Cum am povestit de mai multe ori, stiam multe despre Iliescu, dar nu-l cunoscusem personal inainte de plecarea mea din tara in toamna anului 1981. La un moment dat, rugat de o prietena a mamei mele, am facut cateva ore de meditatii de filosofie cu o fiica a mamei adoptive a lui Iliescu (de fapt a doua sotie a tatalui sau, Alexandru Iliescu, mort in 1945, deci cea care l-a crescut de fapt). Sigur, comparat cu alti aparatciki, Iliescu era chiar un „luminat”, ceea ce nu-l facea un veritabil revizionist marxist ori un reformator radical in sensul unui Imre Nagy.
Am scris imediat dupa Revolutie despre efortul de revansa istorica, politica, sociala a nomenklaturii apoplectice, despre legaturile lui Iliescu, Roman, Magureanu si celilalti cu birocratia de partid. As aminti aici articolul din „The New Republic” aparut in februarie 1990 intitulat „New Mask, Old Faces” (este publicat in editia Humanitas, din 2008, a cartii mele „Fantoma lui Gheorghiu-Dej”), o serie de artiole polemice aparute in „Romania Libera”, „22” si „Romania Literara) in acei ani.
Scriam de asemenea lunar la revista „Meridian” condusa de Dorin Tudoran (eu eram redactor asociat). In volumul de eseuri analitice „Irepetabilul trecut” aparut in editia a II-a la Curtea Veche, cu o postfata de Bogdan Cristian Iacob, poti gasi textele esentiale pe acest subiect (si multe altele). Un articol la care tin foarte mult se intituleaza „Despre nemaipomenitul tupeu al lacheilor” si mi se pare de o nelinistitoare actualitate…
Faimoasa notiune de „democratie originala” mi-a servit-o si mie personal Iliescu in martie 1990, cand l-am intalnit in sediul Parlamentului, impreuna cu Dorin Tudoran. Intalnirea a fost facilitata de Aurel-Dragos Munteanu cu care Dorin era prieten inca din anii 70. Pentru Iliescu, important era sa se emasculeze initiativele critice de jos. Leninist fiind, privea (si cred ca inca priveste) cu enorma suspiciune ceea ce se cheama spontaneitate democratica. Om al structurilor ierahice, verticale, autoritare, Iliescu nu poate intelege pulsul viu al societatii civile. A invatat pe dinafara gramatica democratiei, dar este de fapt incapabil sa construiasca o fraza coerenta in aceasta limba politica. Exista intotdeauna ceva fals, contrafacut, artificios, in apelurile sale la pluralism.
Eu am crezut ca alternanta din 1996 a fost acea lectie care sa-l trezeasca pe Ion Iliescu din (spre a relua imaginea lui Kant), „somnul dogmatic”. Pentru el insa democratia inseamna control de sus, exercitare continua a unei autoritati care instrumentalizeaza si manipuleaza individul. Ramane prizonierul viziunii mistice despre un partid predestinat, in cazul de fata, partidul creat si pastorit de el, PSD-ul. Ion Iliescu nu este un acrobat politic, un om care face usor salturi mortale. Are convingeri adanci, grele, apasatoare. Dar stie sa mimeze jocul democratic, sa surada gratios, pana in momentul cand isi simte puterea primejduita. Atunci zambetul se evapora, ramane doar un rictus neiertator, cinic si crud.
Fragment din volumul de dialoguri cu Cristian Patrasconiu, „Cartea presedintilor”, Humanitas, 2013.
http://www.humanitas.ro/humanitas/cartea-pre%C5%9Fedin%C5%A3ilor
O precizare: textul de mai sus este, repet, un fragment, o secventa, nicidecum portretul integral al lui Ion Iliescu din „Cartea presedintilor”. Discut acolo pe larg si subiectul „Marelui soc” (Ed. Enciclopedica, 2004), volumul de dialoguri dintre mine si Ion Iliescu. Pentru a preveni orice neintelegere, mentionez ca am spus in termeni ne-echivoci, inca din 2005, ca, dincolo de semnificatia istoriografica reala a acelei carti, regret ca am crezut in transfigurarea lui Ion Iliescu dintr-un aparatcik comunist intr-un om politic dispus sa respecte democratia pluralista. Dar, neindoios, Iliescu este un om al stangii. Sigur, nu al stangii de tip Hollande, ci al celei de tip Santiago Carrillo. Am fost, sunt si voi ramane un critic al fostului presedinte Iliescu, dar, comparat cu discipolii sai, de la Octav Cozmanca, Viorel Hrebenciuc si Serban Mihailescu la Adrian Nastase, Victor Ponta si Dan Sova, veteranul ex-prim secretar al CC al UTC, deci Ion Iliescu, ramane fundamental un om al stangii, nu un simulant.
http://www.revista22.ro/ion-iliescu-si-discipolii-sai-3333.html
https://www.contributors.ro/global-europa/mastile-bolsevismului-viata-si-timpurile-lui-santiago-carrillo-1915-2012/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am o problema, d-le Tismaneanu, si chiar ca nu pot sa nu v-o spun.
Chiar ieri, aici pe Contributors, sinceritatea d-lui Iordache, care, spune dumnealui, in anii 1990 era pro-Iliescu, mi-a trezit propriile amintiri in ceea ce-l priveste pe Ion Iliescu. Povesteam intr-un comentariu la articolul d-lui Iordache cum l-am intalnit singura data pe Ion Iliescu in 2002 la Geneva.
Sub obladuirea lui Oliviu Gherman, singurul lucru pe care ni l-a cerut atunci a fost sa le spunem lor daca aflam de vreun post bun care se elibereaza pe undeva, pe unde lucram, astfel incat sa trimita ei „baieti bine formati si testati” care sa nu faca tara de ras. Privind dinspre aceasta experienta (care pentru mine a insemnat sfarsitul unei iluzii), cei pe care-i mentionati (Octav Cozmanca, Viorel Hrebenciuc si Serban Mihailescu la Adrian Nastase, Victor Ponta si Dan Sova) nu sunt altceva decat „baietii bine formati si testati” de Ion Iliescu. Fara el si democratia sa originala acestia n-ar fi existat si, sincer, ne-ar fi fost mult mai bine.
Problema mea e ca-mi dau din ce in ce mai mult seama ca in Romania e tot atat de nevoie de o dreapta politica unita si de o stanga autentica. Desi personal imi voi mentine orientarea de centru-dreapta pe care am avut-o intotdeauna, nu pot sa nu constat necesitatea stangii politice in Romania. Imi pare rau, dar nu cred ca aceasta stanga politica ar putea sa porneasca de la Ion Iliescu. El si-a desemnat deja descendentii, i-a testat, i-a validat si i-a trimis sa colonizeze viitorul Romaniei. Stanga, asa cum o inteleg eu pornind de la ceea ce vad in Franta si in Elvetia, nu sunt ei. Nu au nimic in comun cu idealurile politice ale stangii. V-am mai intrebat si cu o alta ocazie ce personalitate politica de stanga vedeti in Romania. Mi-ati raspuns mentionand numele lui Cristian Diaconescu. Poate nu e singurul, poate mai sunt si altii de la care ar putea pleca o idee de stanga in politica romaneasca. De la Ion Iliescu nici intr-un caz.
Imi cer scuze ca raspund laconic. Politologul Alvaro Vargas Llosa face distinctia dintre „stanga vegetariana” si cea „carnivora” :)
In text disting intre Francois Hollande si Santiago Carrillo, deci intre un urmas al lui Leon Blum, socialist democratic, si unul al lui Lenin si Stalin, chiar daca, pana la un punct, „modificat”…
Cand aveti vreme, poate (re)cititi cartea lui Tony Judt, „Povara responsabilitatii”.
Subliniati distinctii necesare in comentariul dvs. pentru care va multumesc. Am vazut de curand un documentar foarte interesant pe Arte, Chine, le nouvel Empire (realizat de Jean-Michel Carré). Cred tot mai mult ca, daca ar fi reusit, democratia originala a lui Ion Iliescu nu ne-ar fi dus departe de market-leninismul chinezesc de astazi (cel putin atat cat l-am vazut in film). Si inca nu e tarziu pentru asa ceva caci, din pacate, sunt destui români care inca viseaza „tatuci”. De aceea cred ca e nevoie o data mai mult sa distingem stangile politice intre ele.
Voi urma sugestia de lectura. Multumesc.
O zi buna.
Aveti dreptate doamna Gorga, evident o monologul politic e cit se poate de daunator, si nu numai ala politic, asa in general. Fara, concurenta (pina si socialistii, ar trebui sa aibe oarecare respect pentru notiunea de concurenta, totusi nu cred ca termenul are ecou in „logica” lor, si evident ma refer la aceiasi „baieti si formati (or formatati si programati sa folosesc un termen IT”, nu la stinga care ar fi trebuit sa fie si nu e) stim bine unde se ajunge, doar am trait pe pielea nostra viziunea marelui geniu din Carpati precum si a sinestrei dumnealui sotii, academician de renume mondial- care fie vorba intre noi, cred ca inca mai are colegi prin Academie – chiar domnule tismaneanu, va dau o idee poate scriti ceva mai amplu si despre doamna ceusescu :-). Evident ca acelasi rationament se aplica si cu privire la orientare de dreapta, numai ca neavind experienta unei dictaturi de dreapta (exclusiv lecturile), dau exemplu stinga.
PS. Totusi as vrea sa va atrag atentia ca tov a nastase, tov severin, tov hrebenciuc, tov cozminca, tov mihailescu, tov gherman, tov birladeanu, tov enache (si ca sa fiu drept sunt destui tovi, si pe dreapta, unii chiar cu pretentii de lideri, chiar regionali) etc nu sunt produsul instructiei primite de la ilici. Tovii de mai sus sunt produse 100% ceausiste. Bine considerate calitatea a doua, cu os, si produse pe stoc (asa cum producea performanta economie cincinalista’n patru si juma), da productie ceusista pura. Generatia arogantilor carieristi (mediocri in absolut orice au incercat in viata) in asa numita politica socialista romaneasca, e intradevar produsul talentatului domn (or tov) ion iliescu.
Corectie: e „domnule Tismaneanu” si nu „domnule tismaneanu” – se mai intimpla cind nu ma grabesc incet..
Cu privire la toti tovii pe care-i enumerati, dvs. chiar n-ati auzit despre formarea continua si validarea cunostintelor si a competentelor dobandite prin experienta ? Nu trebuia sa-i formeze/formateze, a fost de-ajuns sa le recunoasca experienta si competentele politice dobandite in anii lungi si rosii …
:-) Nu-s expert in stiintele educatie doamna…dv. puneti problema ca intr-o lume normala…lumea tovilor nu e….
Doamna draga,
Experienta tinerilor ajunsi la butoane ne spune astazi cum ca experienta lor este izvorul unor greseli de neconceput intr-o Romanie moderna.
Nu pot sa validez niste unii care isi iau cum isi iau diplomele si apoi ies in lume afirmand ca stiu. Ce stiu ei? Nimic, sunt ametiti din nastere.
Experienta ingusta personala sau chiar fie ea si cea de grup intr-o lume dinamica nu mai are importanta. Istoria recenta poate are mult mai multa importanta pentru simplul motiv ca analizeaza metodic si obiectiv o realitate variata. Poate acest lucru nu il intelegeti Dvs. si altii ca Dvs.
Este nevoie de stiinta, de cercetare, de minti care pot sa aiba puterea de cuprindere a intelesurilor teoretice si mai apoi sa se aplece catre cele practice si invers.
Suntem fara sa vrem si sa vedem in lumea cunoasterii!
Poate ca greselile se datoreaza grabei, dar incotro ne grabim?
Iata, dupa 1 an, se poate spune clar ca directia nu este buna si este haos!
Hai mai bine sa mai invatam serios si sa aplicam ceea ce am invatat, daca putem.
Si aici vorbesc din propria mea experienta de viata.
Dvs. chiar ati citit despre a cui validare vorbesc aici ?
Iertata-mi fie lejeritatea limbajului, dar cred ca Iliescu este un smecher de prima clasa. Nu doar un Iordache a reusit dumnealui sa-l aduca in siajul sau, dar chiar si pe actualul presedinte, ultimul despre care se poate spune ca ar fi un naiv intr-ale politicii. Iar daca se intampla de mai scapa vreun crapcean din plasa domniei sale, el are chiar puterea a ademeni alti bibani ce altadata ii erau potrivnici: Ponta, Mazare sau Antonescu. Taaare bolsevicul!
Ion Iliescu ramane in istorie ca cel mai mare franar, al reformei desigur, si principalul liftier al coborarii Romaniei in meandrele concretului pana la nivelul precambrian al eticului. Acest personaj, care ne arata fara tagada ca noi ca popor avem atat sindromul Helsinki cat si Stokholm, si mai ales Down in jos pana la nivelul „borderline” cu colapsul. Singura credinta autentica a lui Ion Iliescu este in rolul sau mesianic in istoria contemporana. Dincolo de absenta completa a simtului olfactiv, mai ales in evaluarea anturajului, din punct de vedere economic a fost adevarata plaga a spatiului carpato danubiano pontic.
„[…] important era sa se emasculeze initiativele critice de jos. Leninist fiind, privea (si cred ca inca priveste) cu enorma suspiciune ceea ce se cheama spontaneitate democratica. Om al structurilor ierahice, verticale, autoritare, […] nu poate intelege pulsul viu al societatii civile. A invatat pe dinafara gramatica democratiei, dar este de fapt incapabil sa construiasca o fraza coerenta in aceasta limba politica. Exista intotdeauna ceva fals, contrafacut, artificios, in apelurile sale la pluralism.”
Cred ca numele lui Ilici ar putea fi inlocuit lejer cu numele presedintelui Statelor Unite, in paragraful de mai sus. Cind acest efort de „emasculare”, cum spuneti, a fost dus la extrem primul a pus bitele pe oponenti iar al doilea a folosit fiscul si Departamentul de Justitie. Fiecare s-a descurcat cum a putut. Elementul comun este, intr-adevar, atitudinea leninista.
Nu este despre Iliescu, ci despre aceleasi convingeri:
http://adevarul.ro/cultura/istorie/calificativele-nesatisfacator-andrei-marga-icr-urile-strainatate-oferite-bunul-placp-1_51af44e5c7b855ff565eba74/index.html
Nu il consider pe Ion Iliescu un om de stanga, oricum ar fi ea definita. Il consider responsabil pentru o politica care a coborat Romania, mai mult ca oricand, in mediocritate si dezordine. In opinia mea, Iliescu a contribuit cel mai mult dintre toti cei care au fost la putere dupa 1989 la transformarea Romaniei intr-o tara din care se pleaca fara gand sau dorinta de intoarcere.
Evident, puteti sa-l considerati pe Ion Iliescu drept orice altceva decat un om de stanga. For the record, however, la o conferinta in Germania in 2005, celebrul istoric marxist Eric Hobsbawm mi-a spus ca, in opinia sa, Ion Iliescu este un remarcabil exponent al stangii europene. La fel, din cate stiu, gandeste si Mihail Sergheievici Gorbaciov. Mostenirile lui Ion Iliescu, in opinia mea, nu sunt fara legatura cu ideologia sa care este una de sorginte comunista, vag cosmetizata si prea putin reshapata. Iar comunismul, poate veti concede, are o legatura cu stanga :)
http://www.nytimes.com/2012/10/02/arts/eric-hobsbawm-british-historian-dies-at-95.html?pagewanted=all&_r=0
Imi pare rau ca trebuie sa imi exprim dezacordul.
Ion Iliescu este la fel de mult „de stanga”, cat este Traian Basescu „de dreapta”. Amandoi sunt politicieni; abili, experimentati, duri, cinici. Ion Iliescu s-a prezentat ca un politician ” de stanga”, iar Traian Basescu s-a convertit in politician „de dreapta”. Nic unul dintre ei sau dintre acolitii lor nu conteaza in aceasta discutie. Sper cu nu credeti ca Elena Udrea, de exemplu, are legatura cu „dreapta, in orice ipostaza a ei, sau ca Victor Ponta poate fi pus in subcategoriile Leon Blum, Willi Brandt, Francois Mitterand or Barack Obama.
Oameni de „stanga” in Romania de astazi sunt Ion Ianosi, Adrian-Paul Iliescu si inca un numar restrans de persoane (unii formati de cei doi profesori amintiti). Oameni de „dreapta” sunt Dragos Paul Aligica, Daniel Daianu si un numar restrans de oameni care le inteleg demersul intelectual. Perfect justificabil, Imensa majoritate a populatiei Romaniei nu este nici interesata, nici capabila, sa distinga diferentele care le sunt atat de clare celor doua grupari.
Am studiat atent personajul Ion Iliescu, nu m-as grabi sa-l definesc doar in termeni de cinism (real, dar nu sunt leninistii cinici?) In fine, ramanem la parerile noastre. Va doresc numai bine.
Chiar ca-i amuzanta chestia asta cu scoala de oameni politici de stanga si de dreapta !!! Sa fim seriosi, idealurile politice nu se fabrica la scoala, cele civice da, nu cele politice. Regimul trecut a facut totul sa ne invete la scoala idealurile socialismului si ale comunismului. Si, uite, ca nu i-a mers … Cum ar putea cativa profesori sa formeze oameni de stanga ori de dreapta ??? Exemplele pe care le considerati autentice de stanga ori de dreapta sunt cele ale unor intelectuali organici, nu ale unor oameni politici. Oamenii politici sunt aceia carora nu reusiti sa le gasiti niciun loc. Pe ei ar trebui sa-i introduceti intr-o categorie sau alta, chiar daca scrasnind din dinti pentru ca orice clasificare presupune a renunta mai mult sau mai putin la specificitati.
Spuneti elucubrant in comentariul dumneavoastra ” Sa fim seriosi, idealurile politice nu se fabrica la scoala, cele civice da, nu cele politice. Regimul trecut a facut totul sa ne invete la scoala idealurile socialismului si ale comunismului. Si, uite, ca nu i-a mers…” Doamna Gorga, cu acest comentariu mi-ati intarit convingerea ca habar nu aveti cu ce se mananca educatia. Puteti detine si sapte doctorate in domeniu daca nu aveti habar ce este educatia si cu ce se ocupa ea.
Dl. Manu, iar ma intilnesc cu dvs. in sens pozitiv. Si in prima postare si-ntr-a doua, cu o corectie majora totusi: oamenii numiti de dvs, nu sint de stinga.
Dl. Manu:
Tot de stanga ramane! Parca Ion Iliescu era acela care a bestelit pe fostii lideri ai partidului comunist la televiziune in decembrie 1989, acuzandu-i ca „au intinat numai numele Partidului Comunist”…
Pentru reimprospatarea memoriei, vizionati:
http://www.youtube.com/watch?v=lczbyzZruJo
Happy Wednesday!
1. A propos de democratia „originala”, cred ca daca ar exista o democratie „standard”, dupa cum sugerati, democratia ar fi cea mai maree pacaleala. Exista undeva o democratie „standard”? Nu cred ca cineva s-ar grabi sa dea un raspuns! In 1989, au existat doua criterii fundamentale de democratizare a Estului, deci si a Romaniei, multipartidismul si economia de piata, cu corolarul privind posibilitatea de libera circulatie a cetatenilor. Ciupercaria de partide si functionalizarea pietei a fost, cred, raspunsul asteptat, dar intre timp Vestul a inceput sa ingradeasca, surprinzator, corolarul, dar si sa mute linia democratiei precum linia orizontului. Nu credeti ca si Vestul are greselile lui privind raportarea la Est? Nu s-ar putea vorbi, oare, de o tradare a Estului de catre Vest?
2. Stabilitatea si profunzimea convingerilor constituie un puternic indicator de personalitate, indiferent de plasarea pe esichier. V-am citit multe din memoriam-uri sau pur si simplu elogii la adresa unor oameni de dreapta care nu s-au dezis de valorile in care au crezut sau cred. Dublul standard in aprecierea convingerilor creeaza o perceptie nu tocmai favorabila, indiferent de unde ar veni.
„Apreciez” schimbul erudit de idei si observ placerea de a incadra, de a delimita o stanga de alta. Adevarul este, si imi cer iertare pentru indrazneala, ca sunt niste concepte la fel de nocive, doar diferentiate de mijloace si resurse alocate procesului de comunicare. Adevaratele probleme ale societatii persista, ba chiar se acutizeaza, de chiar mii de ani, dar noi avem vreme de discutii filosofice, cand elita, da elita … se complace in a lansa false probleme, inchizand ochii la mutilarile economice, sociale, culturale ale clasei defavorizate. N-am evoluat cu nimic, ba mai mult, suntem mai cinici considerand usurinta cu care ne parvine informatia si cu care o putem verifica. Capitalism = legea materialului asupra spiritului = lasitatea generata de linistea unui venit indestulator ce nu-ti permite sa rostesti adevarul despre un sistem criminal, ce finanteaza razboaie pentru democratie, care inventeaza conceptul de terorism pentru a-si justifica si inaspri controlul fata de cei ce-l pot demasca. Tolerati toate aceste lucruri si maine va fi randul vostru, sau al urmasilor vostri! Nu e nimic sfant in nicio faramita a acestui sistem politic de stanga, de dreapta, de centru… este doar o goana nebuna dupa „arginti si slava”, este doar un „1984” in costum de carnaval. Nu este numai Iliescu, nu este doar sistemul, suntem noi toti… Ridicam piatra fara sastim ca trebuie sa incepem de la noi, de la a ne judeca pe noi! Nu va pot ura „Pace”, caci imi lipseste si mie, dar ma rog sa ne ajunga pe toti!
Stimate domn,
Nu ne putem (re)gasi pacea pana cand cei care ne-au umilit, ne-au distrus fizic si psihic si ne-au sfidat nu vor plati pentru faptele lor.
Nu ne putem (re)gasi pacea cat timp refuzam sa privim in fata ororile trecutului si sa afirmam (prin actiune) refuzul nostru de a le retrai si sa transmitem mesajul ca in viata totul se plateste.
Nu ne putem (re)gasi pacea atunci cand in sptiul public unii incearca „resaparea” fostilor turnatori, utilizand sofisme de salon pentru a-si sustine actiunile dar recurgand la cenzura in pura traditie stalinista pentru a evita comentariile incomode.
Si in fine, nu ne putem (re)gasi pacea daca renuntam la principii de dragul pragmatismului (politic, economic etc.). Sau altfel spus, daca ne retragem ca melcii slinosi in cochilie si adoptam – sau adaptam – infamul slogan al sustinatorilor lui Iliescu: „Un … pentru linistea noastra”!
De acord cu Dvs.
Porniti de la premisa falsa ca Iliescu cel din 1990 (cu democratia originala si minerii) este acelasi cu Iliescu de astazi. Va place sau nu, Iliescu era presedintele Romaniei in 2004 cand intram in NATO si incheiam negocierile de aderare la UE. Si atunci, cum ramane cu acuzatiile absurde din 1990, ca Iliescu va reinstaura comunismul in Romania? Aceste acuzatii au motivat protestul din Piata Universitatii si au influenta politica romaneasca pentru cativa ani buni. Privind retrospectiv, au fost ele justificate? In rest, ce gandeste Iliescu si ce nostalgii are, e mai putin important, oricum si-a primit si el sanctiunea din partea electoratului (direct sau indirect) in 1996, 2004, 2008, etc.
Din câte îmi dau seama din textul dvs aveți o simpatie și un soi de respect al victimei înaintea călăului față de acest personaj pe care nu îl calific în termenii adecvați din respect pentru contributors. Dacă ați fi trăit în Ro sub conducerea protejaților lui n-ați mai fi avut-o. Prin 2004 toamna era teroare în București. Nimic mai mult. Poate depune mărturie doamna Rodica Culcer, care ținea steagul sus la Radio Total, singura. Subtilitățile internaționale cu distincții între socialiști, etc, nu compensează cu nimic suferința oamenilor care îndrăzneau să comenteze tăvălugului devalizatorilor României (Theft of a nation). Analizelor dvs lipsește pulsul vieții din Ro actuale, al testării pe viu a minunatelor politici iliesciene și post-iliesciene. un aruncat de la balconul parlamentului, cum a aproape experiențiat dl HRP, niște bâte minerești, ceva de acest gen.
Dar parcă deunăzi scriați că ați primit scrisori de amenințare. Sunt made in IliescuRo. Sau poate că vi s-a părut că le-ați primit.
Pomeneati undeva faptul ca, daca imi aduc aminte bine citatul, „Communism is morally sterilized”, sufera de un soi de miopie etica. Eu asa il vad pe Ion Iliescu, un ins eminamente amoral exact in sensul descris de dvs., incapabil sa aiba vreodata constiinta raului pe care l-a facut. Daca nu ar fi fost un personaj atat de sinistru pentru istoria noastra postdecembrista (eram prea tanara la revolutie si mineriade, insa nu-i voi ierta niciodata peisajul politic din Romania de astazi, populat cu monstri chiar mai lipsiti de moralitate decat el pe care l-a generat), mi-ar fi starnit poate o combinatie de repulsie si mila, asemanatoare celei pe care o simti privind un cal cu ochelari imensi, care nu poate pasi decat intr-o singura directie, fiindca nu are acces la o alta cale. Insa asa cum observati foarte bine, Ion Iliescu si rictusul sau nu au nimic benign, si este cu adevarat trist ca Romania, spre deosebire de alte state foste comuniste care si-au regasit demnitatea dupa 1989, a fost destinata sa cada in mana acestui individ si a aparatului din jurul sau.
Ma refeream la un studiu al profesorului Steven Lukes (preda sociologie la NYU), cu titlul, daca nu ma insel, „The Moral Blindness of Communism”.
Aveti dreptate si va multumesc pentru precizare. Intr-adevar, il citati in The Devil in History. :)
Pentru cei care se intreaba care este adevarata fata a lui Ion Iliescu, cred ca cea mai potrivita imagine este cea pe care a prezentat-o la mineriada. Nu atunci cand a multumit minerilor (care a fost repetata la nesfarsit in ultimii 20 de ani). Ci atunci cand s-a adresat poporului la pranz in ziua de 14 iunie. Imi amintesc foarte bine ziua aceea, veneam acasa de la ultimul examen din facultate si l-am auzit pe Ilici vorbind de bandele legionare si spunand poporului ca fiecare om care stie pe cineva care a demonstrat in piata universitatii trebuie sa-l dea in gat. Acest apel la delatiune si minciunile din discursul acela n-au mai fost, dupa parerea mea, egalate decat de discursurile lui Basescu.
In rest, e drept, Iliescu poate fi civilizat. Cred ca a evoluat in acesti ani de la un comunist luminat la un om de stanga. Am apreciat ca dupa ce a fost ales si de Doina Cornea si de toti ceilalti in 2000 a incercat sa fie mai mult un presedinte al tuturor romanilor decat pana atunci. Totul este argumentabil. Dar toate chestiile astea n-au dupa parerea mea nici o relevanta atunci cand ne uitam in ograda lui Ilici si vedem creaturile pe care le-a produs. Ce rost mai are sa dezbatem despre unul sau altul cand hoarda de baroni si politruci n-are de fapt culoare politica. Ce inseamna ca Iliescu n-a furat daca in jurul lui altii nu fac decat asta? Asa incat discutia este apa de ploaie.
Domnule Tismaneanu, m-ati intrebat ieri de unde fixatia asta pe dvs. Tocmai de aici. In ultimii 4 ani de mandat, am ajuns poate sa-l toleram pe Iliescu, pe care l-am inghitit cu noduri. Cu toate astea, jaful la drumul mare practicat de camarila sa ne-a impiedicat sa-l adoptam. Si tocmai atunci ati venit dumneavoastra sa ni-l serviti si validati intr-un secol scurt. Puteti spune orice. Ca nu stiati cine e. Ca ati crezut ca a evoluat, ca bla bla bla. Realitatea este ca nici un om cu principii n-ar fi putut sa-l frecventeze pe Ilici daca sa uita putin in jurul sau. Pentru ca Ilici era PSD si PSD era jaf la drumul mare.
Ceea ce ma aduce in actualitate. Nici un om normal la cap nu poate crede in discursul lui Basescu daca n-are un interes direct. Spre deosebire de Ilici, Basescu nu este sarac si cinstit. Este muuuult mai mercantil in spirit si ca dovada si-a pus oligofrena in Parlamentul European. In plus, oamenii din jurul sau sunt la fel de lipsiti de scrupule ca cei de la PSD. Incalcari minore (vorba cantecului) ale constitutiei a facut in permanenta. Nu s-a impiedicat de nimic in drumul sau. A dat drumul la dosare? Da. Mai putin vreun milion. A condamnat comunismul? si ce? Trebuia data o lege. Nu spuneti ca a incercat. A avut ani de zile majoritate absoluta in parlament. A modernizat invatamantul? Ma faceti sa rad. Criteriile moderne ale lui Funeriu i-ar impeidica pe Patapievici, Cartarescu, Tismaneanu sau Liiceanu sa fie profesori universitari. Am fost evaluator al universitatilor. A fost o bataie de joc. Eu mai evaluam inca atunci cand ei au publicat listele.
Totul a fost doar tevatura si zgomot. Mult zgomot. Ca sa acopere furturile masive. Este Basescu un politician capabil? Sigur. A fost cel mai longeviv ministru al transporturilor si avem vreo 10 kilometri de autostrada. A avut proiecte? Sigur: proiectul lui cel mai consistent se numeste inducerea starii de ura la romani.
Si ca sa trag o concluzie, o sa va spun ce ma oripileaza cel mai mult in toata politica romaneasca (transpartinic): anume ca astia vor sa ruineze complet tara intr-o singura generatie. Despre asta ar trebui scris. Pentru ca in rest, doctrina politica de la noi este una singura si se intinde pe intreg spectrul politic: hotia.
Cristian
domnule Tismaneanu…Iliescu nu mai inseamna nimic de cel putin 10 ani, e bine si cu ce a facut rau ilescu romaniei sa isi mai aduca lumea aminte da parca sunt altii mai aproape de zilele noastre care se pare ca l-au intrecut , si care sunt activi si cer in continuare votul romanilor…..nu credeti ca despre astia e lumea interesata ?….daca tot va preocupa soarta tarii, ca iliescu nu mai cere votul nimanui…….
Domnule Tismaneanu,
Eu revin la ceea ce am scris nu demult, aici. Aproape toti cei care comenteaza evenimente din trecutul nostru postdecembrist si nu numai sau caracterizeaza oamenii politici de varf care s-au succedat la conducerea tarii, fac analize corecte doar dupa ce oamenii in cauza nu mai detin posturile. Tragem ceva invataminte din asta ? Eu zic ca nu invatam nimic atata timp cat despre cel care este la conducere in momentul comentariilor nu spunem nimic sau avem numai cuvinte de lauda. Acest lucru vi s-a intamplat si dumneavoastra in cazul Iliescu si vi se intampla si in cazul actualului presedinte. Putem schimba ceva din trecutul nostru ? Nu. Putem influenta prezentul ? Nu, daca refuzam sa-l vedem. De regula sunt analizati si criticati cei ce sunt in opozitie care nu-l lasa pe maretul conducator sa-si realizeze programul. Nu stiu cum e la altii, dar la romani intotdeauna altcineva este de vina.
Pentru un portret exact al lui Ion Iliescu, propun :
Andrei Pleșu – „Irealitatea comunistă” (în Obscenitatea publică, Humanitas, 2004, p. 111-112)
Ion Iliescu ramane in structura sa un vesnic comunist.
Nu a evoluat pentru simplul motiv ca niciodata nu si-a pus intrebari, nu a avut nedumeriri ci numai certitudini.
Cum poti sa ii ceri acestuia sa inteleaga democratia?
Cred ca in intimitatea sa considera aceasta notiune absurda, primejdioasa, generatoare de haos pentru simplul motiv ca nu intelege ceea ce este libertatea .
In decembrie 1989 s-a spus: „Ne-am luat portia de libertate!”
In iunie 14-15 1990 minerii ne lasau sa intelegem ca libertatea are limite impuse!!!!!
Ar trebui sa plateasca Iliescu pentru cele petrecute atunci.
Nimeni si nimic nu iti pot sugruma spiritul, decat daca tu insuti permiti acest lucru!
Iliescu nu are nici o convingere ci numai interese.El trece repede de la un stapin la altul si ramine aceeasi sluga docila.Asa se explica cum a rezistat schimbarii de directie in urma razboiului din Balcani.
Iliescu este un adept al fortei si violentei pe care a utilizat-o din plin.
Pentru el distrugerea oponentului este primul scop pentru a ramine singur la putere.
In preajma comemorarii crimelor din Piata Universitatii cit si dupa 23 de ani de la alegerile in care s-a impus sistemul neo-totalitar ne amintim de sintagma ‘lasa-i sa se adape acolo”
Ilescu ( precum Basescu ) este profitorul pomenii caselor nationalizate furate de stat si i-au scurs ochii si nu numai dupa o casa a fostului dusman de clasa pe care l-au urit si trimis la canal sau in inchisoare.
Iliescu este autorul multor denunturi ale studentilor si profesorilor dusmani de clasa sau pur si simplu nu au participat la vopsirea comunista.
Iliescu este simbolul slugii inchinata la Inalta Poarta si de aceea a fost apreciat si folosit de fiecare poarta hegemonica.
Daca miine ar veni la putere Franco l-ar sluji numai sa-i dea putina putere.
Iliescu s-a propagat in societate si a determinat situatia de azi.