Coruptie si anticoruptie pentru to(n)ti

Sora unui prieten ce locuieste la curte are o mare dragoste fata de animale. Orice fiinta necuvantatoare si nedaunatoare se afla in batatura primeste ingrijire ca si cum ar fi membru al familiei : catel, pisica, gaini, purcei si asa mai departe. Fratele ei imi mai povestestea mandru si amuzat de ispravile surorii, cum mai salveaza ea cate un pui de gaina administrandu-i la ore stricte substantele prescrise de veterinar. La un moment dat li s-a aciuat in curte o pisica maidaneza, cu vreo 3 pui. Atat pisica puii erau slabanogi de nu se mai distingeau din din ei decat urechile si coada. Asa ca o mare parte din ratia de crontanele a cotoiului birmanez a fost alocata familiei maidaneze. Desi mancau cantitati impresionante de mancare, pisicile maidaneze erau in continuare incredibil de slabe. Asa ca eroina povestirii noastre a inceput sa ia masuri. Prima masura a fost sa ii curete de purici, le-a dat cu solutie anti-purici pana au disparut puricii. Ca sa previna re-infestarea le-a pus si zgarda anti-purici. S-au mai intremat pisoii putin, blanita era mai lucioasa, dar in continuare slabi morti, desi mancau foarte mult. Asa ca a trecut la masuri mai avansate, cum ar fi tratarea de paraziti intestinali. Masurile au dat roade, asa ca pisicile au inceput sa capete treptat in greutate, in timp ce cantitatea de hrana inghitita a scazut, iar apetitul a revenit la normal. Au trecut ani de atunci, pisoii s-au facut mari si au plecat sa hoinareasca pe alte meleaguri, si nici despre mama  lor nu mai stiu nimic.
Romania in acest moment este exact ca aceasta familie de pisoi : plina de purici, capuse si paraziti intestinali, intr-un cuvant coruptie. Oricate resurse s-ar pompa de catre investitorii straini, Uniunea Europeana sau oricine altcineva, va fi in continuare ca o pisica maidaneza slabanoaga, din care nu se disting foarte clar decat coada si urechile. Coada UE din punct de vedere economic si al bunastarii cetatenilor, reusind performanta de a depasi la muchie de cutit vecina (nu cu mult) mai saraca Bulgaria, cu urechile ciulite la urmatoarea pomana. Puricii si capusele sunt toti acesti penali pe care am inceput sa ii vedem chemati pe la DNA sa dea cu subsemnatul si bagati la inchisoare de catre sentintele judecatoresti. DNA-ul si Justitia actioneaza la fel ca si solutia anti-purici administrata pe familia de pisici.
Ce ne facem cu prevenirea re-infestarii, adica zgarda anti-purici ? Este vorba despre educatia cetateanului. Din pacate, cum bine descrie doamna Oana Moraru, sistemul de invatamant actual practica exact contrariul, actioneaza ca o sursa de potentiali cetateni certati cu legea, aplicand Planul National de Corupere a Caracterelor (link https://www.contributors.ro/administratie/planul-national-de-corupere-a-caracterelor/). Pana la reforma necesara a acestui sistem, nu ne putem permite sa asteptam ca alte generatii de copii sa iasa corupti de pe bancile scolii. Chiar daca am implementa-o maine, ceasta masura nu va rezolva educarea celor care nu vor mai trece prin scoala. O parte dintre cei care au terminat deja educatia formala centralizata au inteles deja. Nivelul de educatie si de acces la informatie le-a permis sa inteleaga acest lucru. Ceilalti, mai putini norocosi in privinta educatiei si accesului la informatie nu au reusit. Oricat de multa cerneala s-ar scurge prin ziare, oricate articole bine scrise pe blog ar aparea, romanul simplu care se informeaza numai de la televizor sau deloc cu greu intelege aceste aspecte. Este de competenta si datoria noastra, a celor care intelegem necesitatea anti-coruptiei si efectele daunatoare a coruptiei sa educam rudele, prietenii, vecinii, colegii, cunoscutii. Si sa o facem cu limbaj simplu, si ne-pretentios, cu paralele cu lumea reala, gen familia aceasta de pisici. Modelul se poate adapta in functie de zona de interes/specialitate a celui instruit in anti-coruptie.
Cum facem cu parazitii intestinali ai Romaniei? In primul rand care sunt acestia? Parazitii intestinali ai Romaniei sunt membrii ai legislativului si executivului care dau legi si ordonante de urgenta pentru a-si proteja activitatile criminale corupte de parazitare a fondurilor publice. Este nevoie ca sa inlaturam in primul rand imunitatea parlamentara pe alte motive decat declaratiile politice. Sub aceasta imunitate parlamentara se ascund o mare parte din sursele coruptiei din Romania. Locurile eligibile in Parlamentul Romaniei se vand prin contributie directa la partid. Odata ajunsi in astfel de pozitii se ajunge la saga taraganarii sunt parlamentar / nu sunt parlamentar pentru schimbarea completului de judecata cu competente de a judeca dosarul lui Voiculescu. Sau mai nou, discutiile Hrebenciuc-Sova de subminare a legilor prin articole de lege sau exprimari ambigue de care pot profita grupurile de interese din partide. Solutia este votul, prin alegerea daca nu a partidului/candidatului cel mai curat, macar al celui mai putin corupt. Pe langa vot, este nevoie ca tot noi, cei care intelegem, sa explicam celorlalti de ce asfel de actiuni sunt nocive. Un exemplu poate fi un joc, in care joaca doi adversari, unul hot si altul politist, dar hotul are dreptul sa schimbe regulile jocului cand ii convine, iar politistul trebuie sa le respecte. Care sunt sansele ca politistul sa prinda hotul ? Solutia este sa nu mai lasam hotul sa isi scrie legile, sau vechiul proverb romanesc, sa nu punem lupul paznic la oi.
Exemplele pot continua la nesfarsit. Indemnul este ca pe langa revolta de pe bloguri, facebook sau din sufrageria proprie, sa facem ceva mai mult. Sa nu mai privim pe cei care nu sunt educati si instruiti ca pe dusmani, ci ca pe victimele lipsei de educatie, ignorantei si manipularii. Si sa ne facem intelesi la nivelul de educatie al acestor conationali. Schimbarea are nevoie de timp, si nu se face peste noapte. Romania inca nu a reusit trecerea de la comunism si economie centralizata la democratie si capitalism, iar tranzitia este de durata si dureroasa. Asteptarile au fost ca imediat dupa Revolutie, sa inceapa sa curga lapte si miere. Ori Revolutia nu a fost decat inceputul schimbarii. Foarte putini lideri politici au avut curajul de a spune ca roadele democratiei si capitalismului le vor culege nepotii nostrii. Cel mai aproape de acest discurs a fost Silviu Brucan.
In acest moment, educatia Romaniei spre democratie si capitalism este facuta de NATO si UE prin cerintele de armonizare a legilor cu principiile acestor blocuri geopolitice. Educatia romanului de rand este facuta de filmele si mass-media occidentale. Educatia romanilor care lucreaza la multinationale este facuta de angajator. Aceste companii sunt nevoite sa respecte legile de acasa oriunde se afla. Angajatii de peste hotare nu invata legile din tara unde are compania-mama sediul, ci principiile de baza ale unui comportament intolerant fata de coruptie. Ce se intampla totusi cu angajatii din companiile prea mici pentru a oferi de o astfel de educatie? Sau cu instalatorii, vanzatorii, soferii, muncitorii in constructi, pensionarii si alte categorii sociale cine ii educa? Tot pe filiera de contact cu modul de lucru in mediu occidental s-a imprimat antidotul vaietului plangerii de mila mioritice, si anume daca nu iti place ceva, in loc sa te plangi, sa te gandesti ce poti face sa schimbi acest lucru si sa il faci.
Si va pun intrebarea acum, oare sa lasam educatia noastra ca popor, felul cumva gandi si actiona romanul de maine pe maini straine? Chiar si maini bine intentionate (NATO+UE) sau financiar co-interesate (multinationale)? Identitatea noastra culturala va avea de suferit, va pierde o componenta specifica noua, si va prinde forma celor care ne educa. Din pacate formei ii va lipsi continutul. I-am vazut pe acesti angajati de multinationale care nu vorbesc nici o engleza prea stralucita, plina de dezacorduri si furculisioane si care nu mai sunt in stare sa vorbeasca limba materna fara a o inunda cu expresii si cuvinte din afacereza limbii engleze. Sarcina educatiei cade tot in seama celor care cunosc deja aceste principii, s-au saturat de starea de fapt actuala a Romaniei si vor sa faca ceva. Putem investi macar 2-3 ore in fiecare luna pentru a insufla aceste princpii altcuiva. Schimbarea se va face in pasi marunti, cu perseverenta, si va avea nevoie de ani buni, intre 10 si 30 de acum incolo. Este greu, de durata, si va necesita multa energie. La sfarsitul drumului vom avea un motiv de mandrie ca am pus umarul la schimbare si in acelasi timp la pastrarea cat mai multor particularitati identitare ca natie.