Ce s-a văzut acum, și era cazul să se vadă, e că diaspora actuală (cuvântul e ușor inadecvat) nu poate fi redusă la definiția de dicționar, și anume un grup etnic care trăiește în afara granițelor de origine. Diaspora nu este nici neapărat un grup, adică ceva aparte, coerent și perfect identificabil dar nici nu trăiește cu totul în afara granițelor țării de origine.
Diaspora nu este o clasă, un grup izolat, așa cum au tot încercat cei cu gândire marxistă sănătoasă să o identifice. Un prim moment al acestei identificări marxiste a fost imediat după Revoluție, deja bine-cunoscutul „[diaspora] nu a mâncat salam cu soia”. Al doilea moment este cel din 2009, când s-a reîncălzit ura de clasă împotriva „diasporei”, prin argumentul falacios, promovat obsesiv de televiziunile propagandistice, conform căruia datorită diasporei ar fi devenit „tiranul” președinte. Acea diferență de voturi putea foarte bine să provină din oricare oraș în care „tiranul”, ce iese în curând la pensie, a avut majoritatea. Dar, așa-zisul argument a prins, pentru că nu era un argument, ci o invitație la ură, or sunt destui aceia pentru care ura ține loc de gândire. În fine, în 2014, în gândirea sa mărginită, PSD a considerat încă o dată că trebuie să se raporteze la „diasporă” ca la un grup izolat, o clasă împotriva căreia trebuie luptat. Pentru a îndepărta orice risc de eșec la prezidențiale, au planificat o împiedicare a votului „clasei diasporei”, cea nerecunoscătoare și neiubitoare în marea ei majoritate a urmașilor PCR. Ce și-au spus? Să le reducem posibilitatea de a vota. Sigur, vor fi nemulțumiți, dar câți o să fie? Apoi, chiar dacă o să fie, cât poate asta să ne dezavantajeze? Câte știri o să fie? Iar când o să fie, ne coordonăm, dumneata spui asta iar dumneata asta. Și, ce bine se coordonau în seara primul tur! Totul mergea conform planului. Până la urmă, pot să se supere ei cât vor, căci de votat tot nu o să voteze toți, de unde mai puține voturi pentru contracandidat și mai multe la noi. A fost un calcul, un risc asumat. Au ținut de asta până în turul al doilea. O adevărată regie. Lăsați, domnul Corlăţean, totul e gândit. Nu schimbăm nimic. Plecați, vă dați demisia dar e pentru victorie. Important e să câștigam. Un post de consilier prezidențial se găsește oricând și pentru dumneavoastră.
Dar, strategia PSD nu a ținut cont de o realitate banală, anume faptul că diaspora nu e o clasă aparte iar granițele contemporane, mai ales cele europene, nu mai sunt atât de radicale. Cei care pleacă azi, mai ales în Uniunea Europeană, nu pleacă pentru totdeauna, în bejenie. Când pleacă, nu-și schimbă brusc identitatea la granița iar simplul faptul de a ajunge în altă parte nu echivalează cu o spălare pe creier. Adesea, se întâmplă ca sosirea într-o altă „țară” să facă explicit cea ce până atunci funcționa implicit, anume tocmai țara de origine. Dar nu numai atât, nici plecatul în sine nu mai se face chiar dintr-o țară în alta. Astăzi, în Uniunea Europeană, pleci mai degrabă, nu din România în Italia, ci din Bacău la Milano, nu din România în Franța, ci din Brașov la Lyon, nu din România în Germania, ci din Timișoara la Frankfurt. Această migrare seamănă cu cea din anii ’60, când mulți români plecau de la țară la oraș, din Dedulești la Brașov, iar azi pleacă de la Brașov la Viena.
În felul ei, prin această migrare, și asta nu au înțeles strategii în rău de la PSD, țara a devenit mai mare. În urma celor care pleacă, granițele nu se închid ca o ghilotină. Traversarea graniței nu echivalează cu traversarea unui râu al uitării. Chiar dacă distanțele devin mai lungi, relațiile se păstrează. Străinătatea nu mai este nici ea atât de străină. Frontierele sunt traversate zilnic, informal, de zeci de mii de relații care se exprimă mult mai ușor datorită, oh, vai, „rețelelor sociale”, datorită noilor mijloace de comunicare. Strategii PSD vor căuta degeaba misterul din facebook. Nu e nimic misterios. Facebook-ul în sine nu te face nici să pierzi nici să câștigi alegerile. La o adică, facebook-ul ca atare nici nu contează, ce contează sunt oamenii care sunt în legătură, dinăuntru și dinafară, care formează astfel aceeași țară, una mai mare. E ceea ce s-a văzut cu multă claritate acum. Simbolic, alegerile din 16 noiembrie, au fost expresia unității țării dinăuntru cu țara din afară, al aceleiași.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Aveti mare dreptate, locuiesc in Austria dar sunt perfect conectat la realitatile din tara. Urmaresc zilnic televiziunile de stiri romanesti , citesc principalele siteuri de stiri pe net , tin legatura la telefon aproape zilnic cu rudele, vin in tara la fiecare 3 luni , in concluzie sunt foarte legat de Romania, Granitele aproape ca nu exista.
Asa este domnule Dorel Bucur. Daca pana in 2007 cuvantul „emigrant” isi justifica valoarea lui de cuvant, dupa 2007 eu personal (si prin multiplicare cu numarul ce se poate lua din date oficiale, ale celorlalti) am trait ceva mai complicat ca un paradox.
Din punct de vedere juridic situatia mea de emigrant mi-a disparut (devenind „cetatean european, de origine romana rezident in Spania). desi situatia de fapt a ramas cea de emigrant (roman in lume ne-romaneasca).
Nemaifiind emigrant din punct de vedere juridic nu mai beneficiezi de eventuale drepturi ca emigrant. In acelasi, cei ai tarii noastre insista sa ne considere tot emigranti, facand voita abstractie de litera si spiritul juridic.
Astfel avem doua categorii de „cetateni europeni”. Unii, „cetateni europeni nationali si de forma si de fond” si „cetateni europeni nationali in forma dar nu in fond”.
In limbajul juridic spaniol eu gasesc ca forma juridica cea mai apropiata de ceea ce statul roman a aplicat unei anumite parti a cetatenilor ei se numeste „destierro”.
In realitate noi plecam „la munca”. „Inainte”, plecam la munca pe santierele patriei si veneam care la saptamana, care la luna iar acum distanta kilometrica s-a marit si venim care de doua, care o singura data pe an, in acea „permisie” pe care o numim (diferind motivele „vacanta”. (Normal in vacanta daca e sa pleci undeva, pleci „de acasa spre undeva” ori in cazul nostru in asa-zisele „vacante” venim „dinspre undeva, . . . acasa”
Normal ca sunt interese meschine de a ni se taia cumva calea (talhari de drumul mare au fost si vor ramane si te asteapta intotdeauna „la stramtoare” (doar ca „inainte” la o „stramtoare fizica” iar acum, in timpurile astea moderne la o „stramtoare administrativa” (parte la lumina zilei si parte la negru).
Normal ca exista o anume coordonare a „talharilor”, sunt . . . un „organism viu” in cadrul caruia „organele componente” isi indeplinesc fiecare in dreptul lor „fisa postului”.
Intr-un fel, situatia Romaniei este analogica unei familii „depravate”, (ai unor parinti care s-au decazut de la gradul de parinti) si care care si-a trimis copii la cersit, furat, talharit, prostituat, etc.
Insasi termenul „Diaspora” implica, initial, un exil FORTAT (sec.6 î.e.n. evreii din Palestina obligati sa-si paraseasca tara! ) deci, nu este imposibil ca utilizarea lui frecventa sa produca (subliminal…?) la un moment dat, un efect pe cat de imprevizibil pe atat de categoric: empatia celorlalti membri ai grupului social, si asta in ciuda tentativelor de diabolizare sau, de ce nu, chiar datorita lor!?
Se pare ca manipularea asidua si indelungata are efecte perverse SI asupra manipulatorilor, fapt, aparent, ignorat de catre psihologii si sociologii PSD! O data cu acumularea succeselor provenite din coruptie prin „prostirea” populatiei, s-a instalat in mintea acestor indivizi un sentiment de a-tot-puternicie care i-a impiedicat sa judece realitatea asa cum este, si nu asa cum si-o imaginau ei…Aroganta le-a tetanizat discernamantul, si-au desconsiderat nu numai adversarii dar si partizanii, si asta ce le-a fost fatal!
Cred ca, dincolo de „expresia unității țării dinăuntru cu țara din afară” ca simbol incontestabil, ziua de 16.11.14 a marcat o cotitura decisiva in cursul istoriei românesti: am terminat, definitiv si irevocabil, cu mentalitatea paguboasa a fatalistului smerit si resemnat!
Dle. Bucur- diaspora din alte părți- de exemplu americanii din Paris- SE ÎNREGISTREAZĂ ca să poată vota în alegeri. E o diferență importantă.
Stimabile cercetator atoatecunoscator Andrei Gheorghe stiti cam cat de „complicat” este acest procedeu de inscriere prealabila? Va asigur ca, chiar daca va doare!, aceasta inscriere prealabila n-ar fi facut ca in strainatate sa voteze mai putin romani.
Poate ar trebui sa aflati ca cetatenii americani (si altii) trebuie sa se inregistreze pentru vot si acasa, printr-un procedeu care ar fi fost floare la ureche pentru romanii din strainatate care au stat la cozi de cca 8 ore pentru a vota si care a doua zi mergeau la munca serioasa, nu la birtul din sat. Pe scurt, cand tata Floarea si popa care i-a spus in predica duminicala cu cine e bine sa voteze vor trebui sa se inregistreze pentru a vota, atunci vor trebui sa se inregistreze si romanii din Paris. Dar cam cati romani din strainatate ar fi votat in turul 2 daca aveau posibilitatea votului prin corespondenta (ca sa nu mai amintim de early voting)? Nu puteti dvs. cerceta cumva o metoda mai eficienta decat cea descoperita de vvp (adica clasica comunista coada) de a impiedica sa voteze pe cineva despre care aveti convingerea ca nu va vota? Ati lua bani seriosi de la psd!
In plus, nu stiu daca stiti, cetatenii americani ca sa se inscrie pentru votare, trebuie sa plateasca taxe si statului american chiar daca lucreaza in alta tara cu care exista diferite „agreements” referitoare la taxe; desigur aceste taxe sunt diferite (mai mici) de cele platite de cei care lucreaza in SUA.
Cetatenii greci cu domiciliul in strainate (si sunt se pare peste 12 milioane) daca vor sa voteze, pot s-o faca numai in Grecia: nu exista sectii de votare in strainatate.
In Australia si Noua Zeelanda votul este obligatoriu, si este ponderat/preferential; in Belgia, de asemenea.
Germanii care locuiesc in afara granitelor, trebuie sa se inscrie (in avans), la ambasada/consulat.
Sun si limitari: in Germania ca si Canada, sectiile de votare se pot organiza numai in amabasade/consulate (teritoriul tarii respective). Imaginati-va ce distante trebuie sa parcurga romanii din Canada (peste 5500 km de la Altantic La Pacific) unde se poate vota numai In Montreal, Ottawa, Toronto si Vancouver.
Pentru romanii din diaspora cred (ca un minim) ca ei ar trebui sa contacteze printr-un simplu e-mail ambasada/consulatul, sa spunem cu cel putin o luna, informand despre intentia de vot cat si zona/localitatea unde se afla. Cred ca in acest fel ar exista informatii suficiente pentru dimensionarea si localizarea geografica a sectiilor de votare; cei care au sarcina sa organizeze nu vor ami avea nici o scuza.
Evident că înregistrarea se poate face și on-line- fiind necesare numele, un CNP sau cod de pașaport și o adresă din țara de rezidență. E ceva nelegitim în a solicita astfel de date ?
Este binevenita topica „diasporei”. Faptul ca esti sau nu conectat la realitatea românească din tara, este o optiune personala, o expresie a libertatii si nimeni nu vine la tine sa te traga la raspundere ca participi sau nu la viata comunitatii.
Prin exercitarea acestei libertati, individul din diaspora, nu mai poate fi nici manipulat de organizatii politice de nici o culoare.
Marea disperare a partidului-stat, psd-ul de astazi, a fost ca nu mai poate intermedia in nici un fel relatia diasporei cu opinia publica din Romania.
Nici o lozinca prezentata in Romania, deigrand diaspora, nu a mai functionat. Nici o incercare in afara tarii (de catre ambasade sau consulate) de a intermedia intre fonduri sau proiecte ale diasporei cu „elemente de decizie” din Romania nu a fost intampinata de succes.
Ajutoarele diasporei s-au dus direct la beneficiarii proiectelor fara mijlocirea activului diplomatic sau politic.
Dorel, ai dreptate cu comparatia intre ceea ce s-a intamplat in anii ’60 in Romania. Si stiu ca nu vorbesti din afara, pentru ca tu cunosti aceste lucruri.
Mai putin inspirata mi se pare premisa ca cineva de la PSD ar fi in stare sa gandeasca in termeni marxisti :) Asta e, asa, mai degraba un perdaf tras PSD-ului pentru ca ar reprezenta comunismul, in vreme ce ceilalti ar reprezenta anti-comunismul. Dar e doar o chestie din condei, fara acoperire in realitate. In realitate, oamenii stiau cam pe cate voturi multiple pot conta si unde, stiau si ca in Diaspora Iohannis va avea pe la 70%, si-au facut niste calcule. Ce n-au luat in calcul a fost reactia romanilor din Romania, faptul ca cei din fara au rude in Romania pe care aceasta miscare de ingradire / balba ii poate mobiliza, ca cele doua Romanii (cum zici tu) se vor potenta reciproc.
Asa de mult mi-a placut ca simt nevoia de a mai repeta odata ceea ce a fost scris deja in articol:
„Facebook-ul în sine nu te face nici să pierzi nici să câștigi alegerile. La o adică, facebook-ul ca atare nici nu contează, ce contează sunt oamenii care sunt în legătură, dinăuntru și dinafară, care formează astfel aceeași țară, una mai mare.„
Sa ne intelegem – FB este doar o unealta – o scula, oameni buni…
Istoria este facuta de oameni multi si diferiti, unii din tara, altii din afara tarii..
Rar romanii au considerat ca votul este important – si uite ca s-a dovedit ca este ff important. Ar trebui sa fie o mare lectie pentru oamenii din Ro si pentru cei din afara tarii, dar ar mai trebui sa fie o lectie severa pentru politicieni, indiferent de culoarea lor politica…
Oamenii de afara, in marea lor majoritate, sunt un pic mai diferiti decat cei de acasa dpmdv pentru ca:
1. au pus in practica o decizie pe care o mare majoritate a celor inca in tara nici nu o gandesc
2. statul lor de roman in afara granitelor din RO ii obliga la un efort suplimentar pe care ei, dupa capul si inima lor, il fac.
Bravo lor!
Nu toata padurea – a se citi diaspora – este verde si frumoasa, sunt si exceptii…
Nu toti cei care au venit in tara – si aici fac trimitere directa la Dra Petrescu – au sau vor avea contributii in RO, dar lectiile din afara tarii sunt extrem de pretioase si depinde practic de fiecare daca le foloseste aici cand ne viziteaza sau cand revine in tara…