Munca emoțională a copiilor și Retman, super-eroul care sfătuiește în românește

Despre „Retman și Retmagia. Desene animate psihoterapeutice”, de Daniel David, Anca Dobrean și Mihai Goțiu

Zilele acestea a apărut în librării Retman – un super-erou care îi ajută pe copii să își înțeleagă și să își ajusteze emoțiile, adus la viață de o echipă de psihologi din Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj [1]. După primele sale apariții în 2007 sub formă de benzi desenate și volum de povești, Retman apare acum în desene animate. Retman este prietenos și inedit – așadar, iată o ocazie pentru a explora atât aventurile super-eroului terapeutic, cât și fenomenul mai larg din care face parte.

Ce se petrece în aceste desene animate? Pe scurt, personajul principal este un băiat pe nume Daniel, care se confruntă rând pe rând cu depresia, anxietatea, vinovăția și furia. Aceste tulburări emoționale sunt prilejuite de eșecurile reale sau anticipate ale lui Daniel, pe care însă el le amplifică prin gândurile sale negative. Pornind de la teoria rațional-emotivă și cognitiv-comportamentală, autorii au personificat aceste gânduri negative, care devin niște extratereștri răutăcioși și tare antipatici:  Necesarus reprezintă gândirea inflexibilă, sloganul său fiind că „totul trebuie cu necesitate”; Catastrofus reprezintă tendința de gândire catastrofică, proiectând eșecuri imense acolo unde nu e cazul; Frustratus este purtătorul lipsei de toleranță la frustrare, iar Descurajatus este vocea auto-deprecierii și învinovățirii. Șeful acestei echipe malefice este însuși Iraționalius, conducătorul planetei Iraționalia, care urmărește subjugarea lui Daniel. Băiatului îi sare în ajutor Retman, super-eroul desenelor animate, îmbrăcat corespunzător. Retman este un „Mare Psihoterapeut Vrăjitor” care practică Retmagia, magia rațional-emoțional-terapeutică. Scenariile desenelor animate sunt minuțios puse la punct pentru a ilustra legile fericirii și principiile Retmagiei, reușind în același timp să fie amuzante și captivante.

Urmărind desenele cu interes și cu plăcere, am observat și că aventurile lui Daniel și Retman suferă de câteva „puncte oarbe” privind genul și elitismul – derivate poate din experiențele personale ale autorilor și din primul concept RETMAN elaborat în anii 80 la Albert Ellis Institute, SUA.  În primul rând, toate personajele principale ale desenelor animate sunt masculine: Daniel, Retman, Iraționalius, Necesarus, Catastrofus, Frustratus și Descurajatus. Personajele feminine sunt secundare și apar în rol de suport – mama lui Daniel (fără nume), Maria – o prietenă a lui Daniel, și Ana, probabil sora lui Daniel.  Mama lui Daniel vorbește doar în episodul II [2], unde se remarcă mai degrabă prin lipsa sa de înțelegere a problemelor băiatului („– Asta chiar e o prostie! De parcă nimeni n-a greşit în viaţa lui. Hai, termină cu fiţele astea. În cinci minute te aştept la masă, că se răcesc ouăle.”). Această distribuție strict masculină a personajelor principale contribuie la lunga absență a eroinelor feminine – fie pozitive, fie negative – din spațiul cultural românesc (vezi, de exemplu, și analiza Alice în Țara Manualelor [3] privind textele școlare).

Mai mult, Daniel este un băiat cu preocupări stereotipic băiețești – baschetul, matematica și dinozaurii. Spre comparație, Riley, eroina filmului „Inside Out” („Întors pe dos”) realizat în 2015 de Disney Pixar, un film care propune de asemenea o personificare a emoțiilor, este o fată care prin interesele sale sportive (hockey), stilul său vestimentar (blugi, tricou) și sursa problemelor sale (mutarea de acasă în alt oraș) le permite atât fetelor cât și băieților să empatizeze cu ușurință.

Daniel nu este un băiat oarecare – ci un elev foarte performant, cu reușite remarcabile în domenii diferite. De exemplu, Retman îl încurajează astfel în episodul IV [2], în care băiatul e supărat că a ratat golul ultim în finala de baschet: „E drept, ai greşit că nu ai respectat regulile echipei şi indicaţiile antrenorului, şi e normal să regreţi şi să-ţi pară rău. Dar asta trebuie să te stimuleze ca data viitoare să fii mai atent la joc şi la regulile echipei. În plus, să nu uităm, doar eu știu câteva meciuri înainte de finală, când fără tine pe teren, echipa voastră nici nu ajungea aici. Şi nu e baschetul ultimul lucru de pe lumea asta. Oare nu eşti tu acel Daniel care i-a surprins pe colegi şi pe profesori cu prezentarea despre dinozauri? Sau acel Daniel care s-a calificat în finala naţională a Olimpiadei de matematică?” Sau, în episodul II: „La bunici, în vacanţe, ai învăţat denumirile tuturor plantelor şi animalelor din natură. Şi pe alea populare, apoi şi pe cele ştiinţifice, pe care le-ai găsit prin atlase. Că, bănuiesc, nu le-ai răsfoit doar aşa, să te afli în treabă şi să te uiţi la poze? Greşesc?” Clar, nu mulți copii ajung în finala națională a vreunei Olimpiade. Este posibil ca băieții și fetele care se definesc mai puțin prin note bune, precum și cei care sunt chiar marcați de eșecuri, să nu rezoneze cu această personificare a excelenței școlare.  Este important însă că Daniel se confruntă și cu probleme privind aprobarea celor apropiați și comfortul, care sunt împărtășite de mulți copii.

Nu în ultimul rând, desenele animate glorifică psiho-terapeutul. Psiho-terapeutul este eroul, iar băiatul este câmpul său de luptă. E drept, finalul ultimului episod echilibrează întrucâtva balanța: „Daniel ia o carte din bibliotecă şi începe să o răsfoiască. Ridică însă ochii din carte şi murmură: – Şi eu sunt Retman!”. Totuși, ca apreciere personală, acest murmur nu e chiar suficient pentru a-l defini pe Daniel ca erou al propriei sale vieți.

Acestea fiind spuse, mai ales pentru liniștea noastră sufletească și pentru plăcerea discuției, este momentul să subliniem răspicat meritele cu adevărat remarcabile ale lui Retman. În peisajul limbii române sunt foarte puține resursele disponibile consilierilor sau părinților care vor să îi ghideze pe copii în înțelegerea propriilor emoții. Limba, desigur, este o condiție esențială a inteligibilității.

Ce ajutoare ne mai stau la îndemână? Am găsit un scurt video publicat de OMS și tradus în română: „I had a black dog, his name was depression” (4 min. 19 sec) [4] – care însă nu dispune de subtitrări în română în postarea originală, ci în cea creată de un contributor voluntar [5]; de asemenea, este destinat mai degrabă adulților decât copiilor. În ceea ce privește cărțile, oferta este mai bogată. De exemplu, cărțile pentru copii „Ce să faci… când îți ieși din fire” și „Ce să faci… să scapi de griji” [6], [7] sunt de asemenea organizate conform psihologiei cognitiv-comportamentale, cu observația că acestea solicită substanțial mai mult timp și efort pentru parcurgere decât un desen animat. Și alte cărți pentru copii reprezintă metaforic emoțiile – precum „David și puiul de întuneric” [8].

Desenele animate Retman oferă un ajutor prețios în limba română consilierilor și părinților și pot fi parcurse rapid la o primă privire, episoadele având între 9 și 14 minute. Desigur că o primă privire nu este suficientă – dar face posibilă inițierea unor discuții care altfel ar putea fi dificil de stârnit.

Merită menționate aici și jocurile digitale ce ar putea fi folosite ca suport metaforic pentru înțelegerea emoțiilor, jocurile fiind un medium foarte familiar copiilor. De exemplu, Elude [9],  Loneliness [10] sau But That Was [Yesterday] [11] sunt exemple de jocuri scurte pe tema unor stări sufletești dificile. Deoarece nu au cuvinte, sunt ușor accesibile și celor care nu știu engleza.

O altă sursă importantă de ajutor o pot reprezenta benzile desenate („comics”) privind depresia, anxietatea și alte perturbări psihologice. De regulă acestea reflectă experiențele autorilor lor, tineri sau adulți mai degrabă decât copii, multe dintre ele solicitând cunoașterea limbii engleze. Există însă și exemple care pot fi ușor înțelese și de cei mai mici – precum desenul Sylviei Reuter [12] sau benzile desenate Optipess [13]. Benzile desenate cu subiecte serioase sunt într-un avânt vizibil, și o căutare pe Google, Pinterest și alte social media pe tema „depression comics” sau „anxiety comics” poate oferi în orice moment rezultate surprinzătoare.

Ne bucurăm că benzile desenate cu Retman sunt disponibile online în format complet. De asemenea, pe termen mai lung, ar fi excelent ca desenele animate Retman să poată fi găsite nu doar prin librării, ci să poată fi cumpărate online – chiar și fără carte. Și, cu puțin noroc privind finanțarea proiectului, ar fi grozav să fie accesibile (și) gratuit. Sprijinul psihologic în forme prietenoase și inteligibile copiilor este atât de rar deocamdată, mai ales în limba română, încât apariția lui Retman este cu adevărat o surpriză minunată.

Cosima Rughiniș și Elisabeta Toma

Referințe

[1]      D. David, A. Dobrean, and M. Goțiu, Retman si Retmagia. Desene animate psihoterapeutice. Bucharest: Trei, 2015.

[2]      M. Goțiu and D. David, “Retman – Desene animate terapeutice (scenarii și text),” 2015. [Online]. Available: http://retman.ro/?page_id=14.

[3]      C. Rughiniș, L. Grunberg, R. Popescu, N. G. Ghinea, I. Oana, B. Osiceanu, M. Stoicescu, L. Scarlat, A. Sevastre, E. Toma, I. Vasile, and V. Voicu, “Alice in Tara Manualelor,” 2015.

[4]      M. Johnstone, “I had a black dog, his name was depression,” World Health Organization, 2012. [Online]. Available: https://www.youtube.com/watch?v=XiCrniLQGYc.

[5]      M. Johnstone, “Depresia ca un câine negru (cu subtitluri în română),” World Health Organization, 2012. [Online]. Available: https://www.youtube.com/watch?v=WgI0r4ZgpVE.

[6]      D. Huebner and B. Matthews, Ce să faci… să scapi de griji. București: Editura Trei, 2015.

[7]      D. Huebner and B. Matthews, Ce să faci… când îți ieși din fire. București: Editura Trei, 2015.

[8]      M. Surducan, David și puiul de întuneric. Benfica, 2012.

[9]      D. C. Rusch, T. I. Ing, and R. Eberhardt, “Elude.” [Online]. Available: http://gambit.mit.edu/loadgame/elude.php.

[10]    “Loneliness.” [Online]. Available: http://www.necessarygames.com/my-games/loneliness.

[11]    Bean!, “But That Was [Yesterday].” [Online]. Available: http://www.onemrbean.com/?page_id=125.

[12]    S. Reuter, “Depression,” 2012. [Online]. Available: http://subjectuntitled.tumblr.com/post/43374582693/artdesignwar-sylvie-reuter-depression.

[13]    K. Nygård, “Optipess,” Bored Panda, 2012. [Online]. Available: http://www.boredpanda.com/depression-comics-optipress-kristian-nygard/.