Registrul electoral, vital pentru alegerile din diaspora

Text scris impreuna cu George Jiglau, cercetator in cadrul CSD

Modul în care a fost adoptată legea votului prin corespondență încununează prestația slabă a parlamentarilor de-a lungul întregului an, ilustrând încă o dată lipsa de transparență și jocurile politice care au dominat procesul de revizuire și în cazul legislației electorale, a legii partidelor sau a legii finanțării partidelor și campaniilor (http://expertforum.ro/votul-prin-corespondenta-ingropat-pe-ultima-suta-de-metri/).

Însă dincolo de neajunsurile procesului de adoptare a legii, trebuie subliniate plusurile care se regăsesc în conținutul acesteia. Legea putea fi mult mai bună, dar ea reprezintă totuși un pas înainte în ce privește facilitarea accesului la vot pentru românii din diaspora. Este un prim gest pozitiv făcut de clasa politică pentru românii din străinătate. Îmbunătățirile aduse procesului electoral pentru diasporă pot produce o creștere semnificativă a numărului de voturi venite din străinătate și implicit a participării acestui segment de electorat în luarea deciziilor.

Noutățile aduse de noua lege trebuie explicate și popularizate de urgență în diaspora, împreună cu toate modificările aduse anul acesta legislației electorale. Presiunea asupra decidenților politici pentru îmbunătățirea legislației poate fi menținută doar dacă alegătorii din străinătate profită de aceste modificări pentru a vota în număr mare. Este cunoscut faptul că mobilizarea la vot în cazul alegerilor parlamentare (și în diaspora, și în țară) este mai scăzută decât la prezidențiale. O utilizare slabă a noilor prevederi adresate diaspore ar putea servi drept argument celor care consideră că ele sunt inutile și ar putea împiedica folosirea lor la alegerile prezidențiale, când interesul din partea diasporei va fi mai mare.

Înscrierea în registrul electoral, pasul cel mai important

Deși accentul cade pe procedura de vot prin corespondență, considerăm că elementul cel mai important al legii este posibilitatea de înscriere în registrul electoral. Înscrierea în registrul electoral este prima tentativă a autorităților de a recenza cu propriile mijloace câți români se află în străinătate și în ce țări.

Până la alegerile din 2014 inclusiv nu existau liste electorale permanente pentru românii din străinătate. Aceștia erau înscriși numai în listele electorale românești (la domiciliul declarat pentru cei care aveau reședință în străinătate și pe listele electorale de la Sectorul 1, București, pentru cei cu domiciliu în străinătate). Această situație se datora faptului că înregistrarea în listele electorale se face automat în România – un cetățean e înscris în listele electorale de către primăria în raza căreia își are domiciliul. Prin legea 208/2015 pentru alegerile parlamentare, se introduce pentru românii din străinătate înscrierea voluntară, care de fapt înseamnă notificarea Autorității Electorale Permanente în legătură cu schimbarea domiciliului sau reședinței.

Românii care doresc să voteze în străinătate indică printr-o declarație reședința sau domiciliul în străinătate și solicită să voteze în cea mai apropiată secție de votare. Cererea scrisă trebuie trimisă prin poștă sau depusă la cea mai apropiată misiune diplomatică. Spre deosebire de proiectele de lege anterioare, legea 208/2015 nu prevede solicitarea de documente legalizate. Alegătorul trebuie să suporte doar cheltuielile legate de deplasare sau trimiterea prin poștă a documentelor și copiilor solicitate.

Mai multe secții de vot în străinătate, timpi de așteptare mai mici

Această procedură are un impact benefic asupra felului în care vor fi organizate secțiile de vot în străinătate. Numărul mic al secțiilor de votare a fost sursa organizării catastrofale a alegerilor prezidențiale din 2014. Înregistrarea în registrul electoral ar trebui să permită autorităților să planifice mai bine. Legea 208/2015 prevede înființarea de secții de votare în comunitățile unde se găsesc cel puțin 100 de alegători. Numărul de alegători arondați la o secție de votare nu poate să depășească 2000 de alegători. Aceste prevederi obligă autoritățile să organizeze mai multe secții de votare acolo unde se înscrie un număr mare de alegători.

Dacă se va crește numărul de secții de votare și se va respecta numărul limită de 2000 de alegători arondați la fiecare secție, atunci personalul secției va putea să gestioneze votarea. Mai mult, vor dispărea declarațiile pe proprie răspundere din secțiile în care vor vota alegătorii înscriși în registrul electoral. De asemenea, vor dispărea listele electorale suplimentare, care erau completate de mână de către personalul secției de votare și care îngreunau semnificativ votarea.

Înlesnirile logistice pentru votul diasporei introduc și o componentă suplimentară de responsabilizare pentru diasporă. Românii din străinătate au demonstrat în 2014 că pot sta la cozi ore în șir pentru a-și exprima votul, însă există voci care consideră că mobilizarea diasporei a fost mai degrabă una emoțională, de moment. Introducerea înscrierii voluntare în registrul electoral trimiterea prin poștă a documentelor necesare și asumarea costurilor pentru înscriere cu șase luni înainte. În plus, cei care doresc să voteze prin corespondență nu trebuie să se înscrie de două ori, ci doar să opteze pentru una dintre cele două variante de înscriere. Această prevedere poate funcționa tot ca un instrument de presiune pe autorități și poate demonstra determinarea românilor străinătate de a participa la procesul electoral.

Însă aceste beneficii se aplică doar dacă alegătorii din străinătate se înscriu în registrul electoral. Legea electorală nu interzice celor care nu se înscriu în registru să voteze, aceștia o pot face în secții de votare „clasice”, organizate în misiuni diplomatice. Dacă înregistrarea în registrul electoral pentru votul prin corespondență și votul în secția de votare nu va deveni regula printre românii din străinătate, atunci autoritățile vor trebui să gestioneze aceleași cozi interminabile de alegători.

Votul prin corespondență, o chestiune de eficiență

Procedura efectivă a votului prin corespondență – expedierea de la și de către alegători, elementele de siguranță, aspectul plicurilor – așa cum sunt prevăzute în noua lege nu sunt substanțial diferite de ceea ce concepuseră Ministerul de Afaceri Externe, PMP, PNL și alții care au susținut votul prin corespondență. Un semn important de întrebare îl provoacă implicarea în organizarea votului a Poștei Române, companie care a recunscut că nu se simte pregătite să gestioneze acest proces și că nu înțelege exact ce va avea de făcut și care vor fi costurile. Buna organizare a votului prin corespondență depinde de capacitatea acestei societăți de stat de a-și organiza serviciile. Alternativa ar fi un furnizor privat de servicii poștale, ceea ce ar atrage după sine o procedură îndelungată de achiziții și probabil costuri mai mari. În plus, Poșta Română are cele mai bune conexiuni cu serviciile poștale de stat din alte țări.

Dincolo de aceste probleme, modelul de implementare al votului prin corespondență pare a fi în linii mari în concordanță cu standardele internaționale, însă pentru o evaluare temeinică trebuie să așteptăm o primă aplicare a procedurii.

Dezavantajele legii nu trebuie trecute cu vederea

Aceste înlesniri nu sunt suficiente și modul în care au fost concepute și adoptate poate fi criticat pe larg. ExpertForum și celelalte organizații asociate campaniei Politica fără Bariere au subliniat „restanțele” rămase în conținutul legii (http://expertforum.ro/restantele-legii-votului-prin-corespondenta/). Reamintim pe scurt câteva dintre defectele procedurilor adoptate: votul prin corespondență prevăzut momentan doar pentru alegerile parlamentare, o procedură de înscriere relativ complicată, imposibilitatea de a trimite documentele online, detaliile logistice încă necunoscute ale votului prin corespondență. Scurta istorie electorală românească ne învață însă că îmbunătățirile legilor electorale au loc cu pași foarte mici, în ritm de „un pas înainte, doi înapoi”și că trebuie să profităm de acestea pentru a pune presiune în continuare pe politicieni pentru îmbunătățirea continuă a legii.

Legea 208/2015 așeaptă promulgarea și publicarea în Monitorul Oficial. Este de așteptat ca președintele Iohannis să grăbească acest proces, având în vedere insistența cu care a cerut adoptarea acestei legi și faptul că pe parcursul anului a preferat să sublinieze elementele pozitive ale noilor legi decât neajunsurile lor (cu excepția legii finanțării, retrimisă la Parlament). În calea intrării sale în vigoare mai poate sta doar o eventuală contestare la Curtea Constituțională. Dacă legea va trece de acest eventual obstacol, este esențial ca autoritățile și, în egală măsură, societatea civilă să demareze repede acțiuni prin care să îi informeze pe românii din străinătate cu privire la noile prevederi și la importanța înscrierii în registrul electoral. Doar printr-o mobilizare de magnitudinea celei de la prezidențialele din 2014 și printr-o utilizare sporită a noilor proceduri românii din diaspora vor putea pune presiune pe politicieni pentru îmbunătățirea și eficientizarea prevederilor legale și vor putea solicita, cu argumente și mai solide, un număr mai mare de parlamentari, o urgentare a introudcerii votului electronic sau o finanțare și o politică de personal mai bună în instituțiile menite să îi reprezinte.

Centrul pentru Studiul Democraţiei este think tank care reuneşte cercetători şi studenţi în ştiinte politice din Cluj-Napoca şi cercetători români de la universităţi din străinatate.