blues Machine. A lansat primul său album de blues din România - Good Morning, Mr. Blues (1996), urmat în 1997 de Standard Weinberger. Albumul din 1997 a obținut premiul Cel mai bun disc de jazz al anului 1997. Tot în 1997, Weinberger a cântat în Piața Universității cu ocazia vizitei președintelui S.U.A., Bill Clinton. Ca urmare, a primit un mesaj de mulțumire semnat personal de președintele american. A fost singurul artist nonamerican invitat să participle la celebrul Festival Bluestock din Memphis, S.U.A. In 2011 i-a fost conferit titlul 'Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Discografie: Good Morning, Mr. Blues (1996) Standard Weinberger (1997) Transylvania Avenue (1999) Nashville Calling (2006) Guitar Man - Vol. 1 (2008) Guitar Man - Vol. 2 (2008)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro