A treia scrisoare deschisa: Raspuns pentru d-l ministru Teodorovici si pentru Ministerul Fondurilor Europene

Am publicat doua scrisori deschise pentru D-l Ponta si D-l Teodorovici. Cele doua scrisori le puteti gasi aici si aici. Saptamana trecuta am fost placut surprins sa citesc un raspuns al Ministerului la cele doua scrisori deschise, raspuns pe care il gasiti aici. In continuare doresc sa comentez unele afirmatii din raspunsul Ministerului.

Stimate d-le Teodorovici, stimati consilieri din cadrul Ministerului

Va multumesc pentru raspuns. Sincer nu ma asteptam, iar faptul ca ati raspuns celor doua scrisori, face dovada bunei intentii si a modului transparent in care d-l Teodorovici conduce Ministerul. Am adresat mesaje si pentru d-l Dragnea, fara nici un rezultat, din pacate.

Nu a fost insa prima oara cand va scriam. In 4 septembrie 2013 am publicat “5 intrebari de bun simt pentru ministrul fondurilor europene”, unde va adresam intrebari legate de achizitiile publice, despre cazul polonez, despre lipsa de lobby de la Bruxelles, despre co-finantarea proiectelor a comunelor sau oraselor falimentare si despre inegalitatile aparute in ultimii ani datorita procesului haotic de dezvoltare regionala. Atunci, nu am primit nici un raspuns, insa e bine ca ati facut-o acum.

In momentul in care va scriu aceste randuri, am deschis un document in care se spune ca Romania a primit 830 milioane de euro rambursari de la Comisie, cei mai multi pentru POST. Felicitari! Sper doar ca acesti bani pe transport sa nu declanseze proceduri de infringement, atunci cand evaluatorii Comsiei vor face analizele proiectelor de infrastructura, asa cum s-a intamplat in trecut prin incalcarea legislatiei europene privind achizitiile publice, pentru reabilitarea drumului national intre Crasna si Iasi.

Doresc insa sa revin la raspunsul care a venit din partea dumneavoastra. Probabil cifrele folosite de mine nu au exprimat clar indicatorii de absorbtie. In scrisoarea dumneavoastra, Romania este pe primul loc in Europa, conform sumelor rambursate de Comisie, fata de perioada 2008-2012! Dar sa nu uitam ca intre 2010 si 2012 noi nu am contat la absorbtie, majoritatea PO-urilor fiind blocate (POSDRU, POR, POST). Deci practic noi facem o comparatie cu dezastrul prin care am trecut in acea perioada. Dupa cum am mai spus si in cea de-a doua scrisoare, voi astepta decizia Comisiei Europene pentru evaluarea rezultatelor si sper ca Romania sa ocupe locul pe care l-a ocupat Polonia in 2012. Am scris despre aceasta aici.

In raspunsul dumneavoastra sustineti ca “la Bruxelles avem reprezentanti de seama care lupta cu toate fortele pentru tara lor. Exista lobby si exista si acea competenta pe care dumneavoastra nu o mai simtiti din cauza prea multor deziluzii.” Dati-mi voie sa va spun ca noi nu existam la Bruxelles. Am stat acolo 2 ani de zile si am simtit asta pe pielea mea.

Romanii de acolo stiu acest lucru si pentru a fi mai credibil va redau cateva opinii: Magadalena Moreh, corespondentul TVR la Bruxelles, spunea că România are multe complexe și nu se comportă pe măsura locului pe care îl are de a 7-a țară ca mărime din Uniunea Europeană. Românii sunt percepuți ca fiind „provinciali”, nu încearcă să fie jucători, să facă strategii pentru domeniile în care pot avea influență. Cu mici excepții, nu suntem vizibili mai deloc, iar în negocierea unor dosare complicate poziția României este, de multe ori, un mare mister. Radu Magdin, expert în comunicare cu o experienta de 5 ani la Bruxelles, facea o pledoarie pentru un lobby de țară puternic si spunea ca e necesar și funcționează dacă e bine pus la punct: „este bine să fii convingător, singur sau prin alianțe, la momentul potrivit în procesul decizional”. Tot el sublinia contextul în care acest lobby trebuie realizat: acces, timming și informație. Toate acestea nu se pot realiza fără o coordonare a actorilor români făcută „cu cap” și fără un networking eficient. Dan Luca, expert in afaceri europene, lansa un manifest pentru mai multi romani la Bruxelles in care spunea ca Romania nu este inca racordata la mecanismele de functionare ale UE. Impreuna cu colegii de la Europuls, voi redacta un raport despre importanta lobbyului romanesc (institutional si privat) la Bruxelles, raport pe care o sa il primiti si dumneavoastra.

In ceea ce priveste modelul polonez, consider ca s-a plecat deja intr-o directie care nu are nimic in comun cu el. La nivel comparativ, nu o sa avem rezultatele lor pentru ca am spus ca modalitatea de implementare e alta, plus structura administrativa, implicarea societatii civile si cum bine ati spus si in scrisoare, datorita modelului de dezvoltare pe mai multe paliere. Cat despre Acordul de Parteneriat e adevarat ca nu a fost semnat de nici un stat membru, insa repet Polonia, Letonia si Franta au trimis draftul acestui document Comsiei Europene la sfarsitul lunii ianuarie. Romania este in grafic in ceea ce priveste transmiterea acestui document si sper ca in Cadrul Comitetului Interinstitutional sa se stabileasca clar nevoile de dezvoltare, obiectivele, precum si structura PO-urilor. Nu mai doresc sa avem proiecte care finanteaza constructii de puncte turistice de informare la Cucuietii din Deal, sau cum scriam in trecut: proiecte fantasmagorice, multe şi marunte, in care femei de peste 60 de ani urmau cursuri pentru salvamari. Sau în care tineri defavorizati din mediul rural, unii care de-abia stiau sa scrie bine romaneste, erau pregatiti sa-si dezvolte abilitatile de comunicare. Pentru 2007-2013 am pregatit oameni, insa nu stim daca exista locuri de munca pentru ei, am facut strategii de dezvoltare pe bugete enorme – strategii care de multe ori nu au fost urmate-, sau am construit centre de afaceri, fara obligativitatea de a dovedi ce plus de valoare economica aduc acestea.

Cat despre reforma administratiei, ma gandesc ca Ministerul a studiat pe toate fetele recomandarile Comisiei. Probabil si opinia publica stie ca suntem deficitari la acest capitol, iar faptul ca eu am trait “acele dezamagiri” cum apare in raspunsul dumneavoastra este o realitate, nu un caz aparte. O parte din recomandarile Comisiei pentru 2014-2020 le redau aici:

– Funcționarea comitetelor de monitorizare este în mare măsură nesatisfăcătoare, artificială

și formală, cu o lipsă de participare a părților interesate și absența asumării;

– Absența unor structuri administrative la nivel regional subminează capacitatea autorităților naționale de a dialoga cu partenerii regionali și de a sprijini strategii regionale;

– Funcționarea instituțiilor naționale competente în domeniul achizițiilor publice a ridicat, de asemenea, preocupări serioase, confruntându-se cu mai multe deficiențe, inclusiv lipsa de coerență, lipsa de cooperare și neîncrederea între instituții, calitatea neuniformă a deciziilor pronunțate sau utilizarea de verificări redundante și formaliste.

– Lipsa de cooperare și chiar neîncrederea între instituțiile publice, subminând sinergiile și

complementaritățile;

– Mecanismele de consultare sunt deseori formale, nu permit obținerea unui feedback util și

sunt ineficiente, deoarece numeroși parteneri socioeconomici – organizații neguvernamentale (ONG-uri), în special – de multe ori nu dispun de profesionalismul sau chiar de independența corespunzătoare;

Cu asta aveti de luptat domnule Teodorovici, si sper sa o faceti cat mai bine, dar ma gandesc ca stiati lucrurile astea, fiind parte a sistemului de atata timp.

Va multumesc inca odata pentru raspuns, pentru transparenta si pentru deschiderea la dialog de care ati dat dovada. Eu voi ramane un observator al acestui fenomen si de fiecare data cand voi observa derapaje, voi publica cate un articol care sa semnaleze aceste lucruri pentru opinia publica.

Cu stima

Gratian Mihailescu