Cunoaşterea istoriei oferă oamenilor nu numai informaţiile despre trecut ci şi posibilitatea de a interpreta comportamentul popoarelor şi a liderilor acestora, cu scopul luării deciziilor în problemele actualităţii.
Înainte de Munchen 1938.
Învinsă în primul război mondial, Germania se afla în anii care au urmat, într-o situaţie economică, politică şi socială extrem de gravă. Condiţiile extrem de dure impuse de învingători, au aruncat Germania într-un adevărat haos.
Republica de la Weimar ( 1919) , care a înlocuit regimul imperial, a adus în actualitate sărăcie, umilinţă, revoltă şi nu în ultimul rând pericolul comunist, care contamina Germania, venind dinspre URSS.
În această situaţie extrem de confuză şi periculoasă, a apărut Adolf Hitler, care cu un discurs violent antidemocratic şi antisemit, a dus treptat la formarea partidului naţional socialist, câştigător al alegerilor democrtatice din anul 1933.
Tendinţele revanşarde şi expasioniste proclamate de Hitler şi complicii lui au avut o foarte mare audienţă în mase. După ce Hitler a preluat puterea ca dictator, nemţii l-au urmat fascinaţi de propaganda extrem de abilă, elaborată de ideologul partidului, Dr. Goebels, precum şi de readucerea unei anumite stabilităţi în ţară. Industria a reînceput să funcţioneze eficient, s-au construit autostrăzi, iar poporul german avea sentimentul că totul începe să meargă spre bine. Poate că aşa ar fi fost, dacă nu ar fi apărut acţiunile de tip terorist : incendierea Reihstagului – 1938, asasinatele din „Noaptea cuţitelor lungi” – 1934, apoi în „Noaptea de cristal” -1938 şi mai cu seamă primele lagăre de concentrare în care au fost aruncaţi evreii şi reprezentanţii opoziţiei antihitleriste. Astfel începea de fapt Holocaustul.
Politica revanşardă şi expansionistă a lui Hitler era evidentă pentru toată lumea, mai cu seamă că nemţii începuseră să formeze o formidabilă maşină de război.
În mod paradoxal, puterile fostei Antante ( Franţa, Anglia, SUA ) , care câştigaseră războiul din 1914-1918, asistau pasive la reînarmarea Germaniei şi la politica ei revanşardă. Mai mult decât atât, au acceptat organizarea Olimpiadei de la Berlin 1936, eveniment care a consfiinţit prestigiul internaţional al regimului hitlerist.
Cum era de aşteptat , curând Hitler a trecut la acţiuni expansioniste directe, anexând în aprilie 1938 Austria – stat independent şi suveran. Occidentul a protestat „ cu vehemenţă” , dar a acceptat situaţia de facto. În septembrie 1938 , a avut loc la Munchen celebra Conferinţă Internaţională la care au participat : prim ministrul britanic Chamberlain, premierul francez Daladier, Adolf Hitler şi dictatorul italian Mussolini, care instalase încă din deceniul trei un regim fascist în Italia.
Consfiinţind practic anexarea Austriei, Conferinţa de la Munchen a acceptat o nouă revendicare expansionistă a Germaniei şi anume, anexarea zonei Sudeţilor din nordul Cehoslovaciei. A fost poate cea mai ruşinoasă capitulare politică a puterilor occidentale, care deveneau astfel complice la agresiunea germană împotriva unui stat suveran şi independent.
Nelville Chamberlain a fost ovaţionat în Camera Comunelor când, după Conferinţa de la Munchen a declarat : „ Vă aduc pacea, Domnul Hitler vrea pace”.
Privind retrospectiv, lucrurile stăteau exact invers, Munchen a fost semnalul că nefiind oprită de nimeni, Germania hitleristă va intreprinde noi acţiuni de expansiune, care în mod inevitabil au condus spre un nou război mondial.
Al doilea război mondial şi consecinţele sale.
Planurile diabolice ale lui Hitler au inclus, în august 1939, o înţelegere cu URSS ( Pactul Ribbentrop- Molotov ) , prin care Rusia comunistă şi Germania hitleristă îşi împărţeau între ele ţările din estul Europei.
La 1 septembrie 1939, Germania şi URSS au invadat Polonia, ceeace a dus în sfârşit la reacţia Franţei şi Marii Britanii, care au declarat război Germaniei.
Ceeace a urmat se cunoaşte : cvasitotalitatea ţărilor europene au fost antrenate în conflagraţie, ca şi marile ţări asiatice : China, Japonia Australia , iar din 1941 şi SUA. Pierderile au fost uriaşe: mai mult de 40 mil. de morţi , mulţi din populaţia necombatantă , sute de oraşe şi sate rase de pe suprafaţa pământului, prin efectele noilor arme de distrugere în masă ( Hiroshima, Nagasaki) sau prin bombardamente „ cu arme convenţionale „ ( Dresda ).
La întrebarea retorică, dacă s-ar fi putut evita al 2-lea război mondial, îmi îngadui să răspund că da , dacă Franţa şi Anglia ar fi reacţionat din timp, la primele semne ale politicii expansioniste criminale duse de Germania hitleristă.
Urmările războiului au fost la fel de tragice , ca şi războiul în sine: împărţirea lumii în cele două mari tabere adverse – războiul rece, proliferarea regimurilor comuniste cu zecile de milioane de victime şi subjugarea a numeroase popoare.
Istoria se repetă ?
Sfârşitul războiului nu a adus mari speranţe în inimile zecilor de milioane de cetăţeni ai ţărilor „foste socialiste” din Europa de Est, care au crezut că odată cu prăbuşirea URSS, va urma o perioadă de reală pace, libertate şi prosperitate pentru ţările lor.
Boris Eltân, curajos Preşedinte al Rusiei renăscute, a dus o politică ezitantă, dar care dădea speranţe tuturor că , în sfârşit imensa ţară din răsărit – europeană geografic- va deveni europeană şi cu politica internă şi externă.
Euforia nu a durat mult, fiindcă în anul 1992, Ruşii au atacat Transnistria, ce aparţinea R. Moldova, devenită independentă şi a instalat la estul Nistrului, armata a 14-a , un fel de avanpost spre vest. Deasemeni, ruşii au reacţionat violent la tendinţa de independenţă a Georgiei, pe care au sufocat-o prin intervenţie armată.
După accederea la putere a lui Vladimir Putin, în anul 2000, Rusia şi-a înăsprit politica neprietenoasă faţă de ţările occidentale, în special pe plan economic, prin practicarea unor preţuri speculative la gazul pe care îl exportau aproape în toate ţările europene.
Pe plan intern, opozanţii lui Putin au fost fie condamnaţi la lungi perioade de detenţie, fie asasinaţi, ultima victimă fiind Boris Nemţov , asasinat în ziua de 27.02.2015.
O lovitură decisivă faţă de speranţele de democratizare a Rusiei, a venit atunci când guvernul lui Putin, s-a opus cu vehemenţă la aspiraţiile Ucrainei spre libertate şi cooperare cu Occidentul. În anul 2014, Ucrainenii dornici de libertate , l-au alungat pe preşedintele pro-rus Ianukovici şi au instalat un guvern ales democratic, cu obiectivul aderării la Uniunea Europeană. Drept răspuns, în anul 2014, ruşii au trimis trupe care au ocupat Crimeea- parte integrantă a Ucrainei şi au generat un război civil în estul Ucrainei, cu scopul de a separa zonele răsăritene ale ţării, de conducerea legitimă de la Kiev.
Nu putem să nu ne amintim de izbitoarea asemănare cu anexarea Austriei şi zonei Sudeţilor de către Germania hitleristă în anul 1938. Şi încă ceva, nu putem să nu constatăm uluiţi cât de mult se aseamănă reacţia celor mai puternice ţări democratice europene ( Germania, Franţa ) cu cea a Franţei şi Angliei din anul 1938. Liederi de seamă ai Europei Occidentale, au reacţionat la fel cu cei din anul 1938, adică au tolerat agresiunea limitându-se la proteste şi conferinţe internaţionale de „ rezolvare” a crizei.
La Minsk, în anul 2014 şi apoi în 2015, au avut loc două Conferinţe Internaţionale cu participarea Germaniei, Franţei, Ucrainei, Bielarus şi Rusia, la care s-a discutat despre ….. încetarea focului. Despre Crimeea şi prezenţa armată a ruşilor în Ucraina de est – nici o vorbă. Au existat şi reacţii Europene mai vehemente, în special din partea vecinilor Rusiei ( Ţările Baltice, Polonia şi România ) care se simţeau ameninţate , dar vocea lor s-a pierdut în „concertul” pacifist, condus de Dna Merkel şi Preşedintele Holland.
O recentă caricatură dintr-un mare ziar elveţian, îl înfăţişează pe Putin în chip de tanc, iar pe Merkel şi Holland, călare pe tanc, în chip de servanţi ai acestuia.
Lăsând la o parte caricaturile, nu putem să nu fim extrem de îngrijoraţi de viziunea politică obtuză, a celor doi lideri Occidentali. Aceştia ar putea încă opri prin mijloace economice realmente drastice şi diplomatice ferme, agresiunea ruşilor. Americanii sunt dispuşi să-i ajute în acest sens, dar nu pot acţiona fără ajutorul ţărilor europene democratice.
Dacă Europa de Vest nu se trezeşte, mai bine spus liderii ei, consecinţele actualei lor politici vor fi cele după Munchen 1938: va izbucni inevitabil al treilea război mondial, care ar putea distruge civilizaţia de pe Terra.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte bun articol, in asentimentul meu, as spune, o varianta mai bine docuemntata si scrisa a ceea ce incercam sa semnalez prin Iulie anul trecut :
Sugerez studierea asemanarii ocuparii Zonei Sudete din Cehoslovacia de catre Germania in 1938 sub pretextul protectiei etnicilor germani din aceasta zona cu ocuparea Crimeei de catre Rusia in 2014 sub pretextul protectiei etnicilor rusi din aceasta zona. A urmat dezmembrarea Cehoslovaciei in 3 state marioneta, acum se pregateste dezmembrarea Ucrainei in Vest si Est+Sud. Mai multe detalii despre RM2 : Germania, Japonia, URSS, Italia, Ungaria si Bulgaria. Acum in 2014 : Rusia a ocupat Crimeea si inventeaza casus beli pentru ocupat estul si sudul Ucrainei, viseaza la Uniunea Euro-Asiatica, sufla un pic in jarul mocnit al insulelor Sahalin, disputate cu Japonia
https://lloopp.wordpress.com/2014/08/11/ne-apropiem-de-al-treilea-razboi-mondial/
Multi au facut comparatia cu atitudinea de atunci a lui Chamberlain, putem insa sa speram ca nu se va intampla asa pentru ca rusii stiu ca NATO are suprematia militara (asa cum s-a scris chiar aici pe forum, daca nu ma insel). In fond nemtii stiau si ei ca o au, conditionat de neintrarea in razboi a Statelor Unite.
Cred ca va inselati in legatura cu superioritatea Germaniei. Doar daca nu va referiti la superioritatea fata de Cehoslovacia. Fata de marile puteri europene Franta, Marea Britanie si Uniunea Sovietica, se afla in evidenta inferioritate. Germania era o tara care abia scapase de restrictiile care o mentineau dezarmata. A facut eforturi extraordinare pentru a recupera intarzierea, dar timpul a fost mult prea scurt. A trebuit sa se concetreze asupra catorva tipuri de arme esentiale, in rest situatia a ramas aproape catstrofala. De fapt, nemtii au inceput razboiul cu o armata echipata la repezeala si nu a reusit niciodata sa acopere majoritatea deficientelor. Cea mai mare parte a armamentului(cu exceptia notabila a aviatiei si blindatelor) era depasit, la nivelul primului razboi mondial. Pana la sfarsitul razboiului motorizarea se limita la cateva unitati de elita, pentru restul armatei transportul era asigurat de carute.
Este o paralela foarte vaga.
Ca sa fac o struto-camila ISTORIA SE REPETA DAR DE FIECARE DATA E ALTFEL, de exemplu in cazul Munchen ’38 Germania nu era sugrumata din toate partile de tot mai numeroase si mai mari baze militare americane cum e cazul cu Rusia acum. In Cehoslovacia nu erau baze militare americane asa cum sunt in mai toate tarile ex comuniste. De exemplu cand Germania a ocupat regiunea Sudeta in acea perioada America nu a investit 5 miliarde de dolari intr-o lovitura de stat cu lunetisti fantoma care sa rastoarne guvernul legitim din Cehoslovacia. Oameni politici de frunte americani nu erau ca in cazul Ucrainei pe baricade in Cehoslovacia indemnand maidanezii sa foloseasca forta la rasturnarea presedintelui ales prin vot democratic. Si tot contrar acelei situatii copii acelor oameni politici americani nu au ocupat functii de vaza in ipoteticul nou guvern portocaliu cehoslovac. Aurul din tezaurul Cehoslovaciei nu a zburat noaptea pe ascuns intr-o directie necunoscuta. La putere in Cehoslovacia nu a venit un guvern de oligarhi si nazisti. Cehoslovacia nu a fost inarmata de americani si asmutita la razboi contra Germaniei. Etc. etc. etc.
Acum imi explica si mie cineva unde e paralela? Exista o paralela ideologica dar nu prea exista una reala bazata pe fapte.
In final vreau sa se inteleaga corect mesajul meu. Nu spun ca e rau ca sunt baze militatea americane in Kosovo, Germania, Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Romania, Georgia, Bulgaria, Cehoslovacia etc. etc. si mai nou instructori si armament in Ucraina – vreau doar sa spun ca situatia nu e aceeasi ca in perioada lui Hitler decat vag. Atunci aveam niste tari totalitare in ofensiva si niste tari democratice apatice. Acum este exact pe dos. Interventia adesea PREVENTIVA americano-europeana din Libia, Siria, Iugoslavia, Irak, Afganista, Sudan si in multe alte locuri contrasteaza dramatic cu atitudinea franco-britanica in fata lui Hitler.
„Atunci aveam niste tari totalitare in ofensiva si niste tari democratice apatice. Acum este exact pe dos”
Adica avem niste tari democratice in ofensiva si niste tari totalitare apatice? Asta e de bine, nu? Ca eu nu va mai inteleg.
Domnule „Idealog”,
Aveti si dovezi in sprijinul afirmatiilor dumneavoastra? Sustineti ca toata agresiunea ruseasca este doar raspunsul la o provocare americana pe teritoriul Ucrainei. Aveti dovezi despre aceasta? Sau dovezile sunt la Vocea Rusiei.
Pe de alta parte ma intreb de cati bani e nevoie sa organizezi un protest vreme de 2 luni la temeperaturi de sub -10 grade Celsius. Ne jigniti inteligenta si pe cea a ucrainienilor.
Alegerile democratice castigate de nazisti au fost in 1932 (partidul cu cele mai multe voturi).
Incendierea Reichstagului a fost in 1933.
URSS a atacat Polonia la 17 sept. 1939. //
Razboiul a devenit mondial deoarece Marea Britanie si Franta au venit in ajutorul Poloniei si au declarat razboi Germaniei. Daca nu interveneau, Hitler ar fi atacat URSS, asa cum scrisese in Mein Kampf.
In ce fel s-ar fi evitat razboiul daca Marea Britanie si Franta ar fi venit in ajutorul Cehoslovaciei in 1938? Pur si simplu ar fi fost devansat cu un an.
„Adica avem niste tari democratice in ofensiva si niste tari totalitare apatice? Asta e de bine, nu? Ca eu nu va mai inteleg.”
Domnul meu, pana nu veti da la o parte ceata propagandistica maniheista care o arunca massmedia peste ochii nostri veti fi vesnic uimit de intorsatura pe care o iau lucrurile. Nu pot spune tot ce stiu (sau ce cred ca stiu) pentru ca nu mi s-ar publica mesajele si ar fi degeaba. Incercati sa diversificati sursele de informatie si sa va folositi propria judecata (cu specticismul de rigoare daca e posibil, desi greu, sa acceptati faptele si concluziile care nu va convin).
O buna parte dintre intelectualii occidentali sunt cu idei marxiste.
Asta e buba: tradarea carturarilor. Si intre cele doua razboiae mondiale intelectualii erau cu capul in nori (in Romania mai putin decat in Vest totusi). Nu prea mai credea nimeni in parlamentarismul clasic. Toti erau imbatati de filosofia germana, marxism, esoterism, darwinism social/rasial, etc. Muenchen-ul a fost interpretat ca o sansa de pace de niste oameni care isi tocisera mecanismele de autoaparare. Altfel s-ar fi activat aceste mecanisme si ii pleseau pe nemti (si pe rusi) la timp, macar de frica daca nu din principii morale mai inalte.
La fel a facut Vestul cu comunistii si in ultimii 25 de ani. In Rusia i-a menajat ca sa nu ii umileasca, ca saracii pierdusera Razboiul Rece. La noi (si in alte tari din Estul Europei) prima conditie pentru a incepe negocierile de aerare la UE a fost sa nu deranjam homosexualii, desi nu s-au publicat nici pana azi cazuri de persecutii grave. In schimb tortionarii nici nu au fost remarcati. Intr-o tara cu elita decimata de criminali tradatori, cu zeci de centre de detentie, cu inchisori ca Pitesti sau Ramnicu Sarat, cu securitatea lui Ceasca, nu era nimic de facut cu aparatul de represiune. A fost uitat, ignorat, acceptat fara comentarii. UE a crezut ca se facusera toti oameni de treaba fix la 22 dec 1989.
Explicatia e ca mediul academic occidental e dominat de stanga (radicala) de peste 50 de ani. Sunt spalati pe creier. Sefii UE de azi sunt revoltatii din 1968, fii lui Sartre, care strigau pe strazi imbecilitati gen ‘e interzis sa interzici’. Ei vor sa creada si azi ca visul lor aiurit din tinerete nu a fost o prostie, ca teoria comunista era buna, dar a fost intinata, ca se pot recupera „partile bune”, ca se poate lucra pe „punctele comune”. Si cand colo ce vad? Niet, Putin nu vrea sa lucreze pe punctele comune si nici nu a vrut vreodata. Vadim e cu rusii. Iliescu e neschimbat de acum 60 de ani. Se discuta asta in mediul intelectual romanesc? Nu! Intelectualii si presa au o solutie simpla si sigura la orice problema: poporul e de vina.