La primele alegeri de după revoluţie tocmai împlinisem vârsta de a vota. Am venit acasă mândru, împărtăşind alegerea mea: Ion Raţiu. Parcă văd şi acum sufrageria; părinţii mei închinau un pahar de vin cu vecinii apropiaţi (Bordencea, Stoian, etc.). Cei care aţi trăit atunci la bloc ştiţi ce vreau să spun, sufrageria devenise un fel de poiană a lui Iocan, pentru ţăranii mutaţi în grabă la blocurile construite în oraşele muncitoreşti. Pe vremea aceea, încă nu se instalase receala care bântuie azi scările blocului; ţăranii abia veniţi încă îşi păstrau din instinctele lor de a bea des, împreună, un pahar cu vin, de a se aduna la diverse onomastici, sau de a lăsa uşa deschisă pentru copiii vecinilor.
La auzul alegerii mele, sufrageria a explodat într-un râs general. “Măi, băiete, mi s-a spus, eşti un copil. Raţiu nu a trăit aici, el un bogătaş venit din afară să ne fure. Uită-te la Iliescu, câtă stăpânire de sine, vezi cum face el ordine în parlament? Iliescu este singurul în stare să păstreze stabilitatea ţării”. Mie, sincer, Iliescu îmi semăna cu un membru de partid. Cu doar câţiva ani înainte putea fi unul dintre eroii mei în cizme, din filmele despre şantierele patriei. Iliescu avea procent covârşitor de peste 80%, iar Raţiu al meu, cu vreo 5% şi celebrul lui papion, nu putea fi decât de râsul lumii. Avea dreptate sufrageria, instituţia supremă a noii tari democratice, ce puteam să spun?
Acum, după 25 de ani, o parte din vecini au plecat. Părinţii au îmbătrânit, iar sufrageria a rămas, în general, goală. În schimb, toţi cei care mai trec pe acolo (părinţi, vecini) au ajuns să-l înjure pe Iliescu. E un câştig, îmi spun, pe când toată ţara?
Retrospectiv, privind de la îndepărtarea miilor de kilometri, acolo unde am ajuns să îmi câştig pâinea, tot acest sfert de secol trecut stă sub umba lui Iliescu şi acelei zile fatidice. Alegerea unanimă pe care a făcut-o sufrageria, atunci, a direcţionat România nu spre un model de democraţie, ci unul de prieteno-craţie. Iliescu, cu FSN-ul sau, a intuit (sau a ştiut) că ţara e o vacă de muls. Cine nu a intuit dintre ei, a descoperit imediat. Modelul era simplu: “dă-mi, să-ţi dau”. Trocul. Politica a devenit nu o luptă de idei, ci o condiţie necesară de îmbogăţire. Vrei contract pentru firma ta? Intri în partid, contribui. Vrei să ajungi director? Intri în partid, contribui. Vrei să “privatizezi” o fabrică? Acelaşi scenariu.
În scurt timp, FSN-ul a şcolit un grup consistent de versaţi ai noii “democraţii originale” (un alt cuvânt pentru corupţie), pe care a ajuns să îi mai şi exporte la alte partide. Noile partide, care abia începeau să se refacă după jumătatea de secol în care au fost interzise (PNL, PNŢ), nici nu au avut timp să clipească. În scurt timp, au ajuns să joace acelaşi joc. După zece ani, toată politica în România însemna troc.
Fast forward peste 25 de ani. Iliescu este azi “bunicuţa”. El trăieşte fericit: are un copil, Năstase, şi un nepot, Ponta. FSN-ul este reprezentat, cu un alt nume, chiar în parlamentul european, vopsit în “social. Se vorbeşte de “reformare” a partidului, de “reconectare” cu alegătorii, etc. Nu trebuie să ai ochii ageri, pentru a vedea negreala din spatele vopselii. Nu trebuie să îi urmăreşti în spatele scenei pentru a vedea cum se scutură repede şi îşi recapătă înfăţişarea adevărată.
Prieteni romani, cât timp o să ne ia să corectăm greşeala din sufragerie? PSD-ul nu este un partid! Nu a fost, şi nu va fi niciodată, oricât de “reformat”. Un partid este acea colecţie de oameni care sunt adunaţi de principii universale, nu de interese personale. PSD-ul este o gaşcă, un club mafiot, în care intri pentru că recuperezi ce ai investit, şi să mai scoţi şi ceva în plus. Chiar şi aşa, e greu acum să intri, sunt acolo copiii primei generaţii, şi nu prea e loc de ei. Ei îşi pregătesc, încă de pe acum, urmaşii, aşa că nici pe viitor nu vei avea acum.
PSD-ul însă, mai mult decât toate, este iniţiatorul şi promotorul politicii în interes personal. El a impus un mod corupt de funcţionare a societăţii, şi este vinovat de a fi iniţiatorul moral al acestor rele. Gândiţi-vă că prietenii voştri de la Colectiv nu ar fi murit, dacă, după 25 de ani, nu am fi învăţat să acceptăm trocurile: “Tine aici o autorizaţie, nu uita şi tu de mine”. Dacă am fi avut măcar un Funeriu care să fi tras o linie clară de demarcaţie pentru lucrurile care nu vor mai fi acceptate.
Să nu cădem în capcană: PSD-ul nu are nici o şansă de a fi “reformat”. Cu el trebuie făcut un singur lucru: aruncat la coşul istoriei! Eliminat complet, prin mijloace democratice, de pe scenă politică a României. Apoi, în acelaşi mod, trebuie aruncat de pe scenă politică oricare alt partid care foloseşte trocul, politica în interesul buzunarului propriu, chiar dacă acel partid se numeşte PNL, sau UNPR, sau mai ştiu eu care combinaţii de litere.
În cel mai bun caz, odată ce dispare PSD-ul, celelalte partide îşi vor învăţa lecţia. În cel mai rău caz, vom ajunge să votăm goluri de aer, până când romanii cu adevărată valoare de printre noi vor avea curajul să scoată, în sfârşit, capul. Un prieten străin mi s-a plâns recent, că un paradox mai mare ca în România nu a văzut: la o populaţie de 20 de milioane de locuitori, nu a întâlnit un singur parlamentar ca să cunoască, cu adevărat, economie! Cât timp ne va lua să îi punem acolo, în parlament, pe acei dintre noi care ştiu cu adevărat în ce direcţie vrem să ducem tara, care sunt acolo pentru noi, şi nu pentru ei?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru a raspunde intrebarii din titlu: NU!
Aveam cam aceeasi varsta ca si autorul in Duminica Orbului din 1990. Parintii mei ne-au spus atunci mie si fratilor mei mai mari ca totul e pierdut pentru mult timp de acum inainte. Ca licheaua de Brucan, ce tocmai profetise ca romanilor („stupid people”) le vor trebui 20 de ani sa se ridice din prostie, e un hiper optimist. Ne-au mai spus la toti trei sa ne terminam facultatile, sa invatam pe branci una-doua limbi straine si apoi sa parasim cu prima ocazie „taramul pustiirii” fara a ne mai uita inapoi… Cata dreptate au avut!!!
Am considerat atunci ca exagereaza. Mie mi-au trebuit aproape 10 ani ca sa inteleg acel lucru simplu pe care ei l-au inteles atunci imediat in 1990. Mult mai tarziu, dupa ce ne-am mutat in SUA si ne-au vizitat pentru prima oara i-am intebat „Cum v-ati dat seama asa de repede?” Raspunsul tatalui meu a fost ca generatia lor e putreda si fara sperante. Ca s-a adaptat asa de bine la toata mizeria comunismului incat nu mai poate trai o viata civilizata. Ca vor fi continuu o frana impotriva oricarei asanari. Ca nici generatia noastra, a copiilor lor, nu e mult mai breaza, si ca daca e o imbunnatatire, aia e de sub 10 procente. Ca acelas lucru e valabil si pentru copii nostrii si tot asa. „Pune mana pe pix si socoteste cate generaii sunt necesare ca sa oamenii civilizati sa devina majoritari…” Mi-a fost lehamite sa socotesc…
Zilele astea am putut vedea cum tocmai s-a ratat o noua ocazie de ardere a etapelor. Strada a ratat deja ocazia de a-i trimite la plimbare gunoaiele ce zac in parlament, behaind ca oile: ” Vrem dreptate/Nu anticipate!”. Asa ca nu vor avea nici una si nici alta. Fauna ce sta acum pitita cu capetele intre urechi sa nu-si aminteasca nimeni de ea, va reveni in forta in cateva saptamani. Vom vedea in continuare cum parlamentul va respinge masiv orice cereri de arestare a penalilor din randurile sale. Vom vedea noi puzderii de legi cu dedicatie, vom vedea votarea unui buget iresponsabil si nesustenabil. Ei isi vor inchia mandatele si cei ce nu vor reveni in parlament isi vor roade in liniste pensiile speciale castigate pentur ca siau dus mandatele la capat. Si in fine vom vedea cum gloriosul guvern de tehnocrati in care se pun azi atatea sperante desarte va fi redus rapid la neputinta si esec. Noapte buna imbecililor.Ati ratat iar o sansa. Bag seama ca prostia e o boala mai distructiv ca ticalosia…
Realitatea e că foștii comuniști și securiști controlează complet societatea românească. Nu mai sunt chiar vremurile de haiducie, cu Caritas și Gelsor, acum există Carpatica și Atlassib, dar fauna a rămas aceeași.
PSD controlează toată societatea, există ONG-uri de partid, există lideri de sindicat ajunși senatori PSD etc. Când nu sunt ei la guvernare sunt capabili să obstrucționeze orice, după cum s-a dovedit cu recensământul sau cu propunerile de regionalizare. Și tot realitatea e că începând chiar de la Iliescu, ei știu să se adreseze omului simplu, cel de a căror vot au nevoie pentru a se menține la putere.
Foștii securiști și dejecțiie lor controlează societatea pentru că societatea vrea să fie controlată de ei.
PSD e expresia a acestei degenerări de care vorbeau părinții mei încă di 1990. Ei au înțeles clar încă de pe atunci starea de decrepitudine și descompunere morala a națiunii. Fiecare națiune are cnducătorii pe care-i merită. Iar națiunea română are PSD-ul pentru că nu merităm altceva.
Tergiversarea presedintelui de a numi un prim ministru este metoda ideala pentru molesirea si destructurarea manifestatiilor. Metoda criminala.
Manifestatiile se vor imparti pe gasti, vor fi penetrate de „acoperiti”, de galeriile stadioanelor si vor sfirsi in ridicol.
Se vor face niste schimbari de genul „la vremuri noi, tot noi”.
Presedintele nu are curajul deciziilor, a fost in gasca cu uslamistii, acelasi GIO, de acolo i se trage saltul la Cotroceni.
Aveți dreptate. Bunul Klaus mimează foarte bine că ascultă și aude strada. Pe de altă parte în mod cert nu vrea să se lase ghidonat de stradă. Dacă aș fi în locul său aș face la fel. :-) . Nu vreu să-l scuz. Îl consider incapabil și nepotrivit pentru un președinte în vremurile astea. Singurul său merit e acela că Ponta ar fi fost un președinte mult mai rău :-)
Așa cum ați intuit, mișcarea va cădea rapid în derizoriu și ridicol. Iar de aici lucrurile o vor lua în jos pe tobogan:
– Se va forma unguvern de „tehnocrați” care se va dovedi nevolnic și impotent. Fără spate politic și cu un buget nesustenabil (nefiind nici un partdi la guvernare, cui îi mai pasă?) va deveni rapid obiectul miștocăriei și apoi al urii populare. Iar asta indiferent cât de capabili și bineinteționați vor fi toți miniștrii săi. Aici zac germenii unei victorii epice a PSD în toamna 2016.
– Parlamentul ce tocmai a a scăpat de anticipate, își va da în stambă și mai tare ca până acum. Sfidarea bunului simț și al cetățemilor va atinge proporții pantagruelice. Nu mai au de ce să se teamă. Cetățenii tocmai a dovedit că sunt inteligenți ca oile. Deci trebuie tratați ca oile :-)
– Se vor modifica legile jusiției până ce aceasta va ajunge complet impotentă.
-La șefia DNA în primăvara 2016 va ajunge cine știe ce nulitate distructivă ce va face unca cu pâmantul tot ce s-a zidit așa de greu din 2005 încoace de la Monica Macovei și apoi sub Kovessi, și Daniel Morar.
– Procuratura generală e deja praf sub Nițu. Urmașul lui va fi unul demn de el, care va continua opera de demantelare a justiției. La DIICOT e purcelul de la Iași care așa cum n-a prins acolo pe nimeni, nu va prinde nici la București. Apoi se va așterne liniștea. O liniște de mormânt.
Noapte bună România… Mi-e și silă să mai scriu…
Klaus a ratat startul ideal de dupa primele doua zile de manifestatii si in urma refuzului partidelor de a avansa un nume de premier.
Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!
Nu cred ca era evident la momentul 90 ca Ion Iliescu, omul cumsecade, sarac si cinstit, intruchiparea binelui in varianta comunista, va creste sub el o adunatura de brofasi pe care ani de zile sa nu-i tulbure nici macar la nivel de discurs politic in ciuda imensei autoritati pe care o avea. Asta a fost adevaratul accident istoric. Un om cu o imagine buna in randul populatiei a imprumutat imaginea sa de om cinstit unor ordinari pe care i-a lasat sa-si faca de cap. PSD-ul incaseaza inca dividende din imaginea lui Ion Iliescu. Daca era si el un hamesit ca Nastase, disperat sa bage in propriul buzunar, poporul s-ar fi prins mai repede despre ce e vorba, iar imaginea PSD-ului s-ar fi prabusit odata cu el in cativa ani. Dar pe Iliescu il motiva altceva, nu mi-e clar ce, poate doar vanitatea de a se vedea in frutnea sistemului.
In alta ordine de idei, alegerile din 90 nu au fost o sansa istorica. Au fost doar momentul in care partea optimista a unei minoritati pro-occidentale a luat contactul cu realitatea. Au mai urmat alte asemenea momente si probabil ca o sa mai urmeze. De exemplu mie imi este frica de rezultatul alegerilor anticipate. Trebuie oricum facute dar nu are sens sa ne facem mari sperante. Publicul Antena 3 e tot acolo, n-a plecat nicaieri si probabil ca l-ar vota in continuare pe Ponta daca ar avea ocazia. Nu uitati ca Ponta a luat in turul 2 mai multe voturi decat Geoana si Nastase. Make no mistake, USL traieste.
Nu-ti inchipui ca Iliescu a condus vreodata. El a fost pus acolo,in fata,de cineva sau poate chiar de un grup. Intre grupurile astea au loc lupte acerbe pentru putere,din cand in cand,cade cate un pion,Nastase,Ponta,Udrea…
Si cine „conduce” face de fapt ce i de ordona.
Interviu cu Dinu Patriciu:
„-Vreti sa fiti prim-ministru ?
-Nu,dar vreau ca prim ministrul cand merge la serviciu dimineata,sa vina aici sa bea cafeaua cu mine.”
Tariceanu,cand a fost prim-ministru isi bea cafeaua de dimineata la Patriciu.
Alegeri, febra mare,un mega mogul isi cheama prostanacul la raport. La ora 12 noaptea. Prostanacul se prezinta,nu avea de ales. Dar celalalt grup statea la panda…
Cineva,nu spun cine,persoana importanta,multe milioane intra in conflict cu papusarul lui Basescu,ceva cu niste terenuri. A suparat pe cine nu trebuia,a intrat putintel la puscarie sa-i vina mintea la cap,cand a iesit a zis ca nu vrea sa spuna nimic despre o anume afacere,ii e frica. Cred si eu,daca ala la pus pe Base pres,cine si ce era un neica nimeni,fie el si cu ceva milioane, pe langa forta unuia care impune presedinti ?
La modul serios, așa e de așteptat să fie. Cine vrea într-adevăr puterea nu se lasă păcălit de aparența puterii, nu vrea funcții care vin și trec (premier, președinte) ci vrea capacitatea de a impune diverse personaje în acele funcții. În timp, personajele de maximă vizibilitate se mai schimbă, dar puterea rămâne. Însă de data asta, Iohannis parcă prea e doar decor. Nici Emil Constantinescu nu era mare om de acțiune, dar nici nu era mereu în urma evenimentelor, ca actualul.
@ CID-ule,
Sint in ceata, vrei sa decriptezi? altfel nu te iau in seama:
„Cineva,nu spun cine,persoana importanta,multe milioane intra in conflict cu papusarul lui Basescu,ceva cu niste terenuri. A suparat pe cine nu trebuia,a intrat putintel la puscarie sa-i vina mintea la cap,cand a iesit a zis ca nu vrea sa spuna nimic despre o anume afacere,ii e frica. Cred si eu,daca ala la pus pe Base pres,cine si ce era un neica nimeni,fie el si cu ceva milioane, pe langa forta unuia care impune presedinti ?”
Fie-ti mila, sau scrie un roman, va avea succes garantat, gen Pavel Corut.
Dacă înjurăturile adresate unui fesenist de o țară întreagă și, în paralel, speranța într-un personaj mesianic este motivația noastră existențială, atunci nu mai contează clarviziunea din duminica orbului. Iliescu nu are doar un fiu și un nepot! Nu e relevant să arăți că acea capacitate „de a face ordine în Parlament” e neconformă, dacă de fapt ești în căutarea unui astfel de politician, care să fie doar ceva mai agreat de comunitatea căreia îi aparții.
Și e foarte, foarte periculos să identifici răul atotcuprinzător cu numai o latură a sa. PSD-ul nu e partid! De Acord! Dar care altă grupare e altfel decât mafiota?! Chiar și PNL s-a asociat pe rând cu foștii fesenisti de la PD și psd, iar acum, ca totul să aibă moț, a fuzionat chiar cu mafioții pedelisti. Ăștia nu sunt mai curați acum decât erau în 2007.
Titlul articolului e bun, conținutul e incomplet.