Nu, succesul nu înseamnă noroc. E, uneori, chiar opusul lui. Nu, succesul nu se poate obține peste noapte. Îți trebuie o viață pentru asta. Nu, succesul nu înseamnă în primul rînd bani, foarte mulți bani. Ci înseamnă să ai o cauză, un ideal. Să lași în urmă o construcție temeinică. Sunt câteva dintre învățăturile unui antreprenor interbelic, Petre Georgescu-Delafras, patronul Editurii Cugetarea, care i-a publicat pe mai toți marii scriitori români ai epocii și a cărui autobiografie, ”Cum am cucerit viața”, este reeditată acum de Curtea Veche Publishing.
Dacă Delafras ar fi trăit astăzi, lucrarea cu pricina (a cărei ediție princeps a apărut în 1939) ar fi fost cu siguranță un best-seller, în categoria cărților de dezvoltare personală. Un best-seller a fost și în perioada interbelică cu cele patru ediții ale sale, după cum confirmă cronicile, însă vreme de șapte decenii peste această lucrare s-a așezat praful. Căci cartea a împrumutat, prin forța inerției, destinul autorului său. Un destin frânt cu brutalitate de comunism. Reeditarea cărții în 2014 nu trebuie însă văzută ca o reparație istorică, deși neîndoielnic, în subsidiar, are și acest efect. Demersul editorial este validat de actualitatea ideilor lui Delafras. Un om născut în 1885 ne oferă în ”Cum am cucerit viața” un veritabil manual despre succes, prezentând metode care pot aplicate fără nici un risc de inadecvare la peisajul social, economic și cultural de astăzi. Căci povestea lui Delafras are un filon ”clasic”, atemporal.
Editorul lui Eliade, Rebreanu sau Cezar Petrescu a reușit să construiască ”Cugetarea” exclusiv prin propriile forțe, muncind neobosit și având ca temelie doar credința de fier în importanța cărților și a cititului. Petre Georgescu-Delafras a început ”cucerirea vieții” din poziția de simplu ucenic tipograf, la o vârstă la care ar fi trebuit încă să se mai joace, și a evoluat treaptă cu treaptă, având un un simț al datoriei dublat de o ambiție rar întâlnite. Copilul rămas orfan de mic, care nu a putut urma decât școala primară, a crescut cu visul de a ”crea o mare întreprindere industrială și comercială”. Pentru asta Delafras a făcut ceea ce a crezut el că e mai bine să facă. Și anume să citească. Delafras a citit tot ce prins în mână, crezând cu tărie că asta îl va ridica. A învățat singur limba franceză. A fost autodidactul prin definiție, care pentru a-și atinge scopul, cu două parale în buzunar, a plecat la Paris, unde și-a petrecut un an în biblioteci, muncind în paralel în câteva tipografii pentru a-și câștiga existența. S-a întors înarmat cu idealuri socialiste, dar după experiența Marelui Război, în care era să-și piardă viața, Delafras a pornit hotărât pe drumul capitalismului.
Flerul său de editor și calitățile de critic i-au depășit cu mult ambițiile de scriitor, deși prima carte pe care a publicat-o –microromanul ”Cartea fetelor mari și a tuturor celor singuri”- i-a purtat semnătura. Pentru aceasta, ca și pentru traducerile din marii scriitori străini (cele din Jules Verne aducându-i celebritatea), Delafras a avut o strategie bine definită: tiraje mari, prețuri mici. Cartea trebuie să ajungă la cât mai mulți. Acesta a fost crezul și marele merit a lui Delafras, care treptat a reușit să așeze în portofoliul Cugetării toți marii scriitori români. De numele editurii se leagă însă și sute de titluri de manuale școlare și, mai ales, ”Enciclopedia Cugetarea”, semnată de Lucian Predescu, care, trecând peste opțiunile politice pro-legionare declarate ale autorului, are meritul de a fi o lucrare de anvergură.
Cugetarea a publicat mult și, pentru că ajunsese o forță, Delafras a fost adeseori în atenția potențaților zilei. Nu a fost un dizident, sub nici unul din regimurile sub care a trăit. El a purtat cu sine defectele generației sale, cu toate scăpările ideologice. Dar în aceeași măsură i-a purtat și virtuțile. Viața sa, reușita sa profesională, expuse cu impetuozitate și mândrie în ”Cum am cucerit viața ”, sunt mostre dintr-o Românie normală. Ele dau dimensiunea a ceea ce am fi fost astăzi dacă oameni ca acesta nu ar fi fost marginalizați. Căci, ceea ce cartea nu o spune (aceasta se oprește cu istorisirea la anul 1937), dar o arată dosarele de la CNSAS și mărturiile urmașilor săi, Delafras s-a transformat în ultima parte a vieții dintr-un cuceritor într-un înfrânt. Tipografia sa, care ajunsese în zorii epocii comuniste printre cele mai moderne din țară, a fost naționalizată timpuriu, pentru a tipări ziarul ”Pacea trainică”. Drama lui Delafras nu a fost însă deposedarea de absolut orice bun de către regimul nou instalat. Ci aceea de a i se lua dreptul la identitate profesională. Numit în dosarul de urmarire informativă ”om fără meserie” și lăsat fără dreptul de a mai face ceva, comuniștii i-au dat o pedeapsă poate mai grea decât ar fi fost pentru el pușcăria sau Canalul. Pedeapsa uitării.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Prima enciclopedie romana este realizata de Diaconovich la Sibiu, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Apoi, sub Carol Al II-lea a aparut marea enciclopedia romana in patru volume.
Pilduitor exemplul lui Georgescu-Delafras. Au existat multi selfmademan-i la noi-v si Mociornita sau Malaxa. Lumea trebuie sa inteleaga ca s-a facut capitalism adevarat, candva, in tara asta. In nici un caz acestia n-au fost asistatii de lux ai sistemului, asa cum se prezinta situatia acum. Numai ca regimul comunist de la noi a avut grija sa distruga din temelii meritocratia, inclusiv din zona manageriatului. Astazi traim rezultatul-orgia prostului gust, lipsa de repere fundamentale. Cine vrea sa traiasca sanatos trebuie neaparat sa paraseasca aceasta societate bolnava cronic pentru multe generatii. Nu traim mai multe vieti. Din pacate…
@genu
glumiti probabil „capitalism adevarat” nu cu „asistati de lux ai sistemului”. precum politicile protectioniste ale liberalilor (si nu numai) din aceea perioada…
Interesant articolul, interesant comentaiul ”genu”.
Stimata dna M.Corlatan, subtitlul „Redescoperirea capitalismului interbelic” pe care-l adaugati deserveste, dupa parerea mea, tentativei de popularizare a acestui genial vizionar care a fost Petre Georgescu-Delafras!
Daca romanii ar fi interesati de istorie, respectiv pasionati sau macar curiosi, de cum functiona capitalismul altadata decat azi, s-ar sti!? Nefiind cazul, va imaginati cati potentiali cititori au omis sa va citeasca articolul?
Dar nu asta este adevarata problema, ci insasi ideea ca asa trebuie abordata aceasta carte : pentru „redescoperirea capitalismului interbelic”!??
Este nu doar fals si superficial, dar mai ales nedrept fata de geniul acestui om remarcabil, care risca sa ramana definitiv in uitarea si indiferenta generala din cauza cuiva care s-a crezut indreptatit sa rezume in 3 cuvinte nepotrivite(!!!) un adevarat manual de psihologie+dezvoltare personala+marketing,etc, cu alte cuvinte o veritabila lectie de viata!
Stimate cititor/ stimata cititoare,
Ma bucur ca exista cineva ca dvs. care detine adevarul absolut si are curajul sa-l exprime, chiar sub protectia anonimatului. Cineva care stie cum trebuie sa sune exact un titlu de articol si, mai mult, cum nu trebuie sa sune -asta denota un adevarat cult al alteritatii. Ma bucur si mai mult ca am gasit omul care sa vorbeasca cu atat competenta ca dvs. despre Delafras. Si ma gandesc ca spre deosebire de mine, care i-am citit toate cartile lui Delafras aflate in Biblioteca Academiei, dvs. trebuie sa i le fi citit macar de doua ori. Probabil explicatia pentru care aveti cateva fracturi logice in comentariul dvs. este tocmai aceea ca, in urma lecturilor repetate, v-ati atasat prea mult de personaj. De aceea, sunt convinsa ca si cititorii mei va vor scuza aceste scapari.
Trebuie sa recunosc ca Ela face un comentariu necesar. In primul rand, capitalismul nu este o forma de „viata”, este un sistem economic bazat pe profit material de dragul profitului material, si nimic mai mult. Ba din contra, literatura cu care si autorul cartii „Cum am cucerit viata” si majoritatea cititorilor sunt familiari, de sute de ani, descrie, fara ocolisuri, relatia de incompatibilitate intre facerea profitului de dragul profitului ( ceea ce defineste capitalistul) si aspiratia idealista catre moralitate, spiritualitate, ceea ce defineste viata si intreaga cugetare a autorului cartii „Cum am cucerit viata”. Asadar, cartea nu este un manual despre „cum mi-am facut banii”, sau cum m-au ridicat ei pe mine deasupra voastra lenesilor, ci despre cum trebuie traita viata, spre binele personal si al colectivitatii in care traiesti. Cartea-i despre o viata bine traita nu despre capital.
„Milionari se fac multi” scrie Petre Georgescu-Delafras in incheierea cartii, ” fara sa insemne prin aceasta ca au obtinut un titlu de glorie. Eu, mai cu seama, m-as simti pur si simplu rusinat sa mi se spuna ca m-am trudit si inca ma trudesc, numai cu scopul de a strange milioane. Si nu pentru un asemenea merit mi-as fi pierdut timpul sa scriu o carte. Cartea aceasta o tipaream chiar daca as fi strans un capital de zece ori mai mic decat cel strans pana azi. Aici nu e vorba de bani propriu zis, ci numai de mijloacele intrebuintate de mine pentru a cuceri viata si pentru a fi folositor neamului meu, in masura umilului rol ce am jucat”.(p.257).
Sper din suflet ca cei care nu sunt foarte de interesati de sistemul economic care se numeste capitalism, dar sunt interesati in idealismul care da si rezultate materiale, printre altele, desi in final tot idealism etic si moral ramane (majoritatea oamenilor, mai ales cei atrasi de literatura) sa descopere in aceasta carte valoarea ei adevarata si sa se inspire din ea pentru binele propriei vieti si al societatii. Egoismul si interesul personal sunt caracteristici sine qua non ale capitalismului, interbelic sau preinterbelic, dar Petre Georgescu-Delafras a cucerit viata fara de ele.