Mi-am propus ca pe parcursul mai multor postări să înlătur prejudecățile și deformările ce există în legătură cu justiția română și care aparțin în egală măsură populației și magistraților. Cum nu intenționez să folosesc prea mult un limbaj tehnic și din considerente de spațiu nu îmi permit analize extrem de aprofundate și detaliate, îmi asum anumite inexactități din punct de vedere științific.
Acest mit referitor la numărul de arestări din România a fost creat de unii avocați și a fost intens vehiculat între anii 2003-2010, probabil ca un fel de „justificare” din partea lor către clienții a căror privare de libertate nu o puteau evita. Era mult mai simplu de dat vina pentru arestare pe judecător, care întocmai ca și procurorul de ieri, chipurile arest pe oricine. Numai că adevărul este altul și aduc în sprijinul susținerii mele o statistică referitoare la numărul de arestări, începând cu 1990 și până în prezent:
inculpați
persoane fizice trimişi în judecată (număr) |
inculpaţi
persoane fizice trimişi în judecată în stare de arest preventiv (număr) (procente) |
||
ARESTEAZĂ
PROCURORII |
|||
1990 | 52.715 | 23.597 | 44,76 % |
1991 | 82.112 | 29.604 | 36,05 % |
1992 | 91.375 | 29.403 | 32,17 % |
1993 | 102.499 | 30.452 | 29,70 % |
1994 | 107.857 | 30.075 | 27,88 % |
1995 | 117.296 | 29.687 | 25,30 % |
1996 | 115.948 | 27.156 | 23,42 % |
1997 | 119.222 | 27.800 | 23,31 % |
1998 | 99.920 | 19.351 | 19,36 % |
1999 | 75.743 | 15.210 | 20,08 % |
2000 | 68.483 | 16.508 | 24,10 % |
2001 | 81.948 | 19.677 | 24,01 % |
2002 | 74.272 | 17.131 | 23,06 % |
2003 | 68.658 | 12.583 | 18,32 % |
Media anuală | 23.445 | 26,53 % | |
ARESTEAZĂ JUDECĂTORII |
|||
2004 | 65.418 | 8.941 | 13,66 % |
2005 | 59.407 | 8.265 | 13,91 % |
2006 | 52.943 | 7.146 | 13,49 % |
2007 | 47.787 | 5.205 | 10,89 % |
2008 | 45.073 | 5.473 | 12,14 % |
2009 | 49.743 | 6.984 | 14,04 % |
2010 | 56.949 | 8.659 | 15,20 % |
2011 | 60.980 | 8.941 | 14,66 % |
2012 | 59.739 | 9.988 | 16,71 % |
2013 | 65.711 | 10.431 | 15,87 % |
2014 | 50.342 | 7.040 | 13,98 % |
Media anuală | 7.916 | 14,05 % |
Așadar, în perioada 1990-2003, arestările reprezentau 26,53% din numărul celor trimiși în judecată. În perioada 2004-2014, arestările scad la 14,05%. Cum se explică această schimbare? Potrivit legislației din Codul de procedură comunist aprobat în 1968 procurorul avea competența de arestare preventivă a celor urmăriți penal, aspect păstrat pentru mulți ani și în perioada postrevoluționară. În iunie 2003, în cauza Pantea vs România, statul nostru este condamnat de către CEDO, constatându-se că potrivit legislației de la acea vreme procurorul nu întrunește condițiile de independență și imparțialitate și numai un magistrat având aceste caracteristici ar trebui să ia măsura arestării. Ca urmare, odată cu revizuirea Constituției în octombrie 2003, atribuția de arestare trece de la procuror la judecător.
Cifrele de mai sus ne arată, în mod neechivoc, că judecătorii arestează astăzi mai puțin decât arestau procurorii. Și astfel, al șaptelea mit despre justiție a fost demontat.
.
ARHIVĂ DEMITIZARE:
ep.1: „Justiția română soluționează doar dosare penale”
ep.2: „Justiția este a treia putere în stat”
ep.3: „Corb la corb nu-si scoate ochii” sau „Magistrații nu răspund în vreun fel”
ep.4: „Magistrații decid potrivit propriei lor convingeri” sau „Magistrații decid cum vor ei”
Pentru amatorii de statistici poate fi multumitor. Poate si pentru MCV (nu ar fi singura data cind ii pacalim pe ioropeni).
Doar ca de la un an la altul cazurile sint diferite. Comparam mere cu banane.
Cind pentru Felix (prejudiciu 60 de milioane de euro) procesul a durat vreo 8 ani fara arestare, cu un trust media enorm la indemina pentru a influenta mersul proceselor, ori, de exemplu, lotul din fotbal „cazul transferurilor”, tot vreo 8 ani, si nu au existat arestari (cazuri mai exista multe), statisticile nu spun nimic relevant.
NB,
si repet: oricit de mult respect am, si am, nu e o vorba retorica, fata de unii procurori si judecatori, imi permit sa nu ii cred pe toti iesiti din spuma marii.
Titlul „„Judecătorii arestează tot atât de mult ca pe vremea când arestau procurorii””; alt „mit” prefabricat pentru o ststistica si un articol.
parerea mea e ca la momentul 2015, in conditiile in care 1% dintre romani sunt alfabetizati statistic, este de ajuns o evaluare quantitative in locul unei evaluari qualitate, domnule victor. poate nu veti fi de acord cu mine, dar nici nu va dati seama ca e un pas enorm inainte. si bineinteles aveti dreptate, dar daca v-as spune ca din cauza oamenilor ca dumneavoastra si a unor atitudini ca a dumneavoastra Romania nu are consens pe ce trebuie sa se faca la pasul urmator pentru a ajunge macar la nivelul ungariei. eu nu spun ca nu sunteti intelligent, dar filozof nu sunteti sigur sa vedeti toata imaginea. parerea mea.
La tineretea mea, Adriano Celentano m-a incintat cu melodiile sale.
Dar pe dvoastra nu va inteleg: ” si bineinteles aveti dreptate, dar daca v-as spune ca din cauza oamenilor ca dumneavoastra si a unor atitudini ca a dumneavoastra Romania nu are consens pe ce trebuie sa se faca la pasul urmator”
– am dreptate, dar cu oameni ca mine nu se poate face un „consens”;
– daca nu as avea dreptate s-ar putea naste „consensul”?
Multumesc
Este un mit inventat sau o fi o idee cu circulatie foarte restransa ceea ce nu o poate transforma intr-un mit.
Constat insa ca in ciuda demitizarii demitizarilor pe care le-au facut cei mai multi comentatori, autorul persevereaza, ajungand chiar sa inventeze mituri pe care apoi sa le demitizeze. Pentru cine vrea sa inteleaga e un semn foarte clar!
Daca tot e vorba de statistici tabelare, folosind cifrele din articol, cf. coloanei 1 rezulta coloana 2 cu vresterea valorica si coloana 3 cu cresterea procentuala, versus 1990. Din 1990 si pana acum populatia a scazut cu (3, 4, 5, x milioane – inca nu e clar cati mai suntem). Ca atare valorile ar trebui altfel ponderate. Chiar si asa, cum se explica diferentele uriase (50.000 in 90, 122.000 in 97, 45.000 in 2008, 65.000 in 2013?
ARESTEAZĂ judecatorii
1990 52.715 crestere vs. 1990 procent vs. 1990
1991 82.112 29.397 55,77%
1992 91.375 38.660 73,34%
1993 102.499 49.784 94,44%
1994 107.857 55.142 104,60%
1995 117.296 64.581 122,51%
1996 115.948 63.233 119,95%
1997 119.222 66.507 126,16%
1998 99.920 47.205 89,55%
1999 75.743 23.028 43,68%
2000 68.483 15.768 29,91%
2001 81.948 29.233 55,45%
2002 74.272 21.557 40,89%
2003 68.658 15.943 30,24%
ARESTEAZĂ procurorii
2004 65.418 12.703 24,10%
2005 59.407 6.692 12,69%
2006 52.943 228 0,43%
2007 47.787 -4.928 -9,35%
2008 45.073 -7.642 -14,50%
2009 49.743 -2.972 -5,64%
2010 56.949 4.234 8,03%
2011 60.980 8.265 15,68%
2012 59.739 7.024 13,32%
2013 65.711 12.996 24,65%
2014 50.342 -2.373 -4,50%
Gore, de ce sa complicam lucrurile?
Domnul Danilet a dat o analiza clara a numarului de inculpati pe an si, din acesti inculpati, numarul si procentul de inculpati arestati. Arata in mod simplu si clar tendintele de a face mai multe sau mai putine arestari in cazul celor trimisi in judecata.
Datele din tabelul dat nu suporta o analiza a cresterilor sau scaderilor valorice a inculpatilor/arestatilor de la un an la altul pentru ca legile au fost schimbate intre timp, guvernele au fost schimbate de multe ori, oamenii poate au fost mai cuminti, mai rai, bugetul parchetelor a fost taiat/crescut, politisti mai multi/mai putini, etc. intra prea multi factori in poza, si nu cred ca asta este scopul articolului.
eu vad ca din totalul celor trimisi in judecata, procenutal, cei arestati nu-s mai multi decit cei arestati pe vremea lui ceasca. si mai vad ca, intr-adevar, se pare ca procurorii sunt partiali cind vine treaba de arestat un inculpat pe care chiar ei il cerceteaza.
cu respect
@ upn
Scopul articolului ni l-a spus autorul si este destul de clar. Ramane intre d-lui si „partizanii” d-lui sa stabileasca cat e demitizare si cat demitizarea unor mituri inexistente. Probabil ca mesajul articolului a avut un cerc de adresabilitate.
Faptul ca exista multe variabile care se modifica in permanenta nu inseamna ca nu trebuie analizate lucrurile. Poate ca se si intampla acest lucru, habar nu am. Mie mi se pare ca cifrele au o evolutie ciudata.
Intrebare:
Arestarea preventiva este o sanctiune sau nu? adica are caracter punitiv sau nu?
Adica este indreptatit cineva sa se refere la conditiile de arest in acelasi mod cand este vorba de un condamnat la inchisoare sau la cineva caruia i se limiteaza temporar niste drepturi legate strict doar de libertatea persoanei si asta doar in interesul anchetei?
Ce concluzii se trag de aici? Cate procese vom pierde la CEDO si cine trebuie sa plateasca despagubirile deja putand fi anticipate pentru incalcarea drepturilor omului faute de statul roman ca doar un ministru de justitie cand se refera la inchisoarea de arest preventiv cu comparatia :inchisoarea nu e hotel practic a rostit deja motivarea condamnarii date de Cedo.
Nu vom fi priviti de statele civilizate ca niste trogloditi ce de fapt chiar si suntem?