Pe măsură ce justiția începe să funcționeze iar dosarele aflate în anchetă se finalizează prin pronunțări de sentințe avocații și pușcăriașii caută noi breșe pentru a scăpa de executarea pedepselor. Până acum, breșa prin care condamnații scăpau de executarea pedepsei era asigurată de către medici, prin diagnostice greu verificabile. După condamnarea doctorului Brădișteanu, în cazul Adrian Năstase, acest fenomen a fost descurajat, așa că se caută o nouă breșă. Breșa la modă pare să devină… ”știința”.
Tot mai mulți condamnați încep să scrie cărți, primesc reduceri de pedepse pentru activitate științifică și, ulterior, sunt eliberați condiționat. Dacă se continuă ritmul eliberărilor condiționate pe bază de”operă științifică” pușcăriașii vor ajunge să o convingă pe Alina Mungiu-Pippidi că și românii pot lua premiul Nobel. Care este problema?
Fără a fi specialist în doctrină juridică semnalez, atât juriștilor cât și opiniei publice, o mare eroare de interpretare a legii. Legea nr. 275/2006 prevede, în capitolul 8, condițiile de eliberare condiționată iar, mai concret, articolul 76, lit. f prevede că ”…în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă”. Pe baza unei estimări, făcute la nivelul penitenciarului, instanța se ponunță asupra caracterului ”științific” al lucrărilor scrise de pușcăriași și se acordă o reducere consistentă a pedepsei.
Sarabanda reducerii pedepselor pe baza de ”lucrări științifice” a început, timid, după 2010, când a fost elaborată o metodologie de către Administrația Natională a Penitenciarelor (ANP), a continuat, apoi, cu celebrul caz Adrian Năstase și devine o ”bună practică”, prin eliberarea condiționată a lui Gheorghe Becali și George Copos. Și care-i baiul, dacă oamenii scriu cărți pentru a scăpa de pușcărie?
Sunt cel puțin câteva erori de interpretare a legii și foarte multe probleme cu metodologia ANP.
În primul rând, art.76 aln. f se referă stricto sensu la elaborarea de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate. Problema de interpretare este legată de determinarea caracterului științific al lucrărilor scrise, de obicei cărți. Fără a face apel la epistemologie sau filosofia științei este de notorietate faptul că știința reprezintă un efort intelectual de înțelegere a lumii înconjurătoare, pe baza unor evidențe sau prin testarea unor ipoteze. Interesantă, din perspectiva pușcăriașilor români, este distincția dintre știință, artă si teologie. Câștigătorul premiului Nobel pentru fizică, Richard Feynman, spunea că ”religia este o cultură a credinței, în timp ce știința este o cultură a îndoielii”. Unele școli de gândire consideră că doar ”științele tari” produc cunoștere știintifică; de aceea, mediul academic investește mai mult în domeniile STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică). Un articol interesant despre știință și cercetare a fost publicat zilele trecute pe Contributors și aduce multe clarificări conceptuale, necesare înțelegerii cercetării și științei, într-o societate a cunoașterii, precum Statele Unite[1].
Dar nu este scopul acestui eseu să dea o definiție unanim acceptată a științei ci, mai degrabă, să arunce o umbră de îndoială asupra modului simplist în care instanțele interpretează orice carte tipărită ca fiind o lucrare știintifică. De altfel, în mediul academic cărțile devin din ce în ce mai puțin valorizate în evaluarea carierei, în detrimentul unor articole de cercetare, publicate în reviste prestigioase cu factor de impact (IF) și indexate în bazele de date internaționale, precum Web of Knowledge, Scopus sau Google Scholar. Nu am auzit sau citit până acum despre elaborarea vreunui studiu științific publicat de către pușcăriași într-o revistă de prestigiu, cu factor de impact, indexată într-o bază de date; semn că acest lucru nu este facil.
Se presupune, însă, că instanța consultă experți în scientometrie sau profesori specialiști ai unui domeniu științific. Situația este neclară însă și în mediul academic, întrucât instituțiile care urmau să facă evaluarea revistelor științifice sau a editurilor s-au oprit la mijlocul drumului, după scandalul plagiatului lui Victor Ponta[2]. Comisiile de specialitate și consiliile academice, precum Consiliul Național al Cercetării Științifice sau Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitar, care aveau sarcina de a evalua caracterul științific si evaluarea editurilor și revistelor, au fost desființate de către ministrul Educației, Liviu Pop, în contextul dezbaterii plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta. Ca atare, instanțele trebuie să găsească experți de prestigiu, membri ai diverselor consilii sau comisii naționale, pentru a face recomandări asupra ”lucrărilor științifice” elaborate de pușcăriași.
Problemele acestei metodologii ANP nu se opresc, însă, la producția știintifică a pușcăriașilor, care pică în derizoriu în momentul în care afli că un deținut scrie 5-6 cărți, într-un an.
O altă problemă este aceea a modalității de selecție a deținuților care își asumă să scrie lucrări știintifice. Producătorii de cunoaștere știintifică recunosc dificultatea cercetării și reclamă lipsa fondurilor și granturilor de cercetare. Atunci cum sunt selectați acei pușcăriași care vor să cerceteze și să producă lucrări științifice? Procedura internă spune că ei trebuie să primească scrisori de recomandare de la profesori universitari. Cum sunt aleși acei profesori universitari? Li se calculează indice Hirsch, pentru a fi descoperiți cei mai buni experți, care vor oferi credit științific pușcăriașilor? Cum sunt monitorizați deținuții, pentru a constata că au scris ei acele cărți sau articole?
Nu în ultimul rând, producerea cărților presupune că există doi evaluatori independenți ai editurii, evaluatori care recomandă manuscrisul spre publicare. Este efectuată o analiză antiplagiat, înainte de publicare prin softuri profesioniste? Daca da, atunci cum de apare suspiciunea de plagiat la o carte scrisă de către George Copos? Aceasta este o altă breșă, care nu ține neapărat de justiție: tot mai multe edituri, în lipsa unei piețe a cărților academice, cer bani pentru publicarea cărților și nu fac acele evaluări ale manuscriselor. Aici era rolul comisiilor de specialitate de la CNCS, care trebuiau să acorde girul sau clasificarea editurilor.
Există deci un drum lung de clarificări pe care instanțele si ANP trebuie să le facă, în cooperare cu mediul academic. Altfel, sunt părtași la o mare escrocherie. Pușcăriașii nu pot fi învinuiți, dacă își doresc libertatea, ei și avocații lor speculează orice breșă iar breșa transformării pușcăriașilor în scriitori nu este ”un lucru bine făcut”. Propun societății civile să să inițieze un premiu, gen (ig)Nobel, pentru cea mai caraghioasă publicație științifică produsă în pușcării[3].
NOTE________
[1] Constantin Cranganu, Stiința și contractual social, aprilie 8, 2015, disponibil la: https://www.contributors.ro/cultura/%C8%99tiin%C8%9Ba-%C8%99i-contractul-social
[2] Vezi CNCS- Evaluarea publicatiilor stiintifice, disponibil la:http://www.cncs-nrc.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice
[3] Premiul igNobel este o institutie critică serioasă. Detalii la: http://www.improbable.com/ig
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Daca nici dinozaurii care ocupa fotoliile catedrelor universitare din Romania nu sint in stare sa publice in reviste de prestigiu (double blind peer-reviewed), ce sa mai vorbim de puscariasi… E doar inca o jmecherie romaneasca prin care unii sint mai egali decit altii in fata legii.
Tema mai profunda este desigur, de ce? De ce ar ocoli justitia un detinut doar pt ca sa faca cercetare? Eu de pilda public in reviste cu grad mare de impact, si nici nu am nevoie de un lab. Sa insemne asta ca pot omora un om sau o societate in RO si apoi sa ma lafai in comfort si sa imi continui munca academica fara a fi sanctionat de societate?
De ce nu as fi lasat sa fac cercetare din inchisoare, sa public din inchisoare? Asta mai inteleg, desi chiar si asta e destul de gresit, scopul inchisorii fiind sa te izoleze de propria viata petu o durata de timp compatibila cu crima savarsita.
Este clar ca legea si normele de aplicare ar trebui modificate, dar nu ne putem astepta de la parlament sa o faca prea curand. Ce putem face, chiar incepand de azi, este sa avem o pozitie unita si ferma la nivel de societate civila impotriva celor care inchid ochii la astfel de fapte. In speta, vorbim de Editura Niculescu, unde s-a publicat cartea. Este clar ca editura stia cine publica, de ce publica si cat de mici sunt sansele ca acea carte sa fie originala. De ce au acceptat?
O scrisoare deschisa, semnata de cat mai multe personalitati, adresata editurii Niculescu, ar putea avea efecte si in randul celorlalte edituri. Este acceptabil sa publici manuale scolare si in paralel sa ajuti un infractor sa scape mai repede de pedeapsa?
Foarte corect ceea ce spuneti, dar nu poti cere ANP sau instantelor de judecata o clarificare a acestei situatii inainte ca mediul academic sa o faca. Nu este normal sa facem doua sisteme paralele de evaluare, unul pentru detinuti si altul pentru ceilalti. Trebuie sa existe unul singur pentru toata lumea, dar trebuie sa existe fiindca confuzia valorica a inundat societatea si nu este numai o problema legata de eliberarea conditionata. Chestiunile legate de condamnati pot si trebuie sa fie doar impulsul pentru a pune ordine in toata aceasta nebuloasa.
Ca membru al echipei editoriale – sectiunea Pulmonary Medicine – e.g. http://www.improbable.com/about/EditorialBoard.html
confirm ca se accepta, in vederea evaluarii, orice publicatie stiintifica produsa in puscarii.
IgNoble editor
@Traian Mihaescu
Domnule doctor, ce veste minunata! Vorba ‘ceea „Watch out what you want, you might get it”! Nici nu ma gandeam ca propunerea de a acorda premii i(ig)Nobel ne este la indemana. Parca vad o Gala a societatii civile in care sa acordam premii (ig)Nobel apoi sa le publicam in Improbable Research. Astept ca EFOR sau CRPE sa initieze un asemenea program sau sa integreze premii (ig)Nobel in programele de buna guvernare. as fi sceptic in privinta subiectului coordonat de dvs, nu stiu daca se vor gasi puscariasi sa publice carti de medicina. Insa un prieten hatru imi spune ca ar pregati Cristi Borcea o carte de..,ginecologie?!
Putem organiza o gala IgNoble in Romania! Desigur ca am putea premia mari personalitati locale pentru contributii „stiintifice” in orice domeniu, nu numai medicina. Marc e dispus sa vina in Romania. Problema e cine ne finanteaza un bilet de avion pt Marc si o sala de spectacol, cu acoperirea media adecvata.
Traian
Va multumesc pentru comentarii tuturor celor de mai sus. Faptul ca am adus argumente suplimentare, legate de mecanismul imperfect prin care este evaluata calitatea stiintifica a unor lucrari nu are scopul de a relativiza vina sistemului juridic sau a ANP. Este responsabilitatea lor sa se sesizeze ca a aparut o bresa, exploatata de puscariasi, ca se foloseste tehnica „piciorului in usa” prin a carei fanta pot fi eliberati conditionat detinutii care au fost dovediti vinovati, cu eforturi financiare si umane serioase. De fapt bresa cu invocarea „operei stiintifice” apare abia la litera f din art.76 si este, de obicei, cumulata cu alte brese. Probabil ca un grup de lucru initiat de Ministerul Justitiei, cu participarea sociatatii civile, ar putea sa traga concluzii si sa propuna imbunatatirea mecansimului/metodologiei. Cat despre mediul academic, in ultimii 3 ani asistam la un „race to the bottom”, tocmai se desfiinteaza o institutie performanta-UEFISCDI, criteriile de finantare suplimentara a universitatilor, pe baza analizei performantei stiintifice a cadrelor didactice, tocmai a fost amanat pina la calendele grecesti etc… Dar despre asta voi scrie un alt articol, acum „problema” liberarilor pe baza de opere (ig)Nobel apartine sistemului judiciar.
Vorbeam mai sus de dinozauri: iata si dovada http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19880021-consiliul-national-etica-publicat-verdictul-cazul-mang-3-ani-dupa-luat-hotararea-plagiat-partial-sanctiuni-poveste-acte-pierdute-decizii-blocate-minister.htm